diff --git "a/subiecte.json" "b/subiecte.json" new file mode 100644--- /dev/null +++ "b/subiecte.json" @@ -0,0 +1,6056 @@ +[ + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2025", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E.a-romana-uman-ped-BAC2025-model-edu-bar.PDF.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E.a-romana-uman-ped-BAC2025-model-edu-bar.PDF.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0-1 greşeli\n– 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0-1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0-1 greşeli\n– 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0-1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/încercare de\nprezentare – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, relevante pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului – 3\npuncte/analiza fiecărui element, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără\njustificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0-1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0-1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/încercare de\nprezentare – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, relevante pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului – 3\npuncte/analiza fiecărui element, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără\njustificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0-1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0-1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 1", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_01.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_01.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței începu a fierbe", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este cu luciditate/cu\natenție.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": " Menționează două destinații ale celor care călătoresc cu vaporul, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea anului în care a fost ocupat Parisul, așa cum reiese din textul dat (Parisul a fost ocupat\nîn 1940.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": " Precizează perioada anului în care are loc călătoria descrisă de D. Bolintineanu, justificându-ți răspunsul cu\no secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unui scop al scrisului, din perspectiva autorului (de exemplu: comunicarea cu\nsemenii) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text (Scrisul, dacă nu\nmă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare sau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi\nse pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de intimitate.) – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care căpitanul ordonă mutarea femeilor cu copii", + "barem": " explicarea motivului pentru care autorul nu a scris în jurnal în ultima jumătate de an (de exemplu:\nMotivul pentru care autorul nu a mai scris este dezgustul/sentimentul inutilității.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, ce se întâmplă cu vaporul pe timp de furtună, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea părerii autorului despre comunicarea într-o limbă străină (de exemplu: Comunicarea\nîntr-o limbă străină este nefirească în absența unui interlocutor care nu cunoaște altă limbă.):\nprezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; prezentare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă peisajele influențează sau nu\nsentimentele unui călător, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Călătorii în Moldova de\nD. Bolintineanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 – 3 greșeli –\n1 punct; 4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un colț între degetele uscate.\nTudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de fereastră s-o descifreze în lumina vânătă a\ncrepusculului.\nSupraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri, cu ochii ei ficși și adânc scufundați în\norbitele osoase. Toată viața Cristinei Madolschi se concentrase în această așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele\nalbe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi, Iordăchel Păun o privea cu milă.\nSe auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre.\nPentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea nicio însemnătate.\nCel mult, îi putea satisface o curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit să reconstituie, din slova dezordonată, firea\nrăposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit comedia caritabilă pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.\nCezar Petrescu, Oraș patriarhal", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n• comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n• simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Mihai Eminescu sau lui George Bacovia.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei textului narativ – 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte\n• abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte\n• relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n• schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 2", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_02.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_02.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței aș fi mers […] mai departe pe același drum", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de aș fi continuat opțiunea\ninițială.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": " Menționează facultatea la care era student prietenul lui P. P", + "barem": " menționarea facultății la care era student prietenul lui P. P. Negulescu (Prietenul lui P. P. Negulescu era\nstudent la Facultatea de Drept.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "Negulescu,", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": " Precizează care era pasiunea autorului înainte de venirea în București, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea pasiunii autorului înainte de venirea în București (de exemplu: matematica) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență din text („îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber\ndezlegând probleme, de algebră mai ales”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care atmosfera din sala în care Titu Maiorescu își susținea cursul era greu de\ncaracterizat", + "barem": " explicarea motivului pentru care atmosfera din sala în care Titu Maiorescu își susținea cursul era greu\nde caracterizat (de exemplu: Atmosfera era contrastantă.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Titu Maiorescu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui Titu Maiorescu, care se desprinde din textul dat (de exemplu:\nseriozitate etc.): numirea trăsăturii – 1 punct; prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă familia ne influențează sau nu în\nalegerea traseului educațional, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Amintiri despre\nTitu Maiorescu de P. P. Negulescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Nu mai zăresc și-aș sta să mai ascult,\nPoteca merge încă mult?\nȘi cine-ar fi croit-o prin mohor\nPentru un singur călător?\nNici apele, nici vântul n-o-ntrerup.\nE pas de sfânt, e pas de lup?\nSe duce, doar se duce și nu vine,\nCărare-aleasă numai pentru mine.\nDe când o umblu, fără de răscruce,\nNu vreau să merg și ea mă duce.\nM-aș odihni... Secundă cu secundă\nPoteca înapoi mi se scufundă.\nTudor Arghezi, Nu mai zăresc...", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat,\naparținând lui Mihail Sadoveanu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat\n(de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n precizarea temei textului narativ: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 3", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_03.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_03.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței a găsit de cuviință", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de a considerat/a crezut.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": " Menționează în ce zi din săptămână primește tânăra vestea că i s-a acordat bursa asociată premiului\nHerder, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea zilei din săptămână în care primește tânăra vestea că i s-a acordat bursa asociată\npremiului Herder (Tânăra prime��te vestea că i s-a acordat bursa asociată premiului Herder\nduminică.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": " Precizează ce efect au asupra tinerei studente discuțiile cu Tudor Arghezi, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea efectului pe care îl au asupra tinerei studente discuțiile cu Tudor Arghezi (de exemplu:\ntransformarea interioară) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență din text („m-au transformat,\nm-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de calitate lăuntrică, substanțială\ndin mine”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care poetul alege să-i acorde bursa studentei Mihaela Tonitza", + "barem": " explicarea motivului pentru care poetul alege să-i acorde bursa studentei Mihaela Tonitza (de\nexemplu: Poetul alege să-i acorde bursa din prietenie/din solidaritate față de bunicul acesteia,\npictorul N. N. Tonitza.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare –\n2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o atitudine a autoarei care se desprinde din ultimul paragraf al textului dat", + "barem": " prezentarea unei atitudini a autoarei, care se desprinde din ultimul paragraf al textului dat (de exemplu:\nrecunoștință, respect etc.): numirea trăsăturii – 1 punct; prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte;\nabordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă există sau nu\noameni care schimbă viața celorlalți, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL AL DOILEA\nAceeași cameră, însă aranjată. Pe întâiul plan o masă de lucru – spre stânga, în dreapta, o măsuță cu\nscaune și canapea, sub un palmier. Pe pereți, tablouri făcute de-o mână de diletant, un orologiu vechi cu\nlanțuri lungi etc. ... Spre seară. Lampa aprinsă.\nSCENA 1\nDARIA, GRIGORE, PRIETENA mică și foarte grasă, la măsuța din dreapta și-au luat ceaiul\nGRIGORE: Daria, înțeleg să spui toate acestea doamnei Procopiu (arată spre Prietena), fiindcă ți-e bună\nprietenă și, desigur, niciun cuvânt n-are să fie auzit de urechea mare și curioasă a orașului, dar...\nLucian Blaga, Daria", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcţie a unui personaj\ndintr-o nuvelă studiată.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale nuvelei, semnificative pentru construcția\npersonajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale, incipit,\nfinal, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\nnuvelei studiate, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 4", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_04.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_04.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței bate orice fruct", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de este cel mai\nbun fruct. etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": " Menționează două operații necesare în procesul de preparare a marmeladei de măceșe, după\nculegerea acestora, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două operații necesare în procesul de preparare a marmeladei de măceșe (de\nexemplu: curățarea de cozi, fierberea, strecurarea: 2 puncte + 2 puncte) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": " Precizează anotimpul în care sunt culese măceșele, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea anotimpului în care se culeg măceșele (de exemplu: Măceșele se culeg toamna.) –\n2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text (de exemplu: „Căzuse\nbruma.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Nichifor Crainic ajunge să promoveze marmelada de măceșe", + "barem": " explicarea motivului pentru care Nechifor Crainic ajunge să promoveze marmelada de măceșe\n(de exemplu: Nechifor Crainic ajunge să promoveze marmelada de măceșe, deoarece îi descoperă\ngustul fin, care îl entuziasmează.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare\n– 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă dificultatea culegerii măceșelor, aşa cum reiese din textul\ndat", + "barem": " prezentarea dificultății culegerii măceșelor (de exemplu: măceșele au ghimpi etc.): prezentare\nadecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare\n– 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă activitățile realizate din\npasiune pot sau nu să atenueze intensitatea problemelor personale, raportându-te atât la informațiile din\nfragmentul extras din volumul Memorii de Nichifor Crainic, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1\npunct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "TABLOUL 2\nCâteva luni mai târziu. Acelaşi decor. Încăperea a căpătat însă aspect de talcioc. Se simte că în\ncasă e înghesuială. S-a adus un şifonier, s-a instalat o dormeză. Pe şifonier, geamantane de piele de\nporc, etichete de hoteluri străine etc.\nEMILIA (care face o pasiență*): Rețeta mea de marmeladă e mai ieftină. Se ia dovleacul, se fierbe, se\npasează bine, se adaugă...\nADELA: Ştiu, ai făcut-o acum o săptămână. N-are niciun gust.\nEMILIA: Lui Grigore îi place. (Reia pasiența.)\nADELA (peste masă, ciocănind cu degetul în cărți): Valet la zece, şapte la şase, as la popă... (Enervată:)\nTţ!.. Nu ăsta!.. Popa de caro!\nHoria Lovinescu, Citadela sfărâmată\n*pasiență – mod de a da în cărți de joc și de a ghici viitorul", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text narativ\nstudiat, aparținând lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ ales într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ ales;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nales (de exemplu: acțiune, conflict, relaţii temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțele\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n precizarea temei textului narativ: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 5", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_05.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_05.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței nu-mi găseam astâmpăr", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de nu mă\nlinişteam. etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": " Menționează numărul de persoane care pleacă la pescuit, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numărului de persoane care pleacă la pescuit (La pescuit pleacă cinci persoane.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": " Precizează o caracteristică a peisajului descris, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din al\ntreilea paragraf", + "barem": " precizarea unei caracteristici a peisajului descris (de exemplu: O caracteristică a peisajului descris o\nconstituie vegetația bogată.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din al\ntreilea paragraf („zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa noastră, cu pădurea lui deasă\nde arini”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": " Explică motivul dezamăgirii sergentului, valorificând ultimul paragraf din textul dat", + "barem": " explicarea motivului dezamăgirii sergentului (de exemplu: Sergentul este dezamăgit pentru\ncă nu prinsese niciun peşte.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare\n– 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a autorului, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a autorului (de exemplu: sensibilitate, profunzime, capacitate de\ninteriorizare etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă –\n2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă starea interioară influenţează sau\nnu modul în care este percepută lumea, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nMemorii de război de George Topȋrceanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica\nînlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Lucruri suntem printre lucruri. Pe drumul său fiecare,\nAproape suflete suntem, noi doi, ne-am duce în veci undeva.\nprin soartă asemenea tuturor. Ne-am duce-mpreună, mereu, amândoi.\nLucruri suntem ce poartă în ele Dar drumul norilor e prea mare\ngânduri ca pietrele, uneori stele, în lumea noastră – pentru noi.\nși totdeauna un dor.\nLucian Blaga, Lucruri suntem", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unei comedii studiate.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea comediei studiate într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două scene relevante pentru tema comediei studiate;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj, semnificative pentru comedia studiată (de exemplu:\nacțiune, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea comediei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două scene relevante pentru tema comediei studiate 6 puncte\n precizarea temei comediei: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două scene relevante pentru tema comediei\n(comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor scene sau tendința de rezumare –\n1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură și de limbaj, semnificative\npentru comedia studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru comedia studiată –\n3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței mi se umplu ochii de lacrimi", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este aplică.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": " Menționează data la care Eminescu s-a mutat în noua locuință, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea unei consecințe a adaptării pinguinilor la mediu (de exemplu: Aripile și-au pierdut\nfuncția de bază./Aripile sunt folosite pentru înot.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": " Precizează două stări contradictorii pe care Eminescu le-a trăit în decursul a două săptămâni, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea tipului de mamifere pe care Emil Racoviță mărturisește că nu l-a văzut în expediția sa, în\nciuda așteptărilor (balene france) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență din text (Un punct\nasupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, [...] dar n-am văzut balene de\nacest soi.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-��i scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alături de Veronica este o\nanomalie", + "barem": " explicarea motivului pentru care „Belgica” nu poate acosta la țărmul Țării lui Alexandru I (de\nexemplu: imposibilitatea de a pătrunde prin întinderea de gheață) – 4 puncte (explicare nuanțată –\n4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte); formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, temerea lui Eminescu, așa cum reiese din penultimul paragraf al scrisorii", + "barem": " prezentarea asemănărilor dintre comunitățile de pinguini și cele umane (de exemplu: trăiesc în grupuri\norganizate, apelează la principiul asocierii, puii/copiii sunt supravegheați de adulți): prezentare adecvată\nşi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă legătura afectivă cu o persoană\naflată la distanță poate fi menținută sau nu prin intermediul unor instrumente de comunicare, raportându-te atât la\ninformațiile din fragmentul extras din volumul Corespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, cât și la\nexperiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară, în\nconcordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 – 3 greșeli –\n1 punct; 4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nScena se petrece în anul 1896. Decorul: salonul unor oameni cu stare din vremea aceea. Un pian, un\npalmier în hârdău*. În dreptul ferestrelor cu draperii de catifea cu ciucuri, fotolii, canapea; pe masă, fructieră\ncu cărți de vizită. [...] Pe pereți, două portrete de familie, în ramă de bronz şi pluş. O oglindă cu ramă grea și\nînflorată. Pe pian, o clepsidră. [...] Stânga, ușă, în dreapta, două uşi.\nSCENA 1\nRUXANDRA, SULTANA\nRUXANDRA (cu spatele la sală, cântă la pian. E îmbrăcată си о bluzӑ сu dantele, сu mânecă lungă şi o fustă\ncreață la spate, peste un mic turnel, cordon lat. Părul strâns în coc și lăsat pe frunte. Reia mereu același\nexercițiu. Întoarce clepsidra și exersează iar).\nSULTANA (în fotoliu, croșetează. La brâu are un mănunchi mare de chei): Opt şi cu patru doisprezece.\nRUXANDRA (se întrerupe): Poftim?\nSULTANA: Am spus: opt şi cu patru, doisprezece.\nRUXANDRA (dă din cap și exersează iar)\n(Pe stradă răsună un trap de cal și zgomot de trăsură.)\nLucia Demetrius, Trei generaţii\n*hârdău – vas", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizarea timpului și a spațiului etc.) – 6 puncte\n• prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n• simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat,\naparținând lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat\n(de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea nuvelei: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei studiate 6 puncte\n• precizarea temei nuvelei: 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\nnuvelei (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru nuvela studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru nuvela studiată – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3 puncte\n• relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n• schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 7", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_07.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_07.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței nu eram în largul meu", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de mă simțeam incomod.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stins�� a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": " Menționează locul unde se petrece întâmplarea relatată de autor, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea locului unde se petrece întâmplarea relatată de autor (de exemplu: Întâmplarea se petrece\npe Calea Victoriei/lângă Capșa.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": " Precizează o trăsătură fizică a lui Camil Petrescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei trăsături fizice a lui Camil Petrescu (de exemplu: subțire etc.) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență din text (de exemplu: „acest om puțintel la trup”) – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Camil Petrescu îi cere poetului rețetele", + "barem": " explicarea motivului pentru care Camil Petrescu îi cere poetului rețetele (de exemplu: Camil Petrescu îi\ncere poetului rețetele pentru a-i cumpăra medicamente.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă complexitatea personalității lui Camil Petrescu", + "barem": " prezentarea personalității complexe a lui Camil Petrescu (de exemplu: erudiția și rigoarea îi sunt\ndublate de simplitate și naturalețe etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă omenia este\ncondiționată sau nu de experiență, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nO retrospectivă de Ion Th. Ilea, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic,\nidentificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "CORINA (într-o rochie caldă de casă. Ștefan în pantaloni gri, pulover albastru, cu mâneci lungi și închis la gât.\nȚinuta lor arată o dimineață rece de munte. Corina, pe terasă, în stânga, pe un șezlong, aproape paralel cu\nrampa, privește afară, spre culise, într-un fel de reverie atentă ca și cum ar urmări ceva foarte important, ce\nse petrece acolo. În hol, comod instalat într-unul din fotoliile albe de nuiele, Ștefan citește o carte. La ridicarea\ncortinei, o clipă de tăcere prelungește această situație, care durează probabil mai de demult): Încă una…\nȘTEFAN: Ai spus ceva?\nCORINA: A mai căzut încă una. E a șaptesprezecea. Ieri au fost unsprezece. Alaltăieri cinci.\nȘTEFAN: Vrei să le numeri pe toate?\nCORINA: Aș vrea! Sunt așa de multe, că mi-ar trebui o eternitate… Ștefan!\nȘTEFAN (fără să-și întrerupă lectura): Daa…\nCORINA: Pot să spun o prostie?\nȘTEFAN: Te rog. Nu te jena.\nCORINA: Eu până acum nu văzusem niciodată cum cade o frunză. Credeam că se rupe și cade.\nȘTEFAN: Ai intuiții miraculoase, Corina. Închipuiește-ți că într-adevăr asta e singura metodă a frunzelor de a\ncădea: se rup și cad. Mă epatezi.\nCORINA: Și tu mă epatezi, dragul meu. Prin ignoranță. Nu știi, nu bănuiești câte gesturi mărunte sunt într-o\ncădere de frunză… (Tăcere.) Optsprezece…\nMihail Sebastian, Jocul de-a vacanța", + "barem": "Prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic, identificate în\nfragmentul dat 6 puncte\n precizarea a două modalități de caracterizare: 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n prezentarea fiecărei modalități de caracterizare (prezentare adecvată și nuanțată – 2 puncte;\nîncercare de prezentare: 1 punct): 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Mihai Eminescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 8", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_08.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_08.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de câteva clipe", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de scurtă.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": " Menționează numărul persoanelor pe care copilul le aude vorbind, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numărului persoanelor pe care copilul le aude vorbind (Copilul aude trei persoane.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": " Precizează vârsta de la care datează prima amintire a lui Liviu Rebreanu, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea vârstei de la care datează prima amintire a lui Liviu Rebreanu (de exemplu: doi ani și\njumătate) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text („Eram de vreo doi\nani și jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la\nsosirea noastră aici.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": " Explică motivul îngrijorării mamei", + "barem": " explicarea motivului îngrijorării mamei (de exemplu: Mama se teme să nu se fi spart oglinda.)\n– 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modul în care prima amintire se reflectă în experiența ulterioară a lui\nLiviu Rebreanu, așa cum reiese din ultimul paragraf", + "barem": " prezentarea modului în care prima amintire se reflectă în experiența ulterioară a lui Liviu Rebreanu,\nvalorificând ultimul paragraf (de exemplu: o călătorie nocturnă îl face pe autor să retrăiască senzațiile\nprimei amintiri etc.): numirea trăsăturii – 1 punct; prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă viața de adult este sau\nnu influențată de amintirile din copilărie, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Mărturisiri\nde Liviu Rebreanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Nu știu de ce nu-mi vine să plec, de ce mă încăpățânez să mă joc iar cu lumina înșelătoare de fosfor a\nceasornicului meu oblong*. Dar acum jocul nu izbutește să mă mai câștige ca Ia început. Ba se pare că i-am\nprins și secretul, dar n-am nicio satisfacție pentru asta. Aș dori să plec și totuși de la ușă mă întorc la\nfereastră, privesc luminile orașului în negură și blocurile de zid într-atât cât intră în cercurile felinarelor. Pe\nurmă iar vreau să plec... Mă aplec, cu o îndrăzneală care mă înfioară abia după ce o săvârșesc, deasupra\nlargii streșini a mansardei, să văd dacă la capătul ferestrelor este lumină; dar îmi amintesc la timp că prințul\nPreda își are dormitorul pe șirul odăilor Auricăi și Irmei, așa că e inutil să-mi exagerez curajul deasupra\nabisului mut și întunecat. În sfârșit...\nGib I. Mihăescu, Donna Alba\n*oblong – alungit", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă subiectivă – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: relatarea la persoana I, naratorul este și\npersonaj etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unei text dramatic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două scene relevante pentru tema textului dramatic studiat;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj, semnificative pentru textul dramatic studiat (de\nexemplu: acțiune, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două scene relevante pentru tema textului dramatic studiat 6 puncte\n precizarea temei textului dramatic: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două scene relevante pentru tema textului\ndramatic (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor scene sau tendința de\nrezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură și de limbaj, semnificative\npentru textul dramatic studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru textul dramatic\nstudiat – 3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 9", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_09.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_09.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în toată firea", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de matur.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": " Menționează numele personajului creat de I. Al. Brătescu-Voinești, inspirat de unchiul său, utilizând\ninformaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numelui personajului creat de I. Al. Brătescu-Voinești, inspirat de unchiul său (de\nexemplu: nenea Antonache) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": " Precizează o abilitate a lui Alexandru Voinescu, pe care copilul o apreciază, justificându-ți răspunsul\ncu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei abilități a lui Alexandru Voinescu, pe care copilul o apreciază (de exemplu: abilitatea\nde a povesti.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text (de exemplu: „cel\nmai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea” etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului\nîn enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care se crede că I. Al. Brătescu-Voinești va ajunge un actor mare", + "barem": " explicarea motivului pentru care se crede că I. Al. Brătescu-Voinești va ajunge un actor mare (de\nexemplu: Se crede că I. Al. Brătescu-Voinești va ajunge un actor mare pentru că are darul de povesti.\netc.): explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț\n– 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, lumea despre care copilul povestește cu pasiune, aşa cum reiese din\ntextul dat", + "barem": " prezentarea lumii despre care copilul povestește cu pasiune (de exemplu: lumea despre care\ncopilul povestește cu pasiune este cea a naturii, copilul descoperindu-i fascinația în timp ce își ajută\ntatăl la grădinărit sau când merge la pescuit etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte;\nabordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă imitarea permite\nsau nu dezvoltarea originalității, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul\nConferință, de I. Al. Brătescu-Voinești, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "E umed cimbrul pe colină, Din roze ceruri ciocârlia\nMăceșii par o florărie, Zvonește cântece semețe,\nSorgintea râde cristalină, – Domnește-n toate veselia, –\nEști tu, ești tu, copilărie! ʻNapoi venit-ai, tinerețe!\nDar ce e vis, e o nălucă...\nRămân cu trista mea nevroză,\nCu dorul meu nespus de ducă,\nSpre râul blond, spre ziua roză.\nAlexandru Macedonski, Dor zadarnic", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text narativ\nstudiat, aparținând lui Ioan Slavici.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ ales într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ ales;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nales (de exemplu: acțiune, conflict, relaţii temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțele\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerin��ă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nu lu", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n precizarea temei textului narativ: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 10", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_10.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_10.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței îi cădea în mâini", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de găsea.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": " Menționează cui îi aparținea casa în care stătea Eminescu, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea posesorului casei în care stătea Eminescu (de exemplu: casa aparținea bisericii) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": " Precizează două surse din care își procură cărți Mihai Eminescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din text", + "barem": " precizarea a două surse din care își procură cărți Mihai Eminescu (de exemplu: Eminescu își\nprocură cărți din biblioteca școlii sau de la profesorul său, Aron Pumnul.) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din\nbiblioteca şcoalei sau de la Pumnul”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care nota mare primită de Eminescu la istorie pricinuiește mirare în școală,\nvalorificând ultimul paragraf din textul dat", + "barem": " explicarea motivului pentru care nota mare primită de Eminescu la istorie pricinuiește mirare\nîn școală (de exemplu: profesorul era foarte sever; profesorul nu mai dăduse niciodată o notă\nmare etc.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă spiritul inegal al lui Eminescu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea spiritului inegal al lui Eminescu (de exemplu: indisciplină, profunzime,\ncuriozitate, pasiune etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică,\nezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă lecturile suplimentare influențează\nsau nu succesul școlar, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Viața lui Mihai Eminescu\nde G. Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul următor:\nÎn marțea aceea, bătrâna nu-l aștepta pe Urcan. Plecase de acasă de-abia de o săptămână. Trebuia\nsă meargă pe Valea Florilor, pe la Cojocna și prin părțile Clujului și apoi peste trei săptămâni să se întoarcă\npe drumul Feleacului la Turda, de unde avea să-l aducă acasă Simion cu căruța.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "„De ce o fi venind așa degrabă?” se întrebă femeia. Hm! Căscă lung, cu zgomot. Socotind că așa cum\nvine el încet, șoltâc-șoltâc, mai este vreme până ajunge acasă, își adună întâi încet firul pe fus. Bătrânul era\nîncă în deal, departe.\nDe câțiva ani, Urcănesii nu-i mai bătea inima când îl vedea întorcându-se, după o lipsă de săptămâni.\nMai căscă o dată, apoi împlântă fusul în furcă.\n„Oare el e, ori numai seamănă?” Duse mâna streașină la ochi și se uită stăruitor în zarea drumului. Pe\nalții nu i-ar fi cunoscut de la o zvârlitură, căci îmbătrânind nu mai vedea departe ca în tinerețe, dar pe Urcan îl\nrecunoștea de cum se ivea în deal.\n— El e dară. Cine să fie, vorbi ea singură. Ce-i, de vine atât de repede?\nSe desprinsese cu greu de pe scaun, căci de ședere îndelungată o dureau oasele.\nPavel Dan, Înmormântarea lui Urcan bătrânul", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă obiectivă – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatarea la\npersoana a III-a etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Tudor Arghezi.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.\nu l", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 11", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_11.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_11.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței dădeau un aer", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de dădeau\nimpresia.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": " Menționează două stiluri arhitectonice prezente în Bucureștiul interbelic, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două stiluri arhitectonice prezente în Bucureștiul interbelic (de exemplu: stilul\n„florentin”, stilul cubist etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": " Precizează numele cartierului bucureștean în care era situată casa familiei Cioculescu, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea numelui cartierului bucureștean în care era situată casa familiei Cioculescu (cartierul\nCotroceni) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („prin Cotroceni se\nieșea din oraș. [...] Familia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.”) – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care autorul nu deosebea păsările din curte", + "barem": " explicarea motivului pentru care autorul nu deosebea păsările de curte (de exemplu: autorul nu\ndeosebea păsările de curte pentru că nu le cunoștea; autorul era necunoscător etc.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind înc�� a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a cartierului în care locuia autorul, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a cartierului în care locuia autorul (de exemplu: viața era plăcută,\ndeoarece era una simplă, dominată de calm și liniște etc.): prezentare adecvată şi nuanţată –\n4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă modernizarea exclude\nsau nu prezența elementelor tradiționale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\ntextul Str. Doctor Turnescu nr. 5 de Barbu Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nSCENA IV\nVOICU, POMPILIAN, ȘTEFĂNESCU\nTelefonul din boxă a început să sune din chiar momentul intrării lui Ștefănescu. Cu pălăria pe cap, fără să\nsalute pe nimeni, merge direct spre biroul lui și ridică receptorul, aruncându-și în același timp privirea asupra hârtiilor\nde pe masă.\nȘTEFĂNESCU (vorbește scurt, retezat, fără brutalitate, dar puțin mecanic, ca un om obișnuit să vorbească de sute\ndomnule... (Închide telefonul. În aceeași atitudine, în picioare, în fața biroului, cu pălăria în cap, continuă să\nrăsfoiască hârtiile de pe birou, de la care, de altfel, nicio clipă nu și-a ridicat privirea.) Voicule!\nVOICU: Aici. (Se ridică alene de la masă, merge spre boxă, se oprește în fața biroului lui Ștefănescu.)\nȘTEFĂNESCU: E ceva nou?\nVOICU: Mai nimic.\nMihail Sebastian, Ultima oră", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui George Bacovia sau lui Tudor Arghezi.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 12", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_12.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_12.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Ziua de ieri s-a ținut după mine, crezând,\nCa un câine flămând,\nCă e legată cu ceva, cu vreo curea,\nCu vreo frânghie, de viața mea –\nȘi la o răspântie cu statui\nS-a întors, văzând că nu-i.\nS-a pierdut neputincioasă și pribeagă\nDupă ce vremea întreagă\nM-a urmat, pas cu pas, până azi\nLa amiazi.\nCine și-a pierdut o zi cât o viață,\nS-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceață.\nTudor Arghezi, O zi", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-un basm cult studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale basmului cult studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final,\ntehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\nbasmului cult studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 13", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_13.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_13.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de bună seamă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de\nbineînțeles.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": " Menționează două orașe din Europa, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două orașe din Europa (de exemplu: Paris, Londra) – 2 puncte + 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": " Precizează una dintre sursele plictiselii, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea uneia dintre sursele plictiselii (de exemplu:conversația inevitabil�� a tovarășului de\ndrum) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („Una dintre cele\nmai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de drum, care îți\nvorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care omul suportă cu greutate frumusețea unui anumit peisaj", + "barem": " explicarea motivului pentru care omul suportă cu greutate frumusețea unui anumit peisaj (de exemplu:\nde teama subconștientă că trăirea completă a frumuseții l-ar putea strivi etc.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea contradictorie a anumitor persoane despre locurile vizitate, aşa\ncum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea atitudinii contradictorii a anumitor persoane despre locurile vizitate (de\nexemplu: călătorul își amintește mereu alte locuri, a căror frumusețe l-au tulburat și nu se\npoate bucura de peisajele pe care le vede etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte;\nabordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă o călătorie reprezintă sau nu o\nexperiență de cunoaștere, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Jurnal de vacanță de\nMircea Eliade, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Prin geamurile petecite se strecoară leneșe cele din urmă tremurări ale amurgului. Lumina ruginie\npătrunde în casa din ce în ce mai cernită, umplând odăița cu umbre deșirate. În vatră flăcările roșcate pâlpâie\ndomol, se preling ca niște limbi de șarpe în jurul ceunașului funinginit, în care apa de mămăligă hohotește\nînăbușit. Adieri răcoroase rătăcesc pe sub pereții coșcovi, se furișează înăuntru și-nvălmășesc, câte-o clipă,\njocul blajin al focului...\nPe prichiciul cuptorului, moș Costan șade pipernicit și tăcut, cu priviri pribege, cu gânduri cine știe\nunde. În fața lui, Ileana, o fetișcană ca un bobocel înrourat, răsucește repede-repede firul subțirel de in.\n— Spune, tăticule... mai spune! bâlbâie fata cu glas moale, care, în liniștea înserării, răsună întocmai\nca un fâșâit ușor de aripi.\nBarba bătută de brumă a moșneagului tremură o clipă. Se uită galeș, pe sub gene, la Ileana, pe care\nlumina trandafirie a flăcărilor o învăluie într-o haină scumpă din povești, apoi, cu glas lin, cu ochii închiși,\nparca-ar citi în carte vremile trecute, începe:\n— ... Uite... era fetișcană, ia, așa ca tine. O guriță cât o cireașă coaptă și doi ochi albaștri cum e cerul\ncând e mai limpede. Și cum râdea, cum râdea! Îți fura inima.\nLiviu Rebreanu, Cântecul iubirii", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă obiectivă – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatarea la\npersoana a III-a etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-un text dramatic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic studiat, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, modalităţi de caracterizare, notațiile autorului,\nregistre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene comentate – 2 puncte + 2 puncte; simpla\nnumire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură şi de limbaj ale textului dramatic\nstudiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 14", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_14.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_14.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței statură de urieș", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de mare.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": " Menționează două domenii care îl preocupă pe Costache Negri, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două domenii care îl preocupă pe Costache Negri (de exemplu: literatura și istoria) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație\n– 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": " Precizează persoana din familia lui Radu Rosetti cu care coresponda Costache Negri, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din text", + "barem": " precizarea persoanei din familia lui Radu Rosetti cu care coresponda Costache Negri (de exemplu:\ntatăl lui Radu Rosetti etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență din text (de exemplu: „Mai\nposed scrisori franceze adresate de el tatei încă înainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi\nbărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune, generoase şi artistice.”) – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care surorile lui Costache Negri nu stăpâneau limba greacă, valorificând informațiile\ndin cel de-al doilea paragraf al textului", + "barem": " explicarea motivului pentru care surorile lui Costache Negri nu stăpâneau limba greacă (de exemplu:\nîn copilăria lor, surorile s-au familiarizat cu limba franceză) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Costache Negri, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui Costache Negri (de exemplu: inteligența, modestia, patriotismul\netc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă studiul limbilor străine\nreprezintă sau nu un avantaj în formarea tinerilor, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Amintiri de Radu Rosetti, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica\nînlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea\nînchipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprâncenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant,\ndar și mai amuzant e timbrul vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte\nori te-ar întâlni, și te întâlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de\npălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele\ncâteva magazii sau cutia de pălării rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin,\nîncepe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar\nlua-o de nevastă, cu orice risc.\nHacik are un suflet admirabil, exprimat ridicol, dar în cazul lui ridicolul ți-l face cu atât mai drag. Poartă\npretutindeni vioara cu el și e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă mare, cântându-și toate\ndeznădejdile, ca să-ți fie, măcar pentru o clipă, frate.\nIoana mi-a spus: „Când am fost la Cavarna, în timpul despărțirii noastre, numai cu Hacik mă simțeam\nmai bine, căci îmi amintea de tine.” De ce? Căci între mine și Hacik nu-i nicio asemănare. Poate că Hacik nu\neste decât eu, ușor caricaturizat sau simplificat, fără amănuntele care mă complică inutil? Sau poate că lângă\nființa tragică și ireală a lui Hacik orice deznădejde găsește un teren prielnic?\nAnton Holban, Ioana", + "barem": "Prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n6 puncte\n precizarea a două modalități de caracterizare: 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n prezentarea fiecărei modalități de caracterizare (prezentare adecvată și nuanțată – 2 puncte;\nîncercare de prezentare: 1 punct): 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text narativ studiat,\naparţinând lui Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat\n(de exemplu: acțiune, conflict, relaţii temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțele comunicării\nnarative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului narativ: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n precizarea temei textului narativ: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului narativ (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe\nsau tendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 15", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_15.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_15.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței ca pe apă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de foarte\nbine/fără greșeală.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie* unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton*, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": " Menționează numărul maxim de bile pe care tânărul le poate extrage la examen, utilizând informaţiile din textul\ndat", + "barem": " menționarea numărului maxim de bile pe care tânărul le poate extrage la examen (de exemplu:\nmaximum trei bile) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie* unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton*, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": " Precizează locul unde este așezată urna cu bile la examen, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea locului unde este așezată urna cu bile la examen (de exemplu: urna este așezată pe\ncatedră/în fața profesorului) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text (de\nexemplu: „La fiecare număr corespundea o bilă pe care o trăgeam la noroc din urna așezată pe\ncatedră în fața profesorului.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie* unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton*, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care tinerii erau nervoși înaintea examenelor", + "barem": " explicarea motivului pentru care tinerii erau nervoși înaintea examenelor (de exemplu: Tinerii erau\nnervoși din cauza emoțiilor/din cauza slabei pregătiri. etc.): explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de\nexplicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie* unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton*, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a autorului, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a autorului (de exemplu: caracter superstițios etc.): prezentare\nadecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare\n– 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie* unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton*, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă norocul influențează sau nu\nreușita la un examen, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Amintiri de Gh. Brăescu,\ncât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvat�� – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit,\nÎntins în zare lungă și fără de sfârșit,\nIar colo-n miază-noapte cu codri de stejar\nSe pierd una cu cerul Carpații seculari;\nDar spre apus prin nouri o geană e subțire,\nPrin care cerul râde cu-a lui nemărginire;\nA nourilor lume aurită e de soare\nCe cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare,\nÎmprăștie în neguri subțiri din juru-și norii;\nCa la minune cată la dânsul călătorii.\nDeodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe\nÎn ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe,\nApunerea cerească părea de roze ninsă,\nCa pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa,\nIar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi,\nApoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi.\nMihai Eminescu, Sub cerul plin de nouri", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcţie a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale,\nincipit, final, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\ntextului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 16", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_16.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_16.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței mi-aș lua lumea în cap", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de aș pleca.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Mi-aş dori o chilie goală, cu un scaun şi o masă rustică, să mă pot aduna, să-mi recapitulez viaţa [...] în\npragul vârstei de 70 de ani. Dar nu e cu putință. Am un program zilnic de îndeplinit. Mă aşteaptă soroacele* de tot\nfelul, trăiesc coșmarul fiecărui termen ce mi-am luat singur, nebănuind că ele se strâng în jurul meu, mă leagă\nfedeleş şi nu mă lasă în voia visării și a hoinărelii. Dacă aş fi liber, cum mi-aş mai lua lumea în cap! Aş porni în\nvoia întâmplării, prin Bucureștii aceștia în care m-am născut, dar nu-i cunosc îndeajuns, să le străbat străzile\nvechi, cu colţuroase caldarâmuri de piatră, cu aspecte provinciale, cu colţişoare de grădină, să-mi deştept\namintirile în ritmul pasului şi să mă trezesc la o altă vârstă, când am mai trecut pe lângă acelaşi gard vechi şi\nmi-a furat privirea o muşcată în fereastră, cu farmecul ei vetust*.\nNu sunt nici cincizeci de ani de când s-au ridicat în Bucureşti primele blocuri, în stil cubist. Dacă nu mă\nînşel, întâiul a fost acela de pe podul Izvor, la colţ de stradă, pe cheiul Dâmboviței, cu un brâu de balcoane\ncirculare la fiecare cat, stârnind uimirea generală. Cred că al doilea a fost la colţul bulevardului Magheru cu strada\nMercur. Pe locul casei lui Alexandru Marghiloman [...] s-a ridicat impunătoarea clădire care se cheamă astăzi\ncinematograful Patria. Ambele blocuri au fost ridicate de Horia, nepotul lui Ion Creangă şi fiul căpitanului. Era\nun uriaş blând, cu ochii mici, isteți, aidoma genialului humuleștean, numai că n-avea barbă şi mustăţi. Venea\nzilnic la cafeneaua Corso şi se aşeza tăcut la „masa inteligenţei\", să asculte glumele lui Tudor Muşatescu şi\nale lui Puiu Iancovescu. Arhitectul s-a grăbit să moară în jurul vârstei de cincizeci de ani, ca şi bunicul său. I-a\nfost dat unuia să dea expresia cea mai artistică şi personală unui mănunchi de basme populare, menite să fie\nadmirate în lumea întreagă, iar celuilalt, paradoxal, să încerce a schimba faţa veche a Capitalei noastre,\ndându-i peste cap tradițiile, rectificându-i fizionomia, într-un cuvânt, modernizând-o. Celelalte „bloace”, cum le\nspuneau bucureştenii argotic, n-au mai impresionat pe nimeni. Numai cine n-a vrut nu şi-a ridicat casă în stilul cel\nnou, căruia i se mai zice „funcţional”. Până şi cei mai modeşti cetăţeni de astăzi beneficiază de o „garsonieră” sau\nde un apartament într-un bloc nou dintr-un cartier ridicat de curând şi de dimensiunile unui oraş. Nu puțini sunt\nînsă acei ce-și amintesc cu duioșie de cocioaba lor, din care i-a scos planul de sistematizare a Capitalei, pentru a\nfi „demolată”.\nM-am născut şi am copilărit în Bucureştii cei vechi, de trei sute de mii de locuitori, numai în centru canalizat şi\nelectrificat. Pe strada aceea, astăzi cu numele Grigore Alexandrescu, pe atunci Clopotarii Noi, nu se trăsese nici\ncanal, nici fir electric. Puţine erau curţile cu cişmele. Sacagiii* îşi debitau de două ori pe zi marfa, curată şi rece.\nFelinarele, aprinse seara cu prăjina şi stinse la fel în zorii zilei, pâlpâiau alene.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*soroc – termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații\n*vetust – învechit, demodat\n*sacagiu – persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde" + }, + { + "enunt": " Menționează vârsta lui Șerban Cioculescu atunci când s-au construit primele blocuri în București", + "barem": " menționarea vârstei lui Șerban Cioculescu (de exemplu: aproximativ 20 de ani) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Mi-aş dori o chilie goală, cu un scaun şi o masă rustică, să mă pot aduna, să-mi recapitulez viaţa [...] în\npragul vârstei de 70 de ani. Dar nu e cu putință. Am un program zilnic de îndeplinit. Mă aşteaptă soroacele* de tot\nfelul, trăiesc coșmarul fiecărui termen ce mi-am luat singur, nebănuind că ele se strâng în jurul meu, mă leagă\nfedeleş şi nu mă lasă în voia visării și a hoinărelii. Dacă aş fi liber, cum mi-aş mai lua lumea în cap! Aş porni în\nvoia întâmplării, prin Bucureștii aceștia în care m-am născut, dar nu-i cunosc îndeajuns, să le străbat străzile\nvechi, cu colţuroase caldarâmuri de piatră, cu aspecte provinciale, cu colţişoare de grădină, să-mi deştept\namintirile în ritmul pasului şi să mă trezesc la o altă vârstă, când am mai trecut pe lângă acelaşi gard vechi şi\nmi-a furat privirea o muşcată în fereastră, cu farmecul ei vetust*.\nNu sunt nici cincizeci de ani de când s-au ridicat în Bucureşti primele blocuri, în stil cubist. Dacă nu mă\nînşel, întâiul a fost acela de pe podul Izvor, la colţ de stradă, pe cheiul Dâmboviței, cu un brâu de balcoane\ncirculare la fiecare cat, stârnind uimirea generală. Cred că al doilea a fost la colţul bulevardului Magheru cu strada\nMercur. Pe locul casei lui Alexandru Marghiloman [...] s-a ridicat impunătoarea clădire care se cheamă astăzi\ncinematograful Patria. Ambele blocuri au fost ridicate de Horia, nepotul lui Ion Creangă şi fiul căpitanului. Era\nun uriaş blând, cu ochii mici, isteți, aidoma genialului humuleștean, numai că n-avea barbă şi mustăţi. Venea\nzilnic la cafeneaua Corso şi se aşeza tăcut la „masa inteligenţei\", să asculte glumele lui Tudor Muşatescu şi\nale lui Puiu Iancovescu. Arhitectul s-a grăbit să moară în jurul vârstei de cincizeci de ani, ca şi bunicul său. I-a\nfost dat unuia să dea expresia cea mai artistică şi personală unui mănunchi de basme populare, menite să fie\nadmirate în lumea întreagă, iar celuilalt, paradoxal, să încerce a schimba faţa veche a Capitalei noastre,\ndându-i peste cap tradițiile, rectificându-i fizionomia, într-un cuvânt, modernizând-o. Celelalte „bloace”, cum le\nspuneau bucureştenii argotic, n-au mai impresionat pe nimeni. Numai cine n-a vrut nu şi-a ridicat casă în stilul cel\nnou, căruia i se mai zice „funcţional”. Până şi cei mai modeşti cetăţeni de astăzi beneficiază de o „garsonieră” sau\nde un apartament într-un bloc nou dintr-un cartier ridicat de curând şi de dimensiunile unui oraş. Nu puțini sunt\nînsă acei ce-și amintesc cu duioșie de cocioaba lor, din care i-a scos planul de sistematizare a Capitalei, pentru a\nfi „demolată”.\nM-am născut şi am copilărit în Bucureştii cei vechi, de trei sute de mii de locuitori, numai în centru canalizat şi\nelectrificat. Pe strada aceea, astăzi cu numele Grigore Alexandrescu, pe atunci Clopotarii Noi, nu se trăsese nici\ncanal, nici fir electric. Puţine erau curţile cu cişmele. Sacagiii* îşi debitau de două ori pe zi marfa, curată şi rece.\nFelinarele, aprinse seara cu prăjina şi stinse la fel în zorii zilei, pâlpâiau alene.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*soroc – termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații\n*vetust – învechit, demodat\n*sacagiu – persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde" + }, + { + "enunt": " Precizează o asemănare existentă între Ion Creangă și nepotul său, arhitectul Horia Creangă, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență din text", + "barem": " precizarea unei asemănări existente între Ion Creangă și nepotul său, arhitectul Horia Creangă (de\nexemplu: avea o statură impunătoare și ochi isteți etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o\nsecvență din text (de exemplu: „Era un uriaş blând, cu ochii mici, isteți, aidoma genialului\nhumuleștean”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Mi-aş dori o chilie goală, cu un scaun şi o masă rustică, să mă pot aduna, să-mi recapitulez viaţa [...] în\npragul vârstei de 70 de ani. Dar nu e cu putință. Am un program zilnic de îndeplinit. Mă aşteaptă soroacele* de tot\nfelul, trăiesc coșmarul fiecărui termen ce mi-am luat singur, nebănuind că ele se strâng în jurul meu, mă leagă\nfedeleş şi nu mă lasă în voia visării și a hoinărelii. Dacă aş fi liber, cum mi-aş mai lua lumea în cap! Aş porni în\nvoia întâmplării, prin Bucureștii aceștia în care m-am născut, dar nu-i cunosc îndeajuns, să le străbat străzile\nvechi, cu colţuroase caldarâmuri de piatră, cu aspecte provinciale, cu colţişoare de grădină, să-mi deştept\namintirile în ritmul pasului şi să mă trezesc la o altă vârstă, când am mai trecut pe lângă acelaşi gard vechi şi\nmi-a furat privirea o muşcată în fereastră, cu farmecul ei vetust*.\nNu sunt nici cincizeci de ani de când s-au ridicat în Bucureşti primele blocuri, în stil cubist. Dacă nu mă\nînşel, întâiul a fost acela de pe podul Izvor, la colţ de stradă, pe cheiul Dâmboviței, cu un brâu de balcoane\ncirculare la fiecare cat, stârnind uimirea generală. Cred că al doilea a fost la colţul bulevardului Magheru cu strada\nMercur. Pe locul casei lui Alexandru Marghiloman [...] s-a ridicat impunătoarea clădire care se cheamă astăzi\ncinematograful Patria. Ambele blocuri au fost ridicate de Horia, nepotul lui Ion Creangă şi fiul căpitanului. Era\nun uriaş blând, cu ochii mici, isteți, aidoma genialului humuleștean, numai că n-avea barbă şi mustăţi. Venea\nzilnic la cafeneaua Corso şi se aşeza tăcut la „masa inteligenţei\", să asculte glumele lui Tudor Muşatescu şi\nale lui Puiu Iancovescu. Arhitectul s-a grăbit să moară în jurul vârstei de cincizeci de ani, ca şi bunicul său. I-a\nfost dat unuia să dea expresia cea mai artistică şi personală unui mănunchi de basme populare, menite să fie\nadmirate în lumea întreagă, iar celuilalt, paradoxal, să încerce a schimba faţa veche a Capitalei noastre,\ndându-i peste cap tradițiile, rectificându-i fizionomia, într-un cuvânt, modernizând-o. Celelalte „bloace”, cum le\nspuneau bucureştenii argotic, n-au mai impresionat pe nimeni. Numai cine n-a vrut nu şi-a ridicat casă în stilul cel\nnou, căruia i se mai zice „funcţional”. Până şi cei mai modeşti cetăţeni de astăzi beneficiază de o „garsonieră” sau\nde un apartament într-un bloc nou dintr-un cartier ridicat de curând şi de dimensiunile unui oraş. Nu puțini sunt\nînsă acei ce-și amintesc cu duioșie de cocioaba lor, din care i-a scos planul de sistematizare a Capitalei, pentru a\nfi „demolată”.\nM-am născut şi am copilărit în Bucureştii cei vechi, de trei sute de mii de locuitori, numai în centru canalizat şi\nelectrificat. Pe strada aceea, astăzi cu numele Grigore Alexandrescu, pe atunci Clopotarii Noi, nu se trăsese nici\ncanal, nici fir electric. Puţine erau curţile cu cişmele. Sacagiii* îşi debitau de două ori pe zi marfa, curată şi rece.\nFelinarele, aprinse seara cu prăjina şi stinse la fel în zorii zilei, pâlpâiau alene.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*soroc – termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații\n*vetust – învechit, demodat\n*sacagiu – persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care primele blocuri în stil cubist, construite în București, au stârnit uimirea generală", + "barem": " explicarea motivului pentru care primele blocuri în stil cubist, construite în București, au stârnit uimirea\ngenerală (de exemplu: erau dotate cu un brâu de balcoane circulare la fiecare etaj) – 4 puncte:\nexplicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Mi-aş dori o chilie goală, cu un scaun şi o masă rustică, să mă pot aduna, să-mi recapitulez viaţa [...] în\npragul vârstei de 70 de ani. Dar nu e cu putință. Am un program zilnic de îndeplinit. Mă aşteaptă soroacele* de tot\nfelul, trăiesc coșmarul fiecărui termen ce mi-am luat singur, nebănuind că ele se strâng în jurul meu, mă leagă\nfedeleş şi nu mă lasă în voia visării și a hoinărelii. Dacă aş fi liber, cum mi-aş mai lua lumea în cap! Aş porni în\nvoia întâmplării, prin Bucureștii aceștia în care m-am născut, dar nu-i cunosc îndeajuns, să le străbat străzile\nvechi, cu colţuroase caldarâmuri de piatră, cu aspecte provinciale, cu colţişoare de grădină, să-mi deştept\namintirile în ritmul pasului şi să mă trezesc la o altă vârstă, când am mai trecut pe lângă acelaşi gard vechi şi\nmi-a furat privirea o muşcată în fereastră, cu farmecul ei vetust*.\nNu sunt nici cincizeci de ani de când s-au ridicat în Bucureşti primele blocuri, în stil cubist. Dacă nu mă\nînşel, întâiul a fost acela de pe podul Izvor, la colţ de stradă, pe cheiul Dâmboviței, cu un brâu de balcoane\ncirculare la fiecare cat, stârnind uimirea generală. Cred că al doilea a fost la colţul bulevardului Magheru cu strada\nMercur. Pe locul casei lui Alexandru Marghiloman [...] s-a ridicat impunătoarea clădire care se cheamă astăzi\ncinematograful Patria. Ambele blocuri au fost ridicate de Horia, nepotul lui Ion Creangă şi fiul căpitanului. Era\nun uriaş blând, cu ochii mici, isteți, aidoma genialului humuleștean, numai că n-avea barbă şi mustăţi. Venea\nzilnic la cafeneaua Corso şi se aşeza tăcut la „masa inteligenţei\", să asculte glumele lui Tudor Muşatescu şi\nale lui Puiu Iancovescu. Arhitectul s-a grăbit să moară în jurul vârstei de cincizeci de ani, ca şi bunicul său. I-a\nfost dat unuia să dea expresia cea mai artistică şi personală unui mănunchi de basme populare, menite să fie\nadmirate în lumea întreagă, iar celuilalt, paradoxal, să încerce a schimba faţa veche a Capitalei noastre,\ndându-i peste cap tradițiile, rectificându-i fizionomia, într-un cuvânt, modernizând-o. Celelalte „bloace”, cum le\nspuneau bucureştenii argotic, n-au mai impresionat pe nimeni. Numai cine n-a vrut nu şi-a ridicat casă în stilul cel\nnou, căruia i se mai zice „funcţional”. Până şi cei mai modeşti cetăţeni de astăzi beneficiază de o „garsonieră” sau\nde un apartament într-un bloc nou dintr-un cartier ridicat de curând şi de dimensiunile unui oraş. Nu puțini sunt\nînsă acei ce-și amintesc cu duioșie de cocioaba lor, din care i-a scos planul de sistematizare a Capitalei, pentru a\nfi „demolată”.\nM-am născut şi am copilărit în Bucureştii cei vechi, de trei sute de mii de locuitori, numai în centru canalizat şi\nelectrificat. Pe strada aceea, astăzi cu numele Grigore Alexandrescu, pe atunci Clopotarii Noi, nu se trăsese nici\ncanal, nici fir electric. Puţine erau curţile cu cişmele. Sacagiii* îşi debitau de două ori pe zi marfa, curată şi rece.\nFelinarele, aprinse seara cu prăjina şi stinse la fel în zorii zilei, pâlpâiau alene.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*soroc – termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații\n*vetust – învechit, demodat\n*sacagiu – persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică a Bucureștiului vechi, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei caracteristici a Bucureștiului vechi (de exemplu: avea trei sute de mii de locuitori,\nnumai în centru era canalizat şi electrificat etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Mi-aş dori o chilie goală, cu un scaun şi o masă rustică, să mă pot aduna, să-mi recapitulez viaţa [...] în\npragul vârstei de 70 de ani. Dar nu e cu putință. Am un program zilnic de îndeplinit. Mă aşteaptă soroacele* de tot\nfelul, trăiesc coșmarul fiecărui termen ce mi-am luat singur, nebănuind că ele se strâng în jurul meu, mă leagă\nfedeleş şi nu mă lasă în voia visării și a hoinărelii. Dacă aş fi liber, cum mi-aş mai lua lumea în cap! Aş porni în\nvoia întâmplării, prin Bucureștii aceștia în care m-am născut, dar nu-i cunosc îndeajuns, să le străbat străzile\nvechi, cu colţuroase caldarâmuri de piatră, cu aspecte provinciale, cu colţişoare de grădină, să-mi deştept\namintirile în ritmul pasului şi să mă trezesc la o altă vârstă, când am mai trecut pe lângă acelaşi gard vechi şi\nmi-a furat privirea o muşcată în fereastră, cu farmecul ei vetust*.\nNu sunt nici cincizeci de ani de când s-au ridicat în Bucureşti primele blocuri, în stil cubist. Dacă nu mă\nînşel, întâiul a fost acela de pe podul Izvor, la colţ de stradă, pe cheiul Dâmboviței, cu un brâu de balcoane\ncirculare la fiecare cat, stârnind uimirea generală. Cred că al doilea a fost la colţul bulevardului Magheru cu strada\nMercur. Pe locul casei lui Alexandru Marghiloman [...] s-a ridicat impunătoarea clădire care se cheamă astăzi\ncinematograful Patria. Ambele blocuri au fost ridicate de Horia, nepotul lui Ion Creangă şi fiul căpitanului. Era\nun uriaş blând, cu ochii mici, isteți, aidoma genialului humuleștean, numai că n-avea barbă şi mustăţi. Venea\nzilnic la cafeneaua Corso şi se aşeza tăcut la „masa inteligenţei\", să asculte glumele lui Tudor Muşatescu şi\nale lui Puiu Iancovescu. Arhitectul s-a grăbit să moară în jurul vârstei de cincizeci de ani, ca şi bunicul său. I-a\nfost dat unuia să dea expresia cea mai artistică şi personală unui mănunchi de basme populare, menite să fie\nadmirate în lumea întreagă, iar celuilalt, paradoxal, să încerce a schimba faţa veche a Capitalei noastre,\ndându-i peste cap tradițiile, rectificându-i fizionomia, într-un cuvânt, modernizând-o. Celelalte „bloace”, cum le\nspuneau bucureştenii argotic, n-au mai impresionat pe nimeni. Numai cine n-a vrut nu şi-a ridicat casă în stilul cel\nnou, căruia i se mai zice „funcţional”. Până şi cei mai modeşti cetăţeni de astăzi beneficiază de o „garsonieră” sau\nde un apartament într-un bloc nou dintr-un cartier ridicat de curând şi de dimensiunile unui oraş. Nu puțini sunt\nînsă acei ce-și amintesc cu duioșie de cocioaba lor, din care i-a scos planul de sistematizare a Capitalei, pentru a\nfi „demolată”.\nM-am născut şi am copilărit în Bucureştii cei vechi, de trei sute de mii de locuitori, numai în centru canalizat şi\nelectrificat. Pe strada aceea, astăzi cu numele Grigore Alexandrescu, pe atunci Clopotarii Noi, nu se trăsese nici\ncanal, nici fir electric. Puţine erau curţile cu cişmele. Sacagiii* îşi debitau de două ori pe zi marfa, curată şi rece.\nFelinarele, aprinse seara cu prăjina şi stinse la fel în zorii zilei, pâlpâiau alene.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*soroc – termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații\n*vetust – învechit, demodat\n*sacagiu – persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă acceptarea prea multor\nsarcini devine sau nu o povară, raportându-te atât la informațiile din fragmentul prezentat, cât și la experiența\npersonală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 -3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic,\nidentificate în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nSCENA I\nBUIAC, CASIERUL, JEAN GOLDENBERG, DIDI, ANGELA, SUBDIRECTORUL\n(Afară de Mitică Popescu, toți funcționarii lucrează la locurile lor. Intră subdirectorul.)\nSUBDIRECTORUL (mic, uscat, cu o bărbuță dură și cărunt, cu ochelarii încruntați, plimbă, după ce vede\nlocul lui Mitică gol, o privire cercetătoare. Vorbește cu un pronunțat accent ardelenesc.): Unde-i domnul\nMitică Popescu? Bun. Să-i spuneți să mă caute îndată ce vine. (Către Buiac:) Mă reped cu mașina până la\nminister. Dacă sosesc cei doi negustori din Galați, să mă aștepte.\nBUIAC (tip de flăcău crescut din plin, sănătos, ardelean și el, dar cu mai puțin accent): Da, domnule\nsubdirector.\nJEAN ([...] După ce se asigură prudent că subdirectorul a plecat): S-a cam ars amicul Mitică. Dacă intri în\ncleștele ăsta cu ochelari, proastă afacere.\nANGELA (de optsprezece ani, frumoasă, dulce și bună): Săracul!\nCamil Petrescu, Mitică Popescu", + "barem": "Prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic, identificate în\nfragmentul dat 6 puncte\n precizarea a două modalități de caracterizare: 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n prezentarea fiecărei modalități de caracterizare (prezentare adecvată și nuanțată – 2 puncte;\nîncercare de prezentare: 1 punct): 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text narativ studiat,\naparținând lui Liviu Rebreanu sau lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ ales într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ ales;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul narativ ales\n(de exemplu: acțiune, conflict, relaţii temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțele comunicării\nnarative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n precizarea temei textului narativ: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 17", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_17.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_17.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței căzusem la învoială", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de căzusem de\nacord, agreasem. etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor (1), referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": " Menționează durata frecventării de către autor, până la momentul evocat, a cursurilor universitare", + "barem": " menționarea duratei frecventării cursurilor universitare de către autor (două luni) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor (1), referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": " Precizează frecvența cu care Lucian Blaga primea corespondența, în perioada în care se afla la Purcăreți,\njustificându-ți răspunsul cu o secvență din text", + "barem": " precizarea frecvenței cu care Lucian Blaga primea corespondența, în perioada în care se afla la\nPurcăreți (de exemplu: o dată pe săptămână) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă\nsemnificativă din text („Ziarele nu soseau decât o dată pe săptămână, când pârgarul cătunului le\naducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă de fieștecare dată pe la\nMama, să-mi ridice corespondența.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor (1), referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Lucian Blaga evită cursurile de filosofie", + "barem": " explicarea motivului pentru care Lucian Blaga evită cursurile de filosofie (de exemplu:\nprofesorii nu îi transmiteau nicio informație nouă etc.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor (1), referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, caracteristile vieții într-un sat de munte, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea caracteristicilor vieții într-un sat de munte (de exemplu: impresia de adăpost față de\nevenimentele istorice; liniște etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor (1), referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă învățarea poate avea loc sau nu\nîn afara școlii, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Hronicul și cântecul vârstelor de\nLucian Blaga, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 -3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Când cotiră în strada Sfinții Voievozi, Gonea zări numaidecât, pe trotuarul din față, pe Margareta cu\nAristică. Veneau încetinel, șoptindu-și nas în nas, ca doi logodnici. Gonea simți că-i joacă genunchii, se opri și\nse răzimă de un perete, cu privirile pironite la dânșii. Apoi bâjbâi cu mâna, ca și când ar fi vrut să apuce pe\nTeacă de braț, dar Teacă o tulise îndată ce dăduse cu ochii de Aristică. Vedea singur că e caraghios și se\npomeni punându-și întrebări peste întrebări: „Ce vreau eu acuma? Ce caut aici? La ce-am mai venit aici, când\nștiam bine că sunt laș, că nu pot să fac nimica?”\nSe uită înspăimântat la cei doi, cu ochii înlăcrimați, parcă le-ar fi cerut iertare... Ei însă râdeau și nici\nnu-l vedeau. […] Numai târziu de tot, când perechea se depărtase de-a binelea, se urni și el după dânșii,\nșontâc-șontâc, fără să-și dea seama pentru ce, ca un cățel bătut, pe urmele stăpânului care l-a huiduit.\nLiviu Rebreanu, Golanii", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatarea la\npersoana a III-a etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unei comedii studiate.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea comediei studiate într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două scene relevante pentru tema comediei studiate;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj, semnificative pentru comedia studiată (de exemplu:\nacțiune, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea comediei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea comediei: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două scene relevante pentru tema comediei studiate 6 puncte\n precizarea temei comediei: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două scene relevante pentru tema comediei\n(comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor scene sau tendința de rezumare –\n1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură și de limbaj, semnificative\npentru comedia studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru comedia studiată –\n3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 18", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_18.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_18.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,\ncu fulgere, cu stele lungi în ea?\nArborii stăteau drept, intonând\nimnul vieţei şi-n zarea foşnind,\nverde ca un codru lichid,\ns-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.\nŞi noi stăteam ca pomii în picioare.\n„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare...”\nŞi plantele creşteau, ne făceau semne,\nca nişte mâini, ca umbre neîmpăcate,\nse străduiau spre viaţă să ne-ndemne\nși iar cădeau în deznădejde toate.\nMagda Isanos, Ţii minte-ntâia ploaie?", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcție a unui personaj\ndintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă sau lui Ioan Slavici.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru\nconstrucția personajului (de exemplu: acțiune, incipit, final, conflict, tehnici narative, modalităţi de\ncaracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\ntextului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 19", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_19.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_19.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței lipsită de sprijin material", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de cu o sițuație\nmaterială precară/săracă.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": " Menționează sursa din care află autoarea despre situația dificilă a străbunicii sale, utilizând informaţiile din\ntextul dat", + "barem": " menționarea sursei din care autoarea află de situația dificilă a străbunicii (Autoarea află\ndespre situația dificilă a străbunicii din jurnalul acesteia.) – 4 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": " Precizează proveniența bunicilor paterni, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din text", + "barem": " precizarea provenienței bunicilor paterni (de exemplu: de la Dunăre) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text („urma bunicilor noștri de pe malul Dunării”) –\n2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care mama autoarei alege să fie institutoare", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care mama autoarei alege să fie institutoare (de exemplu: Mama\nrămăsese orfană, alături de doi frați mai mici./Multe dintre fetele cu educație burgheză alegeau, la\nterminarea liceului, această carieră.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de\nexplicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, opțiunile educaționale ale tinerelor din generația mamei autoarei, aşa cum\nreiese din textul dat", + "barem": " prezentarea opțiunilor educaționale ale tinerelor din generația mamei autoarei (de exemplu: urmau\nfie pensionul, fie cursuri superioare la liceu etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă alegerile profesionale sunt\ninfluențate sau nu de evenimentele din viața personală, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947 de Annie Bentoiu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 -3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica\nînlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Mă întreb: de ce nu însemn eu faptele Isabelei cu vorbele Isabelei? Poate pentru că vorbește prea\nmult. Iar în fața acestui caiet nu mi le amintesc. Astăzi am fost chiar uimit că, după o dimineață petrecută\nîmpreună, sunt incapabil să scriu aici ce a vorbit. Gândurile – cu ajutorul gândurilor mele – le cunosc, înțeleg\nfrumoase ca să mi le amintesc; sau sunt atât de personale, încât scrisul meu nedibaci nu izbutește să le\npăstreze. Astăzi, Isabel mi-a povestit copilăria ei la Simla. Și-a început școala la călugărițe. A avut o prietenă\ncare acum se află în Scotland. Prietena era întotdeauna bolnavă, era palidă. Încerc iarăși să surprind o formă\nprecisă, un trup cu o anumită lumină și un suflet cu anumite margeni. Și să fie aceasta Isabel. Iar alături de\nea, prietena bolnavă. Nu izbutesc s-o văd. Unde e Isabel, sub brazii aleielor din Simla?\nMircea Eliade, Isabel și apele diavolului", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip subiectiv – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: relatarea la persoana I, naratorul este și\npersonaj etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui George Bacovia sau lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 20", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_test_20.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_20.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "SCENA a II-a\nSORCOVĂ, LUCA LACRIMĂ, NASTASIA\nNASTASIA (s-a oprit în prag și îngână): Ce-ntuneric!\nSORCOVĂ (intră, din bucătărie, cu lampa aprinsă): … și eu care credeam că Nastasia plânge de ochii lumii\n(a pus lampa pe masă) și face nuntă cu… (O vede pe Nastasia și, admirativ:) Brava! Bine-ai adus-o din\ncondei! Brava, Nastasio!\nNASTASIA (o miră și o doare fericirea lui Ion Sorcovă).\nSORCOVĂ (i se risipește entuziasmul și luptă să-l adune, râde în silă): Ei, lasă, nu te mai face n-aude-n-a-vede,\ncă pricepem noi! Bănuiam eu! Bănuiam eu că pui ceva la cale!... E bine ce faci! Merită! Un ucigaș ca el…\nNASTASIA (a tresărit): Care… el?\nG. M. Zamfirescu, Domnișoara Nastasia", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Mihai Eminescu sau lui Tudor Arghezi.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.\nu l", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 1", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_var_01.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_01.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței cu ochii deschişi", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este cu luciditate/cu\natenție.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un ��ngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": " Menționează anul în care a fost ocupat Parisul, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " menționarea anului în care a fost ocupat Parisul, așa cum reiese din textul dat (Parisul a fost ocupat\nîn 1940.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": " Precizează un scop al scrisului, din perspectiva autorului, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unui scop al scrisului, din perspectiva autorului (de exemplu: comunicarea cu\nsemenii) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text (Scrisul, dacă nu\nmă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare sau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi\nse pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de intimitate.) – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care autorul nu a scris în jurnal în ultima jumătate de an", + "barem": " explicarea motivului pentru care autorul nu a scris în jurnal în ultima jumătate de an (de exemplu:\nMotivul pentru care autorul nu a mai scris este dezgustul/sentimentul inutilității.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, părerea autorului despre comunicarea într-o limbă străină, aşa cum reiese\ndin textul dat", + "barem": " prezentarea părerii autorului despre comunicarea într-o limbă străină (de exemplu: Comunicarea\nîntr-o limbă străină este nefirească în absența unui interlocutor care nu cunoaște altă limbă.):\nprezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; prezentare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă starea sufletească a oamenilor\neste sau nu influenţată de evenimentele sociale sau istorice, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras\ndin volumul Jurnal 1935 – 1944 de Mihail Sebastian, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 – 3 greșeli –\n1 punct; 4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "Trec vremile... ca niște ape\nȘi fața lumilor o spală...\nSe luptă sufletul să scape\nDin furtunoasa-nvălmășală\nȘi din șivoaiele de apă.\nCa-n încleștarea agoniei\nS-afundă iar și iar se suie.\nIzbește-n porțile veciei,\nDar taina nimeni nu-i să-i spuie,\nȘi iar s-afundă... și se suie!\nVasile Voiculescu, Trec vremile", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n• comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n• simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ\nstudiat, aparținând lui Ioan Slavici sau lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nstudiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei textului narativ – 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte\n• abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte\n• relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n• schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 5", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_var_05-1.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_05-1.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței s-au scurs", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenţei este au trecut.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Treizeci și opt de ani s-au scurs de atunci.\nPrintre profesorii mai vârstnici de la liceul de băieți din Timișoara, apăruse un magistru* tânăr, înzestrat cu\nvioiciune contagioasă, exaltând un optimism șocant, niciodată adumbrit de încruntare. Din ochii lui scânteietori\nrăzbătea o căldură care ne cucerea, ne umplea de o nestăpânită nerăbdare, în așteptarea orelor când trebuia\nsă pătrundă în clasă.\nVenise de undeva din străinătate, din îndepărtatul Paris sau de pe meleagurile însorite ale Italiei, și\nhotărâse să poposească în provinciala Timișoară, de pe atunci, în ținuta modestă a unui profesor suplinitor,\neclipsându-i pe unii colegi ai săi din corpul didactic al școlii cu ceea ce era el însuși, cu ceea ce purta sub\nfruntea înaltă. Locuia anonim într-o casă de margine și nimeni nu-și amintea să-l fi văzut altundeva decât\ntrecând grăbit pe stradă sau venind la orele de curs, îmbrăcat în același costum bleumarin de un croi ales, dar\nfără ostentație și purtând o bască de modă franțuzească, argument vestimentar care pe atunci nu era încă un\nlucru banal. Omul era G. Călinescu...\nNe preda limba română sau, pentru cei câțiva care ne înscriseserăm facultativ, și limba italiană. Când\nprofesorul de istorie, uneori suferind, lipsea, nu pregeta să-l înlocuiască și atunci venea în clasă spre bucuria\nnoastră, cu câteva notițe în mână și cu o întreagă enciclopedie în memorie, oferindu-ne-o darnic, cu verbul său\nrar și cald.\nEram patruzeci de elevi în clasa a șasea a liceului și sunt încă astăzi destui în viață ca să-și mai aducă\naminte de figura lui. […]\nG. Călinescu a stat puțin la Timișoara. A părăsit-o plecând spre un destin prodigios* de muncă, de creație,\nde profesorat. […] Cu puțin timp înainte de a se stinge, zeci de mii de oameni l-au revăzut, prin mijlocirea unei\nemisiuni televizate, când, în locuința lui din București, asaltat de o maladie grea, mai găsea destulă energie să\narate unui grup de actori care-l vizitau cum se execută pașii de menuet și cum se citește o operă de\ndramaturgie modernă. Micul ecran ne înfățișa tragic o figură devastată de boală, cu părul vâlvoi, așa cum îl\npurta și pe atuncea, dar de astă dată albit; cu niște ochi însă și un verb din care atotputernicia vieții și a unei\ntinereți neînvinse țâșnea impetuos, icoană a dimensiunilor unei personalități pline de vitalitate și încredere,\ncuceritoare și debordante în fața căreia moartea nu însemna nimic.\nAșa mi-a rămas în amintire G. Călinescu: o figură rară a unei eterne tinereți, capabilă să se transmită prin\nea însăși și altora.\nMircea Bandu, Amintiri despre G. Călinescu\n*magistru – (livresc) profesor\n*prodigios – ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Menționează un aspect vestimentar prin care se distingea G. Călinescu, utilizând informaţiile din textul\ndat", + "barem": " menționarea unui aspect vestimentar prin care se distingea G. Călinescu (de exemplu:\nG. Călinescu purta un costum bleumarin/o bască de modă franțuzească.) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Treizeci și opt de ani s-au scurs de atunci.\nPrintre profesorii mai vârstnici de la liceul de băieți din Timișoara, apăruse un magistru* tânăr, înzestrat cu\nvioiciune contagioasă, exaltând un optimism șocant, niciodată adumbrit de încruntare. Din ochii lui scânteietori\nrăzbătea o căldură care ne cucerea, ne umplea de o nestăpânită nerăbdare, în așteptarea orelor când trebuia\nsă pătrundă în clasă.\nVenise de undeva din străinătate, din îndepărtatul Paris sau de pe meleagurile însorite ale Italiei, și\nhotărâse să poposească în provinciala Timișoară, de pe atunci, în ținuta modestă a unui profesor suplinitor,\neclipsându-i pe unii colegi ai săi din corpul didactic al școlii cu ceea ce era el însuși, cu ceea ce purta sub\nfruntea înaltă. Locuia anonim într-o casă de margine și nimeni nu-și amintea să-l fi văzut altundeva decât\ntrecând grăbit pe stradă sau venind la orele de curs, îmbrăcat în același costum bleumarin de un croi ales, dar\nfără ostentație și purtând o bască de modă franțuzească, argument vestimentar care pe atunci nu era încă un\nlucru banal. Omul era G. Călinescu...\nNe preda limba română sau, pentru cei câțiva care ne înscriseserăm facultativ, și limba italiană. Când\nprofesorul de istorie, uneori suferind, lipsea, nu pregeta să-l înlocuiască și atunci venea în clasă spre bucuria\nnoastră, cu câteva notițe în mână și cu o întreagă enciclopedie în memorie, oferindu-ne-o darnic, cu verbul său\nrar și cald.\nEram patruzeci de elevi în clasa a șasea a liceului și sunt încă astăzi destui în viață ca să-și mai aducă\naminte de figura lui. […]\nG. Călinescu a stat puțin la Timișoara. A părăsit-o plecând spre un destin prodigios* de muncă, de creație,\nde profesorat. […] Cu puțin timp înainte de a se stinge, zeci de mii de oameni l-au revăzut, prin mijlocirea unei\nemisiuni televizate, când, în locuința lui din București, asaltat de o maladie grea, mai găsea destulă energie să\narate unui grup de actori care-l vizitau cum se execută pașii de menuet și cum se citește o operă de\ndramaturgie modernă. Micul ecran ne înfățișa tragic o figură devastată de boală, cu părul vâlvoi, așa cum îl\npurta și pe atuncea, dar de astă dată albit; cu niște ochi însă și un verb din care atotputernicia vieții și a unei\ntinereți neînvinse țâșnea impetuos, icoană a dimensiunilor unei personalități pline de vitalitate și încredere,\ncuceritoare și debordante în fața căreia moartea nu însemna nimic.\nAșa mi-a rămas în amintire G. Călinescu: o figură rară a unei eterne tinereți, capabilă să se transmită prin\nea însăși și altora.\nMircea Bandu, Amintiri despre G. Călinescu\n*magistru – (livresc) profesor\n*prodigios – ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Precizează starea de spirit a elevilor atunci când G. Călinescu îl înlocuia pe profesorul de istorie, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea stării de spirit a elevilor atunci când G. Călinescu îl înlocuia pe profesorul de istorie (de\nexemplu: bucurie) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență din text (Când profesorul de\nistorie, uneori suferind, lipsea, nu pregeta să-l înlocuiască și atunci venea în clasă spre bucuria\nnoastră) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Treizeci și opt de ani s-au scurs de atunci.\nPrintre profesorii mai vârstnici de la liceul de băieți din Timișoara, apăruse un magistru* tânăr, înzestrat cu\nvioiciune contagioasă, exaltând un optimism șocant, niciodată adumbrit de încruntare. Din ochii lui scânteietori\nrăzbătea o căldură care ne cucerea, ne umplea de o nestăpânită nerăbdare, în așteptarea orelor când trebuia\nsă pătrundă în clasă.\nVenise de undeva din străinătate, din îndepărtatul Paris sau de pe meleagurile însorite ale Italiei, și\nhotărâse să poposească în provinciala Timișoară, de pe atunci, în ținuta modestă a unui profesor suplinitor,\neclipsându-i pe unii colegi ai săi din corpul didactic al școlii cu ceea ce era el însuși, cu ceea ce purta sub\nfruntea înaltă. Locuia anonim într-o casă de margine și nimeni nu-și amintea să-l fi văzut altundeva decât\ntrecând grăbit pe stradă sau venind la orele de curs, îmbrăcat în același costum bleumarin de un croi ales, dar\nfără ostentație și purtând o bască de modă franțuzească, argument vestimentar care pe atunci nu era încă un\nlucru banal. Omul era G. Călinescu...\nNe preda limba română sau, pentru cei câțiva care ne înscriseserăm facultativ, și limba italiană. Când\nprofesorul de istorie, uneori suferind, lipsea, nu pregeta să-l înlocuiască și atunci venea în clasă spre bucuria\nnoastră, cu câteva notițe în mână și cu o întreagă enciclopedie în memorie, oferindu-ne-o darnic, cu verbul său\nrar și cald.\nEram patruzeci de elevi în clasa a șasea a liceului și sunt încă astăzi destui în viață ca să-și mai aducă\naminte de figura lui. […]\nG. Călinescu a stat puțin la Timișoara. A părăsit-o plecând spre un destin prodigios* de muncă, de creație,\nde profesorat. […] Cu puțin timp înainte de a se stinge, zeci de mii de oameni l-au revăzut, prin mijlocirea unei\nemisiuni televizate, când, în locuința lui din București, asaltat de o maladie grea, mai găsea destulă energie să\narate unui grup de actori care-l vizitau cum se execută pașii de menuet și cum se citește o operă de\ndramaturgie modernă. Micul ecran ne înfățișa tragic o figură devastată de boală, cu părul vâlvoi, așa cum îl\npurta și pe atuncea, dar de astă dată albit; cu niște ochi însă și un verb din care atotputernicia vieții și a unei\ntinereți neînvinse țâșnea impetuos, icoană a dimensiunilor unei personalități pline de vitalitate și încredere,\ncuceritoare și debordante în fața căreia moartea nu însemna nimic.\nAșa mi-a rămas în amintire G. Călinescu: o figură rară a unei eterne tinereți, capabilă să se transmită prin\nea însăși și altora.\nMircea Bandu, Amintiri despre G. Călinescu\n*magistru – (livresc) profesor\n*prodigios – ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care profesorul G. Călinescu rămâne în memoria elevilor săi", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care profesorul G. Călinescu rămâne în memoria elevilor săi (de\nexemplu: Profesorul G. Călinescu rămâne în memoria elevilor săi datorită inteligenței/datorită\noptimismului/ datorită modului în care preda/datorită faptului că era cel mai tânăr dintre profesori. etc.)\n– 4 puncte (explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte); formularea răspunsului\nîn enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Treizeci și opt de ani s-au scurs de atunci.\nPrintre profesorii mai vârstnici de la liceul de băieți din Timișoara, apăruse un magistru* tânăr, înzestrat cu\nvioiciune contagioasă, exaltând un optimism șocant, niciodată adumbrit de încruntare. Din ochii lui scânteietori\nrăzbătea o căldură care ne cucerea, ne umplea de o nestăpânită nerăbdare, în așteptarea orelor când trebuia\nsă pătrundă în clasă.\nVenise de undeva din străinătate, din îndepărtatul Paris sau de pe meleagurile însorite ale Italiei, și\nhotărâse să poposească în provinciala Timișoară, de pe atunci, în ținuta modestă a unui profesor suplinitor,\neclipsându-i pe unii colegi ai săi din corpul didactic al școlii cu ceea ce era el însuși, cu ceea ce purta sub\nfruntea înaltă. Locuia anonim într-o casă de margine și nimeni nu-și amintea să-l fi văzut altundeva decât\ntrecând grăbit pe stradă sau venind la orele de curs, îmbrăcat în același costum bleumarin de un croi ales, dar\nfără ostentație și purtând o bască de modă franțuzească, argument vestimentar care pe atunci nu era încă un\nlucru banal. Omul era G. Călinescu...\nNe preda limba română sau, pentru cei câțiva care ne înscriseserăm facultativ, și limba italiană. Când\nprofesorul de istorie, uneori suferind, lipsea, nu pregeta să-l înlocuiască și atunci venea în clasă spre bucuria\nnoastră, cu câteva notițe în mână și cu o întreagă enciclopedie în memorie, oferindu-ne-o darnic, cu verbul său\nrar și cald.\nEram patruzeci de elevi în clasa a șasea a liceului și sunt încă astăzi destui în viață ca să-și mai aducă\naminte de figura lui. […]\nG. Călinescu a stat puțin la Timișoara. A părăsit-o plecând spre un destin prodigios* de muncă, de creație,\nde profesorat. […] Cu puțin timp înainte de a se stinge, zeci de mii de oameni l-au revăzut, prin mijlocirea unei\nemisiuni televizate, când, în locuința lui din București, asaltat de o maladie grea, mai găsea destulă energie să\narate unui grup de actori care-l vizitau cum se execută pașii de menuet și cum se citește o operă de\ndramaturgie modernă. Micul ecran ne înfățișa tragic o figură devastată de boală, cu părul vâlvoi, așa cum îl\npurta și pe atuncea, dar de astă dată albit; cu niște ochi însă și un verb din care atotputernicia vieții și a unei\ntinereți neînvinse țâșnea impetuos, icoană a dimensiunilor unei personalități pline de vitalitate și încredere,\ncuceritoare și debordante în fața căreia moartea nu însemna nimic.\nAșa mi-a rămas în amintire G. Călinescu: o figură rară a unei eterne tinereți, capabilă să se transmită prin\nea însăși și altora.\nMircea Bandu, Amintiri despre G. Călinescu\n*magistru – (livresc) profesor\n*prodigios – ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modul de viață al lui G. Călinescu, în perioada în care acesta locuiește în\nTimișoara, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea modului de viață al lui G. Călinescu, în perioada în care acesta locuiește în Timișoara,\nașa cum reiese din textul dat (de exemplu: modest, anonim): indicarea modului de viață – 1 punct;\nprezentare adecvată şi nuanţată – 3 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de\nprezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Treizeci și opt de ani s-au scurs de atunci.\nPrintre profesorii mai vârstnici de la liceul de băieți din Timișoara, apăruse un magistru* tânăr, înzestrat cu\nvioiciune contagioasă, exaltând un optimism șocant, niciodată adumbrit de încruntare. Din ochii lui scânteietori\nrăzbătea o căldură care ne cucerea, ne umplea de o nestăpânită nerăbdare, în așteptarea orelor când trebuia\nsă pătrundă în clasă.\nVenise de undeva din străinătate, din îndepărtatul Paris sau de pe meleagurile însorite ale Italiei, și\nhotărâse să poposească în provinciala Timișoară, de pe atunci, în ținuta modestă a unui profesor suplinitor,\neclipsându-i pe unii colegi ai săi din corpul didactic al școlii cu ceea ce era el însuși, cu ceea ce purta sub\nfruntea înaltă. Locuia anonim într-o casă de margine și nimeni nu-și amintea să-l fi văzut altundeva decât\ntrecând grăbit pe stradă sau venind la orele de curs, îmbrăcat în același costum bleumarin de un croi ales, dar\nfără ostentație și purtând o bască de modă franțuzească, argument vestimentar care pe atunci nu era încă un\nlucru banal. Omul era G. Călinescu...\nNe preda limba română sau, pentru cei câțiva care ne înscriseserăm facultativ, și limba italiană. Când\nprofesorul de istorie, uneori suferind, lipsea, nu pregeta să-l înlocuiască și atunci venea în clasă spre bucuria\nnoastră, cu câteva notițe în mână și cu o întreagă enciclopedie în memorie, oferindu-ne-o darnic, cu verbul său\nrar și cald.\nEram patruzeci de elevi în clasa a șasea a liceului și sunt încă astăzi destui în viață ca să-și mai aducă\naminte de figura lui. […]\nG. Călinescu a stat puțin la Timișoara. A părăsit-o plecând spre un destin prodigios* de muncă, de creație,\nde profesorat. […] Cu puțin timp înainte de a se stinge, zeci de mii de oameni l-au revăzut, prin mijlocirea unei\nemisiuni televizate, când, în locuința lui din București, asaltat de o maladie grea, mai găsea destulă energie să\narate unui grup de actori care-l vizitau cum se execută pașii de menuet și cum se citește o operă de\ndramaturgie modernă. Micul ecran ne înfățișa tragic o figură devastată de boală, cu părul vâlvoi, așa cum îl\npurta și pe atuncea, dar de astă dată albit; cu niște ochi însă și un verb din care atotputernicia vieții și a unei\ntinereți neînvinse țâșnea impetuos, icoană a dimensiunilor unei personalități pline de vitalitate și încredere,\ncuceritoare și debordante în fața căreia moartea nu însemna nimic.\nAșa mi-a rămas în amintire G. Călinescu: o figură rară a unei eterne tinereți, capabilă să se transmită prin\nea însăși și altora.\nMircea Bandu, Amintiri despre G. Călinescu\n*magistru – (livresc) profesor\n*prodigios – ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă mass-media contribuie\nsau nu la crearea imaginii publice a unei persoane, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras\ndin volumul Amintiri despre G. Călinescu de Mircea Bandu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 – 3 greșeli –\n1 punct; 4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "Bufnind pe nări, țâșnind fuioare lungi de aburi, trenul se opri înaintea peronului. Câteva clipe nu se mai\nputu vedea decât o mare învălmășeală de oameni și de geamantane. Spre norocul lui, Vasile Murășanu\najunse într-un vagon în care erau tot străini. Un loc mai era liber, dar Vasile nu intră, ci rămase pe coridorul\nvagonului. O clipă se gândi să se coboare, să cerceteze unde este vreun coleg de-al lui, dar nu se putu hotărî,\nde teama să nu scape trenul. [...]\nNici nu avu vreme să se gândească mult, se auzi un fluierat prelung, și trenul porni. Vasile Murășanu\navu o tresărire de adâncă bucurie, de plăcere: mergea acasă! Era trecut de douăzeci și trei de ani, adeseori\nîn ceasurile de studiu își făcuse planuri serioase, bărbătești, – credea el, – asupra viitorului, și, totuși,\nbucuria ce-o simți acum era copilărească, dulce, ușoară, ca o alintare. Gara, casele din oraș, stâlpii de\ntelegraf zburau în urma lui, și el simțea, ușor, deliciul apropierii de casa părintească. Căci în clipa dintâi el nu\nse gândea decât la ai lui, la părinți, la cele două surori mari, la frățiorul mai mic, la casa, la curtea, la grădina\nlor. Și la gândul că le va revedea în curând, o căldură, o moleșire plăcută i se răspândeau în tot trupul, ca și\ncând ar fi fost iarăși băiat de șase ani și ar fi adormit în mângâierile mamei, care și-ar fi purtat domol\ndegetele prin părul lui.\nIon Agârbiceanu, Arhanghelii", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n– prezentarea perspectivei narative indicate, de exemplu: relatare la persoana a III-a, omnisciență\nnarativă etc.\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\n• prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\n• încercare de valorificare a fragmentului/simpla indicare a unor particularități ale perspectivei\nnarative, fără raportare la fragmentul dat – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unei comedii studiate.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea comediei studiate într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două scene relevante pentru tema comediei studiate;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj, semnificative pentru comedia studiată (de\nexemplu: acțiune, personaj, notațiile autorului, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea comediei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea comediei – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două scene relevante pentru tema comediei studiate 6 puncte\n• precizarea temei comediei – 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două scene relevante pentru tema comediei\n(comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor scene sau tendința de rezumare –\n1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură și de limbaj, semnificative\npentru comedia studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru comedia studiată –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte\n• relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n• schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_var_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2020_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței pune în practică", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este aplică.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": " Menționează o consecință a adaptării pinguinilor la mediu, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " menționarea unei consecințe a adaptării pinguinilor la mediu (de exemplu: Aripile și-au pierdut\nfuncția de bază./Aripile sunt folosite pentru înot.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": " Precizează tipul de mamifere pe care Emil Racoviță mărturisește că nu l-a văzut în expediția sa, în\nciuda așteptărilor, justificându-ți răspunsul cu o secvență din text", + "barem": " precizarea tipului de mamifere pe care Emil Racoviță mărturisește că nu l-a văzut în expediția sa, în\nciuda așteptărilor (balene france) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență din text (Un punct\nasupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, [...] dar n-am văzut balene de\nacest soi.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care „Belgica” nu poate acosta la țărmul Țării lui Alexandru I", + "barem": " explicarea motivului pentru care „Belgica” nu poate acosta la țărmul Țării lui Alexandru I (de\nexemplu: imposibilitatea de a pătrunde prin întinderea de gheață) – 4 puncte (explicare nuanțată –\n4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte); formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, asemănările dintre comunitățile de pinguini și cele umane, așa cum\nrezultă din textul dat", + "barem": " prezentarea asemănărilor dintre comunitățile de pinguini și cele umane (de exemplu: trăiesc în grupuri\norganizate, apelează la principiul asocierii, puii/copiii sunt supravegheați de adulți): prezentare adecvată\nşi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am păr��sit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă omul poate sau nu să înfrunte\nfenomenele naturii, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Expedițiunea antarctică belgiană\nde Emil Racoviţă, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară, în\nconcordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 – 3 greșeli –\n1 punct; 4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "TABLOUL VII\nAcelași decor.\nSpre seară.\nAfară-i vreme rea.\nSCENA 1\nPAMFIL, BRANĂ\n(Pamfil, la birou, își adună hârtiile și dosarele, le pune în sertar, se pregătește de plecare. Gata de\nplecare, cu pardesiu, cu fular și galoși, este și Brană, care stă în picioare lângă birou, cu pălăria în mână,\nare o atitudine de subaltern, în așteptarea ordinelor.)\nPAMFIL: Să fim înțelepți: orice șovăială ne dă peste cap! Nu știm dacă putem porunci istoriei, dar\nîmprejurărilor, în orice caz, le putem da pinteni. Știi bine cu ce scop am adus lucrurile până aici. Pentru\nizbânda pe care o s-o avem acum, muncim și ne zbatem de atât amar de vreme. (Brană se uită drept la\nPamfil, dar pare furat de alte gânduri, îl privește așa numai ca să-i dea iluzia că-l ascultă.) Brană, cu tine\nvorbesc.\nBRANĂ (a tresărit): Da, cu mine...\nG. M. Zamfirescu, Schimbarea la față", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizarea timpului și a spațiului etc.) – 6 puncte\n• prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n• simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unei nuvele studiate.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei studiate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru nuvela studiată\n(de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea nuvelei: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei studiate 6 puncte\n• precizarea temei nuvelei: 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\nnuvelei (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru nuvela studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru nuvela studiată – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3 puncte\n• relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n• schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocațională – Toate profilurile (cu excepția profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n numirea ideii poetice – 2 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată\nși mijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației\ndintre ideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor\nmijloace artistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n numirea ideii poetice – 2 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată\nși mijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației\ndintre ideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor\nmijloace artistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\nbasmului cult studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru construcția personajului –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\nbasmului cult studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru construcția personajului –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 1", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_Test_01.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_01.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței fără oprire", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de neîncetat,\nnecontenit.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": " Menționează localitatea aflată la cea mai mică altitudine de pe cursul Dunării, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea localității aflate la cea mai mică altitudine de pe cursul Dunării (Sulina) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sut�� de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": " Precizează semnificația banului aruncat în bazinul din Donaueschingen, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea semnificației banului aruncat în bazinul din Donaueschingen (de exemplu: Banul\naruncat în bazinul din Donaueschingen simbolizează îndeplinirea unei dorințe.) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Am aruncat un ban în\nbazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina, măcar pentru o oră.)\n– 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care ziua de călătorie a dobândit sens", + "barem": " explicarea motivului pentru care ziua de călătorie a dobândit sens (de exemplu: Lăsându-se purtat de\ninspirație, călătorul este emoționat când înțelege că a ajuns la izvoarele Dunării.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte/simpla indicare a motivului – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, concepția autorului despre frumusețea lumii, așa cum se desprinde din\nparagraful al doilea", + "barem": " prezentarea concepției autorului despre frumusețea lumii, așa cum se desprinde din paragraful\nal doilea (de exemplu: În concepția autorului, frumusețea lumii este dependentă de frumusețea\noamenilor. etc.) – 4 puncte: prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte/abordare schematică,\nezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă un loc vizitat poate sau nu să\nschimbe starea emoțională a călătorului, raportându-te atât la fragmentul extras din textul Acea fată frumoasă de\nRadu Tudoran, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Actul III\nO odăiță, acasă la sora lui Mitică. [...] Două ferestre aproape lipite dau peste o boltă de viță ruginită.\nGhivece cu mușcate în fereastră, gutui puse să se coacă, perdele albe și figuri geometrice brodate deschise\nși prinse într-o parte și alta a ferestrei. În mijloc, o masă cu un picior, pe care e așternută o față de masă\nlucrată de mână: verde, roșu și culoarea nisipului. [...] Pe pereți portrete de familie, făcute după fotografii. O\nfotografie îl arată pe Mitică militar, cu ranița și arma pe umăr. Altă fotografie reprezintă un grup de absolvenți.\nSub fereastră e ca un soi de laviță pe care se pot pune hainele. În jurul mesei se află, în dreapta, un fotoliu\nscund, cu brațe groase de tot, așa că se poate sta comod pe ele. E acoperit cu o velință*. În partea cealaltă e\nun fotoliu din altă garnitură. Mai e un scaun obișnuit de restaurant pe care stă Mitică acum, când se\nbărbierește. Tot mobilierul e vechi, ruinat destul, dar foarte curat. Străbate, aruncând pete luminoase pe\ndușumea, ici și colo, prin bolta de viță, un soare anemic de noiembrie.\nScena 1\nMITICĂ, NEPOTUL, apoi ANA[...]\nANA (femeie ca de treizeci de ani, foarte frumoasă, dar cu fața obosită de griji și necazuri, gospodină harnică,\nmuncită de nevoi, intră cu un braț de lemne): Mitică, parcă te-ai duce la nuntă, frate.\nCamil Petrescu, Mitică Popescu\n*velință – țesătură țărănească de lână", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajului, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte/simpla\nprecizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\nîntr-un roman interbelic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale romanului interbelic studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale,\nincipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\nromanului interbelic studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru construcția personajului –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 3", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_test_03.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_03.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței la locul lui", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este potrivit/adecvat.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Când l-am cunoscut, în copilărie, eu nu eram decât un școlar mititel în clasa a II-a primară, în vârstă\nde opt ani. Creangă era în pragul bătrâneței. Totuși, îmi aduc destul de bine aminte de el. Printre atâția\ndascăli severi și înăcriți, care mi-au chinuit copilăria ani de-a rândul, îmi apare figura blândă și jovială a lui\nCreangă, pe care toți băieții îl iubeam.\nOmul acesta, înalt și burtos, pururea zâmbitor, radia în jurul lui, pe stradă ca și în clasă, în vorbă ca și\nîn scris, aceeași lumină, bunătate și veselie.\nCu ce dragoste, cu ce căldură își îndeplinea el nobila misiune de luminător! Patima lui era gramatica\n[...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea ei. Și făcea cu noi în clasă probă pentru bucățile ce le\ntipărea mai pe urmă în celebra carte: Învățătorul copiilor.\n— Mai zi o dată, măi băiete... și încă o dată... că asta nu sună curat românește... Și cu mâna pâlnie la\nureche, asculta repetarea fiecărei fraze. Îl chinuia uneori ceasuri întregi un singur cuvânt ce i se părea că nu-i\nla locul lui – căci după auz judeca el efectul literar al stilului.\nParcă îl văd la catedră: mare, gras, suflând greoi, descheiat la haina lui de șiac*, tamponându-și\nmereu fruntea și părul lui bălan c-o batistă roșie popească.\nAșa îi era obiceiul.\n— Scoateți batistele! comanda el uneori brusc, oprindu-se în mijlocul explicației. Și care se întâmpla\nsă fi uitat batista acasă, venea singur și întindea palma lui Sf. Neculai – o vărguță de alun păstrată cu\nsfințenie în sertarul catedrei.\nMarile lui calități de dascăl făceau să cucerească și să stăpânească deplin atenția copiilor. Și când\nsimțea un început de oboseală a clasei, el se pornea să povestească snoave și pilde în legătură cu purtarea\nunora dintre noi – și toți băieții râdeau cu poftă și se porecleau, făcând haz unii de alții. „Brânză bună în\nburduf de câine” le spunea el celor deștepți și răi.\nBlând, comunicativ, șăgalnic, domnul Creangă nu ne strunea ca ceilalți dascăli, în fața cărora ședeam\nsmirnă, pironiți în bănci.\nUneori afară privea la jocurile noastre și ne învăța cum trebuie să batem mingea.\n„Boul trebuie să tragă și copilul trebuie să se joace” zicea el și ne lăsa în voie, fără să-l supere\nneastâmpărul și obrăzniciile noastre. Îmi aduc aminte cu ce drag ne scoteam căciulile din cap când îl\nîntâlneam pe stradă. Pe când ceilalți dascăli gravi nici nu-și ridicau ochii la niște școlari mărunți, domnul\nCreangă răspundea voios la salutul nostru, scoțându-și din cap pălăria lui sură și mare cât roata carului.\nJean Bart, Ion Creangă\n*șiac – postav aspru din lână" + }, + { + "enunt": " Menționează două elemente vestimentare prin care se distinge Ion Creangă, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două elemente vestimentare prin care se distinge Ion Creangă (haina de șiac, pălăria\nsură și mare etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Când l-am cunoscut, în copilărie, eu nu eram decât un școlar mititel în clasa a II-a primară, în vârstă\nde opt ani. Creangă era în pragul bătrâneței. Totuși, îmi aduc destul de bine aminte de el. Printre atâția\ndascăli severi și înăcriți, care mi-au chinuit copilăria ani de-a rândul, îmi apare figura blândă și jovială a lui\nCreangă, pe care toți băieții îl iubeam.\nOmul acesta, înalt și burtos, pururea zâmbitor, radia în jurul lui, pe stradă ca și în clasă, în vorbă ca și\nîn scris, aceeași lumină, bunătate și veselie.\nCu ce dragoste, cu ce căldură își îndeplinea el nobila misiune de luminător! Patima lui era gramatica\n[...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea ei. Și făcea cu noi în clasă probă pentru bucățile ce le\ntipărea mai pe urmă în celebra carte: Învățătorul copiilor.\n— Mai zi o dată, măi băiete... și încă o dată... că asta nu sună curat românește... Și cu mâna pâlnie la\nureche, asculta repetarea fiecărei fraze. Îl chinuia uneori ceasuri întregi un singur cuvânt ce i se părea că nu-i\nla locul lui – căci după auz judeca el efectul literar al stilului.\nParcă îl văd la catedră: mare, gras, suflând greoi, descheiat la haina lui de șiac*, tamponându-și\nmereu fruntea și părul lui bălan c-o batistă roșie popească.\nAșa îi era obiceiul.\n— Scoateți batistele! comanda el uneori brusc, oprindu-se în mijlocul explicației. Și care se întâmpla\nsă fi uitat batista acasă, venea singur și întindea palma lui Sf. Neculai – o vărguță de alun păstrată cu\nsfințenie în sertarul catedrei.\nMarile lui calități de dascăl făceau să cucerească și să stăpânească deplin atenția copiilor. Și când\nsimțea un început de oboseală a clasei, el se pornea să povestească snoave și pilde în legătură cu purtarea\nunora dintre noi – și toți băieții râdeau cu poftă și se porecleau, făcând haz unii de alții. „Brânză bună în\nburduf de câine” le spunea el celor deștepți și răi.\nBlând, comunicativ, șăgalnic, domnul Creangă nu ne strunea ca ceilalți dascăli, în fața cărora ședeam\nsmirnă, pironiți în bănci.\nUneori afară privea la jocurile noastre și ne învăța cum trebuie să batem mingea.\n„Boul trebuie să tragă și copilul trebuie să se joace” zicea el și ne lăsa în voie, fără să-l supere\nneastâmpărul și obrăzniciile noastre. Îmi aduc aminte cu ce drag ne scoteam căciulile din cap când îl\nîntâlneam pe stradă. Pe când ceilalți dascăli gravi nici nu-și ridicau ochii la niște școlari mărunți, domnul\nCreangă răspundea voios la salutul nostru, scoțându-și din cap pălăria lui sură și mare cât roata carului.\nJean Bart, Ion Creangă\n*șiac – postav aspru din lână" + }, + { + "enunt": " Precizează o pasiune a învățătorului Ion Creangă, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei pasiuni a învățătorului Ion Creangă (de exemplu: gramatica) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (Patima lui era gramatica [...].) – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Când l-am cunoscut, în copilărie, eu nu eram decât un școlar mititel în clasa a II-a primară, în vârstă\nde opt ani. Creangă era în pragul bătrâneței. Totuși, îmi aduc destul de bine aminte de el. Printre atâția\ndascăli severi și înăcriți, care mi-au chinuit copilăria ani de-a rândul, îmi apare figura blândă și jovială a lui\nCreangă, pe care toți băieții îl iubeam.\nOmul acesta, înalt și burtos, pururea zâmbitor, radia în jurul lui, pe stradă ca și în clasă, în vorbă ca și\nîn scris, aceeași lumină, bunătate și veselie.\nCu ce dragoste, cu ce căldură își îndeplinea el nobila misiune de luminător! Patima lui era gramatica\n[...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea ei. Și făcea cu noi în clasă probă pentru bucățile ce le\ntipărea mai pe urmă în celebra carte: Învățătorul copiilor.\n— Mai zi o dată, măi băiete... și încă o dată... că asta nu sună curat românește... Și cu mâna pâlnie la\nureche, asculta repetarea fiecărei fraze. Îl chinuia uneori ceasuri întregi un singur cuvânt ce i se părea că nu-i\nla locul lui – căci după auz judeca el efectul literar al stilului.\nParcă îl văd la catedră: mare, gras, suflând greoi, descheiat la haina lui de șiac*, tamponându-și\nmereu fruntea și părul lui bălan c-o batistă roșie popească.\nAșa îi era obiceiul.\n— Scoateți batistele! comanda el uneori brusc, oprindu-se în mijlocul explicației. Și care se întâmpla\nsă fi uitat batista acasă, venea singur și întindea palma lui Sf. Neculai – o vărguță de alun păstrată cu\nsfințenie în sertarul catedrei.\nMarile lui calități de dascăl făceau să cucerească și să stăpânească deplin atenția copiilor. Și când\nsimțea un început de oboseală a clasei, el se pornea să povestească snoave și pilde în legătură cu purtarea\nunora dintre noi – și toți băieții râdeau cu poftă și se porecleau, făcând haz unii de alții. „Brânză bună în\nburduf de câine” le spunea el celor deștepți și răi.\nBlând, comunicativ, șăgalnic, domnul Creangă nu ne strunea ca ceilalți dascăli, în fața cărora ședeam\nsmirnă, pironiți în bănci.\nUneori afară privea la jocurile noastre și ne învăța cum trebuie să batem mingea.\n„Boul trebuie să tragă și copilul trebuie să se joace” zicea el și ne lăsa în voie, fără să-l supere\nneastâmpărul și obrăzniciile noastre. Îmi aduc aminte cu ce drag ne scoteam căciulile din cap când îl\nîntâlneam pe stradă. Pe când ceilalți dascăli gravi nici nu-și ridicau ochii la niște școlari mărunți, domnul\nCreangă răspundea voios la salutul nostru, scoțându-și din cap pălăria lui sură și mare cât roata carului.\nJean Bart, Ion Creangă\n*șiac – postav aspru din lână" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care învățătorul le povestește elevilor snoave și pilde", + "barem": " explicarea motivului pentru care învățătorul le povestește elevilor snoave și pilde (de exemplu: Învățătorul\nîncepe să povestească, deoarece simte un început de oboseală în rândul elevilor.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Când l-am cunoscut, în copilărie, eu nu eram decât un școlar mititel în clasa a II-a primară, în vârstă\nde opt ani. Creangă era în pragul bătrâneței. Totuși, îmi aduc destul de bine aminte de el. Printre atâția\ndascăli severi și înăcriți, care mi-au chinuit copilăria ani de-a rândul, îmi apare figura blândă și jovială a lui\nCreangă, pe care toți băieții îl iubeam.\nOmul acesta, înalt și burtos, pururea zâmbitor, radia în jurul lui, pe stradă ca și în clasă, în vorbă ca și\nîn scris, aceeași lumină, bunătate și veselie.\nCu ce dragoste, cu ce căldură își îndeplinea el nobila misiune de luminător! Patima lui era gramatica\n[...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea ei. Și făcea cu noi în clasă probă pentru bucățile ce le\ntipărea mai pe urmă în celebra carte: Învățătorul copiilor.\n— Mai zi o dată, măi băiete... și încă o dată... că asta nu sună curat românește... Și cu mâna pâlnie la\nureche, asculta repetarea fiecărei fraze. Îl chinuia uneori ceasuri întregi un singur cuvânt ce i se părea că nu-i\nla locul lui – căci după auz judeca el efectul literar al stilului.\nParcă îl văd la catedră: mare, gras, suflând greoi, descheiat la haina lui de șiac*, tamponându-și\nmereu fruntea și părul lui bălan c-o batistă roșie popească.\nAșa îi era obiceiul.\n— Scoateți batistele! comanda el uneori brusc, oprindu-se în mijlocul explicației. Și care se întâmpla\nsă fi uitat batista acasă, venea singur și întindea palma lui Sf. Neculai – o vărguță de alun păstrată cu\nsfințenie în sertarul catedrei.\nMarile lui calități de dascăl făceau să cucerească și să stăpânească deplin atenția copiilor. Și când\nsimțea un început de oboseală a clasei, el se pornea să povestească snoave și pilde în legătură cu purtarea\nunora dintre noi – și toți băieții râdeau cu poftă și se porecleau, făcând haz unii de alții. „Brânză bună în\nburduf de câine” le spunea el celor deștepți și răi.\nBlând, comunicativ, șăgalnic, domnul Creangă nu ne strunea ca ceilalți dascăli, în fața cărora ședeam\nsmirnă, pironiți în bănci.\nUneori afară privea la jocurile noastre și ne învăța cum trebuie să batem mingea.\n„Boul trebuie să tragă și copilul trebuie să se joace” zicea el și ne lăsa în voie, fără să-l supere\nneastâmpărul și obrăzniciile noastre. Îmi aduc aminte cu ce drag ne scoteam căciulile din cap când îl\nîntâlneam pe stradă. Pe când ceilalți dascăli gravi nici nu-și ridicau ochii la niște școlari mărunți, domnul\nCreangă răspundea voios la salutul nostru, scoțându-și din cap pălăria lui sură și mare cât roata carului.\nJean Bart, Ion Creangă\n*șiac – postav aspru din lână" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Ion Creangă, aşa cum reiese din ultimele două\nparagrafe", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui Ion Creangă, așa cum reiese din ultimele două paragrafe (de\nexemplu: caracter glumeț, sociabil, respectuos etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Când l-am cunoscut, în copilărie, eu nu eram decât un școlar mititel în clasa a II-a primară, în vârstă\nde opt ani. Creangă era în pragul bătrâneței. Totuși, îmi aduc destul de bine aminte de el. Printre atâția\ndascăli severi și înăcriți, care mi-au chinuit copilăria ani de-a rândul, îmi apare figura blândă și jovială a lui\nCreangă, pe care toți băieții îl iubeam.\nOmul acesta, înalt și burtos, pururea zâmbitor, radia în jurul lui, pe stradă ca și în clasă, în vorbă ca și\nîn scris, aceeași lumină, bunătate și veselie.\nCu ce dragoste, cu ce căldură își îndeplinea el nobila misiune de luminător! Patima lui era gramatica\n[...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea ei. Și făcea cu noi în clasă probă pentru bucățile ce le\ntipărea mai pe urmă în celebra carte: Învățătorul copiilor.\n— Mai zi o dată, măi băiete... și încă o dată... că asta nu sună curat românește... Și cu mâna pâlnie la\nureche, asculta repetarea fiecărei fraze. Îl chinuia uneori ceasuri întregi un singur cuvânt ce i se părea că nu-i\nla locul lui – căci după auz judeca el efectul literar al stilului.\nParcă îl văd la catedră: mare, gras, suflând greoi, descheiat la haina lui de șiac*, tamponându-și\nmereu fruntea și părul lui bălan c-o batistă roșie popească.\nAșa îi era obiceiul.\n— Scoateți batistele! comanda el uneori brusc, oprindu-se în mijlocul explicației. Și care se întâmpla\nsă fi uitat batista acasă, venea singur și întindea palma lui Sf. Neculai – o vărguță de alun păstrată cu\nsfințenie în sertarul catedrei.\nMarile lui calități de dascăl făceau să cucerească și să stăpânească deplin atenția copiilor. Și când\nsimțea un început de oboseală a clasei, el se pornea să povestească snoave și pilde în legătură cu purtarea\nunora dintre noi – și toți băieții râdeau cu poftă și se porecleau, făcând haz unii de alții. „Brânză bună în\nburduf de câine” le spunea el celor deștepți și răi.\nBlând, comunicativ, șăgalnic, domnul Creangă nu ne strunea ca ceilalți dascăli, în fața cărora ședeam\nsmirnă, pironiți în bănci.\nUneori afară privea la jocurile noastre și ne învăța cum trebuie să batem mingea.\n„Boul trebuie să tragă și copilul trebuie să se joace” zicea el și ne lăsa în voie, fără să-l supere\nneastâmpărul și obrăzniciile noastre. Îmi aduc aminte cu ce drag ne scoteam căciulile din cap când îl\nîntâlneam pe stradă. Pe când ceilalți dascăli gravi nici nu-și ridicau ochii la niște școlari mărunți, domnul\nCreangă răspundea voios la salutul nostru, scoțându-și din cap pălăria lui sură și mare cât roata carului.\nJean Bart, Ion Creangă\n*șiac – postav aspru din lână" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă prestigiul unei persoane\neste sau nu influențat de respectul câștigat, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul\nIon Creangă de Jean Bart, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument ��� 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Lui Dinu îi muriseră părinții, de când era de optsprezece ani, și, de atunci, toată gospodăria de acasă și de\npe câmp pe umerii lui se sprijinise. Frați și surori nu avea. Oamenii din sat, când l-au văzut rămas orfan, au\nînceput să-l căineze:\n— Vai, săracul Dinu, ce s-a alege de dânsul? Cum s-a face mere-pere moșioara de la părinți!...\nN-a fost însă vai de dânsul, nici moșioara nu i s-a ales mere-pere. Ci, dimpotrivă, moșioara a mai crescut,\nîn locul celor două vaci, care intrau seara în curtea părinților, acum intrau doi boi, mari și grei, învârtindu-și\ncapul să le încapă coarnele pe portiță. La câțiva ani mai venise și calul cel țintat să bată din copită la portița\nNatului.\nE drept, însă, că oamenii aveau pentru ce se teme, Dinu era un om căruia părea că mereu îi plouă și-i\nninge. Avea un cap mare, pe care-l purta tuns până la piele − iarna, vara. Țeasta era aproape în colțuri, ca și\ncând i-ar fi fost turtită, de când era copil mic, de poveri mari. Funtea – îngustă cât o muchie de topor, și îndată\ndin frunte părea că se încep obrajii − mari și lați. Avea ochii mici, cețoși, ca și când îndărătul lor ar pluti neguri\ndese. Mustața-i răsărise rară și, cu anii, firele se lungeau, se înăspreau, dar nu se îndesau.\nIon Agârbiceanu, Dinu Natului", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n• precizarea a două modalități de caracterizare: 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n• prezentarea fiecărei modalități de caracterizare (prezentare adecvată și nuanțată – 2 puncte;\nîncercare de prezentare – 1 punct): 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Mihai Eminescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 5", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_test_05.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_05.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței din când în când", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este intenționezi.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Menționează vârsta pe care o are E. Lovinescu în momentul întâlnirii sale cu Virgiliu Monda, utilizând informaţiile\ndin textul dat", + "barem": " menționarea a două titluri de reviste care publicau creațiile Cellei Serghi (Viața Românească,\nRevista Fundațiilor) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Precizează o trăsătură fizică prin care E. Lovinescu se impune în fața elevilor săi, justificându-ți răspunsul\ncu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea atitudinii lui Camil Petrescu față de E. Lovinescu (de exemplu: admirație etc.) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (Lovinescu este un om de cultură și are o\npoziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu până la noi...) – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Virgiliu Monda nu se simte confortabil la orele de limba latină", + "barem": " explicarea motivului pentru care Cella Serghi consideră că E. Lovinescu i-a marcat destinul literar (de\nexemplu: Cella Serghi consideră că E. Lovinescu i-a marcat destinul literar, deoarece a încurajat-o să nu\nrenunțe la scris.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modul în care predă limba latină E", + "barem": " prezentarea unei caracteristici pe care o are experiența scrisului în viziunea autoarei (de exemplu:\nautenticitate, dificultate etc.): numirea unei caracteristici – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată –\n2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "Lovinescu,", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă școala oferă sau nu elevilor\nposibilitatea de a-și dezvolta potențialul, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul\n25 de ani cu E. Lovinescu de Virgiliu Monda, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Dafina ședea neclintită, cu mâinile în poală pe ziarul împăturit frumos, privind la bolnavul care zăcea\ncu brațele întinse peste învelitoarea albă, capul înfășurat într-un pansament alb din care i se vedea numai\nfața de ceară, vârstată* cu trei linii negre paralele – sprâncenele, genele și mustățile. Pleoapele-i închise\npăreau niște pete violete, iar buzele cărnoase erau atât de palide că de-abia li se deosebeau marginile. [...]\nAtunci Toma Novac ridică pleoapele ca și când s-ar fi trezit dintr-un somn fără visuri. O durere\nuniformă îi înfășura tot corpul. Lumina moale îi ustura ochii mari negri, cu o lucire stranie, cu bulbii roșii ca\nînecați în sânge. Văzu întâi pendula dintre ferestre; limba se legăna rar, greoi, fără zgomot, iar cadranul părea\nspălăcit de nu putea distinge nici cifrele, nici minutarele. Dedesubt însă, pe calendarul de perete, citi ușor un\nșapte negru arab și un altul roșu roman.\n„Ciudat calendar!” îi trecu prin minte. „Și luna e scrisă cu cifre... N-am mai pomenit...”\nȘi numaidecât își zise, parc-ar fi vrut să-și controleze luciditatea:\n„Ziua a șaptea din luna a șaptea... Coincidență!... Care-i luna a șaptea?”\nLiviu Rebreanu, Adam și Eva\n*vârstat – (reg.) dungat", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului, menționare a\ncoordonatelor temporale sau spațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor\nautorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text dramatic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului dramatic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două scene relevante pentru tema textului dramatic studiat;\n– analiza a două componente de structură şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul dramatic ales (de\nexemplu: acțiune, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate, prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică,\nfără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_test_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței la comandă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de forțat,\nobligat.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Menționează numele celor doi conferențiari care acceptă invitația lui N. Iorga la Universitatea Populară din Văleni,\nutilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numelor celor doi conferențiari care acceptă invitația lui N. Iorga la Universitatea Populară\ndin Văleni (George Sofronie, Eugeniu Speranția) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Precizează un element arhitectural tradițional al casei lui N. Iorga din Văleni, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unui element arhitectural tradițional al casei lui N. Iorga din Văleni (cerdac) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Era o clădire comodă, largă,\navând la etaj un cerdac tipic românesc) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care N. Iorga a sprijinit funcționarea Facultății de Drept din Oradea", + "barem": " explicarea motivului pentru care N. Iorga a sprijinit funcționarea Facultății de Drept din Oradea (de\nexemplu: N. Iorga a sprijinit funcționarea Facultății de Drept din Oradea, deoarece a înțeles rolul unei\nasemenea instituții în acea parte a țării.): explicare nuanțată – 4 puncte/simpla indicare a motivului – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui N. Iorga, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui N. Iorga, așa cum reiese din textul dat (de exemplu: capacitate\nde concentrare, spirit comunicativ etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte/abordare schematică,\nezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este importantă sau nu\nrespectarea unei metode de lucru pentru atingerea scopului propus, raportându-te atât la informațiile din\nfragmentul extras din textul Nicolae Iorga de Eugeniu Speranția, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "S-aștept să vie viața cu coșurile pline\nȘi să-mi aștearnă daruri din zări până la mine?\nS-aștept în noaptea goală s-aud suind un pas\nDe prieten fără nume, străin și fără glas?\nCu aripi adormite în dimineața lunii\nS-aștept să mi se-ntoarcă în streașină lăstunii?\nS-aștept poate-amintirea să-și mai încerce cheia\nLa poarta dintre dafini, s-aștept cumva scânteia\nLuminilor pierdute în pulbere și scrum?\nLa mine nu mai urcă de-a dreptul niciun drum;\nDe-abia o cărăruie, o dâră ca de fum.\nNu intră nicio ușă, n-am prag, n-am pălimar*,\nDoar stelele se-ngână cu noaptea-ntr-un arțar.\nCe să aștept să vie și ce să înțeleg,\nCând peste mine timpul se prăbușește-ntreg?\nTudor Arghezi, S-aștept\n*pălimar – par folosit, de obicei, ca element de susținere în construcția caselor țărănești", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n numirea ideii poetice – 2 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată\nși mijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației\ndintre ideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor\nmijloace artistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe gre��eli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcție a unui personaj\ndintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi/sau de limbaj ale textului narativ studiat,\nsemnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare,\nincipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru construcția personajului –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 7", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_test_07.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_07.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în vremea aceea", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este grabnic/urgent.\netc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": " Menționează denumirea străzii unde și-a petrecut copilăria autorul, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea profesiei pentru care s-a pregătit Creangă, prin studiile efectuate (învățător) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine c��\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": " Precizează în ce constă meritul institutorului Nicolae Petrescu în formarea lui Șerban Cioculescu,\njustificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei trăsături morale a lui Creangă (de exemplu: inteligența etc.) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (Cum că Ion Creangă era un om foarte deștept,\nfoarte ager la minte nu mai rămâne îndoială) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Șerban Cioculescu era pe punctul de a rata examenul", + "barem": " explicarea motivului pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment (de\nexemplu: Venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment, deoarece poveștile pe care le citește sunt\napreciate de junimiști.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Șerban Cioculescu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei caracteristici a poveștilor lui Creangă, așa cum reiese din textul dat (de exemplu:\nautenticitatea limbajului, oralitate etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată –\n2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este importantă sau nu\nrespectarea unui cod vestimentar în contexte oficiale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\ntextul Amintiri de Șerban Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 0 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Stavru, negustor ambulant – numit „limonagiul din cauza mărfii ce vindea prin bâlciuri – era văr de-al\ndoilea, după mamă, cu Adrian, şi o figură foarte cunoscută altădată în cercurile băieţilor de viaţă din mahalale.\nEl era acum uitat, îngropat sub dispreţul unui scandal pe care firea sa îl pricinuise cu treizeci de ani în urmă.\nDe talie deasupra mijlociei; blond spălăcit; foarte slab şi foarte zbârcit; ochii săi albaştri şi mari, când\ndeschişi şi sinceri, când ascunşi şi vicleni, după împrejurări, înfăţişau toată viaţa lui Stavru. Existenţa de\nburlac hoinar, zvârlit de ici-colo de natura lui nomadă şi ciudată; viaţă prinsă la vârsta de douăzeci şi cinci de\nani în tristul angrenaj al societăţii (căsătorie cu o fată bogată, frumoasă şi sentimentală), din care ieşi după un\nan, acoperit de ruşine, cu inima sfâşiată, cu caracterul falsificat. [...]\nStavru trecea drept un flecar pentru toată lumea – şi era în adevăr, voia să fie. În costumul său\nprăpădit şi boţit chiar când era nou; cu înfăţişarea sa de ţăran orăşenit, cu cămaşa necălcată, fără guler; cu\naerul său de geambaş hoţoman, el se deda la o paradă de vorbe şi de gesturi cari amuzau pe oameni, dar\ncari lui nu-i aduceau decât umilire, dispreţ. [...]\nÎntr-un colț al magazinului puțin luminat, Stavru, cu zbârciturile feței puțin suprimate, cu trăsăturile\nîndulcite, cu ochii mari deschiși, ficși și luminoși, privea pe băcanul cu chip umflat și posac și zicea, sfios, dar\nhotărât, în vreme ce celălalt îl aproba cu capul:\n— Kir Margulis... Merge prost... Nu e cald și limonada nu se vinde. Îmi mănânc economiile mele și\nzahărul dumitale... Prin urmare, ai înțeles? Nici de data asta nu plătesc.\nPanait Istrati, Chira Chiralina", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat,\naparținând lui George Bacovia sau lui Tudor Arghezi.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului narativ: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului narativ (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat –\n3 puncte/ analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru textul narativ ales –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 8", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_test_08.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_08.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în toată puterea", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de complet. etc.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": " Menționează denumirea localității în care V", + "barem": " menționarea denumirii localității în care V. Alecsandri își petrece iernile (Mircești) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "Alecsandri", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": " Precizează una dintre pasiunile lui V. Alecsandri, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei pasiuni a lui V. Alecsandri (de exemplu: călătoriile) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Alecsandri a călătorit cu voluptate toată\nviața) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care V. Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș", + "barem": " explicarea motivului pentru care V. Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș (de\nexemplu: V. Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș, deoarece avea oroare de\nfrig.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte/simpla indicare a motivului – 2 puncte; formularea răspunsului\nîn enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modalitatea prin care V. Alecsandri valorifică poezia populară, aşa cum\nreiese din textul dat", + "barem": " prezentarea modalității prin care V. Alecsandri valorifică poezia populară, așa cum reiese\ndin textul dat (de exemplu: întocmește o culegere de poezii populare etc.): prezentare adecvată și\nnuanțată – 4 puncte/abordare schematică, ezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă opera unui artist este influențată\nsau nu de firea acestuia, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Istoria literaturii române.\nCompendiu de G. Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nÎn întuneric crește lumina unui felinar, pe o stradă liniștită și departe de centrul orașului mare și frumos.\nAfară, firește, e un început vremelnic, dar cuminte de iarnă, pentru că – prin fereastră – se văd, în lumina\nfelinarului, cum cad fulgi mari de zăpadă. Poate să treacă pe stradă un automobil sau să se audă glasul în fugă\nal unui vânzător de ziare de după-amiază. Un ceasornic de edificiu undeva, în apropiere sau o pendulă, în casă,\nanunță ora opt. Ușa din ultimul plan a fost deschisă și în antreu e aprinsă lumina.\nIon, care a venit de afară, își dezbracă și pune paltonul – odată cu pălăria, după ce i-a scuturat zăpada\nde pe boruri – în cuier. În urmă intră în scenă, atent să nu facă zgomot, caută o clipă comutatorul și, după ce l-a\nîntors, tot așa de atent pornește în vârful picioarelor spre camera lui, care e în stânga primului plan. Omul are un\npatefon în mână și câteva plăci abia atunci cumpărate de la magazin și – din nefericire pentru el – a uitat să-și\nlase galoșii, plini de lapovița de pe străzi, în antreu. [...]\nSCENA I\nION, FROSA\nÎn trecere, atent cum merge să nu facă zgomot, Ion lovește, cu patefonul, mescioara de sub panoplie. [...] A\nîncremenit așa, speriat și în egală măsură îndurerat, cu ochii la plăcile de sub picioare și cu mâna pe vasul de pe mescioară.\nFROSA (i se aude glasul, din camera stăpânei): Ce-i, cine-i acolo? (Privește în scenă, după o clipă, numai capul scos prin\ndeschizătura ușii. Speriată la început, are acum un gest de liniștire, dar și de ciudă că și-a făcut spaimă din întuneric.)\nGeorge Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\ncaracterizare a personajului, indicare a unor detalii scenografice, menționare a\ncoordonatelor temporale sau spațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor\nautorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat,\naparținând lui Ioan Slavici sau lui Liviu Rebreanu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nstudiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei textului narativ: 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 9", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_test_09.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_09.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței dăduse viață", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de înființase.\netc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani ��n urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Menționează titlurile a două reviste literare, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea titlurilor a două reviste literare (Sburătorul, Gazeta ilustrată) – 2 puncte + 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și\nde punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea lui I. Peltz față de Liviu Rebreanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea atitudinii lui I. Peltz față de Liviu Rebreanu (de exemplu: admirație) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: se cuvine să însemn aici cu toată admirația\n– că opiniile sale erau întemeiate) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care tinerii scriitori băteau la ușa lui E. Lovinescu", + "barem": " explicarea motivului pentru care tinerii scriitori băteau la ușa lui E. Lovinescu (de exemplu: Tinerii scriitori\nbăteau la ușa lui E. Lovinescu, deoarece primeau îndrumare.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte/simpla\nindicare a motivului – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică a literaturii lui Ion Minulescu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei caracteristici a literaturii lui Ion Minulescu, așa cum reiese din textul dat (de\nexemplu: originalitate, exotism etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte/abordare schematică,\nezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă întâlnirile între oameni din\ngenerații diferite generează sau nu oportunități de învățare reciprocă, raportându-te atât la fragmentul extras din\ntextul La „Sburătorul” lui E. Lovinescu de I. Peltz, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie\nși de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Pe-ascuns de ea, cu întristări tăcute,\nÎn pomul dragostei, să nu mă vadă,\nCu fir de gând, cu bucurii trecute,\nCos frunzele iubirii să nu cadă.\nIubita mea, prin anii care zboară,\nPrin zilele care se duc arzând,\nNu va cunoaște c-a trecut de vară\nDe n-o să vadă frunzele căzând.\nVirgil Carianopol, Pe-ascuns", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată a textului dat, prin evidențierea relației dintre ideea poetică\nidentificată și mijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea\nezitantă a relației dintre ideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla\nprecizare a unor mijloace artistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat,\naparținând lui G. Călinescu sau lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nstudiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei textului narativ: 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului (comentare adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru textul narativ ales –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 10", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_Test_10.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_Bar_10.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței cât mai curând", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este grabnic/urgent.\netc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Menționează profesia pentru care s-a pregătit Creangă, prin studiile efectuate, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea profesiei pentru care s-a pregătit Creangă, prin studiile efectuate (învățător) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Precizează o trăsătură morală a lui Creangă, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul\ndat", + "barem": " precizarea unei trăsături morale a lui Creangă (de exemplu: inteligența etc.) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (Cum că Ion Creangă era un om foarte deștept,\nfoarte ager la minte nu mai rămâne îndoială) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment", + "barem": " explicarea motivului pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment (de\nexemplu: Venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment, deoarece poveștile pe care le citește sunt\napreciate de junimiști.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică a poveștilor lui Creangă, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei caracteristici a poveștilor lui Creangă, așa cum reiese din textul dat (de exemplu:\nautenticitatea limbajului, oralitate etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată –\n2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă simplitatea este sau nu o piedică\nîn calea succesului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din Amintiri de la Junimea din Iași de\nGeorge Panu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice în textul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "În noaptea tristă care ne desparte,\nTu poate simți în jurul tău suspine\nȘi fâlfâiri de aripi și de șoapte...\nE dorul meu ce vine de departe\nȘi ostenit adoarme lângă tine,\nCuminte ca un fluture de noapte\nCe s-a lăsat la capul tău, pe-o carte\nÎnchisă de la sine\nCând ai simțit că somnul ne desparte...\nGeorge Topîrceanu, Șoapte", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text narativ studiat,\naparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Mihail Sadoveanu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat\n(de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative,\ninstanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului narativ: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului narativ (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat –\n3 puncte/ analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru textul narativ ales –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 11", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_Test_11.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_Bar_11.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței fără de sfârșit", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este continuu.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": " Menționează două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș pitoresc,\nutilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș\npitoresc (de exemplu: populație mixtă, dimensiune mică etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": " Precizează rolul farului din peninsula Caliacra, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea rolului farului din peninsula Caliacra (de exemplu: Rolul farului este de a-i ghida pe cei aflați\nnoaptea pe mare. etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (prin grija\naceloraşi mâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe\nmare) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Balcicul devine, pentru Regina Maria, o destinație mai accesibilă", + "barem": " explicarea motivului pentru care Balcicul devine, pentru Regina Maria, o destinație mai accesibilă\n(de exemplu: Balcicul devine o destinație mai accesibilă, deoarece orașul este de puțină vreme teritoriu\nromânesc.): explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț\n– 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o dorință a Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra,\naşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei dorințe a Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra, așa\ncum reiese din textul dat (de exemplu: ridicarea unei construcții pe creasta cea mai îndepărtată a\nțărmului etc.): numirea dorinței – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de\nprezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă omul se poate simți sau\nnu acasă în alte locuri decât în cele natale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Țara pe care o iubesc de Maria, Regina României, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nInteriorul unei cârciume, clădite cu grinzi de lemn. [...] la mijloc, ușa de la intrare; la stânga, fereastră\nmare și prăvălie cu oblon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși care dau în două\nodăi. La dreapta, planul întâi, chepengul* beciului și o ușă care dă în celar*. La stânga, în față, o masă de lemn\nși scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.\nSCENA I\nDRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA\nToți trei stau împrejurul mesei pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână.\nAnca lucrează la o cămașă.\nGHEORGHE: E greu să scape, firește... dar se-ntâmplă... Așa fac mai toți câți scapă: dintru-ntâi s-arată\npocăiți, se prefac proști, se dau cu binișorul și, odată, când le vine bine, p-aici ți-e drumul...\nDRAGOMIR: Adică și ăsta era șiret... se prefăcea... (Zâmbind.) Am înțeles.\nI. L. Caragiale, Năpasta\n*chepeng – ușă sau capac orizontal ușor înclinat cu care se închide intrarea într-o pivniță sau beci\n*celar – (pop.) mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului, menționare a\ncoordonatelor temporale sau spațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor\nautorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparținând lui George Bacovia sau lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte/analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru textul poetic – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 12", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_Test_12.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_Bar_12.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței își petrecuseră viața", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este trăiseră.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": " Menționează două sarcini atribuite grădinarului de către noii proprietari ai moșiei, utilizând informaţiile din textul\ndat", + "barem": " menționarea a două sarcini atribuite grădinarului de către noii proprietari ai moșiei (de exemplu: să\ntraseze aleile, să fixeze locul plantării copacilor etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": " Precizează o stare trăită de autoare în momentul sosirii la Văcărești, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei stări trăite de autoare în momentul sosirii la Văcărești (de exemplu: fericire, emoție etc.)\n– 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (eu însă, gravă, priveam fericită în\njur, copleșită de emoție și de oboseală) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care grădinarul își întrerupe uneori activitatea la moșia Văcărești", + "barem": " explicarea motivului pentru care grădinarul își întrerupe uneori activitatea la moșia Văcărești (de\nexemplu: Grădinarul își întrerupe uneori activitatea la moșia Văcărești, deoarece merge să se ocupe de\nparcurile regale.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a autoarei la vârsta copilăriei, aşa cum reiese din ultimul paragraf al\ntextului dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a autoarei la vârsta copilăriei, așa cum reiese din ultimul paragraf al textului\ndat (de exemplu: dorința de cunoaștere, pasiunea pentru lectură etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte;\nprezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă pasiunea pentru munca\ndepusă este sau nu o condiție a succesului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul\nAni de copilărie de Elena Văcărescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, încadrarea în numărul minim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Sunt pași pe țărm, sunt slove de demult,\ne ceasul sur, cu valuri în tumult\nspre zodii mari în zările spălate,\ncitesc în urme, vuietul l-ascult,\nfiorul mi-l măsor fără cuvinte,\nvăd pânzele-n a lor singurătate\nși păsări odihnind ca pe morminte\npe und’ se lasă sufletu-mi cuminte.\n...Vrăjmaș e cerul, vitreg mi-i pământul,\nblestem în lună, stelele cu dinți,\nfântânile de-otravă, urlet cântul,\nși crucile viclene-ncurcă vântul\nce dibuie prin bezne, scos din minți.\nIon Vinea, Orizonturi", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unei nuvele studiate.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei studiate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru nuvela studiată\n(de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea nuvelei: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei studiate 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei –\n2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru nuvela studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru nuvela studiată – 3 puncte/\nanaliza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără\njustificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 4", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_var_04.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_04.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în toată vremea", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este mereu/\nîntotdeauna.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": " Menționează două dintre îndeletnicirile care îi asigură venituri tânărului I. L. Caragiale, utilizând informaţiile din\ntextul dat", + "barem": " menționarea oricăror două dintre îndeletnicirile care îi asigură venituri tânărului I. L. Caragiale (de\nexemplu: sufleur, copist, corector, revizor școlar) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": " Precizează principiul pe care părinții îl aplică în educarea lui Iancu, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea principiului pe care părinții îl aplică în educarea lui Iancu (de exemplu: indulgența etc.) –\n2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Ei au adoptat, în\nîmprejurare, cea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât\nconstrângerea.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care I. L. Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și cu sora sa", + "barem": " explicarea motivului pentru care I. L. Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și cu\nsora sa (de exemplu: I. L. Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și cu sora sa,\ndeoarece obligațiile profesionale îl îndepărtează de acestea.): explicare nuanțată – 4 puncte/\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui I. L. Caragiale, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a lui I. L. Caragiale, așa cum reiese din textul dat (de exemplu: dragostea\nfilială, generozitatea, altruismul, seriozitatea etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă greutățile vieții pot determina\nsau nu neglijarea responsabilităților față de familie, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Viața lui I. L. Caragiale de Șerban Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, încadrarea în numărul minim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Limpede vârtej în cerul nostru,\nanii ca un stol ne însoțesc.\nFragede au fost potecile.\nAcum privirea ta luminează înainte.\nAscultă cum îngână fântânile\ncuvintele rămase din trecut.\nCe cuminte mâna ta pe umăr\nîn acest țărm cu singur drum,\nunde vremea ne poartă ca un cântec de leagăn!\nIon Vinea, Drum", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unei nuvele studiate.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei studiate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru nuvela studiată\n(de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea nuvelei – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei studiate 6 puncte\n• precizarea temei – 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema nuvelei\n(comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau tendința de rezumare\n– 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru nuvela studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru nuvela studiată – 3 puncte/\nanaliza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără\njustificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 5", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_var_05.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_05.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței ai de gând", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este intenționezi.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Menționează două titluri de reviste care publicau creațiile Cellei Serghi, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două titluri de reviste care publicau creațiile Cellei Serghi (Viața Românească,\nRevista Fundațiilor) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea lui Camil Petrescu față de E. Lovinescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea atitudinii lui Camil Petrescu față de E. Lovinescu (de exemplu: admirație etc.) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (Lovinescu este un om de cultură și are o\npoziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu până la noi...) – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Cella Serghi consideră că E. Lovinescu i-a marcat destinul literar", + "barem": " explicarea motivului pentru care Cella Serghi consideră că E. Lovinescu i-a marcat destinul literar (de\nexemplu: Cella Serghi consideră că E. Lovinescu i-a marcat destinul literar, deoarece a încurajat-o să nu\nrenunțe la scris.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică pe care o are experiența scrisului, în viziunea autoarei", + "barem": " prezentarea unei caracteristici pe care o are experiența scrisului în viziunea autoarei (de exemplu:\nautenticitate, dificultate etc.): numirea unei caracteristici – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată –\n2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă diferențele de opinie\nîmpiedică sau nu recunoașterea meritelor celuilalt, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice �� 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nVezi înaintea ochilor un șir de case ca și cum le-ai privi din stradă. Sunt acolo trei prăvălii modeste, de\ntârgușor provincial. Întâia este a lui Take, a doua este a lui Ianke și cea din urmă și micuță de tot, a lui Cadîr.\nCasa lui Take și a lui Ianke sunt construite absolut la fel, numai că sunt cu totul altfel zugrăvite. De pildă,\nzidurile casei lui Take sunt roșii, iar tabla de pe acoperiș albă, pe când casa lui Ianke are zidurile albastre și\ntabla de pe acoperiș roșie. Firma lui Take, pe care-i scris doar: „La Take”, e neagră cu litere galbene, iar a lui\nIanke e galbenă cu litere negre. Căsuța micuță a lui Cadîr și firma lui au luat de la fiecare câte o culoare. Așa,\nde pildă, zidurile sunt roșii, tabla neagră, firma galbenă cu litere albe. [...] E vreme de vară. Toate cele trei\nprăvălii au perdele în față, cât ține micul trotuar provincial – firește, și ele deosebit colorate. E cald și\nzăpușeală. Ghicești apropierea serii – dar vipia* nămiezii s-a prelungit până aici. Poate să fie ora cinci. Ulița e\npustie și nu se aude decât foarte departe – undeva – cântecul trist al unei flașnete*. Toţi trei negustorii, ușor și\ncomod îmbrăcați de vară, dormitează pe scaune înadins puse în față, fiecare la prăvălia lui.\nSCENA I\nTAKE, IANKE și CADÎR\nTAKE (somnoros și lehămetit de căldură, își șterge nădușeala oftând): Ooof, cald e!\nIANKE: Și ce-mi spui asta mie?\nVictor Ion Popa, Take, Ianke și Cadîr\n*vipie – (regionalism) căldură mare, arșiță\n*flașnetă – mică orgă mecanică portativă, acționată prin învârtirea unei manivele", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului, menționare a\ncoordonatelor temporale sau spațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor\nautorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă sau lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și\nspațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate, prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică,\nfără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 7", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_var_07.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_07.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței cât mai curând", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este grabnic/urgent.\netc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Menționează profesia pentru care s-a pregătit Creangă, prin studiile efectuate, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea profesiei pentru care s-a pregătit Creangă, prin studiile efectuate (învățător) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Precizează o trăsătură morală a lui Creangă, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul\ndat", + "barem": " precizarea unei trăsături morale a lui Creangă (de exemplu: inteligența etc.) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (Cum că Ion Creangă era un om foarte deștept,\nfoarte ager la minte nu mai rămâne îndoială) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment", + "barem": " explicarea motivului pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment (de\nexemplu: Venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment, deoarece poveștile pe care le citește sunt\napreciate de junimiști.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică a poveștilor lui Creangă, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei caracteristici a poveștilor lui Creangă, așa cum reiese din textul dat (de exemplu:\nautenticitatea limbajului, oralitate etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată –\n2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas p��nă la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă simplitatea este sau nu o piedică\nîn calea succesului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din Amintiri de la Junimea din Iași de\nGeorge Panu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice în textul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "În noaptea tristă care ne desparte,\nTu poate simți în jurul tău suspine\nȘi fâlfâiri de aripi și de șoapte...\nE dorul meu ce vine de departe\nȘi ostenit adoarme lângă tine,\nCuminte ca un fluture de noapte\nCe s-a lăsat la capul tău, pe-o carte\nÎnchisă de la sine\nCând ai simțit că somnul ne desparte...\nGeorge Topîrceanu, Șoapte", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text narativ studiat,\naparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Mihail Sadoveanu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat\n(de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative,\ninstanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului narativ: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului narativ (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat –\n3 puncte/ analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru textul narativ ales –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aib�� minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_var_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței decât în parte", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de parțial,\nincomplet.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "14 iulie 1943, Predeal\nDinu drag,\nSunt fericită că-mi scrii despre noile revelaţii pe care le ai în legătură cu romanul tău. Aceasta mă face să\nreînnoiesc ceea ce ţi-am spus într-o zi, că niciodată să nu disperi atunci când întruchiparea ideilor tale întârzie să\nvină, căci timpul şi viaţa trăită la rând îţi măresc puterea de înţelegere, îmbogăţindu-ţi sufletul, dându-i mereu\nposibilitatea altor renaşteri şi cuprinsul altor lumini.\nŢi-am mărturisit mereu că mă încred deplin în talentul tău şi afirmarea spuselor mele nu întârzie să vină. Aş prefera\nacum să ne plimbăm pe marginea lacurilor noastre şi să-ţi împărtăşesc descoperirile şi întrebările mele din ultimul timp.\nPentru că zilele acestea a plouat teribil, norii vătuindu-mi şi munţii, şi pădurile, am fost nevoită să stau în casă,\nsă fac focul în sobă şi, instalată cât mai comod, să citesc ca să uit de timp. Am început bineînţeles cu L’Idiot*.\nmeu. Este totuşi foarte natural să fie așa.\nSenzația pe care am simţit-o în decursul lecturii a fost aceea de chin, înăbușire, apăsare. Deseori simțeam\nnevoia să deschid fereastra şi să respir cât mai mult aer. Dostoievski probabil a coborât în iad să-şi adune\npersonagiile, le-a botezat creştineşte şi apoi le-a dat drumul în lume. Şi recunosc că iadul este şi pe pământ şi că de\ncele mai multe ori îl descopăr şi în sufletul meu.\nPrinţul Mîşkin nu a reuşit decât în parte să-mi elibereze sufletul de înlănțuirea suferinței şi a păcatelor celorlalte\npersonagii. Şi aceasta din următoarele motive:\nI. Am înţeles prea mult suferinţa şi structura sufletească a celorlalte personagii principale, Nastasia Philipovna\nşi Aglae, pentru ca să nu le aprob acţiunile. [...]\nDe Mîşkin cred că m-aş fi îndrăgostit şi eu nebuneşte, dacă aş fi luat parte la acţiunea romanului lui Dostoievski.\nII. În legătură cu Mîşkin am să-ţi pun câteva întrebări pe care nu ştiu dacă am dreptul să ţi le pun.\nDacă Mîşkin ar fi posedat o inteligenţă mai complexă decât inteligenţa sufletească, ar fi putut fi tot aşa cum era?\nCe folos şi ce mângâiere au adus Mîşkin şi sacrificiul său sufletelor chinuite de celelalte personaje?\nDe ce Mîşkin şi toţi eroii romanului au trebuit să sfârşească aşa cum au sfârşit?\nomenesc. [...] Are o forţă şi o putere de pătrundere de parcă ar fi Dumnezeu.\nDostoievski. De fapt, bănuiesc că nu l-am înţeles deloc şi mă întreb dacă voi ajunge să-l pătrund cu alt suflet şi altă\nminte vreodată.\nNelli\nDinu & Nelli Pillat, Biruinţa unei iubiri\n*L’Idiot (limba franceză) – Idiotul, roman scris de F. M. Dostoievski. Ca majoritatea intelectualilor epocii, Nelli citeşte mai\nales în limba franceză şi foloseşte ortografia franceză a numelor." + }, + { + "enunt": " Menționează numele a două personaje din romanul Idiotul de Dostoievski, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numelor a două personaje din romanul Idiotul de Dostoievski (de exemplu: Mîșkin,\nNastasia Philipovna) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "14 iulie 1943, Predeal\nDinu drag,\nSunt fericită că-mi scrii despre noile revelaţii pe care le ai în legătură cu romanul tău. Aceasta mă face să\nreînnoiesc ceea ce ţi-am spus într-o zi, că niciodată să nu disperi atunci când întruchiparea ideilor tale întârzie să\nvină, căci timpul şi viaţa trăită la rând îţi măresc puterea de înţelegere, îmbogăţindu-ţi sufletul, dându-i mereu\nposibilitatea altor renaşteri şi cuprinsul altor lumini.\nŢi-am mărturisit mereu că mă încred deplin în talentul tău şi afirmarea spuselor mele nu întârzie să vină. Aş prefera\nacum să ne plimbăm pe marginea lacurilor noastre şi să-ţi împărtăşesc descoperirile şi întrebările mele din ultimul timp.\nPentru că zilele acestea a plouat teribil, norii vătuindu-mi şi munţii, şi pădurile, am fost nevoită să stau în casă,\nsă fac focul în sobă şi, instalată cât mai comod, să citesc ca să uit de timp. Am început bineînţeles cu L’Idiot*.\nmeu. Este totuşi foarte natural să fie așa.\nSenzația pe care am simţit-o în decursul lecturii a fost aceea de chin, înăbușire, apăsare. Deseori simțeam\nnevoia să deschid fereastra şi să respir cât mai mult aer. Dostoievski probabil a coborât în iad să-şi adune\npersonagiile, le-a botezat creştineşte şi apoi le-a dat drumul în lume. Şi recunosc că iadul este şi pe pământ şi că de\ncele mai multe ori îl descopăr şi în sufletul meu.\nPrinţul Mîşkin nu a reuşit decât în parte să-mi elibereze sufletul de înlănțuirea suferinței şi a păcatelor celorlalte\npersonagii. Şi aceasta din următoarele motive:\nI. Am înţeles prea mult suferinţa şi structura sufletească a celorlalte personagii principale, Nastasia Philipovna\nşi Aglae, pentru ca să nu le aprob acţiunile. [...]\nDe Mîşkin cred că m-aş fi îndrăgostit şi eu nebuneşte, dacă aş fi luat parte la acţiunea romanului lui Dostoievski.\nII. În legătură cu Mîşkin am să-ţi pun câteva întrebări pe care nu ştiu dacă am dreptul să ţi le pun.\nDacă Mîşkin ar fi posedat o inteligenţă mai complexă decât inteligenţa sufletească, ar fi putut fi tot aşa cum era?\nCe folos şi ce mângâiere au adus Mîşkin şi sacrificiul său sufletelor chinuite de celelalte personaje?\nDe ce Mîşkin şi toţi eroii romanului au trebuit să sfârşească aşa cum au sfârşit?\nomenesc. [...] Are o forţă şi o putere de pătrundere de parcă ar fi Dumnezeu.\nDostoievski. De fapt, bănuiesc că nu l-am înţeles deloc şi mă întreb dacă voi ajunge să-l pătrund cu alt suflet şi altă\nminte vreodată.\nNelli\nDinu & Nelli Pillat, Biruinţa unei iubiri\n*L’Idiot (limba franceză) – Idiotul, roman scris de F. M. Dostoievski. Ca majoritatea intelectualilor epocii, Nelli citeşte mai\nales în limba franceză şi foloseşte ortografia franceză a numelor." + }, + { + "enunt": " Precizează efectul pe care îl are lectura romanului asupra lui Nelli, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea efectului pe care îl are lectura romanului asupra lui Nelli (de exemplu: Lectura îi provoacă\nlui Nelli o senzație de greutate sufletească.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă\nsemnificativă din text (Senzația pe care am simțit-o în decursul lecturii a fost aceea de chin, înăbușire,\napăsare.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "14 iulie 1943, Predeal\nDinu drag,\nSunt fericită că-mi scrii despre noile revelaţii pe care le ai în legătură cu romanul tău. Aceasta mă face să\nreînnoiesc ceea ce ţi-am spus într-o zi, că niciodată să nu disperi atunci când întruchiparea ideilor tale întârzie să\nvină, căci timpul şi viaţa trăită la rând îţi măresc puterea de înţelegere, îmbogăţindu-ţi sufletul, dându-i mereu\nposibilitatea altor renaşteri şi cuprinsul altor lumini.\nŢi-am mărturisit mereu că mă încred deplin în talentul tău şi afirmarea spuselor mele nu întârzie să vină. Aş prefera\nacum să ne plimbăm pe marginea lacurilor noastre şi să-ţi împărtăşesc descoperirile şi întrebările mele din ultimul timp.\nPentru că zilele acestea a plouat teribil, norii vătuindu-mi şi munţii, şi pădurile, am fost nevoită să stau în casă,\nsă fac focul în sobă şi, instalată cât mai comod, să citesc ca să uit de timp. Am început bineînţeles cu L’Idiot*.\nmeu. Este totuşi foarte natural să fie așa.\nSenzația pe care am simţit-o în decursul lecturii a fost aceea de chin, înăbușire, apăsare. Deseori simțeam\nnevoia să deschid fereastra şi să respir cât mai mult aer. Dostoievski probabil a coborât în iad să-şi adune\npersonagiile, le-a botezat creştineşte şi apoi le-a dat drumul în lume. Şi recunosc că iadul este şi pe pământ şi că de\ncele mai multe ori îl descopăr şi în sufletul meu.\nPrinţul Mîşkin nu a reuşit decât în parte să-mi elibereze sufletul de înlănțuirea suferinței şi a păcatelor celorlalte\npersonagii. Şi aceasta din următoarele motive:\nI. Am înţeles prea mult suferinţa şi structura sufletească a celorlalte personagii principale, Nastasia Philipovna\nşi Aglae, pentru ca să nu le aprob acţiunile. [...]\nDe Mîşkin cred că m-aş fi îndrăgostit şi eu nebuneşte, dacă aş fi luat parte la acţiunea romanului lui Dostoievski.\nII. În legătură cu Mîşkin am să-ţi pun câteva întrebări pe care nu ştiu dacă am dreptul să ţi le pun.\nDacă Mîşkin ar fi posedat o inteligenţă mai complexă decât inteligenţa sufletească, ar fi putut fi tot aşa cum era?\nCe folos şi ce mângâiere au adus Mîşkin şi sacrificiul său sufletelor chinuite de celelalte personaje?\nDe ce Mîşkin şi toţi eroii romanului au trebuit să sfârşească aşa cum au sfârşit?\nomenesc. [...] Are o forţă şi o putere de pătrundere de parcă ar fi Dumnezeu.\nDostoievski. De fapt, bănuiesc că nu l-am înţeles deloc şi mă întreb dacă voi ajunge să-l pătrund cu alt suflet şi altă\nminte vreodată.\nNelli\nDinu & Nelli Pillat, Biruinţa unei iubiri\n*L’Idiot (limba franceză) – Idiotul, roman scris de F. M. Dostoievski. Ca majoritatea intelectualilor epocii, Nelli citeşte mai\nales în limba franceză şi foloseşte ortografia franceză a numelor." + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care impasul creator nu ar trebui să-l descurajeze pe Dinu, în viziunea lui Nelli", + "barem": " explicarea motivului pentru care impasul creator nu ar trebui să-l descurajeze pe Dinu, în viziunea lui\nNelli (de exemplu: Impasul creator nu ar trebui să îl descurajeze pe Dinu, pentru că timpul și experiențele\nulterioare îl vor ajuta să găsească noi resurse.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte/simpla indicare\na motivului – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "14 iulie 1943, Predeal\nDinu drag,\nSunt fericită că-mi scrii despre noile revelaţii pe care le ai în legătură cu romanul tău. Aceasta mă face să\nreînnoiesc ceea ce ţi-am spus într-o zi, că niciodată să nu disperi atunci când întruchiparea ideilor tale întârzie să\nvină, căci timpul şi viaţa trăită la rând îţi măresc puterea de înţelegere, îmbogăţindu-ţi sufletul, dându-i mereu\nposibilitatea altor renaşteri şi cuprinsul altor lumini.\nŢi-am mărturisit mereu că mă încred deplin în talentul tău şi afirmarea spuselor mele nu întârzie să vină. Aş prefera\nacum să ne plimbăm pe marginea lacurilor noastre şi să-ţi împărtăşesc descoperirile şi întrebările mele din ultimul timp.\nPentru că zilele acestea a plouat teribil, norii vătuindu-mi şi munţii, şi pădurile, am fost nevoită să stau în casă,\nsă fac focul în sobă şi, instalată cât mai comod, să citesc ca să uit de timp. Am început bineînţeles cu L’Idiot*.\nmeu. Este totuşi foarte natural să fie așa.\nSenzația pe care am simţit-o în decursul lecturii a fost aceea de chin, înăbușire, apăsare. Deseori simțeam\nnevoia să deschid fereastra şi să respir cât mai mult aer. Dostoievski probabil a coborât în iad să-şi adune\npersonagiile, le-a botezat creştineşte şi apoi le-a dat drumul în lume. Şi recunosc că iadul este şi pe pământ şi că de\ncele mai multe ori îl descopăr şi în sufletul meu.\nPrinţul Mîşkin nu a reuşit decât în parte să-mi elibereze sufletul de înlănțuirea suferinței şi a păcatelor celorlalte\npersonagii. Şi aceasta din următoarele motive:\nI. Am înţeles prea mult suferinţa şi structura sufletească a celorlalte personagii principale, Nastasia Philipovna\nşi Aglae, pentru ca să nu le aprob acţiunile. [...]\nDe Mîşkin cred că m-aş fi îndrăgostit şi eu nebuneşte, dacă aş fi luat parte la acţiunea romanului lui Dostoievski.\nII. În legătură cu Mîşkin am să-ţi pun câteva întrebări pe care nu ştiu dacă am dreptul să ţi le pun.\nDacă Mîşkin ar fi posedat o inteligenţă mai complexă decât inteligenţa sufletească, ar fi putut fi tot aşa cum era?\nCe folos şi ce mângâiere au adus Mîşkin şi sacrificiul său sufletelor chinuite de celelalte personaje?\nDe ce Mîşkin şi toţi eroii romanului au trebuit să sfârşească aşa cum au sfârşit?\nomenesc. [...] Are o forţă şi o putere de pătrundere de parcă ar fi Dumnezeu.\nDostoievski. De fapt, bănuiesc că nu l-am înţeles deloc şi mă întreb dacă voi ajunge să-l pătrund cu alt suflet şi altă\nminte vreodată.\nNelli\nDinu & Nelli Pillat, Biruinţa unei iubiri\n*L’Idiot (limba franceză) – Idiotul, roman scris de F. M. Dostoievski. Ca majoritatea intelectualilor epocii, Nelli citeşte mai\nales în limba franceză şi foloseşte ortografia franceză a numelor." + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a expeditoarei scrisorii, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a expeditoarei scrisorii (de exemplu: fire analitică, cititoare rafinată): numirea\ntrăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "14 iulie 1943, Predeal\nDinu drag,\nSunt fericită că-mi scrii despre noile revelaţii pe care le ai în legătură cu romanul tău. Aceasta mă face să\nreînnoiesc ceea ce ţi-am spus într-o zi, că niciodată să nu disperi atunci când întruchiparea ideilor tale întârzie să\nvină, căci timpul şi viaţa trăită la rând îţi măresc puterea de înţelegere, îmbogăţindu-ţi sufletul, dându-i mereu\nposibilitatea altor renaşteri şi cuprinsul altor lumini.\nŢi-am mărturisit mereu că mă încred deplin în talentul tău şi afirmarea spuselor mele nu întârzie să vină. Aş prefera\nacum să ne plimbăm pe marginea lacurilor noastre şi să-ţi împărtăşesc descoperirile şi întrebările mele din ultimul timp.\nPentru că zilele acestea a plouat teribil, norii vătuindu-mi şi munţii, şi pădurile, am fost nevoită să stau în casă,\nsă fac focul în sobă şi, instalată cât mai comod, să citesc ca să uit de timp. Am început bineînţeles cu L’Idiot*.\nmeu. Este totuşi foarte natural să fie așa.\nSenzația pe care am simţit-o în decursul lecturii a fost aceea de chin, înăbușire, apăsare. Deseori simțeam\nnevoia să deschid fereastra şi să respir cât mai mult aer. Dostoievski probabil a coborât în iad să-şi adune\npersonagiile, le-a botezat creştineşte şi apoi le-a dat drumul în lume. Şi recunosc că iadul este şi pe pământ şi că de\ncele mai multe ori îl descopăr şi în sufletul meu.\nPrinţul Mîşkin nu a reuşit decât în parte să-mi elibereze sufletul de înlănțuirea suferinței şi a păcatelor celorlalte\npersonagii. Şi aceasta din următoarele motive:\nI. Am înţeles prea mult suferinţa şi structura sufletească a celorlalte personagii principale, Nastasia Philipovna\nşi Aglae, pentru ca să nu le aprob acţiunile. [...]\nDe Mîşkin cred că m-aş fi îndrăgostit şi eu nebuneşte, dacă aş fi luat parte la acţiunea romanului lui Dostoievski.\nII. În legătură cu Mîşkin am să-ţi pun câteva întrebări pe care nu ştiu dacă am dreptul să ţi le pun.\nDacă Mîşkin ar fi posedat o inteligenţă mai complexă decât inteligenţa sufletească, ar fi putut fi tot aşa cum era?\nCe folos şi ce mângâiere au adus Mîşkin şi sacrificiul său sufletelor chinuite de celelalte personaje?\nDe ce Mîşkin şi toţi eroii romanului au trebuit să sfârşească aşa cum au sfârşit?\nomenesc. [...] Are o forţă şi o putere de pătrundere de parcă ar fi Dumnezeu.\nDostoievski. De fapt, bănuiesc că nu l-am înţeles deloc şi mă întreb dacă voi ajunge să-l pătrund cu alt suflet şi altă\nminte vreodată.\nNelli\nDinu & Nelli Pillat, Biruinţa unei iubiri\n*L’Idiot (limba franceză) – Idiotul, roman scris de F. M. Dostoievski. Ca majoritatea intelectualilor epocii, Nelli citeşte mai\nales în limba franceză şi foloseşte ortografia franceză a numelor." + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă lectura este sau nu\no modalitate de a te detașa de realitate, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nBiruinţa unei iubiri de Dinu & Nelli Pillat, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nNotă\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Sunt solitarul pustiilor piețe Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra\nCu tristele becuri cu pală lumină – Ce sperie câinii pribegi prin canale;\nCând sună arama în noaptea deplină, Sub tristele becuri cu razele pale,\nSunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra.\nSunt solitarul pustiilor piețe\nCu jocuri de umbră ce dau nebunie;\nPălind în tăcere și-n paralizie, –\nSunt solitarul pustiilor piețe...\nGeorge Bacovia, Pălind", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n numirea ideii poetice – 2 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată\nși mijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației\ndintre ideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor\nmijloace artistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcție a unui personaj\ndintr-un basm cult studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvenţe comentate;\n–analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale basmului cult studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, incipit, final,\ntehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\nbasmului cult studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru construcția personajului –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul național de bacalaureat 2021", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2021_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în două cuvinte", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este pe scurt/succint.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": " Menționează titlul lucrării în care Jean Bart evocă atmosfera din familia sa, ca urmare a plecării tatălui în\nrăzboi, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea titlului lucrării în care Jean Bart evocă atmosfera din familia sa (Scrisorile tatii) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": " Precizează o stare trăită de autor la revenirea în Iași, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei stări trăite de autor la revenirea în Iași (de exemplu: încântare) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (Și astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată\nvoluptate cutreier str��zile Iașului) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care scrisoarea tatălui creează bucurie familiei", + "barem": " explicarea motivului pentru care scrisoarea tatălui creează bucurie familiei (de exemplu:\nScrisoarea infirmă bănuiala că tatăl ar fi murit.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare\n– 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea lui Ion Creangă față de copii, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea atitudinii lui Ion Creangă față de copii (de exemplu: prietenie, grijă, empatie): numirea\natitudinii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă e importantă sau nu\nimplicarea civică în perioadele de criză, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nMărturisiri literare de Jean Bart, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "În București, la Leonida.\nO odaie modestă de mahala. [...] la dreapta, o ușă; la stânga, o fereastră. De-o parte și de alta a scenei,\ncâte un pat de culcare. În mijlocul odăii, o masă împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie. Pe masă, o\nlampă cu gaz; pe globul lămpii un abat-jour* cusut pe canava*. În planul întâi, la stânga, o sobă cu ușa deschisă\nși cu câțiva tăciuni pâlpâind. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte; Efimița în camizol*, fustă de\nflanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb. Amândoi șed de vorbă la masă.\nSCENA I\nLEONIDA: Așa cum îți spusei, mă scol într-o dimineață și, știi obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe\nAurora democratică, să văz cum mai merge țara. O deschiz... și ce citesc? Uite, țin minte ca acuma:\n„11/23 Făurar...”.\nI. L. Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea\n*abat-jour – (în franceză, în original) abajur – dispozitiv fixat în jurul unei lămpi, destinat să dirijeze lumina într-o\nanumită direcție\n*canava – țesătură rară din fire groase de bumbac, folosită pentru broderii\n*camizol – haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n precizarea a două roluri ale notațiilor autorului (de exemplu: caracterizare a personajelor,\nindicare a unor detalii scenografice, menționare a coordonatelor temporale sau spațiale etc.) –\n1 punct + 1 punct\n prezentarea adecvată și nuanțată a rolurilor precizate, prin raportare la text – 2 puncte + 2 puncte/încercare\nde valorificare a fragmentului, simpla indicare a unor secvențe din text sau tendință de generalizare –\n1 punct + 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ\nstudiat, aparținând lui Ioan Slavici.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nstudiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n precizarea temei textului narativ: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\ntextului narativ (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe\nsau tendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_bar_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n• precizarea a două modalități de caracterizare (caracterizare directă, caracterizare indirectă):\n1 punct + 1 punct = 2 puncte\n• prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate: prezentare adecvată și nuanțată,\nprin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/încercare de\nprezentare, simpla indicare a unor trăsături – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n• precizarea a două modalități de caracterizare (caracterizare directă, caracterizare indirectă):\n1 punct + 1 punct = 2 puncte\n• prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate: prezentare adecvată și nuanțată,\nprin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/încercare de\nprezentare, simpla indicare a unor trăsături – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocațională – Toate profilurile (cu excepția profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_var_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de față", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este prezenți.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Pe Doamna Elena* am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărășeam două studente ale\nUniversității din București care veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu* din partea colegelor lor.\nCasa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărâse a părăsi țara. Întorcându-se –\nnu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor – ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamț, care-i puse la\ndispoziție o căsuță curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălășluiește* primăvara unei familii de\nfuncționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna țării.\nMultă simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Măria Sa. Și multă cuviință\nrezervată, multă liniște rece. Mi se părea că intru într-un cavou și că dincolo de ușa închisă, [...] voi găsi o umbră din\nacelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas.\nȘi nu, în acea odăiță neagră, în care se deslușea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu veșnic,\nsub un cauc* de călugăriță acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă, săpată fin în fildeș palid, – în odaia\naceea era o vieață care știa, cetea, afla, care unea cunoștința întreagă a trecutului cu cunoștința desăvârșită a celor de\nastăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul\nlacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.\nCând una din cele două fete îi citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se\nridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau slăbite în mânecile\nde lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse\nsta odinioară alături de un Domn – și ce Domn!\nÎndrăznii a mă uita în ochii ei [...]. În orbitele adânc săpate, pline [...] de o umbră tristă, ochiul rămăsese, în\nliniștea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori înduioșat, bun, plin de binecuvântare.\nCât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care\npuține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea și gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a\norbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul.\nȘi vorbi, cu un glas care n-avea îndoieli [...] și în care slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simți\ncă acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-însele ceva imaterial, aș zice aproape supranatural, ca în\ntot ce privea pe această femeie demult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimașe și vulgare ale oamenilor.\nȘi, în felul ei de a vorbi, știa să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea\nlor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei soț: cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate.\nCând cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulțumire, pe care le întovărășea un adevărat gest de\nsuverană: „Să trăiască România tânără!”.\nNicolae Iorga, Doamna Elena Cuza, în volumul Oameni cari au fost\n*Doamna Elena – soția lui Alexandru Ioan Cuza\n*adresă de omagiu – scrisoare omagială\n*a se sălășlui – a se așeza, a se stabili\n*cauc – potcap; acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, purtat de preoții și călugării ortodocși" + }, + { + "enunt": " Menționează scopul cu care studentele o vizitează pe Elena Cuza, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea scopului cu care studentele o vizitează pe Elena Cuza (de exemplu: prezentarea unei\nscrisori omagiale etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Pe Doamna Elena* am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărășeam două studente ale\nUniversității din București care veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu* din partea colegelor lor.\nCasa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărâse a părăsi țara. Întorcându-se –\nnu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor – ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamț, care-i puse la\ndispoziție o căsuță curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălășluiește* primăvara unei familii de\nfuncționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna țării.\nMultă simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Măria Sa. Și multă cuviință\nrezervată, multă liniște rece. Mi se părea că intru într-un cavou și că dincolo de ușa închisă, [...] voi găsi o umbră din\nacelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas.\nȘi nu, în acea odăiță neagră, în care se deslușea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu veșnic,\nsub un cauc* de călugăriță acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă, săpată fin în fildeș palid, – în odaia\naceea era o vieață care știa, cetea, afla, care unea cunoștința întreagă a trecutului cu cunoștința desăvârșită a celor de\nastăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul\nlacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.\nCând una din cele două fete îi citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se\nridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau slăbite în mânecile\nde lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse\nsta odinioară alături de un Domn – și ce Domn!\nÎndrăznii a mă uita în ochii ei [...]. În orbitele adânc săpate, pline [...] de o umbră tristă, ochiul rămăsese, în\nliniștea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori înduioșat, bun, plin de binecuvântare.\nCât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care\npuține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea și gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a\norbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul.\nȘi vorbi, cu un glas care n-avea îndoieli [...] și în care slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simți\ncă acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-însele ceva imaterial, aș zice aproape supranatural, ca în\ntot ce privea pe această femeie demult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimașe și vulgare ale oamenilor.\nȘi, în felul ei de a vorbi, știa să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea\nlor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei soț: cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate.\nCând cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulțumire, pe care le întovărășea un adevărat gest de\nsuverană: „Să trăiască România tânără!”.\nNicolae Iorga, Doamna Elena Cuza, în volumul Oameni cari au fost\n*Doamna Elena – soția lui Alexandru Ioan Cuza\n*adresă de omagiu – scrisoare omagială\n*a se sălășlui – a se așeza, a se stabili\n*cauc – potcap; acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, purtat de preoții și călugării ortodocși" + }, + { + "enunt": " Precizează o reacție a Elenei Cuza când aude pomenindu-se numele soțului ei, justificându-ți răspunsul cu\no secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei reacții a Elenei Cuza când aude pomenindu-se numele soțului ei (de exemplu:\nlăcrimează etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: în\narcuitura de jos a orbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet) – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Pe Doamna Elena* am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărășeam două studente ale\nUniversității din București care veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu* din partea colegelor lor.\nCasa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărâse a părăsi țara. Întorcându-se –\nnu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor – ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamț, care-i puse la\ndispoziție o căsuță curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălășluiește* primăvara unei familii de\nfuncționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna țării.\nMultă simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Măria Sa. Și multă cuviință\nrezervată, multă liniște rece. Mi se părea că intru într-un cavou și că dincolo de ușa închisă, [...] voi găsi o umbră din\nacelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas.\nȘi nu, în acea odăiță neagră, în care se deslușea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu veșnic,\nsub un cauc* de călugăriță acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă, săpată fin în fildeș palid, – în odaia\naceea era o vieață care știa, cetea, afla, care unea cunoștința întreagă a trecutului cu cunoștința desăvârșită a celor de\nastăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul\nlacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.\nCând una din cele două fete îi citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se\nridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau slăbite în mânecile\nde lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse\nsta odinioară alături de un Domn – și ce Domn!\nÎndrăznii a mă uita în ochii ei [...]. În orbitele adânc săpate, pline [...] de o umbră tristă, ochiul rămăsese, în\nliniștea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori înduioșat, bun, plin de binecuvântare.\nCât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care\npuține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea și gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a\norbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul.\nȘi vorbi, cu un glas care n-avea îndoieli [...] și în care slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simți\ncă acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-însele ceva imaterial, aș zice aproape supranatural, ca în\ntot ce privea pe această femeie demult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimașe și vulgare ale oamenilor.\nȘi, în felul ei de a vorbi, știa să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea\nlor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei soț: cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate.\nCând cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulțumire, pe care le întovărășea un adevărat gest de\nsuverană: „Să trăiască România tânără!”.\nNicolae Iorga, Doamna Elena Cuza, în volumul Oameni cari au fost\n*Doamna Elena – soția lui Alexandru Ioan Cuza\n*adresă de omagiu – scrisoare omagială\n*a se sălășlui – a se așeza, a se stabili\n*cauc – potcap; acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, purtat de preoții și călugării ortodocși" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț, după revenirea în țară", + "barem": " explicarea motivului pentru care Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț (de exemplu: Elena Cuza își\ndăruise casa lui Theodor Rosetti, iar la Piatra-Neamț i se oferă o locuință. etc.): explicare nuanțată –\n4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Pe Doamna Elena* am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărășeam două studente ale\nUniversității din București care veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu* din partea colegelor lor.\nCasa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărâse a părăsi țara. Întorcându-se –\nnu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor – ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamț, care-i puse la\ndispoziție o căsuță curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălășluiește* primăvara unei familii de\nfuncționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna țării.\nMultă simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Măria Sa. Și multă cuviință\nrezervată, multă liniște rece. Mi se părea că intru într-un cavou și că dincolo de ușa închisă, [...] voi găsi o umbră din\nacelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas.\nȘi nu, în acea odăiță neagră, în care se deslușea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu veșnic,\nsub un cauc* de călugăriță acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă, săpată fin în fildeș palid, – în odaia\naceea era o vieață care știa, cetea, afla, care unea cunoștința întreagă a trecutului cu cunoștința desăvârșită a celor de\nastăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul\nlacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.\nCând una din cele două fete îi citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se\nridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau slăbite în mânecile\nde lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse\nsta odinioară alături de un Domn – și ce Domn!\nÎndrăznii a mă uita în ochii ei [...]. În orbitele adânc săpate, pline [...] de o umbră tristă, ochiul rămăsese, în\nliniștea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori înduioșat, bun, plin de binecuvântare.\nCât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care\npuține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea și gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a\norbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul.\nȘi vorbi, cu un glas care n-avea îndoieli [...] și în care slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simți\ncă acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-însele ceva imaterial, aș zice aproape supranatural, ca în\ntot ce privea pe această femeie demult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimașe și vulgare ale oamenilor.\nȘi, în felul ei de a vorbi, știa să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea\nlor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei soț: cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate.\nCând cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulțumire, pe care le întovărășea un adevărat gest de\nsuverană: „Să trăiască România tânără!”.\nNicolae Iorga, Doamna Elena Cuza, în volumul Oameni cari au fost\n*Doamna Elena – soția lui Alexandru Ioan Cuza\n*adresă de omagiu – scrisoare omagială\n*a se sălășlui – a se așeza, a se stabili\n*cauc – potcap; acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, purtat de preoții și călugării ortodocși" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a Elenei Cuza, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a Elenei Cuza, așa cum reiese din textul dat (de exemplu:\npatriotismul, modestia, demnitatea etc.): precizarea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Pe Doamna Elena* am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărășeam două studente ale\nUniversității din București care veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu* din partea colegelor lor.\nCasa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărâse a părăsi țara. Întorcându-se –\nnu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor – ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamț, care-i puse la\ndispoziție o căsuță curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălășluiește* primăvara unei familii de\nfuncționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna țării.\nMultă simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Măria Sa. Și multă cuviință\nrezervată, multă liniște rece. Mi se părea că intru într-un cavou și că dincolo de ușa închisă, [...] voi găsi o umbră din\nacelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas.\nȘi nu, în acea odăiță neagră, în care se deslușea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu veșnic,\nsub un cauc* de călugăriță acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă, săpată fin în fildeș palid, – în odaia\naceea era o vieață care știa, cetea, afla, care unea cunoștința întreagă a trecutului cu cunoștința desăvârșită a celor de\nastăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul\nlacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.\nCând una din cele două fete îi citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se\nridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau slăbite în mânecile\nde lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse\nsta odinioară alături de un Domn – și ce Domn!\nÎndrăznii a mă uita în ochii ei [...]. În orbitele adânc săpate, pline [...] de o umbră tristă, ochiul rămăsese, în\nliniștea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori înduioșat, bun, plin de binecuvântare.\nCât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care\npuține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea și gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a\norbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul.\nȘi vorbi, cu un glas care n-avea îndoieli [...] și în care slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simți\ncă acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-însele ceva imaterial, aș zice aproape supranatural, ca în\ntot ce privea pe această femeie demult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimașe și vulgare ale oamenilor.\nȘi, în felul ei de a vorbi, știa să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea\nlor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei soț: cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate.\nCând cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulțumire, pe care le întovărășea un adevărat gest de\nsuverană: „Să trăiască România tânără!”.\nNicolae Iorga, Doamna Elena Cuza, în volumul Oameni cari au fost\n*Doamna Elena – soția lui Alexandru Ioan Cuza\n*adresă de omagiu – scrisoare omagială\n*a se sălășlui – a se așeza, a se stabili\n*cauc – potcap; acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, purtat de preoții și călugării ortodocși" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă întâlnirea cu o personalitate\n(istorică, socială, culturală etc.) produce sau nu emoție, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras\ndin textul Doamna Elena Cuza de Nicolae Iorga, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "â\nRadu Comșa, oprit în ușă, îi căuta cu ochii peste mese.\nCând zări mâna colonelului ridicată, făcu semn că i-a văzut.\nEra însoțit de un om în haine castanii, vărgate, decolorate pe umeri, cu fața ascunsă de umbra unei\npanamale* demodate, cu borurile foarte largi.\n— E cu un tip! anunță unchiul Pol.\nTonul acestei constatări lămurea îndestul că, după aparență, colonelul îl categorisise printre indivizii\nde la periferia umanității, care nu prezintă niciun interes pentru neamul Vardarilor.\nTipul voia să se despartă și, din gesturi, se înțelegea că Radu Comșa stăruia să-l târâie după dânsul.\n— Dar e domnul Probotă! strigă Mihai, recunoscându-l și sărind de pe scaun. Mă duc să-l aduc!...\nVirgil Probotă, coleg de școală și prieten al lui Radu Comșa, dascăl de științe la un liceu din Capitală,\nfusese, ca student, preceptorul* Luminiței și al lui Mihai. Cu toată sarcina ingrată de a iniția doi copii răsfățați\nîn tainele trigonometriei, în legile lui Newton și paragrafele lui Tacit, lăsase foștilor elevi amintirea unui om cu\nmulte ciudățenii și stângăcii, amuzant de deformat, până la pedanterie, de învățătură, dar de o largă\nînțelegere și de o pasionată dragoste a cărților.\nCezar Petrescu, Întunecare\n*panama – pălărie făcută dintr-o țesătură ușoară\n*preceptor – persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat\n• precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n• prezentarea perspectivei narative precizate, de exemplu: relatare la persoana a III-a,\nomnisciență narativă etc.: prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din\nfragmentul dat – 4 puncte/prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat –\n2 puncte/încercare de valorificare a fragmentului, simpla indicare a unor particularități ale\nperspectivei narative, fără raportare la fragmentul dat – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unei comedii studiate.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea comediei studiate într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două scene/secvențe relevante pentru tema comediei studiate;\n– analiza a două componente de structură şi/sau de limbaj, semnificative pentru comedia studiată (de exemplu:\nacțiune, personaj, notațiile autorului, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea comediei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea comediei – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două scene/secvențe relevante pentru tema comediei studiate 6 puncte\n• precizarea temei – 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două scene/secvențe relevante pentru tema comediei\n(comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor scene/secvențe sau tendința de rezumare –\n1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru comedia studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru comedia studiată – 3\npuncte/ analiza fiecărei componente alese, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie s�� aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 7", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_var_07.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_bar_07.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței prinzând de veste", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este\naflând/descoperind.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": " Menționează localitatea în care s-a născut C. Rădulescu-Motru, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea localității în care s-a născut C. Rădulescu-Motru (Butoiești) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": " Precizează situația în care tatăl autorului devine mai indulgent, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea situației în care tatăl autorului devine mai indulgent (de exemplu: tatăl autorului devine mai\nindulgent când copilul este bolnav etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă\ndin text (Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav.) – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care tatăl schimbă locul de muncă al unuia dintre servitorii casei", + "barem": " explicarea motivului pentru care tatăl schimbă locul de muncă al unuia dintre servitorii casei (de exemplu:\nServitorul își propusese să îl învețe pe copil să cânte la vioară. etc.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de\nexplicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modul în care tatăl continuă, în timpul vacanțelor școlare, procesul de\ninstruire a fiului său, aşa cum reiese din ultimul paragraf", + "barem": " prezentarea modului în care tatăl continuă, în timpul vacanțelor școlare, procesul de instruire a\nfiului său, așa cum reiese din ultimul paragraf (de exemplu: valorifică situațiile din viața cotidiană, oferă\nexplicații etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte/abordare schematică, ezitantă – 2 puncte/încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă severitatea este sau nu\neficientă în educarea copiilor, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Mărturisiri de\nC. Rădulescu-Motru, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.)\n1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Încă o zi cu tine, o zi de fericire,\nÎn dulcele extazuri ce simț când te privesc:\nÎncă un ceas... un zâmbet... Adânca mea iubire\nIzvoarele nădejdei mai mult nu o hrănesc.\nȘi soarele mai palid din zi în zi îmi pare,\nȘi coardele vieței în pieptu-mi obosit\nSe rup! Nici tinerețea, nici scumpa-ți sărutare,\nNu pot ele să schimbe ce soarta a voit.\nÎntorc acum asupră-ți privirea-mi dureroasă,\nCa cel din urmă-adio la tot ce am pierdut:\nDin ceața veșniciei, stea blândă, luminoasă,\nTe văd lucind departe, departe în trecut. [...]\nGrigore Alexandrescu, Încă o zi (fragment)", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat,\naparținând lui Camil Petrescu sau lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nstudiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei – 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema textului\nnarativ (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau tendința de\nrezumare – 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte/\nanaliza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără\njustificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_var_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței cu amănunte", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este detaliat. etc.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": " Menționează două modalități prin care profesorul Mazilu se face plăcut elevilor, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea oricăror două modalități prin care profesorul Mazilu se face plăcut elevilor (de\nexemplu: lectura compunerilor cu voce tare; îndemnul la lectură etc.) – 2 puncte + 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": " Precizează reacția pe care le-o provoacă părinților relatarea lui Mircea Eliade, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea reacției pe care le-o provoacă părinților relatarea lui Mircea Eliade (de exemplu:\nneîncredere, rezervă etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de\nexemplu: nu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților etc.) – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care elevul Mircea Eliade simte bucurie în timpul redactării temei", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care elevul Mircea Eliade simte bucurie în timpul redactării temei (de\nexemplu: Elevul Mircea Eliade simte bucurie în timpul redactării temei, deoarece are impresia că scrie\nasemenea unui autor autentic.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea profesorului Mazilu după ce citește compunerea lui Mircea Eliade,\naşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea atitudinii profesorului Mazilu după ce citește compunerea lui Mircea Eliade, așa cum\nreiese din textul dat (de exemplu: admirație etc.): numirea atitudinii – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în ca re să argumentezi dacă inspirația este sau nu stimulată\nde lectură, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Memorii de Mircea Eliade, cât și la\nexperiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Rosmarin surâdea, în vreme ce Liana striga vesel:\n— Sunt frumoasă, Tincuțo?\nBătu din palme și se răsuci cu pași de dans împrejurul camerei, parcă ar fi auzit o mare noutate. Apoi,\ndupă ce Tinca ieși cu haina și blana, se așeză la masă, începând să examineze cu amănuntul cumpărăturile,\nexplicând fiece lucru în vederea zilei de mâine.\nEra obișnuită să primească complimente și totuși îi făceau plăcere ori de la cine veneau. Pe stradă bărbații\nîntorceau capul după ea ca și când ar fi răspândit o vrajă irezistibilă. Figura ei de fetiță mirată și nevinovată, cu\npărul blond natural, cu obrajii puțin bucălați, cu nasul mic obraznic, nu o prea distingeau din mulțimea de femei\ndrăgălașe care dau străzilor bucureștene, altfel puțin remarcabile, un aspect atât de simpatic. Ochii ei însă\nfascinau prin culoarea lor albastră închisă cu reflexe violete, adumbriți de lungile gene blonde ca într-un cuib de\naur. În privirile lor scăpăra curiozitatea inteligentă, un etern semn de întrebare și, mai ales în momentele de uitare\nde sine, o pâlpâire stranie, o melancolie tulburătoare ca un avertisment ascuns.\nLiviu Rebreanu, Jar", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n• precizarea a două modalități de caracterizare (caracterizare directă, caracterizare indirectă):\n1 punct + 1 punct = 2 puncte\n• prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate: prezentare adecvată și nuanțată,\nprin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/încercare de\nprezentare, simpla indicare a unor trăsături – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Mihai Eminescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli ��� 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul național de bacalaureat 2022", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2022_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de multe ori", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este deseori/frecvent.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": " Menționează două trăsături fizice ale Profirei Sadoveanu, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două trăsături fizice ale Profirei Sadoveanu (de exemplu: ochii albaștri-verzui, tenul roz\netc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": " Precizează orașul în care locuia George Topîrceanu în momentul colaborării la revista coordonată de\nGarabet Ibrăileanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea orașului în care locuia George Topîrceanu în momentul colaborării la revista\ncoordonată de Garabet Ibrăileanu (Iași) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă\ndin text (de exemplu: ieșean de adopțiune) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care, în copilărie, autoarea se sfiește de Topîrceanu", + "barem": " explicarea motivului pentru care, în copilărie, autoarea se sfiește de Topîrceanu (de exemplu:\nAutoarea se sfiește de Topîrceanu, deoarece simte că acesta îi cunoaște gândurile și sentimentele.):\nexplicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, relația dintre Topîrceanu și copiii familiei Sadoveanu, aşa cum reiese din textul\ndat", + "barem": " prezentarea relației dintre Topîrceanu și copiii familiei Sadoveanu, așa cum reiese din textul dat (de exemplu:\nrelație de prietenie, de prețuire/familiaritate etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte/abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă păstrarea discreției în\nlegătură cu viața privată este importantă sau nu, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Destăinuri de Profira Sadoveanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "TABLOUL IV\nS-a înserat, ca în orice zi de iarnă, devreme. Felinarul a fost aprins afară. În casă e o atmosferă plăcută, în\ncare cuvântul pare mai armonios și mai plin de înțeles. Se poate întinde, mai ușor, o punte de la o inimă la alta.\nSCENA I\nMIOARA, STĂVĂROAIA\nMătușa și nepoata au băut cafele. Stau acum la masă, față în față, și caută în cești semnele norocului și\nale nefericirii. Stăvăroaia, care a dormit după prânz, e binedispusă și pare mai tânără, dacă nu mai frumoasă.\nMioara, dimpotrivă, e tristă și caută să-și ascundă ochii plânși. A rămas cu ceașca în mână și privirile în gol, în\ntimp ce mătușa – cu o figură surâzătoare și comod instalată în fotoliu – îngână o frântură de romanță demodată.\nSTĂVĂROAIA (râde îngânat, cu o jenă prefăcută): Ba nu zău, inimioară, că e nebună ceașca asta!\nGeorge Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului, menționare a\ncoordonatelor temporale sau spațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor\nautorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Tudor Arghezi.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 1", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_var_01.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_bar_01.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței vrute și nevrute", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: fleacuri/nimicuri etc.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și respectarea\nnormelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": " Menționează instrumentul muzical la care cânta Maria Banuș când era elevă, utilizând informaţiile din\ntextul dat", + "barem": " menționarea instrumentului muzical la care cânta Maria Banuș când era elevă (pianul) – 4\npuncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și\nrespectarea normelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea Mariei Banuș față de Bubi, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea atitudinii Mariei Banuș față de Bubi (de exemplu: respingere etc.) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Când mă gândesc că o să\nvină Bubi la București mi se face rău. etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografia și respectarea normelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care, aflată la patinaj, eleva Maria Banuș se simte diferită de ceilalți", + "barem": " explicarea oricărui motiv pentru care, aflată la patinaj, eleva Maria Banuș se simte diferită de ceilalți:\nprecizarea motivului (de exemplu: crede că toți sunt mai fericiți decât ea/îi este frică etc.) – 2 puncte;\nexplicare nuanțată – 2 puncte/încercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț – 1\npunct; corectitudinea exprimării, ortografia și respectarea normelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a Mariei Banuș, aşa cum reiese din primul paragraf al\ntextului dat", + "barem": " prezentarea oricărei trăsături morale a Mariei Banuș, așa cum reiese din primul paragraf al\ntextului dat: precizarea trăsăturii (de exemplu: spirit critic, emotivitate etc.) – 2 puncte; prezentare\nadecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct; respectarea precizării privind\nnumărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și respectarea normelor de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă emoțiile influențează sau nu\ncomportamentul unei persoane, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nÎnsemnările mele de Maria Banuș, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Trecutu-l știm atât cât l-am aflat\nC-a fost trăit și că s-a spulberat.\nAcumul se trăiește tot la fel.\nSe spulberă-n tăcere și nevăzut și el.\nNu-l înțeleg de noi cum se desparte,\nTrăind cu noi și totuș mult departe.\nCă viața-și pierde și văzută drumul,\nCa umbra și ca fumul.\nAu fost frumoase și trăite toate.\nFirește, zice gândul, și se poate.\nTrăiește-ntr-adevăr tot ce se vede?\nTudor Arghezi, S-a spulberat", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat,\naparținând lui Mihail Sadoveanu sau lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nstudiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului narativ – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei – 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema textului\nnarativ studiat (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau tendința\nde rezumare – 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte/\nanaliza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără\njustificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 4", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_var_04.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_bar_04.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de seamă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este important/valoros.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": " Menționează statutul pe care îl are Ionel Brătianu în Regimentul 2 Artilerie, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea statutului pe care îl are Ionel Brătianu în Regimentul 2 Artilerie (de exemplu:\nvoluntar) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": " Precizează o caracteristică a celor care predau la Școala de Poduri și Șosele, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei caracteristici a celor care predau la Școala de Poduri și Șosele (de exemplu: competența)\n– 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: cei mai buni\nprofesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care părinții îl pedepsesc pe Vintilă în timpul vacanței", + "barem": " explicarea motivului pentru care părinții îl pedepsesc pe Vintilă în timpul vacanței: precizarea\nmotivului (de exemplu: Părinții îl pedepsesc pe Vintilă în timpul vacanței, deoarece sunt\ndezamăgiți de rezultatele lui școlare. etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare de\nexplicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a lui Vintilă Brătianu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a lui Vintilă Brătianu, așa cum reiese din textul dat: precizarea\ntrăsăturii (de exemplu: superficialitate, sensibilitate etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă familia are sau nu un rol\nimportant în dezvoltarea gustului artistic, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nDin viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891 de Sabina Cantacuzino, cât și la experiența personală sau\nculturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Casa de la Snagov a sculptorului Crudu. Un hol mare. [...]\nMANOLE (singur, s-a prăbușit într-un fotoliu cu schițele risipite lângă el. După o clipă se apleacă cu greu și\nîncepe să le strângă. Și le așază pe genunchi, trecându-și palma peste ele cu un gest de mângâiere. Apoi se\nridică brusc, scrâșnind cu furie.): Idiotule! Idiotule!\n(Și pe această invectivă*, deschide larg ușile atelierului. Îl vedem apucând un ciocan și o daltă. Apoi dispare\ndin ochii noștri; prin geamul mat îi vedem bine silueta, lângă un bloc uriaș de piatră. Ridică ciocanul și lovește,\no dată, de două ori, de trei ori. Apoi, ciocanul îi cade din mână. Reintră în scenă descompus, cu mâna pe\ninimă. Se târăște până la fotoliu. E țeapăn, respiră greu.)\nMANOLE: N-o să mai pot lucra niciodată. Niciodată... (Din interior apare Cristina.)\nCRISTINA: M-a trimis mama... (Dar, când îl vede mai bine, rămâne împietrită, speriată. Tăcere. Manole ridică\nochii spre ea și o privește un timp, care pare nesfârșit.)\nHoria Lovinescu, Moartea unui artist\n*invectivă – jignire, injurie", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului, menționare a coordonatelor\nspațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte/simpla\nprecizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat,\naparținând lui George Bacovia sau lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 5", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_var_05.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_bar_05.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței țin minte", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: îmi amintesc etc.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și respectarea\nnormelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Întrebările ce urmează vor să scoată în lumină secretul tinereții fără de bătrânețe, cuprinse\ndeopotrivă în literatura pe care o scrieți. Care este cel mai vechi început?\n— În 1942, spre primăvară, am cunoscut redacția literară a Timpului. Era condusă de\nM. R. Paraschivescu. Dar nu mai țin minte cum am ajuns la Timpul. Țin minte cum am ajuns să pun un picior\npe țărmul literaturii. Prin legătură de generație. L-am cunoscut pe Geo Dumitrescu. De ce el și nu altul?\nApăreau multe reviste. Mi-a căzut în mână Albatros. Filiațiile acestea literare nu sunt hotărâte voit, ci prin\ninstinct. „La ăsta mă duc”, mi-am zis. Am citit adresa pe coperta revistei și m-am înființat pe Calea Griviței,\nnumărul 257. Ei bine: la postul lui se găsea un băiat ca mine, un mărunțel foarte vioi, ai fi zis că mă aștepta.\n— Câți ani aveați?\n— 18 și unul, și altul.\n— Se putea scoate revistă la 18 ani?\n— Uite că se putea. Geo era acolo, afișase Albatros pe ușa odăii. O odaie de patru pe patru, așa\nceva. Și asta era și casa lui. Cum s-ar zice, se afla la domiciliu și la datorie în același timp. Ceea ce nu știu e\ndacă tinerii din zilele astea mai sunt atât de stabili. Pe atunci, nu era o glumă că Geo se afla la postul lui.\nGeografic, el reprezenta orașul. Venisem de foarte puțină vreme și nu cunoșteam pe nimeni în București. [...]\n— Cum v-a primit Geo Dumitrescu?\n— Am intrat, am discutat c-o fi, c-o păți. Cei de aceeași generație au mereu ce vorbi. Despre literatură,\nfirește. Iar pe urmă nu mai avea să ne despartă nimic. Asta nu înseamnă că am evoluat împreună. [...] Dar\niată că, după 30 de ani de carieră literară, această luminiță care s-a aprins pe Calea Griviței a rămas mereu\naprinsă, cu voia sau fără voia lui.\n— A „lui”, Geo Dumitrescu?\n— Da. Pentru că tot datorită lui, probabil, nu mai țin minte prea bine, dar cred că tot prin Geo am ajuns\nla Timpul. Am intrat corector. [...]\n— Pentru o mare parte din cititori, afirmațiile dumneavoastră vor fi descoperiri.\n— Sunt și pentru mine unele dintre ele, pe măsură ce mi le împrospătez. Țin minte că atunci, din\ntipografie, unde eram corector, am trimis la un moment dat o bucată literară intitulată Pârlitul. Tot la Timpul\nam trimis-o redactorului de pagină a II-a – care era pagina culturală. Nu mi-am făcut nicio idee dinainte\ndespre ceea ce va urma și surpriza a fost copleșitoare: redactorul paginii (intitulată Popasuri), pe care nu-l\ncunoșteam și care era un poet, anume M. R. Paraschivescu, mi-a făcut o invitație la locuința lui\nTiberiu Tretinescu, băiat tot din generația noastră și unde M. R. Paraschivescu, în maniera sa, care avea să\ndevină fascinantă, care avea să fascineze și generațiile viitoare, a scos din buzunar un manuscris: „să vă\ncitesc ceva formidabil!” a anunțat el. Când colo, aud că titlul lucrării era Pârlitul.\nInterviu cu Marin Preda, realizat de Sânziana Pop și publicat în Luceafărul, nr. 29/18 mai 1974" + }, + { + "enunt": " Menționează numele revistei al cărei sediu se află în locuința lui Geo Dumitrescu, utilizând informaţiile din\ntextul dat", + "barem": " menționarea numelui revistei al cărei sediu se află în locuința lui Geo Dumitrescu (Albatros) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și\nrespectarea normelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Întrebările ce urmează vor să scoată în lumină secretul tinereții fără de bătrânețe, cuprinse\ndeopotrivă în literatura pe care o scrieți. Care este cel mai vechi început?\n— În 1942, spre primăvară, am cunoscut redacția literară a Timpului. Era condusă de\nM. R. Paraschivescu. Dar nu mai țin minte cum am ajuns la Timpul. Țin minte cum am ajuns să pun un picior\npe țărmul literaturii. Prin legătură de generație. L-am cunoscut pe Geo Dumitrescu. De ce el și nu altul?\nApăreau multe reviste. Mi-a căzut în mână Albatros. Filiațiile acestea literare nu sunt hotărâte voit, ci prin\ninstinct. „La ăsta mă duc”, mi-am zis. Am citit adresa pe coperta revistei și m-am înființat pe Calea Griviței,\nnumărul 257. Ei bine: la postul lui se găsea un băiat ca mine, un mărunțel foarte vioi, ai fi zis că mă aștepta.\n— Câți ani aveați?\n— 18 și unul, și altul.\n— Se putea scoate revistă la 18 ani?\n— Uite că se putea. Geo era acolo, afișase Albatros pe ușa odăii. O odaie de patru pe patru, așa\nceva. Și asta era și casa lui. Cum s-ar zice, se afla la domiciliu și la datorie în același timp. Ceea ce nu știu e\ndacă tinerii din zilele astea mai sunt atât de stabili. Pe atunci, nu era o glumă că Geo se afla la postul lui.\nGeografic, el reprezenta orașul. Venisem de foarte puțină vreme și nu cunoșteam pe nimeni în București. [...]\n— Cum v-a primit Geo Dumitrescu?\n— Am intrat, am discutat c-o fi, c-o păți. Cei de aceeași generație au mereu ce vorbi. Despre literatură,\nfirește. Iar pe urmă nu mai avea să ne despartă nimic. Asta nu înseamnă că am evoluat împreună. [...] Dar\niată că, după 30 de ani de carieră literară, această luminiță care s-a aprins pe Calea Griviței a rămas mereu\naprinsă, cu voia sau fără voia lui.\n— A „lui”, Geo Dumitrescu?\n— Da. Pentru că tot datorită lui, probabil, nu mai țin minte prea bine, dar cred că tot prin Geo am ajuns\nla Timpul. Am intrat corector. [...]\n— Pentru o mare parte din cititori, afirmațiile dumneavoastră vor fi descoperiri.\n— Sunt și pentru mine unele dintre ele, pe măsură ce mi le împrospătez. Țin minte că atunci, din\ntipografie, unde eram corector, am trimis la un moment dat o bucată literară intitulată Pârlitul. Tot la Timpul\nam trimis-o redactorului de pagină a II-a – care era pagina culturală. Nu mi-am făcut nicio idee dinainte\ndespre ceea ce va urma și surpriza a fost copleșitoare: redactorul paginii (intitulată Popasuri), pe care nu-l\ncunoșteam și care era un poet, anume M. R. Paraschivescu, mi-a făcut o invitație la locuința lui\nTiberiu Tretinescu, băiat tot din generația noastră și unde M. R. Paraschivescu, în maniera sa, care avea să\ndevină fascinantă, care avea să fascineze și generațiile viitoare, a scos din buzunar un manuscris: „să vă\ncitesc ceva formidabil!” a anunțat el. Când colo, aud că titlul lucrării era Pârlitul.\nInterviu cu Marin Preda, realizat de Sânziana Pop și publicat în Luceafărul, nr. 29/18 mai 1974" + }, + { + "enunt": " Precizează un efect pe care îl are asupra lui Marin Preda dialogul cu Sânziana Pop, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unui efect pe care îl are asupra lui Marin Preda dialogul cu Sânziana Pop (de\nexemplu: revelație, împrospătarea memoriei etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o\nsecvență semnificativă din text (de exemplu: Sunt și pentru mine unele dintre ele, pe măsură ce mi\nle împrospătez.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografia și respectarea normelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Întrebările ce urmează vor să scoată în lumină secretul tinereții fără de bătrânețe, cuprinse\ndeopotrivă în literatura pe care o scrieți. Care este cel mai vechi început?\n— În 1942, spre primăvară, am cunoscut redacția literară a Timpului. Era condusă de\nM. R. Paraschivescu. Dar nu mai țin minte cum am ajuns la Timpul. Țin minte cum am ajuns să pun un picior\npe țărmul literaturii. Prin legătură de generație. L-am cunoscut pe Geo Dumitrescu. De ce el și nu altul?\nApăreau multe reviste. Mi-a căzut în mână Albatros. Filiațiile acestea literare nu sunt hotărâte voit, ci prin\ninstinct. „La ăsta mă duc”, mi-am zis. Am citit adresa pe coperta revistei și m-am înființat pe Calea Griviței,\nnumărul 257. Ei bine: la postul lui se găsea un băiat ca mine, un mărunțel foarte vioi, ai fi zis că mă aștepta.\n— Câți ani aveați?\n— 18 și unul, și altul.\n— Se putea scoate revistă la 18 ani?\n— Uite că se putea. Geo era acolo, afișase Albatros pe ușa odăii. O odaie de patru pe patru, așa\nceva. Și asta era și casa lui. Cum s-ar zice, se afla la domiciliu și la datorie în același timp. Ceea ce nu știu e\ndacă tinerii din zilele astea mai sunt atât de stabili. Pe atunci, nu era o glumă că Geo se afla la postul lui.\nGeografic, el reprezenta orașul. Venisem de foarte puțină vreme și nu cunoșteam pe nimeni în București. [...]\n— Cum v-a primit Geo Dumitrescu?\n— Am intrat, am discutat c-o fi, c-o păți. Cei de aceeași generație au mereu ce vorbi. Despre literatură,\nfirește. Iar pe urmă nu mai avea să ne despartă nimic. Asta nu înseamnă că am evoluat împreună. [...] Dar\niată că, după 30 de ani de carieră literară, această luminiță care s-a aprins pe Calea Griviței a rămas mereu\naprinsă, cu voia sau fără voia lui.\n— A „lui”, Geo Dumitrescu?\n— Da. Pentru că tot datorită lui, probabil, nu mai țin minte prea bine, dar cred că tot prin Geo am ajuns\nla Timpul. Am intrat corector. [...]\n— Pentru o mare parte din cititori, afirmațiile dumneavoastră vor fi descoperiri.\n— Sunt și pentru mine unele dintre ele, pe măsură ce mi le împrospătez. Țin minte că atunci, din\ntipografie, unde eram corector, am trimis la un moment dat o bucată literară intitulată Pârlitul. Tot la Timpul\nam trimis-o redactorului de pagină a II-a – care era pagina culturală. Nu mi-am făcut nicio idee dinainte\ndespre ceea ce va urma și surpriza a fost copleșitoare: redactorul paginii (intitulată Popasuri), pe care nu-l\ncunoșteam și care era un poet, anume M. R. Paraschivescu, mi-a făcut o invitație la locuința lui\nTiberiu Tretinescu, băiat tot din generația noastră și unde M. R. Paraschivescu, în maniera sa, care avea să\ndevină fascinantă, care avea să fascineze și generațiile viitoare, a scos din buzunar un manuscris: „să vă\ncitesc ceva formidabil!” a anunțat el. Când colo, aud că titlul lucrării era Pârlitul.\nInterviu cu Marin Preda, realizat de Sânziana Pop și publicat în Luceafărul, nr. 29/18 mai 1974" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Marin Preda este surprins de titlul textului pe care vrea să îl citească\nM. R. Paraschivescu", + "barem": " explicarea motivului pentru care Marin Preda este surprins de titlul textului pe care vrea să îl\ncitească M. R. Paraschivescu: precizarea motivului (de exemplu: titlul textului citit coincide cu cel al\ntextului trimis la redacție etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare de explicare –\n1 punct; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și\nrespectarea normelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Întrebările ce urmează vor să scoată în lumină secretul tinereții fără de bătrânețe, cuprinse\ndeopotrivă în literatura pe care o scrieți. Care este cel mai vechi început?\n— În 1942, spre primăvară, am cunoscut redacția literară a Timpului. Era condusă de\nM. R. Paraschivescu. Dar nu mai țin minte cum am ajuns la Timpul. Țin minte cum am ajuns să pun un picior\npe țărmul literaturii. Prin legătură de generație. L-am cunoscut pe Geo Dumitrescu. De ce el și nu altul?\nApăreau multe reviste. Mi-a căzut în mână Albatros. Filiațiile acestea literare nu sunt hotărâte voit, ci prin\ninstinct. „La ăsta mă duc”, mi-am zis. Am citit adresa pe coperta revistei și m-am înființat pe Calea Griviței,\nnumărul 257. Ei bine: la postul lui se găsea un băiat ca mine, un mărunțel foarte vioi, ai fi zis că mă aștepta.\n— Câți ani aveați?\n— 18 și unul, și altul.\n— Se putea scoate revistă la 18 ani?\n— Uite că se putea. Geo era acolo, afișase Albatros pe ușa odăii. O odaie de patru pe patru, așa\nceva. Și asta era și casa lui. Cum s-ar zice, se afla la domiciliu și la datorie în același timp. Ceea ce nu știu e\ndacă tinerii din zilele astea mai sunt atât de stabili. Pe atunci, nu era o glumă că Geo se afla la postul lui.\nGeografic, el reprezenta orașul. Venisem de foarte puțină vreme și nu cunoșteam pe nimeni în București. [...]\n— Cum v-a primit Geo Dumitrescu?\n— Am intrat, am discutat c-o fi, c-o păți. Cei de aceeași generație au mereu ce vorbi. Despre literatură,\nfirește. Iar pe urmă nu mai avea să ne despartă nimic. Asta nu înseamnă că am evoluat împreună. [...] Dar\niată că, după 30 de ani de carieră literară, această luminiță care s-a aprins pe Calea Griviței a rămas mereu\naprinsă, cu voia sau fără voia lui.\n— A „lui”, Geo Dumitrescu?\n— Da. Pentru că tot datorită lui, probabil, nu mai țin minte prea bine, dar cred că tot prin Geo am ajuns\nla Timpul. Am intrat corector. [...]\n— Pentru o mare parte din cititori, afirmațiile dumneavoastră vor fi descoperiri.\n— Sunt și pentru mine unele dintre ele, pe măsură ce mi le împrospătez. Țin minte că atunci, din\ntipografie, unde eram corector, am trimis la un moment dat o bucată literară intitulată Pârlitul. Tot la Timpul\nam trimis-o redactorului de pagină a II-a – care era pagina culturală. Nu mi-am făcut nicio idee dinainte\ndespre ceea ce va urma și surpriza a fost copleșitoare: redactorul paginii (intitulată Popasuri), pe care nu-l\ncunoșteam și care era un poet, anume M. R. Paraschivescu, mi-a făcut o invitație la locuința lui\nTiberiu Tretinescu, băiat tot din generația noastră și unde M. R. Paraschivescu, în maniera sa, care avea să\ndevină fascinantă, care avea să fascineze și generațiile viitoare, a scos din buzunar un manuscris: „să vă\ncitesc ceva formidabil!” a anunțat el. Când colo, aud că titlul lucrării era Pârlitul.\nInterviu cu Marin Preda, realizat de Sânziana Pop și publicat în Luceafărul, nr. 29/18 mai 1974" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea lui Marin Preda față de Geo Dumitrescu, aşa cum reiese din\ntextul dat", + "barem": " prezentarea atitudinii lui Marin Preda față de Geo Dumitrescu, așa cum reiese din textul dat:\nprecizarea atitudinii (de exemplu: admirație etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/\nîncercare de prezentare – 1 punct; respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Întrebările ce urmează vor să scoată în lumină secretul tinereții fără de bătrânețe, cuprinse\ndeopotrivă în literatura pe care o scrieți. Care este cel mai vechi început?\n— În 1942, spre primăvară, am cunoscut redacția literară a Timpului. Era condusă de\nM. R. Paraschivescu. Dar nu mai țin minte cum am ajuns la Timpul. Țin minte cum am ajuns să pun un picior\npe țărmul literaturii. Prin legătură de generație. L-am cunoscut pe Geo Dumitrescu. De ce el și nu altul?\nApăreau multe reviste. Mi-a căzut în mână Albatros. Filiațiile acestea literare nu sunt hotărâte voit, ci prin\ninstinct. „La ăsta mă duc”, mi-am zis. Am citit adresa pe coperta revistei și m-am înființat pe Calea Griviței,\nnumărul 257. Ei bine: la postul lui se găsea un băiat ca mine, un mărunțel foarte vioi, ai fi zis că mă aștepta.\n— Câți ani aveați?\n— 18 și unul, și altul.\n— Se putea scoate revistă la 18 ani?\n— Uite că se putea. Geo era acolo, afișase Albatros pe ușa odăii. O odaie de patru pe patru, așa\nceva. Și asta era și casa lui. Cum s-ar zice, se afla la domiciliu și la datorie în același timp. Ceea ce nu știu e\ndacă tinerii din zilele astea mai sunt atât de stabili. Pe atunci, nu era o glumă că Geo se afla la postul lui.\nGeografic, el reprezenta orașul. Venisem de foarte puțină vreme și nu cunoșteam pe nimeni în București. [...]\n— Cum v-a primit Geo Dumitrescu?\n— Am intrat, am discutat c-o fi, c-o păți. Cei de aceeași generație au mereu ce vorbi. Despre literatură,\nfirește. Iar pe urmă nu mai avea să ne despartă nimic. Asta nu înseamnă că am evoluat împreună. [...] Dar\niată că, după 30 de ani de carieră literară, această luminiță care s-a aprins pe Calea Griviței a rămas mereu\naprinsă, cu voia sau fără voia lui.\n— A „lui”, Geo Dumitrescu?\n— Da. Pentru că tot datorită lui, probabil, nu mai țin minte prea bine, dar cred că tot prin Geo am ajuns\nla Timpul. Am intrat corector. [...]\n— Pentru o mare parte din cititori, afirmațiile dumneavoastră vor fi descoperiri.\n— Sunt și pentru mine unele dintre ele, pe măsură ce mi le împrospătez. Țin minte că atunci, din\ntipografie, unde eram corector, am trimis la un moment dat o bucată literară intitulată Pârlitul. Tot la Timpul\nam trimis-o redactorului de pagină a II-a – care era pagina culturală. Nu mi-am făcut nicio idee dinainte\ndespre ceea ce va urma și surpriza a fost copleșitoare: redactorul paginii (intitulată Popasuri), pe care nu-l\ncunoșteam și care era un poet, anume M. R. Paraschivescu, mi-a făcut o invitație la locuința lui\nTiberiu Tretinescu, băiat tot din generația noastră și unde M. R. Paraschivescu, în maniera sa, care avea să\ndevină fascinantă, care avea să fascineze și generațiile viitoare, a scos din buzunar un manuscris: „să vă\ncitesc ceva formidabil!” a anunțat el. Când colo, aud că titlul lucrării era Pârlitul.\nInterviu cu Marin Preda, realizat de Sânziana Pop și publicat în Luceafărul, nr. 29/18 mai 1974" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă vârsta este sau nu un\nobstacol în inițierea unor proiecte artistice, științifice, sociale etc., raportându-te atât la informațiile din fragmentul\nextras din interviul cu Marin Preda, realizat de Sânziana Pop, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\nBarem de evaluare şi de notare\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "În dimineața de 28 aprilie, un vizitator neașteptat bătu la ușa portarului Julius. Necunoscutul era un tânăr\nlung, palid, și vorbea puțin gângav, stânjenit, dar afectându-și în același timp gângăveala; se rezemă într-un\nbaston necioplit, pe care îl ținea cu amândouă mâinile la spate. Julius venise numai cu puține minute înainte,\nca să deschidă ferestrele sălii de lectură și să scuture praful din biroul directorului. Era singur în toată\nclădirea. Era încă prea devreme, nu mai mult de șase jumătate. Firește, vizitatorul neașteptat îl înciudă, cu\natât mai mult cu cât vorbirea lui împiedicată se dovedea plină de taine. Julius nu izbutise să-i afle numele. Era\nstrăin, de-abia picat de la gară; Julius zărise geamantanul în trăsura care îl aștepta la poarta bibliotecii. Nici\nmotivul vizitei nu izbuti să-l afle. Necunoscutul revenea – după scurte pauze, în care timp schimba poziția\nbastonului – la aceeași întrebare inițială:\n— Și știi bine că nimic nu s-a schimbat în bibliotecă?\nJulius îl asigura stăruitor că totul era ca mai înainte; nu s-a schimbat nimic, pentru că toate erau bune așa\ncum erau; de ce să se schimbe?\n— Bibliotecarul e aici?\n— Cum se poate? D. Cesare vine la opt. Biblioteca se deschide la nouă. Cum ar putea veni cu noaptea în cap?\n— Firește, firește... Așadar, nimic?... Hm! E de necrezut! Dumneata ai fost aici astă-noapte?\n— Nu rămâne nimeni noaptea aici, dar ușa o închid eu, seara. Și vedeți, e destul de zdravănă.\nMircea Eliade, Lumina ce se stinge...", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n• precizarea fiecărei modalități de caracterizare (caracterizare directă, caracterizare\nindirectă): 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n• prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate: prezentare adecvată și nuanțată,\nprin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte; încercare de\nprezentare, simpla indicare a unor trăsături – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Mihai Eminescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic (de exemplu: titlu,\nincipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea\nlimbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1\npunct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic: 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte; abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte; relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte; schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_var_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de bună seamă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: desigur etc.) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând î��i luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": " Menționează două dintre sursele de venit ale lui Ion Creangă, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea oricăror două surse de venit ale lui Ion Creangă (de exemplu: activitatea de\ninstitutor, comerțul etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": " Precizează o posibilă semnificație a curcubeului pentru Ion Creangă, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei posibile semnificații a curcubeului pentru Ion Creangă (de exemplu: speranța etc.) –\n2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: semn, poate,\npentru el, de schimbări în bine) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care Ion Creangă călătorește la Târgu-Neamț", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care Ion Creangă călătorește la Târgu-Neamț: precizarea motivului (de\nexemplu: revederea locurilor copilăriei și a rudelor etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/\nîncercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Ion Creangă, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " – prezentarea unei trăsături morale a lui Ion Creangă, așa cum reiese din textul dat: precizarea\ntrăsăturii (de exemplu: fire superstițioasă, sensibilitate etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă oamenii trebuie sau nu să exprime\nrecunoștință față de școlile în care au fost formați, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nIon Creangă. Viața și opera de G. Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "A mele visuri risipite!\nCe-mi umplu inima de jale,\nLe văd în frunzele pălite\nȘi-n pustiirea de pe vale.\nDe-a pururi sta-vor troienite,\nSub vremea ce s-așterne-n pale*,\nA mele visuri risipite,\nCe-mi umplu inima de jale!\nCopac, când zile fericite\nÎți vor întoarce iar în cale\nPodoaba ramurilor tale,\nÎn noapte-or sta mai adâncite\nA mele visuri risipite!\nAl. Vlahuță, A mele visuri...\n*pale – straturi", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• precizarea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică precizată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică precizată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat,\naparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ\nstudiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• câte 1 punct pentru numirea oricăror două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/\nliterar sau ale orientării tematice precizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• câte 1 punct pentru evidențierea fiecărei trăsături precizate, prin valorificarea textului narativ\nstudiat – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat 6 puncte\n• precizarea temei – 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema textului\nnarativ studiat (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau tendința\nde rezumare – 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul narativ studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul narativ studiat – 3 puncte/\nanaliza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără\njustificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul național de bacalaureat 2023", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2023_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței peste tot", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este pretutindeni.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": " Menționează localitatea în care trăiește Vasile Tițescu, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea localității în care trăiește Vasile Tițescu (Pitești) – 4 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": " Precizează una dintre pasiunile lui Liviu Rebreanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei pasiuni a lui Liviu Rebreanu (de exemplu: astronomia) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Îl pasiona studiul cerului) – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Liviu Rebreanu împrumută bani de la bancă", + "barem": " explicarea motivului pentru care Liviu Rebreanu împrumută bani de la bancă: precizarea motivului (de\nexemplu: pentru repararea și modernizarea casei etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare\nde explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a lui Liviu Rebreanu, evidențiată în relațiile cu ceilalți, aşa cum reiese\ndin textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a lui Liviu Rebreanu, evidențiate în relațiile cu ceilalți, așa cum reiese din textul\ndat: precizarea trăsăturii (de exemplu: blândețea, răbdarea, timiditatea etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă succesul este sau nu influențat de\nmediul de lucru, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu\nde Vasile Tițescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enun��area şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "E vântul care-mi bate-n geam\nOri mâinile iubitei mele,\nCare-a zburat pe-un șir de stele\nSă mă sărute când plângeam?\nSunt sunetele harpei mele,\nSunt sufletele unor morți\nCe bat în geamuri și la porți?\nOh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam, –\nSubt șirurile lungi de ploaie\nGândirea mea se încovoaie,\nSuspinul meu e lung și stins,\nȘi imnul meu se-nalță mort\nDin coarda ruptă ce-am întins.\nTudor Arghezi, Versuri", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-un basm cult studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale basmului cult studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și\nspațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale basmului cult studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărei componente, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2024", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 2", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2024_var_02.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2024_bar_02.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței pe neașteptate și al cuvântului împrejurare", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: deodată etc.) și al cuvântului dat (de exemplu:\ncircumstanță etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus\npe neașteptate, într-o după-amiază, s-o însoțesc acasă la Tudor Arghezi, de unde urma să luăm un text\npe care poetul îl pregătise pentru revistă. [...]\nI-am fost recunoscător Andrianei Fianu pentru ideea de-a mă lua cu ea la Arghezi, asta în primul\nmoment, după care m-au copleșit emoțiile și mai c-aș fi renunțat. Atât că, ghicindu-mi frământarea, energica\nAdi nu mi-a lăsat timp să mă răzgândesc, ci m-a luat scurt: „Hai că nu te mănâncă, grăbește-te că-ntârziem!”.\nCe era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă cum să mă comport când mă voi afla în\nfața marelui om. Voi fi ochi și urechi, dar mut, am decis până la urmă. Voi fi însoțitorul mut al colegei mele,\ncare, prietenă cu Mițura*, obișnuită a casei, va avea ea toată inițiativa. Înainte de-a ne urca în troleibuz, în\nPiața Romană, am cumpărat flori, căci ne aflam în preajma zilei de 21 mai, când era aniversarea lui Arghezi.\nȘi nu o aniversare oarecare, poetul împlinind chiar atunci optzeci de ani.\nÎn epoca de care vorbesc, familia Arghezi ocupa un apartament la parterul unui mic bloc de pe\nBulevardul Aviatorilor, în vecinătatea imediată a pieței cu același nume, azi Piața Charles de Gaulle. Am\nsunat, cineva ne-a deschis, conducându-ne într-un living cu ferestre mari, unde, după ce am așteptat câteva\nminute, a intrat poetul, neînsoțit. Ce m-a izbit îndată au fost pașii repezi făcuți de Arghezi, siguranța mișcărilor\nde om în toată puterea. Imaginea contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre\npoet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant, sprijinit în baston și ținut întotdeauna\nde braț de atleticul Baruțu*. Aici, în schimb, în spațiul intim, Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără\nBaruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. [...]\nDe ce mi-era teamă, n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu\nea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri [...] în care se pun speranțe etc.\nArghezi a reacționat, săgetându-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dumneata să critici?”.\nM-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă\no dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva, că mai mult decât să scriu îmi place să\ncitesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac\nprezentări de cărți, nu neapărat critice… „Așa mai merge”, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație*, schițând\nparcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea\nîmprejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat nu ca Petru, de trei ori, ci numai\no dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine, de rău. Nu am mințit totuși în ce\nprivește plăcerea cititului, care o întrecea, cum o întrece și acum, pe aceea a scrisului.\nGabriel Dimisianu, O vizită la Tudor Arghezi, în vol. Amintiri și portrete literare\n*Mițura și Baruțu – fiica și fiul lui Tudor Arghezi\n*perorație – vorbire însuflețită, care caută să convingă" + }, + { + "enunt": " Menționează numele revistei la care lucrează Andriana Fianu, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numelui revistei la care lucrează Andriana Fianu (Gazeta literară) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus\npe neașteptate, într-o după-amiază, s-o însoțesc acasă la Tudor Arghezi, de unde urma să luăm un text\npe care poetul îl pregătise pentru revistă. [...]\nI-am fost recunoscător Andrianei Fianu pentru ideea de-a mă lua cu ea la Arghezi, asta în primul\nmoment, după care m-au copleșit emoțiile și mai c-aș fi renunțat. Atât că, ghicindu-mi frământarea, energica\nAdi nu mi-a lăsat timp să mă răzgândesc, ci m-a luat scurt: „Hai că nu te mănâncă, grăbește-te că-ntârziem!”.\nCe era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă cum să mă comport când mă voi afla în\nfața marelui om. Voi fi ochi și urechi, dar mut, am decis până la urmă. Voi fi însoțitorul mut al colegei mele,\ncare, prietenă cu Mițura*, obișnuită a casei, va avea ea toată inițiativa. Înainte de-a ne urca în troleibuz, în\nPiața Romană, am cumpărat flori, căci ne aflam în preajma zilei de 21 mai, când era aniversarea lui Arghezi.\nȘi nu o aniversare oarecare, poetul împlinind chiar atunci optzeci de ani.\nÎn epoca de care vorbesc, familia Arghezi ocupa un apartament la parterul unui mic bloc de pe\nBulevardul Aviatorilor, în vecinătatea imediată a pieței cu același nume, azi Piața Charles de Gaulle. Am\nsunat, cineva ne-a deschis, conducându-ne într-un living cu ferestre mari, unde, după ce am așteptat câteva\nminute, a intrat poetul, neînsoțit. Ce m-a izbit îndată au fost pașii repezi făcuți de Arghezi, siguranța mișcărilor\nde om în toată puterea. Imaginea contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre\npoet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant, sprijinit în baston și ținut întotdeauna\nde braț de atleticul Baruțu*. Aici, în schimb, în spațiul intim, Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără\nBaruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. [...]\nDe ce mi-era teamă, n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu\nea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri [...] în care se pun speranțe etc.\nArghezi a reacționat, săgetându-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dumneata să critici?”.\nM-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă\no dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva, că mai mult decât să scriu îmi place să\ncitesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac\nprezentări de cărți, nu neapărat critice… „Așa mai merge”, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație*, schițând\nparcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea\nîmprejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat nu ca Petru, de trei ori, ci numai\no dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine, de rău. Nu am mințit totuși în ce\nprivește plăcerea cititului, care o întrecea, cum o întrece și acum, pe aceea a scrisului.\nGabriel Dimisianu, O vizită la Tudor Arghezi, în vol. Amintiri și portrete literare\n*Mițura și Baruțu – fiica și fiul lui Tudor Arghezi\n*perorație – vorbire însuflețită, care caută să convingă" + }, + { + "enunt": " Precizează modul în care Gabriel Dimisianu își propune să se comporte în timpul vizitei la Tudor Arghezi,\njustificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea modului în care Gabriel Dimisianu își propune să se comporte în timpul vizitei la Tudor Arghezi (de\nexemplu: își propune să rămână tăcut etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență\nsemnificativă din text (de exemplu: Voi fi ochi și urechi, dar mut etc.) – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus\npe neașteptate, într-o după-amiază, s-o însoțesc acasă la Tudor Arghezi, de unde urma să luăm un text\npe care poetul îl pregătise pentru revistă. [...]\nI-am fost recunoscător Andrianei Fianu pentru ideea de-a mă lua cu ea la Arghezi, asta în primul\nmoment, după care m-au copleșit emoțiile și mai c-aș fi renunțat. Atât că, ghicindu-mi frământarea, energica\nAdi nu mi-a lăsat timp să mă răzgândesc, ci m-a luat scurt: „Hai că nu te mănâncă, grăbește-te că-ntârziem!”.\nCe era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă cum să mă comport când mă voi afla în\nfața marelui om. Voi fi ochi și urechi, dar mut, am decis până la urmă. Voi fi însoțitorul mut al colegei mele,\ncare, prietenă cu Mițura*, obișnuită a casei, va avea ea toată inițiativa. Înainte de-a ne urca în troleibuz, în\nPiața Romană, am cumpărat flori, căci ne aflam în preajma zilei de 21 mai, când era aniversarea lui Arghezi.\nȘi nu o aniversare oarecare, poetul împlinind chiar atunci optzeci de ani.\nÎn epoca de care vorbesc, familia Arghezi ocupa un apartament la parterul unui mic bloc de pe\nBulevardul Aviatorilor, în vecinătatea imediată a pieței cu același nume, azi Piața Charles de Gaulle. Am\nsunat, cineva ne-a deschis, conducându-ne într-un living cu ferestre mari, unde, după ce am așteptat câteva\nminute, a intrat poetul, neînsoțit. Ce m-a izbit îndată au fost pașii repezi făcuți de Arghezi, siguranța mișcărilor\nde om în toată puterea. Imaginea contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre\npoet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant, sprijinit în baston și ținut întotdeauna\nde braț de atleticul Baruțu*. Aici, în schimb, în spațiul intim, Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără\nBaruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. [...]\nDe ce mi-era teamă, n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu\nea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri [...] în care se pun speranțe etc.\nArghezi a reacționat, săgetându-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dumneata să critici?”.\nM-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă\no dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva, că mai mult decât să scriu îmi place să\ncitesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac\nprezentări de cărți, nu neapărat critice… „Așa mai merge”, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație*, schițând\nparcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea\nîmprejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat nu ca Petru, de trei ori, ci numai\no dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine, de rău. Nu am mințit totuși în ce\nprivește plăcerea cititului, care o întrecea, cum o întrece și acum, pe aceea a scrisului.\nGabriel Dimisianu, O vizită la Tudor Arghezi, în vol. Amintiri și portrete literare\n*Mițura și Baruțu – fiica și fiul lui Tudor Arghezi\n*perorație – vorbire însuflețită, care caută să convingă" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Gabriel Dimisianu este surprins când Tudor Arghezi intră în cameră", + "barem": " explicarea motivului pentru care Gabriel Dimisianu este surprins când Tudor Arghezi intră în\ncameră: precizarea motivului (de exemplu: vioiciunea manifestată de Arghezi etc.) – 2 puncte; explicare\nnuanțată – 2 puncte/încercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus\npe neașteptate, într-o după-amiază, s-o însoțesc acasă la Tudor Arghezi, de unde urma să luăm un text\npe care poetul îl pregătise pentru revistă. [...]\nI-am fost recunoscător Andrianei Fianu pentru ideea de-a mă lua cu ea la Arghezi, asta în primul\nmoment, după care m-au copleșit emoțiile și mai c-aș fi renunțat. Atât că, ghicindu-mi frământarea, energica\nAdi nu mi-a lăsat timp să mă răzgândesc, ci m-a luat scurt: „Hai că nu te mănâncă, grăbește-te că-ntârziem!”.\nCe era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă cum să mă comport când mă voi afla în\nfața marelui om. Voi fi ochi și urechi, dar mut, am decis până la urmă. Voi fi însoțitorul mut al colegei mele,\ncare, prietenă cu Mițura*, obișnuită a casei, va avea ea toată inițiativa. Înainte de-a ne urca în troleibuz, în\nPiața Romană, am cumpărat flori, căci ne aflam în preajma zilei de 21 mai, când era aniversarea lui Arghezi.\nȘi nu o aniversare oarecare, poetul împlinind chiar atunci optzeci de ani.\nÎn epoca de care vorbesc, familia Arghezi ocupa un apartament la parterul unui mic bloc de pe\nBulevardul Aviatorilor, în vecinătatea imediată a pieței cu același nume, azi Piața Charles de Gaulle. Am\nsunat, cineva ne-a deschis, conducându-ne într-un living cu ferestre mari, unde, după ce am așteptat câteva\nminute, a intrat poetul, neînsoțit. Ce m-a izbit îndată au fost pașii repezi făcuți de Arghezi, siguranța mișcărilor\nde om în toată puterea. Imaginea contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre\npoet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant, sprijinit în baston și ținut întotdeauna\nde braț de atleticul Baruțu*. Aici, în schimb, în spațiul intim, Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără\nBaruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. [...]\nDe ce mi-era teamă, n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu\nea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri [...] în care se pun speranțe etc.\nArghezi a reacționat, săgetându-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dumneata să critici?”.\nM-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă\no dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva, că mai mult decât să scriu îmi place să\ncitesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac\nprezentări de cărți, nu neapărat critice… „Așa mai merge”, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație*, schițând\nparcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea\nîmprejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat nu ca Petru, de trei ori, ci numai\no dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine, de rău. Nu am mințit totuși în ce\nprivește plăcerea cititului, care o întrecea, cum o întrece și acum, pe aceea a scrisului.\nGabriel Dimisianu, O vizită la Tudor Arghezi, în vol. Amintiri și portrete literare\n*Mițura și Baruțu – fiica și fiul lui Tudor Arghezi\n*perorație – vorbire însuflețită, care caută să convingă" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Gabriel Dimisianu, care se desprinde din textul\ndat", + "barem": " – prezentarea unei trăsături morale a lui Gabriel Dimisianu, care se desprinde din textul dat:\nprecizarea trăsăturii (de exemplu: emotivitate, timiditate etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus\npe neașteptate, într-o după-amiază, s-o însoțesc acasă la Tudor Arghezi, de unde urma să luăm un text\npe care poetul îl pregătise pentru revistă. [...]\nI-am fost recunoscător Andrianei Fianu pentru ideea de-a mă lua cu ea la Arghezi, asta în primul\nmoment, după care m-au copleșit emoțiile și mai c-aș fi renunțat. Atât că, ghicindu-mi frământarea, energica\nAdi nu mi-a lăsat timp să mă răzgândesc, ci m-a luat scurt: „Hai că nu te mănâncă, grăbește-te că-ntârziem!”.\nCe era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă cum să mă comport când mă voi afla în\nfața marelui om. Voi fi ochi și urechi, dar mut, am decis până la urmă. Voi fi însoțitorul mut al colegei mele,\ncare, prietenă cu Mițura*, obișnuită a casei, va avea ea toată inițiativa. Înainte de-a ne urca în troleibuz, în\nPiața Romană, am cumpărat flori, căci ne aflam în preajma zilei de 21 mai, când era aniversarea lui Arghezi.\nȘi nu o aniversare oarecare, poetul împlinind chiar atunci optzeci de ani.\nÎn epoca de care vorbesc, familia Arghezi ocupa un apartament la parterul unui mic bloc de pe\nBulevardul Aviatorilor, în vecinătatea imediată a pieței cu același nume, azi Piața Charles de Gaulle. Am\nsunat, cineva ne-a deschis, conducându-ne într-un living cu ferestre mari, unde, după ce am așteptat câteva\nminute, a intrat poetul, neînsoțit. Ce m-a izbit îndată au fost pașii repezi făcuți de Arghezi, siguranța mișcărilor\nde om în toată puterea. Imaginea contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre\npoet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant, sprijinit în baston și ținut întotdeauna\nde braț de atleticul Baruțu*. Aici, în schimb, în spațiul intim, Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără\nBaruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. [...]\nDe ce mi-era teamă, n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu\nea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri [...] în care se pun speranțe etc.\nArghezi a reacționat, săgetându-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dumneata să critici?”.\nM-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă\no dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva, că mai mult decât să scriu îmi place să\ncitesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac\nprezentări de cărți, nu neapărat critice… „Așa mai merge”, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație*, schițând\nparcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea\nîmprejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat nu ca Petru, de trei ori, ci numai\no dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine, de rău. Nu am mințit totuși în ce\nprivește plăcerea cititului, care o întrecea, cum o întrece și acum, pe aceea a scrisului.\nGabriel Dimisianu, O vizită la Tudor Arghezi, în vol. Amintiri și portrete literare\n*Mițura și Baruțu – fiica și fiul lui Tudor Arghezi\n*perorație – vorbire însuflețită, care caută să convingă" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă emoțiile\ninfluențează sau nu sinceritatea exprimării, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Amintiri și portrete literare de Gabriel Dimisianu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de\ncuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară, în\nconcordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate: dezvoltare\nclară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.; raportarea\nla experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial adecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe greşeli – 0 p.)\n1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1\npunct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nO cameră simplu mobilată. [...] În stânga, lângă perete, o etajeră cu volume legate frumos și\nfrumos orânduite. În dosul etajerei, o ușă care duce în odaia de dormit a doamnei Chirică și în camera\ncopiilor. În dreapta, planul întâi, camera domnului Chirică. O ușă laterală, ceva mai sus, răspunde în\ncoridorul care duce la bucătărie. În fund, un mic vestibul cu geamlâc.\nNichita și Varlam se zăresc în geamlâcul vestibulului. Varlam deschide și îi face loc lui Nichita. Amândoi își\nagață pălăriile în cuier.\nNICHITA: Sunt tare curios să-l văd la față.\nVARLAM: E neschimbat ca înfățișare, atâta doar, că anii i-au cam pungit obrajii. (Oprindu-se în prag.)\nSă știi că nu-i acasă.\nNICHITA: Ce te face să crezi?\nVARLAM: Dacă nu-i în colțișorul lui (arată biroul), slabă nădejde să fie... (Deschide ușa din dreapta,\ndispare o clipă, apoi se întoarce.) Nu-i.\nGh. Ciprian, Omul cu mârțoaga", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• precizarea rolului notațiilor autorului (de exemplu: facilitarea transpunerii scenice/indicarea\ndetaliilor scenografice/caracterizarea personajului etc.) 2 puncte\n• prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte; prezentare ezitantă – 2 puncte; încercare de\nprezentare – 1 punct 4 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– ortografia (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 1 punct\n– punctuaţia (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unei nuvele studiate.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe semnificative pentru tema nuvelei studiate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru nuvela studiată\n(de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale\ncomunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea\nlimbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\n7 0", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice\nprecizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea nuvelei – 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe semnificative pentru tema nuvelei studiate 6 puncte\n• precizarea temei – 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe semnificative pentru tema nuvelei\nstudiate (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor episoade/secvențe sau tendința de\nrezumare – 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nrelevante pentru nuvela studiată 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru nuvela studiată – 3 puncte/ analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3 puncte/\nrelaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2024", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 9", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2024_var_09.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2024_bar_09.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în stare și al cuvântului oaspete", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: capabil etc.) și al cuvântului dat (de exemplu:\nmusafir etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": " Menționează două indicii prin care Sadoveanu le sugera celorlalți că vorbesc prea mult, utilizând informaţiile\ndin textul dat", + "barem": " menționarea a două indicii prin care Sadoveanu le sugera celorlalți că vorbesc prea mult (de exemplu:\nprivea pe fereastră, se uita la ceas etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea lui Sadoveanu în momentul plecării publicistului, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea atitudinii lui Sadoveanu în momentul plecării publicistului (de exemplu: bunăvoință etc.) – 2\npuncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: i-a zis Sadoveanu zâmbind,\nîntinzându-i mâna cu prietenie) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care publicistul se oprește brusc din vorbit", + "barem": " explicarea motivului pentru care publicistul se oprește brusc din vorbit: precizarea motivului (de\nexemplu: intervenția lui Mihail Sadoveanu etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare\nde explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o stare manifestată de Constantin Mitru în timp ce vorbește prietenul lui\nSadoveanu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei stări manifestate de Constantin Mitru în timp ce vorbește prietenul lui Sadoveanu (de\nexemplu: nerăbdare etc.): precizarea oricărei stări – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/\nîncercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă vorbitul excesiv este sau\nnu o dovadă de impolitețe, raportându-te atât la informațiile din textul Amintiri de Mihail Șerban, cât și la\nexperiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea privind numărul\nminim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară, în\nconcordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial adecvată – 1 p.\n2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n– respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "Tăcură amândoi câteva clipe fără să se privească. Simțeau amândoi că-i desparte un zid și că\nnu se vor putea înțelege […].\nApoi se despărțiră ca doi străini. Își dădură mâna, își urară noroc, iar David îi zise la revedere […], ca și\ncând ar fi vorbit cu oricare din camarazii ceilalți, cei de care sufletul său nu era legat prin nicio fibră. Rămase pe\nloc și se uită lung în urma lui Oprișor, care mergea cu capul sus, legănându-și puțin corpul și tăind aerul cu o\ncravașă* moale, foarte liniștit și nepăsător. Privindu-l, David se pomeni că-l invidiază.\n„Iată un om fericit care știe ce are să facă!” se gândi dânsul, trecându-i prin creieri, ca o fulgerare\nnăprasnică, toate frământările și chinurile care pe dânsul îl făceau să nu știe ce are de făcut.\nLiviu Rebreanu, Catastrofa\n*cravașă – vargă elastică din piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la alergat sau la mers", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea perspectivei narative în fragmentul dat\n• precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n• prezentarea perspectivei narative indicate (de exemplu: relatare la persoana a III-a,\nomnisciență narativă etc.): prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din\nfragmentul dat – 4 puncte/prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte/simpla\nindicare a unor particularități ale perspectivei narative, fără raportare la fragmentul dat – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text dramatic\nstudiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două scene/secvențe relevante pentru tema textului dramatic studiat;\n– analiza a două componente de structură şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul dramatic studiat (de\nexemplu: acțiune, personaj, notațiile autorului, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\n7 0", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice\nprecizate – 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului dramatic – 2 x 1 punct = 2 puncte\n− comentarea a două scene/secvențe relevante pentru tema textului dramatic studiat 6 puncte\n• precizarea temei – 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două scene/secvențe relevante pentru tema textului\ndramatic (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor scene/secvențe sau tendința de\nrezumare – 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul dramatic studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru textul dramatic studiat – 3\npuncte/analiza fiecărei componente alese, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3\npuncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2024", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională – Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2024_var_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2024_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al cuvântului totdeauna și al secvenței nu eram în stare", + "barem": " indicarea sensului din text al cuvântului dat (de exemplu: mereu etc.) și al secvenței date (de exemplu:\nnu puteam etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu m-am simțit viața mea întreagă mai presus de toate dascăl. A le da altora învățături a fost\npentru mine totdeauna o mulțumire, și cele mai vii mulțumiri le-am avut stând de vorbă cu oameni prin\ncare mă puteam dumiri ori plimbându-mă cu elevii mei. Mai ales ca dascăl mi-am câștigat și pânea de\ntoate zilele, și nu-mi aduc aminte să mi se fi-ntâmplat vreodată ca să fiu nemulțumit de-nvățăturile ce-am\ndat.\nNu tot așa ca ziarist.\nFiind adecă vorba de interesele obștești, îmi dădeam totdeauna silința să spun ceea ce simt,\ngândesc și vor cei mulți, și nu o dată mi se-ntâmpla să stau la-ndoială dacă nu cumva greșesc. Abia târziu\nde tot am ajuns să mă-ncredințez că sunt puțini oamenii care au convingeri. Cei mai mulți nici nu știu ce\nva să zică a fi convins. Ei au numai păreri, pe care le schimbă după împrejurări și după impulsiuni\nmomentane.\nPartea individuală deci în scrisa mea ca ziarist erau îndrumările pe care le dădeam, iar aceste\nadeseori nu se potriveau cu felul de a gândi al celor mai mulți.\nCu atât mai vârtos ieșea la iveală această râvnă dăscălească în scrierile mele literare.\nNu puteam să mă-mpac cu gândul că lectura de orișice fel e numai o plăcută pierdere de vreme. În\ngândul meu, rostul scrierii a fost totdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea omenească.\nDin onorariul pe care-l aveam la Sibiu ca director al ziarului Tribuna ori din cel ce mi se dedea în\nurmă la București ca director al ziarului Minerva nu aveam să trăiesc. Cu atât mai puțin aș fi putut să\ntrăiesc din onorariile ce am primit pentru scrierile mele literare. Ar fi trebuit să alerg și eu pe la redacțiuni,\nca să mi se facă reclamă, și pe la autorități, ca să-mi cumpere exemplare, ceea ce era împotriva firii mele.\nScriam deci pentru mulțumirea mea sufletească și-mi era destul că le făceam prin aceasta plăcere unora\ndintre prietenii și binevoitorii mei. O spun aceasta pentru ca să caracterizez timpul prin care am trecut.\nScriam pentru că nu eram în stare să mă stăpânesc. Scăpat însă de neastâmpărul de care eram\ncuprins, puțin îmi păsa dacă se publică sau nu ceea ce am scris: îmi era destul că am citit scrisa mea în\nfața cuiva. Nu numai țineam apoi seamă de efectul produs de scriere, ci, scriind, îmi dădeam toată silința\nsă mă potrivesc atât în plăsmuire, cât și în formă cu felul de a vedea și cu gustul acelora pe care-i aveam\nîn vedere. Așa se adeverea în ceea ce mă privește că lucrarea literară se desfășoară sub înrâurirea\npublicului cititor.\nLa Viena și la Iași am scris sub înrâurirea lui Eminescu, în primii ani ai petrecerii mele la București,\nsub a lui Titu Maiorescu, iar în urmă nu am publicat decât ceea ce am citit mai nainte soției mele. [...]\nScriam, se-nțelege, mai ales când aveam timp liber. În timpul pe care l-am petrecut la Arad și la\nOradea-Mare n-am scris însă pentru că nu aveam cui să-i citesc ceea ce aș fi scris, iar în timpul celor\npatrusprezece ani petrecuți la Măgurele, am scris puțin, pentru că nu aveam răgaz pentru așa ceva.\nIoan Slavici, Scrietor, în volumul Amintiri" + }, + { + "enunt": " Menționează denumirea publicațiilor pe care le-a condus Ioan Slavici, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea denumirii publicațiilor pe care le-a condus Ioan Slavici (Tribuna, Minerva)\n– 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu m-am simțit viața mea întreagă mai presus de toate dascăl. A le da altora învățături a fost\npentru mine totdeauna o mulțumire, și cele mai vii mulțumiri le-am avut stând de vorbă cu oameni prin\ncare mă puteam dumiri ori plimbându-mă cu elevii mei. Mai ales ca dascăl mi-am câștigat și pânea de\ntoate zilele, și nu-mi aduc aminte să mi se fi-ntâmplat vreodată ca să fiu nemulțumit de-nvățăturile ce-am\ndat.\nNu tot așa ca ziarist.\nFiind adecă vorba de interesele obștești, îmi dădeam totdeauna silința să spun ceea ce simt,\ngândesc și vor cei mulți, și nu o dată mi se-ntâmpla să stau la-ndoială dacă nu cumva greșesc. Abia târziu\nde tot am ajuns să mă-ncredințez că sunt puțini oamenii care au convingeri. Cei mai mulți nici nu știu ce\nva să zică a fi convins. Ei au numai păreri, pe care le schimbă după împrejurări și după impulsiuni\nmomentane.\nPartea individuală deci în scrisa mea ca ziarist erau îndrumările pe care le dădeam, iar aceste\nadeseori nu se potriveau cu felul de a gândi al celor mai mulți.\nCu atât mai vârtos ieșea la iveală această râvnă dăscălească în scrierile mele literare.\nNu puteam să mă-mpac cu gândul că lectura de orișice fel e numai o plăcută pierdere de vreme. În\ngândul meu, rostul scrierii a fost totdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea omenească.\nDin onorariul pe care-l aveam la Sibiu ca director al ziarului Tribuna ori din cel ce mi se dedea în\nurmă la București ca director al ziarului Minerva nu aveam să trăiesc. Cu atât mai puțin aș fi putut să\ntrăiesc din onorariile ce am primit pentru scrierile mele literare. Ar fi trebuit să alerg și eu pe la redacțiuni,\nca să mi se facă reclamă, și pe la autorități, ca să-mi cumpere exemplare, ceea ce era împotriva firii mele.\nScriam deci pentru mulțumirea mea sufletească și-mi era destul că le făceam prin aceasta plăcere unora\ndintre prietenii și binevoitorii mei. O spun aceasta pentru ca să caracterizez timpul prin care am trecut.\nScriam pentru că nu eram în stare să mă stăpânesc. Scăpat însă de neastâmpărul de care eram\ncuprins, puțin îmi păsa dacă se publică sau nu ceea ce am scris: îmi era destul că am citit scrisa mea în\nfața cuiva. Nu numai țineam apoi seamă de efectul produs de scriere, ci, scriind, îmi dădeam toată silința\nsă mă potrivesc atât în plăsmuire, cât și în formă cu felul de a vedea și cu gustul acelora pe care-i aveam\nîn vedere. Așa se adeverea în ceea ce mă privește că lucrarea literară se desfășoară sub înrâurirea\npublicului cititor.\nLa Viena și la Iași am scris sub înrâurirea lui Eminescu, în primii ani ai petrecerii mele la București,\nsub a lui Titu Maiorescu, iar în urmă nu am publicat decât ceea ce am citit mai nainte soției mele. [...]\nScriam, se-nțelege, mai ales când aveam timp liber. În timpul pe care l-am petrecut la Arad și la\nOradea-Mare n-am scris însă pentru că nu aveam cui să-i citesc ceea ce aș fi scris, iar în timpul celor\npatrusprezece ani petrecuți la Măgurele, am scris puțin, pentru că nu aveam răgaz pentru așa ceva.\nIoan Slavici, Scrietor, în volumul Amintiri" + }, + { + "enunt": " Precizează numele unei personalități culturale care l-a influențat pe Ioan Slavici, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea numelui unei personalități culturale care l-a influențat pe Ioan Slavici (de exemplu: Eminescu)\n– 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: La Viena și la Iași\nam scris sub înrâurirea lui Eminescu) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu m-am simțit viața mea întreagă mai presus de toate dascăl. A le da altora învățături a fost\npentru mine totdeauna o mulțumire, și cele mai vii mulțumiri le-am avut stând de vorbă cu oameni prin\ncare mă puteam dumiri ori plimbându-mă cu elevii mei. Mai ales ca dascăl mi-am câștigat și pânea de\ntoate zilele, și nu-mi aduc aminte să mi se fi-ntâmplat vreodată ca să fiu nemulțumit de-nvățăturile ce-am\ndat.\nNu tot așa ca ziarist.\nFiind adecă vorba de interesele obștești, îmi dădeam totdeauna silința să spun ceea ce simt,\ngândesc și vor cei mulți, și nu o dată mi se-ntâmpla să stau la-ndoială dacă nu cumva greșesc. Abia târziu\nde tot am ajuns să mă-ncredințez că sunt puțini oamenii care au convingeri. Cei mai mulți nici nu știu ce\nva să zică a fi convins. Ei au numai păreri, pe care le schimbă după împrejurări și după impulsiuni\nmomentane.\nPartea individuală deci în scrisa mea ca ziarist erau îndrumările pe care le dădeam, iar aceste\nadeseori nu se potriveau cu felul de a gândi al celor mai mulți.\nCu atât mai vârtos ieșea la iveală această râvnă dăscălească în scrierile mele literare.\nNu puteam să mă-mpac cu gândul că lectura de orișice fel e numai o plăcută pierdere de vreme. În\ngândul meu, rostul scrierii a fost totdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea omenească.\nDin onorariul pe care-l aveam la Sibiu ca director al ziarului Tribuna ori din cel ce mi se dedea în\nurmă la București ca director al ziarului Minerva nu aveam să trăiesc. Cu atât mai puțin aș fi putut să\ntrăiesc din onorariile ce am primit pentru scrierile mele literare. Ar fi trebuit să alerg și eu pe la redacțiuni,\nca să mi se facă reclamă, și pe la autorități, ca să-mi cumpere exemplare, ceea ce era împotriva firii mele.\nScriam deci pentru mulțumirea mea sufletească și-mi era destul că le făceam prin aceasta plăcere unora\ndintre prietenii și binevoitorii mei. O spun aceasta pentru ca să caracterizez timpul prin care am trecut.\nScriam pentru că nu eram în stare să mă stăpânesc. Scăpat însă de neastâmpărul de care eram\ncuprins, puțin îmi păsa dacă se publică sau nu ceea ce am scris: îmi era destul că am citit scrisa mea în\nfața cuiva. Nu numai țineam apoi seamă de efectul produs de scriere, ci, scriind, îmi dădeam toată silința\nsă mă potrivesc atât în plăsmuire, cât și în formă cu felul de a vedea și cu gustul acelora pe care-i aveam\nîn vedere. Așa se adeverea în ceea ce mă privește că lucrarea literară se desfășoară sub înrâurirea\npublicului cititor.\nLa Viena și la Iași am scris sub înrâurirea lui Eminescu, în primii ani ai petrecerii mele la București,\nsub a lui Titu Maiorescu, iar în urmă nu am publicat decât ceea ce am citit mai nainte soției mele. [...]\nScriam, se-nțelege, mai ales când aveam timp liber. În timpul pe care l-am petrecut la Arad și la\nOradea-Mare n-am scris însă pentru că nu aveam cui să-i citesc ceea ce aș fi scris, iar în timpul celor\npatrusprezece ani petrecuți la Măgurele, am scris puțin, pentru că nu aveam răgaz pentru așa ceva.\nIoan Slavici, Scrietor, în volumul Amintiri" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Ioan Slavici se consideră împlinit mai ales prin activitatea sa didactică", + "barem": " explicarea motivului pentru care Ioan Slavici se consideră împlinit mai ales prin activitatea sa\ndidactică: precizarea motivului (de exemplu: are ocazia de a le oferi altora învățături etc.) – 2 puncte;\nexplicare nuanțată – 2 puncte/încercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu m-am simțit viața mea întreagă mai presus de toate dascăl. A le da altora învățături a fost\npentru mine totdeauna o mulțumire, și cele mai vii mulțumiri le-am avut stând de vorbă cu oameni prin\ncare mă puteam dumiri ori plimbându-mă cu elevii mei. Mai ales ca dascăl mi-am câștigat și pânea de\ntoate zilele, și nu-mi aduc aminte să mi se fi-ntâmplat vreodată ca să fiu nemulțumit de-nvățăturile ce-am\ndat.\nNu tot așa ca ziarist.\nFiind adecă vorba de interesele obștești, îmi dădeam totdeauna silința să spun ceea ce simt,\ngândesc și vor cei mulți, și nu o dată mi se-ntâmpla să stau la-ndoială dacă nu cumva greșesc. Abia târziu\nde tot am ajuns să mă-ncredințez că sunt puțini oamenii care au convingeri. Cei mai mulți nici nu știu ce\nva să zică a fi convins. Ei au numai păreri, pe care le schimbă după împrejurări și după impulsiuni\nmomentane.\nPartea individuală deci în scrisa mea ca ziarist erau îndrumările pe care le dădeam, iar aceste\nadeseori nu se potriveau cu felul de a gândi al celor mai mulți.\nCu atât mai vârtos ieșea la iveală această râvnă dăscălească în scrierile mele literare.\nNu puteam să mă-mpac cu gândul că lectura de orișice fel e numai o plăcută pierdere de vreme. În\ngândul meu, rostul scrierii a fost totdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea omenească.\nDin onorariul pe care-l aveam la Sibiu ca director al ziarului Tribuna ori din cel ce mi se dedea în\nurmă la București ca director al ziarului Minerva nu aveam să trăiesc. Cu atât mai puțin aș fi putut să\ntrăiesc din onorariile ce am primit pentru scrierile mele literare. Ar fi trebuit să alerg și eu pe la redacțiuni,\nca să mi se facă reclamă, și pe la autorități, ca să-mi cumpere exemplare, ceea ce era împotriva firii mele.\nScriam deci pentru mulțumirea mea sufletească și-mi era destul că le făceam prin aceasta plăcere unora\ndintre prietenii și binevoitorii mei. O spun aceasta pentru ca să caracterizez timpul prin care am trecut.\nScriam pentru că nu eram în stare să mă stăpânesc. Scăpat însă de neastâmpărul de care eram\ncuprins, puțin îmi păsa dacă se publică sau nu ceea ce am scris: îmi era destul că am citit scrisa mea în\nfața cuiva. Nu numai țineam apoi seamă de efectul produs de scriere, ci, scriind, îmi dădeam toată silința\nsă mă potrivesc atât în plăsmuire, cât și în formă cu felul de a vedea și cu gustul acelora pe care-i aveam\nîn vedere. Așa se adeverea în ceea ce mă privește că lucrarea literară se desfășoară sub înrâurirea\npublicului cititor.\nLa Viena și la Iași am scris sub înrâurirea lui Eminescu, în primii ani ai petrecerii mele la București,\nsub a lui Titu Maiorescu, iar în urmă nu am publicat decât ceea ce am citit mai nainte soției mele. [...]\nScriam, se-nțelege, mai ales când aveam timp liber. În timpul pe care l-am petrecut la Arad și la\nOradea-Mare n-am scris însă pentru că nu aveam cui să-i citesc ceea ce aș fi scris, iar în timpul celor\npatrusprezece ani petrecuți la Măgurele, am scris puțin, pentru că nu aveam răgaz pentru așa ceva.\nIoan Slavici, Scrietor, în volumul Amintiri" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a lui Ioan Slavici, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a lui Slavici, așa cum reiese din textul dat: precizarea trăsăturii (de\nexemplu: sinceritate, sensibilitate, spirit contradictoriu etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată\n– 2 puncte/ încercare de prezentare – 1 punct; respectarea precizării privind numărul de cuvinte –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu m-am simțit viața mea întreagă mai presus de toate dascăl. A le da altora învățături a fost\npentru mine totdeauna o mulțumire, și cele mai vii mulțumiri le-am avut stând de vorbă cu oameni prin\ncare mă puteam dumiri ori plimbându-mă cu elevii mei. Mai ales ca dascăl mi-am câștigat și pânea de\ntoate zilele, și nu-mi aduc aminte să mi se fi-ntâmplat vreodată ca să fiu nemulțumit de-nvățăturile ce-am\ndat.\nNu tot așa ca ziarist.\nFiind adecă vorba de interesele obștești, îmi dădeam totdeauna silința să spun ceea ce simt,\ngândesc și vor cei mulți, și nu o dată mi se-ntâmpla să stau la-ndoială dacă nu cumva greșesc. Abia târziu\nde tot am ajuns să mă-ncredințez că sunt puțini oamenii care au convingeri. Cei mai mulți nici nu știu ce\nva să zică a fi convins. Ei au numai păreri, pe care le schimbă după împrejurări și după impulsiuni\nmomentane.\nPartea individuală deci în scrisa mea ca ziarist erau îndrumările pe care le dădeam, iar aceste\nadeseori nu se potriveau cu felul de a gândi al celor mai mulți.\nCu atât mai vârtos ieșea la iveală această râvnă dăscălească în scrierile mele literare.\nNu puteam să mă-mpac cu gândul că lectura de orișice fel e numai o plăcută pierdere de vreme. În\ngândul meu, rostul scrierii a fost totdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea omenească.\nDin onorariul pe care-l aveam la Sibiu ca director al ziarului Tribuna ori din cel ce mi se dedea în\nurmă la București ca director al ziarului Minerva nu aveam să trăiesc. Cu atât mai puțin aș fi putut să\ntrăiesc din onorariile ce am primit pentru scrierile mele literare. Ar fi trebuit să alerg și eu pe la redacțiuni,\nca să mi se facă reclamă, și pe la autorități, ca să-mi cumpere exemplare, ceea ce era împotriva firii mele.\nScriam deci pentru mulțumirea mea sufletească și-mi era destul că le făceam prin aceasta plăcere unora\ndintre prietenii și binevoitorii mei. O spun aceasta pentru ca să caracterizez timpul prin care am trecut.\nScriam pentru că nu eram în stare să mă stăpânesc. Scăpat însă de neastâmpărul de care eram\ncuprins, puțin îmi păsa dacă se publică sau nu ceea ce am scris: îmi era destul că am citit scrisa mea în\nfața cuiva. Nu numai țineam apoi seamă de efectul produs de scriere, ci, scriind, îmi dădeam toată silința\nsă mă potrivesc atât în plăsmuire, cât și în formă cu felul de a vedea și cu gustul acelora pe care-i aveam\nîn vedere. Așa se adeverea în ceea ce mă privește că lucrarea literară se desfășoară sub înrâurirea\npublicului cititor.\nLa Viena și la Iași am scris sub înrâurirea lui Eminescu, în primii ani ai petrecerii mele la București,\nsub a lui Titu Maiorescu, iar în urmă nu am publicat decât ceea ce am citit mai nainte soției mele. [...]\nScriam, se-nțelege, mai ales când aveam timp liber. În timpul pe care l-am petrecut la Arad și la\nOradea-Mare n-am scris însă pentru că nu aveam cui să-i citesc ceea ce aș fi scris, iar în timpul celor\npatrusprezece ani petrecuți la Măgurele, am scris puțin, pentru că nu aveam răgaz pentru așa ceva.\nIoan Slavici, Scrietor, în volumul Amintiri" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă procesul creației\ntrebuie sau nu să fie influențat de așteptările publicului, raportându-te atât la informațiile din textul Scrietor, extras\ndin volumul Amintiri de Ioan Slavici, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de\ncuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nBarem de evaluare şi de notare\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "Același freamăt trece-n crâng,\nAceleași ape-n văi se frâng,\nCăzând din stâncă-n stâncă,\nAcelași a rămas și-acum\nConacu-n margine de drum,\nÎn liniște adâncă.\nDeasupra lui pier stoluri-stol\nPribegii nori pe cerul gol,\nȘi-n nopțile cu lună\nCa ieri alături amândoi\nStam ascultând glas de cimpoi\nDin munți în munți cum sună...\nIon Pillat, Același freamăt", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text dramatic\npostbelic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic postbelic studiat într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două scene/secvențe relevante pentru tema textului dramatic postbelic studiat;\n– analiza a două componente de structură şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul dramatic postbelic\nstudiat (de exemplu: acțiune, personaj, notațiile autorului, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act,\nscenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic postbelic studiat într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice precizate – 2\nx 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului dramatic postbelic – 2 x 1 punct =\n2 puncte\n– comentarea a două scene/secvențe relevante pentru tema textului dramatic postbelic studiat 6 puncte\n• precizarea temei – 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două scene/secvențe relevante pentru tema textului\ndramatic postbelic (comentarea adecvată – 2 puncte/simpla numire a unor scene/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct) – 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul dramatic postbelic studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru textul dramatic studiat – 3\npuncte/analiza fiecărei componente alese, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2024", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul național de bacalaureat 2024", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică", + "Filiera vocaţională �� Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic)" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2024_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_real_tehn_2024_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al cuvântului sforțări și al secvenței la fiece pas", + "barem": " indicarea sensului din text al cuvântului dat (de exemplu: eforturi etc.) și al secvenței date (de exemplu:\npretutindeni etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": " Menționează soluția găsită de persoanele interesate de lectură, care nu au posibilitatea să-și cumpere cărți,\nutilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea soluției găsite de persoanele interesate de lectură, care nu au posibilitatea să-și cumpere\ncărți (de exemplu: lectura în librărie etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": " Precizează un efect al creșterii interesului față de sport în spațiul românesc, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unui efect al creșterii interesului față de sport în spațiul românesc (de exemplu: dezvoltarea\njurnalismului sportiv etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu:\npentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică permanentizarea și\nsporirea cronicii respective etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care tejghelele librăriilor din Paris sunt amplasate până în mijlocul trotuarului", + "barem": " explicarea motivului pentru care tejghelele librăriilor din Paris sunt amplasate până în mijlocul\ntrotuarului: precizarea motivului (de exemplu: pentru a atrage atenția trecătorilor etc.) – 2 puncte;\nexplicare nuanțată – 2 puncte/încercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, relația dintre jurnaliștii francezi și scriitori, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " – prezentarea relației dintre jurnaliștii francezi și scriitori, așa cum reiese din textul dat: precizarea\nrelației (de exemplu: relație de colegialitate, respect etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă presa contribuie\nsau nu la formarea gustului artistic al publicului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Metropole de Liviu Rebreanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de\ncuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial adecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe greşeli – 0 p.)\n1 punct\nBarem de evaluare şi de notare\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1\npunct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "SCENA III\nNASTASIA, ION SORCOVĂ\nNASTASIA (schimbare, veselie nervoasă, neliniște; umblă de colo până colo și caută): N-ai văzut\noglinda?\nSORCOVĂ (pe pat și se uită îngândurat la ea).\nNASTASIA: Parcă era la fereastră, adineauri.\nSORCOVĂ (gest: o fi fost...).\nNASTASIA (își aduce aminte și caută, grabnic, în cutia mesei): Uite-o! (Se privește în oglindă, scoate\ndin cutia mesei: pudră – într-o hârtioară – și foiță roșie; iar se uită în oglindă și se întristează.) Nu-i așa\ncă m-am urâțit? Și-am îmbătrânit, m-am zbârcit la ochi...\nSORCOVĂ (tace).\nNASTASIA (îl privește): De ce taci? Vreau să fiu frumoasă! Vine Vulpașin și vreau să fiu frumoasă! Ce\nte uiți așa la mine? (Râs chinuit.)\nGeorge Mihail-Zamfirescu, Domnișoara Nastasia", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului etc.) – 6 puncte/prezentare\nezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului –\n1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli\n– 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau\nmai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic\nstudiat, aparţinând lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\n7 0", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice\nprecizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic: 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte; abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3\npuncte; relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte; schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 1", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_01.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_01.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței începu a fierbe", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de a deveni\nagitată etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": " Menționează două destinații ale celor care călătoresc cu vaporul, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două destinații ale celor care călătoresc cu vaporul (câte 2 puncte pentru oricare\ndintre destinațiile Viena, Brăila sau Galați) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": " Precizează perioada anului în care are loc călătoria descrisă de D. Bolintineanu, justificându-ți răspunsul cu\no secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea perioadei anului în care are loc călătoria descrisă de D. Bolintineanu (de exemplu:\nCălătoria are loc toamna.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („La 20\nsept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace.”) – 2 puncte; formularea răspunsului\nîn enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care căpitanul ordonă mutarea femeilor cu copii", + "barem": " explicarea motivului pentru care căpitanul ordonă mutarea femeilor cu copii (de exemplu:\nCăpitanul reacționează emoțional, fiindu-i milă de femeile cu copii care trebuie să îndure\ncondițiile grele de pe punte.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare –\n2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, ce se întâmplă cu vaporul pe timp de furtună, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea a ceea se întâmplă cu vaporul pe timp de furtună (de exemplu: intră în ruliu,\naflându-se în balans generat de vântul puternic etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte;\nabordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și\naleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele\ndin urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și\npe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.\nMărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până\nîn sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face\nexcepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri\nochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un\nminut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă\nși se îngână cu voluptate.\nMalurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,\ncu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele\nîmprumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul\nundelor. [...]\nSoarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o\nculoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau\nordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare\nmișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai\nsupărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.\nCu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul\nvaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima\ncăpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de\nclasa întâi.\nD. Bolintineanu, Călătorii în Moldova\n*Buiuk-Dere – cartier al Istanbulului" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă peisajele influențează sau nu\nsentimentele unui călător, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Călătorii în Moldova de\nD. Bolintineanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un colț între degetele uscate.\nTudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de fereastră s-o descifreze în lumina vânătă a\ncrepusculului.\nSupraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri, cu ochii ei ficși și adânc scufundați în\norbitele osoase. Toată viața Cristinei Madolschi se concentrase în această așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele\nalbe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi, Iordăchel Păun o privea cu milă.\nSe auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre.\nPentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea nicio însemnătate.\nCel mult, îi putea satisface o curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit să reconstituie, din slova dezordonată, firea\nrăposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit comedia caritabilă pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.\nCezar Petrescu, Oraș patriarhal", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă obiectivă – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatarea la\npersoana a III-a etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 2", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_02.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_02.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței aș fi mers […] mai departe pe același drum", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de aș fi continuat opțiunea\ninițială.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": " Menționează facultatea la care era student prietenul lui P. P", + "barem": " menționarea facultății la care era student prietenul lui P. P. Negulescu (Prietenul lui P. P. Negulescu era\nstudent la Facultatea de Drept.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "Negulescu,", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": " Precizează care era pasiunea autorului înainte de venirea în București, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea pasiunii autorului înainte de venirea în București (de exemplu: matematica) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență din text („îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber\ndezlegând probleme, de algebră mai ales”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi ��ncep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care atmosfera din sala în care Titu Maiorescu își susținea cursul era greu de\ncaracterizat", + "barem": " explicarea motivului pentru care atmosfera din sala în care Titu Maiorescu își susținea cursul era greu\nde caracterizat (de exemplu: Atmosfera era contrastantă.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Titu Maiorescu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui Titu Maiorescu, care se desprinde din textul dat (de exemplu:\nseriozitate etc.): numirea trăsăturii – 1 punct; prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Cea mai veche amintire pe care am păstrat-o despre cel ce a fost sufletul „Junimii”, a rămas legată\npentru mine de un eveniment însemnat – aș putea zice capital – din viața mea intelectuală. [...]\nCând am venit la București ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească\ncontinuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate – m-am înscris la Facultatea\nde Științe. În liceu mă interesase mai mult partea pozitivă a învățământului, îndeosebi matematica. În cursul\nsuperior, cel puțin, îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales.\nRedactasem chiar un curs de geometrie în spațiu și unul de trigonometrie, cu câteva încercări de a demonstra\nunele teoreme în alte moduri decât cele din manualele de care dispuneam. Orientarea mea inițială, la\nuniversitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi\ndus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere. [...]\nPuțin timp însă după înscrierea mea la Facultatea de Științe, unul din noii mei prieteni, care, mai bine\ninformat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul, cursul de istoria filosofiei contemporane de la\nFacultatea de Litere, m-a luat într-o zi să-l ascult și eu [...].\nSala cu numărul IV, pe care cursul lui Maiorescu o făcuse cunoscută, era plină de lume. Pe băncile din\namfiteatru, studenți, îngrămădiți în mare număr: pe scaunele de jos, public străin, ușor de deosebit prin vârsta\npe care o arăta: mi-aduc aminte, ca acum, de un bătrân mărunțel, cu părul alb. Și mai era în sală, ce nu se\nvedea, dar se simțea. Era o atmosferă particulară, anevoie de caracterizat: veselă și totuși concentrată, plină\nde reculegere și în același timp de nerăbdare. Într-un contrast izbitor cu dezordinea și gălăgia ce precedau\nînceperea altor cursuri, în sala numărul IV toți stau, plini de cuviință, la locurile lor, cu grija parcă să nu tulbure\ncumva intrarea profesorului, ce se aștepta dintr-un moment într-altul, și să nu întârzie, nici măcar o clipă,\nprimele cuvinte.\nCu o exactitate cronometrică, la orele cinci și un sfert Maiorescu a intrat pe ușă, cu pași mărunți și\ngrăbiți, ținând în mâna stângă, cu brațul îndoit pălăria și câteva foi, de format mare. Întrucât îl vedeam pentru\nprima oară, m-a impresionat mai întâi, cum era firesc, înfățișarea lui fizică. Era un om robust și energic, care\npărea hotărât, serios, chiar aspru, un om care, desigur, nu se juca cu lucrurile de care se apuca și nu glumea\ncu datoriile vieții. Ținuta lui la catedră avea ceva încordat și stăpânit, ceva rigid și hieratic, ceva aproape\nsolemn. Nu fără dreptate s-a zis că părea, câteodată, un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și\noarecum apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate. Fraza lui curgea totuși plină, corectă, de o\nizbitoare structură literară. Iar gesturile lui plastice desenau parcă și pentru ochii celor ce-l ascultau contururile\nideilor pe care le expunea.\nAm înțeles atunci, mai întâi, ce însemna darul, marele dar, al vorbirii.\nP. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu, în vol. Amintiri despre Titu Maiorescu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă familia ne influențează sau nu în\nalegerea traseului educațional, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Amintiri despre\nTitu Maiorescu de P. P. Negulescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Nu mai zăresc și-aș sta să mai ascult,\nPoteca merge încă mult?\nȘi cine-ar fi croit-o prin mohor\nPentru un singur călător?\nNici apele, nici vântul n-o-ntrerup.\nE pas de sfânt, e pas de lup?\nSe duce, doar se duce și nu vine,\nCărare-aleasă numai pentru mine.\nDe când o umblu, fără de răscruce,\nNu vreau să merg și ea mă duce.\nM-aș odihni... Secundă cu secundă\nPoteca înapoi mi se scufundă.\nTudor Arghezi, Nu mai zăresc...", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-un text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final,\ntehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.\n2", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\ntextului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 3", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_03.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_03.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței a găsit de cuviință", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de a considerat/a crezut.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": " Menționează în ce zi din săptămână primește tânăra vestea că i s-a acordat bursa asociată premiului\nHerder, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea zilei din săptămână în care primește tânăra vestea că i s-a acordat bursa asociată\npremiului Herder (Tânăra primește vestea că i s-a acordat bursa asociată premiului Herder\nduminică.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": " Precizează ce efect au asupra tinerei studente discuțiile cu Tudor Arghezi, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea efectului pe care îl au asupra tinerei studente discuțiile cu Tudor Arghezi (de exemplu:\ntransformarea interioară) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență din text („m-au transformat,\nm-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de calitate lăuntrică, substanțială\ndin mine”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care poetul alege să-i acorde bursa studentei Mihaela Tonitza", + "barem": " explicarea motivului pentru care poetul alege să-i acorde bursa studentei Mihaela Tonitza (de\nexemplu: Poetul alege să-i acorde bursa din prietenie/din solidaritate față de bunicul acesteia,\npictorul N. N. Tonitza.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare –\n2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o atitudine a autoarei care se desprinde din ultimul paragraf al textului dat", + "barem": " prezentarea unei atitudini a autoarei, care se desprinde din ultimul paragraf al textului dat (de exemplu:\nrecunoștință, respect etc.): numirea trăsăturii – 1 punct; prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte;\nabordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "L-am cunoscut pe Arghezi în iarna lui 1965.\nEram studentă la Facultatea de Limbă și Literatură Română în anul al patrulea.\nȚin minte că într-o joi, citeam Gazeta literară când, pe ultima pagină am ajuns la un text prin care\ncititorii erau informați că – pentru prima oară – se acordă unui artist român premiul Herder.\nLa premiu era asociată o bursă de studii de un an, pe care poetul o atribuia unui tânăr merituos... Mă\ngândeam, cu haz, în sinea mea, ce asalt de prezentări, de oferte de copii geniali o să aducă publicarea\nacestui paragraf final la ușa și la telefonul familiei Arghezi. Prieteni, rude, cunoscuți, necunoscuți, Bucureștii,\nprovincia...\nDupă trei zile, primesc un telefon de la fiica poetului – actrița Mitzura Arghezi. O văzusem jucând, o\ncitisem în versurile marelui ei părinte, dar nu o cunoșteam. Dânsa mi-a comunicat că aflând de existența mea,\ninteresându-se la Universitate de situația mea școlară (în orice caz – nu eram un „geniu”!), maestrul Arghezi a\ngăsit de cuviință – ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul\nN. N. Tonitza – să-mi acorde mie bursa Herder.\nEvident, consternarea mea a fost totală... Onoarea care mi se făcea, plecarea pentru prima oară,\nsingură, „în lume”, dar mai ales – prilejul inevitabil de a mă apropia, de a-l cunoaște pe Tudor Arghezi...\nCel mai mult a vorbit cu mine înaintea plecării. Eram bucuroasă, dar și înspăimântată că plec. Dar –\nmai cu seamă – ambițioasă: să nu mă fac și să nu îl fac de râs.\nA sesizat exact starea mea de spirit sau, poate și-a amintit – așa cum numai marii artiști păstrează vii,\npeste timp, în memoria afectivă – sentimente, stări, de mult trăite și de tânărul din Cărbuneștii Târgu-Jiului\ncând a pornit prima oară să cunoască lumea.\nȚin minte exact că – printre altele – mi-a spus: „Nu te băga numai în muzee, nu căuta numai lucruri\nmoarte, cunoaște oamenii, viața lor adevărată, descoper-o singură!”.\nBineînțeles că nu i-am urmat întocmai sfatul care era mai mult o metaforă decât un îndemn autentic.\nAm fost și la muzee, și în sălile de concert, și la teatru, și în biblioteci. Dar mă gândeam tot timpul [...] că\ntrebuie să-l ascult, să transform metafora în eveniment, să scormonesc, să descopăr... Și a fost foarte bine.\nÎntâlnirile mele cu Tudor Arghezi – în vacanță și la întoarcere – au fost, din păcate, destul de puține,\ndar un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de\ncalitate lăuntrică, substanțială din mine. Tot ce am învățat de atunci înainte, tot ce am acumulat, tot ce – nu\nfoarte spectaculos, dar sigur – am realizat, s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.\ntot timpul. Și astăzi. E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc. Și nu pot nici măcar să-i mai\nmulțumesc...\nMihaela Tonitza-Iordache, Și nu pot nici măcar să-i mai mulțumesc...,\nîn vol. L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă există sau nu\noameni care schimbă viața celorlalți, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL AL DOILEA\nAceeași cameră, însă aranjată. Pe întâiul plan o masă de lucru – spre stânga, în dreapta, o măsuță cu\nscaune și canapea, sub un palmier. Pe pereți, tablouri făcute de-o mână de diletant, un orologiu vechi cu\nlanțuri lungi etc. ... Spre seară. Lampa aprinsă.\nSCENA 1\nDARIA, GRIGORE, PRIETENA mică și foarte grasă, la măsuța din dreapta și-au luat ceaiul\nGRIGORE: Daria, înțeleg să spui toate acestea doamnei Procopiu (arată spre Prietena), fiindcă ți-e bună\nprietenă și, desigur, niciun cuvânt n-are să fie auzit de urechea mare și curioasă a orașului, dar...\nLucian Blaga, Daria", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-o nuvelă\nstudiată.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al celor două personaje;\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru evoluția relației dintre\npersonaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final,\ntehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al fiecăruia dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n prezentare clară, nuanțată – 3 puncte;\n schematism în prezentarea statutului personajului – 1 punct\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe\ncomentate 6 puncte\n prezentarea evoluției relației dintre personaje – 2 puncte\n ilustrarea evoluției relației dintre personaje, prin oricare două episoade/secvențe\ncomentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte; simpla numire a unor episoade/secvenţe sau\ntendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj\nsemnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru evoluția relației dintre\npersonaje – 3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 4", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_04.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_04.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței bate orice fruct", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de este cel mai\nbun fruct. etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": " Menționează două operații necesare în procesul de preparare a marmeladei de măceșe, după\nculegerea acestora, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două operații necesare în procesul de preparare a marmeladei de măceșe (de\nexemplu: curățarea de cozi, fierberea, strecurarea: 2 puncte + 2 puncte) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": " Precizează anotimpul în care sunt culese măceșele, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea anotimpului în care se culeg măceșele (de exemplu: Măceșele se culeg toamna.) –\n2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text (de exemplu: „Căzuse\nbruma.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Nichifor Crainic ajunge să promoveze marmelada de măceșe", + "barem": " explicarea motivului pentru care Nechifor Crainic ajunge să promoveze marmelada de măceșe\n(de exemplu: Nechifor Crainic ajunge să promoveze marmelada de măceșe, deoarece îi descoperă\ngustul fin, care îl entuziasmează.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare\n– 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă dificultatea culegerii măceșelor, aşa cum reiese din textul\ndat", + "barem": " prezentarea dificultății culegerii măceșelor (de exemplu: măceșele au ghimpi etc.): prezentare\nadecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare\n– 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Marmelada, care dincoace de munte e populară sub numele turcesc de magiun, e bună pentru\ncopii și pentru clienții hotelurilor, servită dimineața la micul dejun. Dar există în Transilvania una cu totul\nexcepțională prin finețea gustului, aceea de măceșe. N-o cunoscusem până la noua mea gazdă. E greu\nde pregătit, mă lămuresc ei, dar tocmai acum e anotimpul. Cum mă prinsese pasiunea gastronomică,\npentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu, după indicații, firește. Într-o duminică\ndupă-amiază, am pornit toți cu două coșuri. Pe coasta dinspre apus a satului, o pădurică de fag lăsa\npasul agriculturii cu laturi parcelate încă tradiționale. Răzoarele dintre loturi erau alcătuite din perdele\nînalte de măceși, care le împrejmuiau ca adevărate garduri vii. Atâția măceși nu mai văzusem nicăieri.\nCăzuse bruma și doborâse frunzișurile. Pe ramuri n-au mai rămas decât stropiturile roșii ale fructelor în\nelegantă formă miniaturală de amfore grecești, păzite de puzderia zbârlită a ghimpilor. Pătrunse de\nbrumă, măceșile se muiaseră și deveniseră cleioase, cum erau tocmai bune de marmeladă. Le\nculegeam cu mănuși de piele, dar ghimpii se îndârjeau, treceau prin ele și mușcau degetele, pătrundeau\nprin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os. Măceșele ne\natrăgeau cu mulțimea și frumusețea lor, dar apărarea ghimpoasă era cu atât mai usturătoare. Eram o\nînțepătură de sus până jos, dar culesesem două coșuri mari cu vârf. Acasă le-am curățat de cozi și de\nvârfurile ca niște flori lemnoase, să rămână numai fructele roșii. Ar fi trebuit să le spargem în două, că\nsunt umflate de semințe păroase, și să le fierbem golite, dar această muncă prea migăloasă se poate\nînlocui printr-o strecurătoare specială. Le-am pus la fiert în apă simplă și le-am fiert până s-au făcut terci.\nApoi, cu zeama lor cu tot, le-am trecut prin strecurătoarea specială și le-am stors prin ea, până n-a mai\nrămas nimic în partea alcătuită din coji. Zeama obținută am pus-o la fiert din nou. Trebuie fiartă continuu,\nzi și noapte, mestecând fără întrerupere cu linguroiul, la foc egal, dozând zeama cu cantitatea de zahăr\nnecesară. Operația aceasta am făcut-o schimbându-ne cu rândul. Zeama o scazi și o îngroși prin fiert\ndupă cât vrei să obții de păstoasă marmelada. E cu mult mai fină pe limbă decât oricare altă marmeladă.\nCarnea de măceșe, fiartă și strecurată, se pulverizează lichid ca un fel de mălai, când faci o mămăligă\npripită. N-aduce cu niciun alt gust de marmeladă. În această privință, măceașa ghimpoasă și dificilă cum\neste poate bate orice fruct, fie el oricât de nobil. Pornisem cu ambiția s-o fac eu singur, dar a ieșit din\ncolaborarea tuturor. Chiar băiețașul a curățat la coji. Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de\nfinețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui.\nNichifor Crainic, Memorii" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă activitățile realizate din\npasiune pot sau nu să atenueze intensitatea problemelor personale, raportându-te atât la informațiile din\nfragmentul extras din volumul Memorii de Nichifor Crainic, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1\npunct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "TABLOUL 2\nCâteva luni mai târziu. Acelaşi decor. Încăperea a căpătat însă aspect de talcioc. Se simte că în\ncasă e înghesuială. S-a adus un şifonier, s-a instalat o dormeză. Pe şifonier, geamantane de piele de\nporc, etichete de hoteluri străine etc.\nEMILIA (care face o pasiență*): Rețeta mea de marmeladă e mai ieftină. Se ia dovleacul, se fierbe, se\npasează bine, se adaugă...\nADELA: Ştiu, ai făcut-o acum o săptămână. N-are niciun gust.\nEMILIA: Lui Grigore îi place. (Reia pasiența.)\nADELA (peste masă, ciocănind cu degetul în cărți): Valet la zece, şapte la şase, as la popă... (Enervată:)\nTţ!.. Nu ăsta!.. Popa de caro!\nHoria Lovinescu, Citadela sfărâmată\n*pasiență – mod de a da în cărți de joc și de a ghici viitorul", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcţie a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi\nspaţiale, incipit, final, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice,\nlimbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\ntextului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Test 5", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_05.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_05.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței nu-mi găseam astâmpăr", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de nu mă\nlinişteam. etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": " Menționează numărul de persoane care pleacă la pescuit, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numărului de persoane care pleacă la pescuit (La pescuit pleacă cinci persoane.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": " Precizează o caracteristică a peisajului descris, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din al\ntreilea paragraf", + "barem": " precizarea unei caracteristici a peisajului descris (de exemplu: O caracteristică a peisajului descris o\nconstituie vegetația bogată.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din al\ntreilea paragraf („zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa noastră, cu pădurea lui deasă\nde arini”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": " Explică motivul dezamăgirii sergentului, valorificând ultimul paragraf din textul dat", + "barem": " explicarea motivului dezamăgirii sergentului (de exemplu: Sergentul este dezamăgit pentru\ncă nu prinsese niciun peşte.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare\n– 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a autorului, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a autorului (de exemplu: sensibilitate, profunzime, capacitate de\ninteriorizare etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă –\n2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Târziu de tot, ameţit de mirosul fânului cosit peste care îmi aşternusem o foaie de cort, înţepat de\ngânduri şi de regrete, nu-mi găseam astâmpăr.\nNoaptea era limpede.\nCând deschideam ochii, mi se arăta departe, în vale, Dunărea luminată de lună, sclipitoare şi strâmbă\nca un iatagan. În aceeaşi pulbere albăstrie, vedeam şi zăvoaiele din susul Olteniţei, şi ostrovul negru din faţa\nnoastră, cu pădurea lui deasă de arini. Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica\nconcertul în pizzicato* al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur\ndiscret şi cristalin tremura sub fiecare floare.\nŞi-mi aduceam aminte de observaţia curioasă a nu ştiu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela*\nbalonului care aluneca fără zgomot prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute\nde metri în sus – numai lătratul câinilor şi cântecul pătrunzător al greierilor...\nE ceva straniu în potrivirea asta.\nCu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al greierului a fost singurul glas\ncu care nefericita noastră planetă saluta, pentru întâia oară, splendoarea mută a firmamentului. Murmur de\nuimire, plângere sfioasă din umbră, preludiu al întunecoasei tragedii terestre, sau rugă arzătoare, în care\ntremurau de pe atunci presimţirile viitorului fatal – cine ar putea să spună? Cântecul greierului se ridica şi\natunci în zadar spre stele din sânul pământului, pe când planeta noastră, ca un ghem de suferinţe, se\nrostogolea izolată în nemărginire...\nVisam cu ochii deschişi.\nCineva mă strigă pe nume, de la câţiva paşi. Mă ridic şi văd nişte umbre în marginea mărăcinişului\ndinspre apă. E sublocotenentul X, care mă invită să prindem peşte cu prostogolul*, pe Dunăre. A luat cu el un\nsergent şi doi soldaţi de prin părţile bălţii.\nCoborâm în linişte pe poteca dintre mărăcini şi ne oprim jos, la mal, în faţa morilor, care stau negre şi\nneclintite pe luciul de argint mişcător. [...]\nToţi tăcem, cuprinşi de gânduri. Sergentul – un negustor de cherestea, cu capela dată pe ceafă şi cu\nnasul mare în bătaia lunii – îşi caută un loc potrivit. Îl văd apoi cum îşi răsuceşte sfoara pe după mână, apucă\nîn dinţi prostogolul de o parte şi, cu o mişcare bruscă, îl aruncă. O clipă, plasa rotundă se desface ca o fustă\ndeasupra apei, apoi dispare… Dar când trage prostogolul la mal, cherestegiul fluieră a pagubă: n-a prins\nnimic.\nGeorge Topȋrceanu, Memorii de război\n*pizzicato – mod de a cânta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora\n*nacelă – cabină suspendată de un balon pentru a transporta echipajul\n*prostogol – plasă de pescuit" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă starea interioară influenţează sau\nnu modul în care este percepută lumea, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nMemorii de război de George Topȋrceanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica\nînlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Lucruri suntem printre lucruri. Pe drumul său fiecare,\nAproape suflete suntem, noi doi, ne-am duce în veci undeva.\nprin soartă asemenea tuturor. Ne-am duce-mpreună, mereu, amândoi.\nLucruri suntem ce poartă în ele Dar drumul norilor e prea mare\ngânduri ca pietrele, uneori stele, în lumea noastră – pentru noi.\nși totdeauna un dor.\nLucian Blaga, Lucruri suntem", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-o comedie studiată.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj ale comediei, semnificative pentru construcția personajului\nales (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, modalităţi de caracterizare, notațiile autorului, registre stilistice,\nlimbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene comentate – 2 puncte + 2 puncte; simpla\nnumire a unor scene sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi de limbaj ale comediei\nstudiate, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru construcția\npersonajului – 3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței mi se umplu ochii de lacrimi", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de lăcrimez.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": " Menționează data la care Eminescu s-a mutat în noua locuință, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea datei la care Eminescu s-a mutat în noua locuință (Eminescu s-a mutat în noua\nlocuință pe 29 octombrie 1879.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": " Precizează două stări contradictorii pe care Eminescu le-a trăit în decursul a două săptămâni, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea a două stări contradictorii pe care Eminescu le-a trăit în decursul a două săptămâni (de\nexemplu: Eminescu trece de la fericire la proastă dispoziție.) – 1 punct + 1 punct; justificarea\nrăspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum\nsunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.”) – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alături de Veronica este o\nanomalie", + "barem": " explicarea motivului pentru care Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alături de Veronica\neste o anomalie (de exemplu: iubirea este considerată o anomalie pentru intensitatea sentimentului erotic,\nimpropriu într-o lume în care nu poate exista fericire etc.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, temerea lui Eminescu, așa cum reiese din penultimul paragraf al scrisorii", + "barem": " prezentarea temerii lui Eminescu, așa cum reiese din penultimul paragraf al scrisorii (de\nexemplu: Eminescu se teme ca iubirea lui să nu-i umbrească Veronicăi seninătatea etc.):\nprezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Bucureşti 31 Oct. [1]879\nDraga şi dulcea mea amică,\nDe când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am\nînceput a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare\ndeosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi\nmulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.\nVeronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să ştii că mor. Îţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri\nm-am mutat. Adaogă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut\nlucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe\nlângă tribulaţiunile* mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.\nCând gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o\nmie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimelor mele, această\nunică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele.\nVeronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, ��n care fericirea nu poate exista? Este în\nlumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor\nlumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în\ncare basseţa*, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea?\nŞi când gândesc că-n viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat\nzile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?\nDulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta\nsenină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi\npăcatele [...].\nDe acuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta –\ndulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la cari-și\naşteaptă toată fericirea\nal tău\nEminescu\nCorespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle\n*tribulațiune – mâhnire adâncă, zbucium\n*basseță – în text: josnicie" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă legătura afectivă cu o persoană\naflată la distanță poate fi menținută sau nu prin intermediul unor instrumente de comunicare, raportându-te atât la\ninformațiile din fragmentul extras din volumul Corespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, cât și la\nexperiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n– câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nScena se petrece în anul 1896. Decorul: salonul unor oameni cu stare din vremea aceea. Un pian, un\npalmier în hârdău*. În dreptul ferestrelor cu draperii de catifea cu ciucuri, fotolii, canapea; pe masă, fructieră\ncu cărți de vizită. [...] Pe pereți, două portrete de familie, în ramă de bronz şi pluş. O oglindă cu ramă grea și\nînflorată. Pe pian, o clepsidră. [...] Stânga, ușă, în dreapta, două uşi.\nSCENA 1\nRUXANDRA, SULTANA\nRUXANDRA (cu spatele la sală, cântă la pian. E îmbrăcată си о bluzӑ сu dantele, сu mânecă lungă şi o fustă\ncreață la spate, peste un mic turnel, cordon lat. Părul strâns în coc și lăsat pe frunte. Reia mereu același\nexercițiu. Întoarce clepsidra și exersează iar).\nSULTANA (în fotoliu, croșetează. La brâu are un mănunchi mare de chei): Opt şi cu patru doisprezece.\nRUXANDRA (se întrerupe): Poftim?\nSULTANA: Am spus: opt şi cu patru, doisprezece.\nRUXANDRA (dă din cap și exersează iar)\n(Pe stradă răsună un trap de cal și zgomot de trăsură.)\nLucia Demetrius, Trei generaţii\n*hârdău – vas", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-un text narativ studiat, aparținând lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final,\ntehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\ntextului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 7", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_07.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_07.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței nu eram în largul meu", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de mă simțeam incomod.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": " Menționează locul unde se petrece întâmplarea relatată de autor, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea locului unde se petrece întâmplarea relatată de autor (de exemplu: Întâmplarea se petrece\npe Calea Victoriei/lângă Capșa.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": " Precizează o trăsătură fizică a lui Camil Petrescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei trăsături fizice a lui Camil Petrescu (de exemplu: subțire etc.) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență din text (de exemplu: „acest om puțintel la trup”) – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Camil Petrescu îi cere poetului rețetele", + "barem": " explicarea motivului pentru care Camil Petrescu îi cere poetului rețetele (de exemplu: Camil Petrescu îi\ncere poetului rețetele pentru a-i cumpăra medicamente.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă complexitatea personalității lui Camil Petrescu", + "barem": " prezentarea personalității complexe a lui Camil Petrescu (de exemplu: erudiția și rigoarea îi sunt\ndublate de simplitate și naturalețe etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram\nîn largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori\nde câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect\nînchegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a\nrestabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă\nbucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc\nanumit cu zi și oră [...].\nÎn personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile\ninaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice\nale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,\natrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi\namintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.\nUn tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,\ndispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,\nprin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul\nexistența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu\nse desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:\n— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!\nVocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.\n— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.\nIntervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul\nzăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a\nexecutat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,\npentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un\ncostum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin\ntrăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul\nsău eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de\naceasta.\nIon Th. Ilea, O retrospectivă\n*incomensurabil – care nu poate fi măsurat; foarte mare\n*erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat\n*a polariza – fig. a aduna, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva.\n*eșafodaj – fig. ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă omenia este\ncondiționată sau nu de experiență, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nO retrospectivă de Ion Th. Ilea, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic,\nidentificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "CORINA (într-o rochie caldă de casă. Ștefan în pantaloni gri, pulover albastru, cu mâneci lungi și închis la gât.\nȚinuta lor arată o dimineață rece de munte. Corina, pe terasă, în stânga, pe un șezlong, aproape paralel cu\nrampa, privește afară, spre culise, într-un fel de reverie atentă ca și cum ar urmări ceva foarte important, ce\nse petrece acolo. În hol, comod instalat într-unul din fotoliile albe de nuiele, Ștefan citește o carte. La ridicarea\ncortinei, o clipă de tăcere prelungește această situație, care durează probabil mai de demult): Încă una…\nȘTEFAN: Ai spus ceva?\nCORINA: A mai căzut încă una. E a șaptesprezecea. Ieri au fost unsprezece. Alaltăieri cinci.\nȘTEFAN: Vrei să le numeri pe toate?\nCORINA: Aș vrea! Sunt așa de multe, că mi-ar trebui o eternitate… Ștefan!\nȘTEFAN (fără să-și întrerupă lectura): Daa…\nCORINA: Pot să spun o prostie?\nȘTEFAN: Te rog. Nu te jena.\nCORINA: Eu până acum nu văzusem niciodată cum cade o frunză. Credeam că se rupe și cade.\nȘTEFAN: Ai intuiții miraculoase, Corina. Închipuiește-ți că într-adevăr asta e singura metodă a frunzelor de a\ncădea: se rup și cad. Mă epatezi.\nCORINA: Și tu mă epatezi, dragul meu. Prin ignoranță. Nu știi, nu bănuiești câte gesturi mărunte sunt într-o\ncădere de frunză… (Tăcere.) Optsprezece…\nMihail Sebastian, Jocul de-a vacanța", + "barem": "Prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic, identificate în\nfragmentul dat 6 puncte\n precizarea a două modalități de caracterizare: 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n prezentarea fiecărei modalități de caracterizare (prezentare adecvată și nuanțată – 2 puncte;\nîncercare de prezentare: 1 punct): 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui George Bacovia sau lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.\nu 2", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 8", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_08.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_08.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de câteva clipe", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de scurtă.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": " Menționează numărul persoanelor pe care copilul le aude vorbind, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numărului persoanelor pe care copilul le aude vorbind (Copilul aude trei persoane.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": " Precizează vârsta de la care datează prima amintire a lui Liviu Rebreanu, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea vârstei de la care datează prima amintire a lui Liviu Rebreanu (de exemplu: doi ani și\njumătate) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text („Eram de vreo doi\nani și jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la\nsosirea noastră aici.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": " Explică motivul îngrijorării mamei", + "barem": " explicarea motivului îngrijorării mamei (de exemplu: Mama se teme să nu se fi spart oglinda.)\n– 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modul în care prima amintire se reflectă în experiența ulterioară a lui\nLiviu Rebreanu, așa cum reiese din ultimul paragraf", + "barem": " prezentarea modului în care prima amintire se reflectă în experiența ulterioară a lui Liviu Rebreanu,\nvalorificând ultimul paragraf (de exemplu: o călătorie nocturnă îl face pe autor să retrăiască senzațiile\nprimei amintiri etc.): numirea trăsăturii – 1 punct; prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Tatăl meu fiind, cum spuneam, învățător, a trebuit să cutreiere multe sate, până să se fixeze\nundeva. [...] Astfel se face că eu m-am născut într-un sat, anume Târlișiua, pe care nici pe hartă nu l-am\ndescoperit niciodată și care totuși există, de vreme ce tatăl meu a dăscălit acolo un an de zile, iar eu însumi\ntot acolo mi-am petrecut primele luni de viață.\nPrin care alte sate au mai vagabondat părinții mei n-aș putea spune, până ce au ajuns în comuna\nMaieru, pe valea Someșului, lângă Rodna Veche, unde s-au stabilit pentru mulți ani. De Maieru deci se leagă\ntoată copilăria mea și toate amintirile asupra primului meu contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani\nși jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră\naici. Amintirea e mai precis conturată și e de ordin auditiv. Cred că am ajuns noaptea târziu în sat, cu o căruță\npe care erau încărcate diferite mobile și bagaje și în care, undeva, mă găseam și eu. [...] Amintirea aceasta\ndintâi e ca o deșteptare din somn prin întuneric, când urechea înlocuiește toate celelalte simțuri.\nPărea că se oprise căruța; încetase zgomotul roților, un zgomot în care intra scârțâitul ușor al osiilor și\nhârâitul monoton al obezilor* brăzdând adânc trupul pietros al șoselei. Poate că tocmai încetarea bruscă a\nacestui zgomot adormitor prin insistența lui m-a deșteptat și mi-a deschis conștiința. După o tăcere de câteva\nclipe, am auzit deodată un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablă de sticlă,\nacoperită cu stofă. Imediat apoi glasul tatii, cunoscut: „Na, că s-a spart ceva!”. Și după el glasul mamei, mai\nliniștitor, pentru mine, deși glasul părea speriat: „Vai de mine, numai să nu se fi prăpădit oglinda cea mare!”\nAmândurora le-a răspuns nepăsător, mormăind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi că prea multe\ncatrafuse...”. Glasul acela străin a fost întrerupt și acoperit de un sunet metalic, clar și dulce, de clopoțel,\nscuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur să-și scuture osteneala din oase.\nCâteva clipe fu iarăși tăcere. Doar cineva umbla pe lângă căruță cu pași moi care parcă se topeau în\nbeznă. Pe urmă, brusc, alt zgomot straniu, niște aripi, care se zvârcoleau undeva chiar lângă mine, urmate de\nun „cucurigu” prelung și foarte pătrunzător.\n— Tii, trăzni-te-ar, că m-ai și speriat, cocoș nebun ce ești! făcu glasul mamei, căutând să-și ascundă\nspaima sub o închipuire de glumă.\n— Apoi el își face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmură glasul necunoscut, cu pauze\nicnitoare, ca și când ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.\nAtâta e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rămase în ureche (când aud\nși azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi răsună în suflet culoarea și tonalitatea glasului de atunci), sunetul de\nclopoțel și cântecul cocoșului.\nDe câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, prima clipă de liniște deplină face\nsă mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele acelui întâi moment de viață conștientă. De câte ori\naud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi\ndeșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței\nmele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi\ntotdeauna spaimă amestecată cu plăcere...\nLiviu Rebreanu, Mărturisiri (în volumul Amalgam, 1943)\n*obadă – bucată de lemn care, îmbinată cu altele, alcătuiește partea circulară a unei roți de lemn" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă viața de adult este sau\nnu influențată de amintirile din copilărie, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Mărturisiri\nde Liviu Rebreanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Nu știu de ce nu-mi vine să plec, de ce mă încăpățânez să mă joc iar cu lumina înșelătoare de fosfor a\nceasornicului meu oblong*. Dar acum jocul nu izbutește să mă mai câștige ca Ia început. Ba se pare că i-am\nprins și secretul, dar n-am nicio satisfacție pentru asta. Aș dori să plec și totuși de la ușă mă întorc la\nfereastră, privesc luminile orașului în negură și blocurile de zid într-atât cât intră în cercurile felinarelor. Pe\nurmă iar vreau să plec... Mă aplec, cu o îndrăzneală care mă înfioară abia după ce o săvârșesc, deasupra\nlargii streșini a mansardei, să văd dacă la capătul ferestrelor este lumină; dar îmi amintesc la timp că prințul\nPreda își are dormitorul pe șirul odăilor Auricăi și Irmei, așa că e inutil să-mi exagerez curajul deasupra\nabisului mut și întunecat. În sfârșit...\nGib I. Mihăescu, Donna Alba\n*oblong – alungit", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă subiectivă – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: relatarea la persoana I, naratorul este și\npersonaj etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-un text dramatic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic studiat, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, modalităţi de caracterizare, notațiile autorului,\nregistre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene comentate – 2 puncte + 2 puncte; simpla\nnumire a unor scene sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi de limbaj ale textului\ndramatic studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru construcția\npersonajului – 3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 9", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_09.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_09.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în toată firea", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de matur.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": " Menționează numele personajului creat de I. Al. Brătescu-Voinești, inspirat de unchiul său, utilizând\ninformaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numelui personajului creat de I. Al. Brătescu-Voinești, inspirat de unchiul său (de\nexemplu: nenea Antonache) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": " Precizează o abilitate a lui Alexandru Voinescu, pe care copilul o apreciază, justificându-ți răspunsul\ncu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei abilități a lui Alexandru Voinescu, pe care copilul o apreciază (de exemplu: abilitatea\nde a povesti.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text (de exemplu: „cel\nmai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea” etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului\nîn enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care se crede că I. Al. Brătescu-Voinești va ajunge un actor mare", + "barem": " explicarea motivului pentru care se crede că I. Al. Brătescu-Voinești va ajunge un actor mare (de\nexemplu: Se crede că I. Al. Brătescu-Voinești va ajunge un actor mare pentru că are darul de povesti.\netc.): explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț\n– 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înfățișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, lumea despre care copilul povestește cu pasiune, aşa cum reiese din\ntextul dat", + "barem": " prezentarea lumii despre care copilul povestește cu pasiune (de exemplu: lumea despre care\ncopilul povestește cu pasiune este cea a naturii, copilul descoperindu-i fascinația în timp ce își ajută\ntatăl la grădinărit sau când merge la pescuit etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte;\nabordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Printre persoanele pe care le-am cunoscut în copilăria mea a fost cineva care a avut o mare\nînrâurire asupra formării sufletului meu. Acest cineva era nenea Alexandru Voinescu, fratele mamei, fost\ncăpitan de geniu* cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea. Am mai cunoscut și alți\npovestitori minunați: pe Titu Maiorescu, în povestirile căruia mă încremeneau claritatea, corectitudinea\nimpecabilă a frazei, vasta cultură. Dar eram, când l-am cunoscut, om în toată firea; înrâurirea pe care a\navut-o el asupra mea și de care vă voi vorbi mai târziu, era de altă natură. Am cunoscut pe Caragiale, care\nera un povestitor scânteietor. Dacă m-aș încerca să vă povestesc, așa cum le-am auzit povestite de el,\nunele bucăți pe care nu le-a scris, v-ați prăpădi de râs. Scurtul timp de care dispunem nu-mi îngăduie să o\nfac. Dar și pe Caragiale l-am cunoscut la o vârstă la care lucrurile cele mai miraculoase nu mai pot avea o\nînrâurire decisivă asupra sufletului deja format. Pe nenea Alexandru l-am cunoscut de copil mic și modul\nlui de a povesti nu semăna cu al nimănui. Citise și citea mii de romane și de piese de teatru, ale căror\nsubiecte ni le povestea. Am încercat să-l descriu în bucata Scrisorile lui Mișu Gerescu. El e nenea\nAntonache. Avea o figură foarte impresionantă: o frunte enormă cu părul lung dat pe spate. Sub niște\nsprâncene stufoase, niște ochi scânteietori și o mustață de pandur*. În sute de feluri știa să-și moduleze\nglasul, în sute de feluri putea să-și schimbe figura, care devenea diabolică spre a înf��țișa pe Iago*;\nangelică spre a înfățișa pe Desdemona* și fioroasă ca să arate pe Othello*.[...] Dintre toți cei care mă\nînconjurau la vârsta aceea, mi-am ales ca model pe nenea Alexandru și râvneam să ajung să pot povesti\ncum povestea el. Și deși un fleac de copil, aveam ce povesti fraților mei și altor copii care veneau pe la noi:\nanumite lucruri pe care ei nu le puteau vedea ca mine. Căci pe când ei se dădeau la alte jocuri, mie îmi\nplăcea să urmăresc pe tatăl meu în seră și în grădină. Nu mă dezlipeam de el și-l ajutam, aducându-i\nghivecele de pământ, grebla, săpăliga ori firicelele de tei. Și plecat spre pământul pe care-l răscolea,\nvedeam fel de fel de gângănii: gândaci de toate culorile, râme, păianjeni, coropișnițe, cârtițe, șopârle.\nSurprindeam lupte înverșunate între viespi și păianjeni, fel de fel de minunății. Apoi, cum de mic, încă de la\nvârsta de șapte ani, îmi plăcea pescuitul cu undița, pe marginea heleșteului de la moșia noastră, pe atunci,\nBrăteștii, aveam prilejul să văd lucruri miraculoase: izbucniri scânteietoare dintre trestii, știuci care\nurmăreau un alt pește, broaște care ieșind din apă se urcau pe o frunză de nufăr, pândeau cu ochii\nbulbucați zborul libelulelor și, când le venea bine, haț! săreau, le îmbucau, se dădeau la fund și iar ieșeau\nși se așezau la pândă pe frunza de nufăr. Minunile astea văzute de mine mă sileam să le povestesc cu\nînfocare, cu gesturi care încercau să imite mimica lui nenea Alexandru, care mă încuraja.\n— Ăsta o să ajungă actor mare, zicea cineva. [...]\nȘi așa, de la nenea Alexandru am moștenit și din imitarea lui m-am ales cu meteahna* de a povesti\naltora lucrurile hazlii ori înduioșătoare pe care le vedeam. Și această meteahnă m-a urmărit și după ce am\nînvățat să scriu.\nI. Al. Brătescu-Voinești, Conferință, în vol. Mărturisiri literare\n*geniu – specializare militară\n*pandur – soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu\n*Iago, Desdemona, Othello – personaje din tragedia Othello de William Shakespeare\n*meteahnă – pasiune" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă imitarea permite\nsau nu dezvoltarea originalității, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul\nConferință, de I. Al. Brătescu-Voinești, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "E umed cimbrul pe colină, Din roze ceruri ciocârlia\nMăceșii par o florărie, Zvonește cântece semețe,\nSorgintea râde cristalină, – Domnește-n toate veselia, –\nEști tu, ești tu, copilărie! ʻNapoi venit-ai, tinerețe!\nDar ce e vis, e o nălucă...\nRămân cu trista mea nevroză,\nCu dorul meu nespus de ducă,\nSpre râul blond, spre ziua roză.\nAlexandru Macedonski, Dor zadarnic", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcţie a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ioan Slavici.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi\nspaţiale, incipit, final, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice,\nlimbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\ntextului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 10", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_10.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_10.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței îi cădea în mâini", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de găsea.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": " Menționează cui îi aparținea casa în care stătea Eminescu, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea posesorului casei în care stătea Eminescu (de exemplu: casa aparținea bisericii) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": " Precizează două surse din care își procură cărți Mihai Eminescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din text", + "barem": " precizarea a două surse din care își procură cărți Mihai Eminescu (de exemplu: Eminescu își\nprocură cărți din biblioteca școlii sau de la profesorul său, Aron Pumnul.) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din\nbiblioteca şcoalei sau de la Pumnul”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care nota mare primită de Eminescu la istorie pricinuiește mirare în școală,\nvalorificând ultimul paragraf din textul dat", + "barem": " explicarea motivului pentru care nota mare primită de Eminescu la istorie pricinuiește mirare\nîn școală (de exemplu: profesorul era foarte sever; profesorul nu mai dăduse niciodată o notă\nmare etc.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă spiritul inegal al lui Eminescu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea spiritului inegal al lui Eminescu (de exemplu: indisciplină, profunzime,\ncuriozitate, pasiune etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică,\nezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Colegii de pe atunci ai lui Eminescu îşi mai aminteau însă de cealaltă locuinţă. Casa se afla peste\ndrum de bisericuţa de lemn „Sf. Treime” şi era a bisericii. Odăile ei slujiseră ca chilii pentru călugări şi erau,\ndar, foarte bune pentru a ţine lume în gazdă, mai ales că o mare grădină cu plopi şi pomi roditori o înconjura.\nUluci năpădite de viţă-de-vie despărţeau grădina cu plopi de locul unei fierării. Azi toate acestea au dispărut,\nşi pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. Şi-ar fi închipuit oare Ţirţec şi micii săi clienţi că acel\nbăieţaş fricos avea să dea numele uliţii lor? […] Odaia în care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii –\ndădea în grădină şi avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomandaţiilor\nduioase ale mamei, care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarnă, Eminescu îşi începu activitatea\nde licean. […] Micul Eminovici se înfăţişă colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat, pârlit la faţă de aerul de\nţară şi foarte curăţel. Părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari, umerii obrajilor puţin ieşiţi îi\ndăduseră încă de pe atunci acel aer tipic al poetului.\nSpirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un şcolar\nstrălucit, sau mai bine zis nu e unul din acei întâi în clasă, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi monitori*.\nEl are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua\nnote rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să şi le pregătească, se suia pe casă. […]\nÎn schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindcă n-aveau cărţi, învăţau gramatica şi celelalte\ndupă dictat. Eminescu căpătase de la Pumnul* însemnările de lecţiuni şi le împrumuta şi la colegi, cu condiţia\nde a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele\nde aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul (unde îl aflai mai\nîntotdeauna, duminicile şi sărbătorile), hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui\nHoffmann […] şi literatura română câtă îi cădea în mâini.\nCât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici îşi găsiseră un nou cititor. Eminescu ştia de\nacasă slova chirilică, iar lecţiile nu şi le învăţa după manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negreşit\ncronici – pe care le avea de la Ipoteşti sau din biblioteca lui Pumnul.\nDe pe acum istoria antică îl atrăgea. Într-o Istorie universală de Weller, carte plină de atracţii, pe care\no purta cu sine şi la plimbare, şi într-o Mitologie de G. Reinbeck, Eminescu găsea mai multe cunoştinţe\ndespre lumea antică, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani, de câte putea afla la\nşcoală. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la istorie, încât profesorul, vorbind în clasa a II-a B despre\ntinereţile regelui Cyrus*, spuse în chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe\ntoţi. A pricinuit mirare mare în tot gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat\ncea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai întâmplase. De altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski,\nprofesor şi el de istorie, îl iubeau.\nG. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu\n*monitor – elev însărcinat să supravegheze pe colegii lui, în lipsa profesorului\n*Pumnul – Aron Pumnul (27 noiembrie 1818 – 24 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar,\nprofesor al lui Mihai Eminescu\n*Cyrus – rege al Persiei, una dintre cele mai importante figuri ale Antichității" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă lecturile suplimentare influențează\nsau nu succesul școlar, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Viața lui Mihai Eminescu\nde G. Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul următor:\nÎn marțea aceea, bătrâna nu-l aștepta pe Urcan. Plecase de acasă de-abia de o săptămână. Trebuia\nsă meargă pe Valea Florilor, pe la Cojocna și prin părțile Clujului și apoi peste trei săptămâni să se întoarcă\npe drumul Feleacului la Turda, de unde avea să-l aducă acasă Simion cu căruța.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "„De ce o fi venind așa degrabă?” se întrebă femeia. Hm! Căscă lung, cu zgomot. Socotind că așa cum\nvine el încet, șoltâc-șoltâc, mai este vreme până ajunge acasă, își adună întâi încet firul pe fus. Bătrânul era\nîncă în deal, departe.\nDe câțiva ani, Urcănesii nu-i mai bătea inima când îl vedea întorcându-se, după o lipsă de săptămâni.\nMai căscă o dată, apoi împlântă fusul în furcă.\n„Oare el e, ori numai seamănă?” Duse mâna streașină la ochi și se uită stăruitor în zarea drumului. Pe\nalții nu i-ar fi cunoscut de la o zvârlitură, căci îmbătrânind nu mai vedea departe ca în tinerețe, dar pe Urcan îl\nrecunoștea de cum se ivea în deal.\n— El e dară. Cine să fie, vorbi ea singură. Ce-i, de vine atât de repede?\nSe desprinsese cu greu de pe scaun, căci de ședere îndelungată o dureau oasele.\nPavel Dan, Înmormântarea lui Urcan bătrânul", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă obiectivă – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatarea la\npersoana a III-a etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Ion Barbu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 11", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_11.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_11.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței dădeau un aer", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de dădeau\nimpresia.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": " Menționează două stiluri arhitectonice prezente în Bucureștiul interbelic, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două stiluri arhitectonice prezente în Bucureștiul interbelic (de exemplu: stilul\n„florentin”, stilul cubist etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": " Precizează numele cartierului bucureștean în care era situată casa familiei Cioculescu, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea numelui cartierului bucureștean în care era situată casa familiei Cioculescu (cartierul\nCotroceni) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („prin Cotroceni se\nieșea din oraș. [...] Familia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.”) – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care autorul nu deosebea păsările din curte", + "barem": " explicarea motivului pentru care autorul nu deosebea păsările de curte (de exemplu: autorul nu\ndeosebea păsările de curte pentru că nu le cunoștea; autorul era necunoscător etc.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a cartierului în care locuia autorul, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a cartierului în care locuia autorul (de exemplu: viața era plăcută,\ndeoarece era una simplă, dominată de calm și liniște etc.): prezentare adecvată şi nuanţată –\n4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În Bucureștii interbelici se construia mult, moda fiind a vilelor în stilul numit „florentin”, dar și a\nblocurilor de tip americănesc, a locuințelor cubiste și – mai departe – a caselor în stil românesc, după anumite\ndetalii arhitectonice preluate din moștenirea lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, așa-numitul stil\nnațional. Încetase construcția de case-vagon, ce nu necesitau planurile unui arhitect, dar pe care meșterii\nitalieni le zideau robuste și încăpătoare, desigur cu ornamente exterioare. [...]\nÎn stilul ei cubist, cu două geamuri rotunde, unul la parter și altul la etaj, la fațadă, care-i dădeau un aer\nde vapor, casa se deosebea de celelalte, fie mai mari, fie având un alt stil. Doar casa de vizavi, a profesorului\nBura, și ea mai nouă, se potrivea întrucâtva cu a noastră. [...]\nÎn casa cea nouă, pereții, mirosind încă a zidire proaspătă, fuseseră zugrăviți în gustul vremii, în culori\nputernice, cu desene florale. Aveam, astfel, o odaie roz, una vernil, alta albastră. Sobele fuseseră ridicate de\nmeșterul Moser, cel mai reputat din Capitală. Mobila sosea de la firma Lengyel, din Ardeal. Ferestrele și\nlemnăria, provenind de la Școala de meserii, erau de stejar vechi de cincizeci de ani, covoarele fuseseră\nțesute la Găești, în chiar casa în care locuiserăm.\nÎn grădină, de-a lungul casei, mama plantase cârciumărese și straturi de regina-nopții, în rânduri dese.\n[...] un piersic crescuse de la vreo sămânță aruncată. I se adăugă un cais. Pe un zid scurt, gardul metalic\ndespărțea casa de stradă în chip amiabil*. Curând după mutare, ne fu adusă în brațe o pisicuță neagră, cu burta\natârnând de pământ – părea că nu va trăi, dar, adoptată, se întremă și deveni membru al familiei, cu drepturi\nrespectate, printre care și acelea de a se așeza oriunde și de a nu fi deranjată în timpul somnului, după\nrecomandarea proverbului francez. Primea vizite; curtea fiind de pisici, câinii trebuiră să mai aștepte. [...].\nÎn grădină, pământul, pentru prima oară săpat, scotea plante viu mirositoare, pe foi veghea marele\npăianjen cu cruce pe spinare, în vreme ce pe pânza lui străluceau boabele de rouă ale dimineții. Câte un\nbrotac săltăreț mișca frunzele, iar mierlele țopăiau printre plante. Necunoscător într-ale ornitologiei*, nu\ndeosebeam neamurile de păsări ce onorau curtea. În timp, numai mierlele au rezistat...\nDis-de-dimineață, în curte intra olteanul cu cobilița, oferind zarzavaturi și fructe. Îl urma Mihai, pescarul\ncu crapi și șalăi. Domnul între două vârste, care trecea din poartă în poartă cu o tavă mare, vindea iaurt,\nbăiatul de la prăvălie aducea, cu o tărăboanță, lădițele cu zahăr cubic – marca Roman. [...]\nSe trăia plăcut-arhaic, din câte o curte auzeai, la ore schimbate, țipătul cocoșilor, din ungherele\nbătrânei Facultăți de Medicină țâșnea strigătul cucuvelelor, care-mi plăcea, căci nu credeam să prezică\ndezastre... De curând pietruite, în cuburi de granit, străzile își aveau muzica lor, la trecerea cailor tropăitori;\nmai vedeai trăsuri, cabriolete și chiar căruțe – prin Cotroceni se ieșea din oraș. Cartier populat de militari,\nprofesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz, Cotrocenii erau tăcuți, fără cârciumi și zaiafeturi*.\nFamilia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.\nBarbu Cioculescu, Str. Doctor Turnescu nr. 5, în vol. Casele vieților noastre\n*amiabil – prietenos\n*ornitologie – ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor\n*zaiafet – chef mare (cu lăutari)" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă modernizarea exclude\nsau nu prezența elementelor tradiționale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\ntextul Str. Doctor Turnescu nr. 5 de Barbu Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n– câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nSCENA IV\nVOICU, POMPILIAN, ȘTEFĂNESCU\nTelefonul din boxă a început să sune din chiar momentul intrării lui Ștefănescu. Cu pălăria pe cap, fără să\nsalute pe nimeni, merge direct spre biroul lui și ridică receptorul, aruncându-și în același timp privirea asupra hârtiilor\nde pe masă.\nȘTEFĂNESCU (vorbește scurt, retezat, fără brutalitate, dar puțin mecanic, ca un om obișnuit să vorbească de sute\ndomnule... (Închide telefonul. În aceeași atitudine, în picioare, în fața biroului, cu pălăria în cap, continuă să\nrăsfoiască hârtiile de pe birou, de la care, de altfel, nicio clipă nu și-a ridicat privirea.) Voicule!\nVOICU: Aici. (Se ridică alene de la masă, merge spre boxă, se oprește în fața biroului lui Ștefănescu.)\nȘTEFĂNESCU: E ceva nou?\nVOICU: Mai nimic.\nMihail Sebastian, Ultima oră", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Lucian Blaga sau lui Ion Barbu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 12", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_12.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_12.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Ziua de ieri s-a ținut după mine, crezând,\nCa un câine flămând,\nCă e legată cu ceva, cu vreo curea,\nCu vreo frânghie, de viața mea –\nȘi la o răspântie cu statui\nS-a întors, văzând că nu-i.\nS-a pierdut neputincioasă și pribeagă\nDupă ce vremea întreagă\nM-a urmat, pas cu pas, până azi\nLa amiazi.\nCine și-a pierdut o zi cât o viață,\nS-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceață.\nTudor Arghezi, O zi", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un basm\ncult studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al celor două personaje;\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru evoluția relației dintre\npersonaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final,\ntehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al fiecăruia dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n prezentare clară, nuanțată – 3 puncte;\n schematism în prezentarea statutului personajului – 1 punct\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe\ncomentate 6 puncte\n prezentarea evoluției relației dintre personaje – 2 puncte\n ilustrarea evoluției relației dintre personaje, prin oricare două episoade/secvențe\ncomentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte; simpla numire a unor episoade/secvenţe sau\ntendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj\nsemnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru evoluția relației dintre\npersonaje – 3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 13", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_13.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_13.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de bună seamă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de\nbineînțeles.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": " Menționează două orașe din Europa, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două orașe din Europa (de exemplu: Paris, Londra) – 2 puncte + 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": " Precizează una dintre sursele plictiselii, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea uneia dintre sursele plictiselii (de exemplu:conversația inevitabilă a tovarășului de\ndrum) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („Una dintre cele\nmai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de drum, care îți\nvorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care omul suportă cu greutate frumusețea unui anumit peisaj", + "barem": " explicarea motivului pentru care omul suportă cu greutate frumusețea unui anumit peisaj (de exemplu:\nde teama subconștientă că trăirea completă a frumuseții l-ar putea strivi etc.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea contradictorie a anumitor persoane despre locurile vizitate, aşa\ncum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea atitudinii contradictorii a anumitor persoane despre locurile vizitate (de\nexemplu: călătorul își amintește mereu alte locuri, a căror frumusețe l-au tulburat și nu se\npoate bucura de peisajele pe care le vede etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte;\nabordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de\ndrum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre\nlocurile acestea văzute în condiții mult mai bune (cu mașina, într-o companie interesantă, în timpul\nfestivităților, în luna mai, pe noapte cu lună etc). În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți dintre noi; chiar\nși cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei, foarte puțini au tăria să fie prezenți în\npeisajul pe care-l străbat. În Delta Dunării, cineva îți vorbește despre Riviera, întocmai după cum tovarășul\n„umblat” de lângă d-ta îți temperează entuziasmul și emoția unei nopți pe Mediterană, spunându-ți că nicăieri\nmarea nu e mai frumoasă ca în Golful Mexicului. De bună seamă că același tovarăș, dacă v-ați afla amândoi\nîn Golful Mexicului, ți-ar vorbi despre Egee sau Marea Nordului.\nCăci niciun peisaj nu e destul de strivitor pentru asemenea oameni. Când stai acasă și citești\nimpresiile altora despre tărâmuri depărtate, ai credința că oamenii aceia au călătorit ca într-un fel de hipnoză,\nfascinați de decor, de tainele locului. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Marea Roșie, care ți se pare\no mare de basm, nu împiedică pe foarte mulți să-ți vorbească, atunci când o străbați, de frumusețile altor mări\norientale. În colonii, mai ales, conversația din tren se poartă aproape întotdeauna asupra altor țări decât cea\nîn care te afli. Cât este India de tulburătoare, vei auzi vorbindu-se în tren de Papua sau New York, chiar dacă\nte afli în cele mai prodigioase* peisaje din câte are Asia. La Calcutta, conversația plină de nostalgii se poartă\nasupra Singaporelui, iar la Singapore începi să auzi vorbindu-se sfâșietor despre Paris și Londra. Nicăieri nu\ne destul de frumos, destul de extraordinar; spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de\nalte locuri, regretându-le.\nPoate că lucrurile nu sunt nici atât de simple, nici atât de frivole* pe cât par la prima vedere. Poate\ncă e mai mult decât nevoia de lăudăroșenie în conversația tovarășului de drum. Omul suportă anevoie o\nmare frumusețe, întocmai după cum suportă anevoie orice lucru „mare” (orice lucru absolut: credința,\ndragostea, eroismul, morala). În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl ajută să fugă, să nu fie prezent,\nîndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care\nl-ar strivi. Amintirea altor frumuseți este și ea un mijloc de conservare. Căci dacă omul ar trăi cu intensitate\ntoate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o\nincandescență...\nMircea Eliade, Jurnal de vacanță\n*prodigios – ieșit din comun, uimitor\n*frivol – superficial, neserios" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă o călătorie reprezintă sau nu o\nexperiență de cunoaștere, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Jurnal de vacanță de\nMircea Eliade, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Prin geamurile petecite se strecoară leneșe cele din urmă tremurări ale amurgului. Lumina ruginie\npătrunde în casa din ce în ce mai cernită, umplând odăița cu umbre deșirate. În vatră flăcările roșcate pâlpâie\ndomol, se preling ca niște limbi de șarpe în jurul ceunașului funinginit, în care apa de mămăligă hohotește\nînăbușit. Adieri răcoroase rătăcesc pe sub pereții coșcovi, se furișează înăuntru și-nvălmășesc, câte-o clipă,\njocul blajin al focului...\nPe prichiciul cuptorului, moș Costan șade pipernicit și tăcut, cu priviri pribege, cu gânduri cine știe\nunde. În fața lui, Ileana, o fetișcană ca un bobocel înrourat, răsucește repede-repede firul subțirel de in.\n— Spune, tăticule... mai spune! bâlbâie fata cu glas moale, care, în liniștea înserării, răsună întocmai\nca un fâșâit ușor de aripi.\nBarba bătută de brumă a moșneagului tremură o clipă. Se uită galeș, pe sub gene, la Ileana, pe care\nlumina trandafirie a flăcărilor o învăluie într-o haină scumpă din povești, apoi, cu glas lin, cu ochii închiși,\nparca-ar citi în carte vremile trecute, începe:\n— ... Uite... era fetișcană, ia, așa ca tine. O guriță cât o cireașă coaptă și doi ochi albaștri cum e cerul\ncând e mai limpede. Și cum râdea, cum râdea! Îți fura inima.\nLiviu Rebreanu, Cântecul iubirii", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă obiectivă – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatarea la\npersoana a III-a etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un text\ndramatic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic studiat, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, modalităţi de caracterizare, notațiile autorului,\nregistre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al fiecăruia dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n prezentare clară, nuanțată – 3 puncte;\n schematism în prezentarea statutului personajului – 1 punct\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două scene comentate\n6 puncte\n prezentarea evoluției relației dintre personaje – 2 puncte\n ilustrarea evoluției relației dintre personaje, prin oricare două scene comentate –\n2 puncte + 2 puncte = 4 puncte; simpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa\nde rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură şi de limbaj semnificative pentru\nevoluția relației dintre cele două personaje 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru evoluția relației dintre\npersonaje – 3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 14", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_14.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_14.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței statură de urieș", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de mare.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": " Menționează două domenii care îl preocupă pe Costache Negri, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două domenii care îl preocupă pe Costache Negri (de exemplu: literatura și istoria) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație\n– 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": " Precizează persoana din familia lui Radu Rosetti cu care coresponda Costache Negri, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din text", + "barem": " precizarea persoanei din familia lui Radu Rosetti cu care coresponda Costache Negri (de exemplu:\ntatăl lui Radu Rosetti etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență din text (de exemplu: „Mai\nposed scrisori franceze adresate de el tatei încă înainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi\nbărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune, generoase şi artistice.”) – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care surorile lui Costache Negri nu stăpâneau limba greacă, valorificând informațiile\ndin cel de-al doilea paragraf al textului", + "barem": " explicarea motivului pentru care surorile lui Costache Negri nu stăpâneau limba greacă (de exemplu:\nîn copilăria lor, surorile s-au familiarizat cu limba franceză) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Costache Negri, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui Costache Negri (de exemplu: inteligența, modestia, patriotismul\netc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui\nHercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,\nochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,\nlungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,\nlungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de\nbunătate ce o făcea de la primul aspect. […]\nCostache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui\nCuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată\ncultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi\nde chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.\nFăcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de\ntablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai\nmulte cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al\nfrumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei\nînflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese\nînlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui\nîntrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi\nnumai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa\nmulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se\nîmprejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,\niar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era\nnu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă\nînainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,\ngeneroase şi artistice.\nRadu Rosetti, Amintiri\n* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc." + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă studiul limbilor străine\nreprezintă sau nu un avantaj în formarea tinerilor, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Amintiri de Radu Rosetti, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă ��n discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n– câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica\nînlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea\nînchipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprâncenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant,\ndar și mai amuzant e timbrul vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte\nori te-ar întâlni, și te întâlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de\npălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele\ncâteva magazii sau cutia de pălării rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin,\nîncepe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar\nlua-o de nevastă, cu orice risc.\nHacik are un suflet admirabil, exprimat ridicol, dar în cazul lui ridicolul ți-l face cu atât mai drag. Poartă\npretutindeni vioara cu el și e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă mare, cântându-și toate\ndeznădejdile, ca să-ți fie, măcar pentru o clipă, frate.\nIoana mi-a spus: „Când am fost la Cavarna, în timpul despărțirii noastre, numai cu Hacik mă simțeam\nmai bine, căci îmi amintea de tine.” De ce? Căci între mine și Hacik nu-i nicio asemănare. Poate că Hacik nu\neste decât eu, ușor caricaturizat sau simplificat, fără amănuntele care mă complică inutil? Sau poate că lângă\nființa tragică și ireală a lui Hacik orice deznădejde găsește un teren prielnic?\nAnton Holban, Ioana", + "barem": "Prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n6 puncte\n precizarea a două modalități de caracterizare: 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n prezentarea fiecărei modalități de caracterizare (prezentare adecvată și nuanțată – 2 puncte;\nîncercare de prezentare: 1 punct): 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui roman psihologic sau\nal experienței studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema romanului studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru romanul studiat (de\nexemplu: acțiune, conflict, relaţii temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțele comunicării\nnarative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea romanului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema romanului studiat 6 puncte\n precizarea temei romanului: 2 puncte\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema\nromanului (comentare adecvată – 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvențe sau\ntendința de rezumare – 1 punct): 2 x 2 puncte = 4 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,\nsemnificative pentru romanul studiat 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru romanul studiat – 3 puncte;\n abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 15", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_15.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_15.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței ca pe apă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de foarte\nbine/fără greșeală.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie, unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? Mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": " Menționează numărul maxim de bile pe care tânărul le poate extrage la examen, utilizând informaţiile din textul\ndat", + "barem": " menționarea numărului maxim de bile pe care tânărul le poate extrage la examen (de exemplu:\nmaximum trei bile) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie, unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? Mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": " Precizează locul unde este așezată urna cu bile la examen, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea locului unde este așezată urna cu bile la examen (de exemplu: urna este așezată pe\ncatedră/în fața profesorului) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text (de\nexemplu: „La fiecare număr corespundea o bilă pe care o trăgeam la noroc din urna așezată pe\ncatedră în fața profesorului.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie, unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? Mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care tinerii erau nervoși înaintea examenelor", + "barem": " explicarea motivului pentru care tinerii erau nervoși înaintea examenelor (de exemplu: din\ncauza emoțiilor/din cauza slabei pregătiri. etc.): explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de\nexplicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie, unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? Mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a autorului, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a autorului (de exemplu: caracter superstițios etc.): prezentare\nadecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare\n– 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "La examen materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. La fiecare număr corespundea o bilă pe care\no trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului. Urcându-mă pe scările care duceau la\nlitografie, unde mă preparam, am găsit o bilă, o bilă ca de loton, cu numărul 17 scos în relief într-un cerc roșu. Am\nsărit în sus de bucurie, socotindu-l așezat acolo anume pentru mine de mâna providenței. N-am mai citit nimic. Am\nplecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu singur, că la examen îmi va\ncădea, cum ziceam noi, biletul 17. Nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. În orice caz, ar fi fost de vină\nsoarta că nu s-a ținut de vorbă, nu eu, care abia așteptam prilejul să pun cartea în cui.\nM-am repezit la chestionar. În dreptul numărului 17 era prevăzut cu litere rotunde „Războiul celor două\nroze”, pe care l-am învățat ca pe apă.\n— Ai isprăvit materia? Mă întrebau băieții, văzându-mă că hoinăresc fără habar.\n— Mie îmi cade 17.\n— Dar dacă...\n— Aveți să vedeți.\n— Măi...\n— Imposibil!\nÎn zilele de examen, sculați mai de dimineață, ne plimbam nervoși, în haine de paradă, repetam\nînghițind vorbele, bolborosind, verzi la față, amețiți de citirea cu glas tare a chestiunilor la care ne credeam\nmai slabi sau trase între noi la sorți, de probă.\n— Spune repede, ce număr îmi cade?\n— Opt.\n— Da’ mie?\n— Paisprezece.\nȘi se despărțeau întorcându-și spatele, să întărească pronosticurile.\nFiind la începutul catalogului, am intrat printre cei dintâi. Fără tremur, fără emoție, am băgat degetele în urnă [...].\nAm scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de dezorientat. Invitat cu insistență,\nam tras alte două bile, cu același noroc. Desigur, de bine, de rău, aș fi putut înnădi ceva. Dar eram indignat.\nAu recunoscut și băieții că am avut un ghinion fantastic.\nGh. Brăescu, Amintiri\n*litografie – metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de\nnegative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă\n*loton – joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat\ncu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă norocul influen��ează sau nu\nreușita la un examen, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Amintiri de Gh. Brăescu,\ncât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit,\nÎntins în zare lungă și fără de sfârșit,\nIar colo-n miază-noapte cu codri de stejar\nSe pierd una cu cerul Carpații seculari;\nDar spre apus prin nouri o geană e subțire,\nPrin care cerul râde cu-a lui nemărginire;\nA nourilor lume aurită e de soare\nCe cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare,\nÎmprăștie în neguri subțiri din juru-și norii;\nCa la minune cată la dânsul călătorii.\nDeodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe\nÎn ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe,\nApunerea cerească părea de roze ninsă,\nCa pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa,\nIar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi,\nApoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi.\nMihai Eminescu, Sub cerul plin de nouri", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcţie a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu sau lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale,\nincipit, final, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\ntextului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 17", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_17.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_17.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței căzusem la învoială", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de căzusem de\nacord, agreasem. etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor, referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": " Menționează durata frecventării de către autor, până la momentul evocat, a cursurilor universitare", + "barem": " menționarea duratei frecventării cursurilor universitare de către autor (două luni) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor, referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": " Precizează frecvența cu care Lucian Blaga primea corespondența, în perioada în care se afla la Purcăreți,\njustificându-ți răspunsul cu o secvență din text", + "barem": " precizarea frecvenței cu care Lucian Blaga primea corespondența, în perioada în care se afla la\nPurcăreți (de exemplu: o dată pe săptămână) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă\nsemnificativă din text („Ziarele nu soseau decât o dată pe săptămână, când pârgarul cătunului le\naducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă de fieștecare dată pe la\nMama, să-mi ridice corespondența.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam îns�� cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor, referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Lucian Blaga evită cursurile de filosofie", + "barem": " explicarea motivului pentru care Lucian Blaga evită cursurile de filosofie (de exemplu:\nprofesorii nu îi transmiteau nicio informație nouă etc.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte;\nîncercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor, referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, caracteristile vieții într-un sat de munte, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea caracteristicilor vieții într-un sat de munte (de exemplu: impresia de adăpost față de\nevenimentele istorice; liniște etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "După Crăciun trece pe la mine Romul Bena, un văr de-al meu dintr-un sat din apropiere. Am copilărit\nîmpreună, împărțind aceeași cameră la aceeași gazdă, când eram prin clasele primare la școala saxonă* de la\nSebeș-Alba. Romi – așa-i spuneam – era tânăr dascăl la Purcăreți, un sat de munte, ciobănesc, așezat pe-un\nplai, ce dă într-o vale paralelă cu valea Sebeșului. Auzise c-am sosit de la Viena și venea să mă vadă. După ce\nam stat puțin de vorbă, el îmi spune: „Știi că nu arăți prea bine. N-ai vrea să vii cu mine la Purcăreți? Să vezi\ncum m-am gospodărit! Are să-ți facă bine aerul de munte. Sus pe plai e zăpadă mare și nu e umed ca aici!” [...]\nAm căutat chiar din prima zi să-mi potrivesc traiul la tiparele vieții de plai. Aceste tipare nu aveau\nsurprize decât pentru începători, din categoria cărora eu eram singurul prin părțile locului, dar și singurul în\nstare de a le învedera* relieful. Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de\ntumulturile istoriei, ce numai arar își trimitea rumoarea din vale la noi. Ziarele nu soseau decât o dată pe\nsăptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu pârgarul să treacă\nde fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența. Așteptam corespondența cu nerăbdarea unuia\ncare ar umbla pe cărare de jar și ieșeam totdeauna în calea aducătorului până la o curmătură* pe care am\nbotezat-o „curmătura respirației tăiate”.\nÎn ceasurile de școală, când Romi își ținea lecțiile, eu stam în bârlogul meu de alături și citeam. Îmi\nadusesem într-adins o singură carte: un monumental tratat de biologie. Era aceasta o materie ce mă interesa,\ndar la care trebuia să dau în primăvară și un examen. În răstimpul celor două luni cât frecventasem cursurile\nuniversitare, am băgat repede de seamă că în ceea ce privește filosofia, sub raport problematic, sistematic și\nistoric, profesorii nu aveau să-mi spună nimic nou. Toate aceste lucruri, docte* în aparență, îmi erau știute\ndintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu. Și, cum nu eram adept al refrenurilor, începui să evit cursurile\nde filosofie. Audiam însă cu pasiunea unui om de vocație științele naturii, îndeosebi biologia, pe care o\nînscrisesem de altfel ca materie secundară, și la fel alte cursuri, pe care nu le înscrisesem, de exemplu istoria\nartelor, reprezentată prin profesori de talie mondială. În iarna aceasta, în liniștea de pe plai, de două luni mă\nîndârjeam să mă inițiez în problemele esențiale ale biologiei teoretice. Îmi aduc aminte ce revelare fuseseră\npentru mine regulele eredității ale lui Mendel, cu posibilitățile neașteptate de a introduce matematica în\ndomeniul vieții și al așa-zisului „destin”. Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de\naltfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare\nintermitentă.\nLucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor\n*saxon – care aparține vechii Saxonii sau saxonilor, referitor la Saxonia ori la saxoni\n* a învedera – a (se) face vizibil, clar, evident\n*pârgar – vătășel la primărie (în vechea organizare administrativă); pândar, păzitor, paznic\n*curmătură – depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte\n*doct – erudit, savant" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă învățarea poate avea loc sau nu\nîn afara școlii, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Hronicul și cântecul vârstelor de\nLucian Blaga, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 -3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Când cotiră în strada Sfinții Voievozi, Gonea zări numaidecât, pe trotuarul din față, pe Margareta cu\nAristică. Veneau încetinel, șoptindu-și nas în nas, ca doi logodnici. Gonea simți că-i joacă genunchii, se opri și\nse răzimă de un perete, cu privirile pironite la dânșii. Apoi bâjbâi cu mâna, ca și când ar fi vrut să apuce pe\nTeacă de braț, dar Teacă o tulise îndată ce dăduse cu ochii de Aristică. Vedea singur că e caraghios și se\npomeni punându-și întrebări peste întrebări: „Ce vreau eu acuma? Ce caut aici? La ce-am mai venit aici, când\nștiam bine că sunt laș, că nu pot să fac nimica?”\nSe uită înspăimântat la cei doi, cu ochii înlăcrimați, parcă le-ar fi cerut iertare... Ei însă râdeau și nici\nnu-l vedeau. […] Numai târziu de tot, când perechea se depărtase de-a binelea, se urni și el după dânșii,\nșontâc-șontâc, fără să-și dea seama pentru ce, ca un cățel bătut, pe urmele stăpânului care l-a huiduit.\nLiviu Rebreanu, Golanii", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatarea la\npersoana a III-a etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-o comedie studiată.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate;\n– analiza a două componente de structură şi de limbaj ale comediei studiate, semnificative pentru construcția\npersonajului ales (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, modalităţi de caracterizare, notațiile autorului, registre\nstilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n prezentare ezitantă – 3 puncte\n prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene comentate – 2 puncte + 2 puncte; simpla\nnumire a unor scene sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi de limbaj ale comediei\nstudiate, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru construcția\npersonajului – 3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 18", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_18.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_18.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,\ncu fulgere, cu stele lungi în ea?\nArborii stăteau drept, intonând\nimnul vieţei şi-n zarea foşnind,\nverde ca un codru lichid,\ns-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.\nŞi noi stăteam ca pomii în picioare.\n„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare...”\nŞi plantele creşteau, ne făceau semne,\nca nişte mâini, ca umbre neîmpăcate,\nse străduiau spre viaţă să ne-ndemne\nși iar cădeau în deznădejde toate.\nMagda Isanos, Ţii minte-ntâia ploaie?", + "barem": "Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice – 6 puncte\n comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele\nartistice – 3 puncte\n simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un text\nnarativ studiat, aparținând lui Ion Creangă sau lui Ioan Slavici.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al celor două personaje;\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru evoluția relației dintre\npersonaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final,\ntehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n prezentare clară, nuanțată – 3 puncte;\n schematism în prezentarea statutului personajului – 1 punct\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe\ncomentate 6 puncte\n prezentarea evoluției relației dintre personaje – 2 puncte\n ilustrarea evoluției relației dintre personaje, prin oricare două episoade/secvențe\ncomentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte; simpla numire a unor episoade/secvenţe sau\ntendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj\nsemnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru evoluția relației dintre\npersonaje – 3 puncte; abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 19", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_19.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_19.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței lipsită de sprijin material", + "barem": " indicarea sensului secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de cu o sițuație\nmaterială precară/săracă.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": " Menționează sursa din care află autoarea despre situația dificilă a străbunicii sale, utilizând informaţiile din\ntextul dat", + "barem": " menționarea sursei din care autoarea află de situația dificilă a străbunicii (Autoarea află\ndespre situația dificilă a străbunicii din jurnalul acesteia.) – 4 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": " Precizează proveniența bunicilor paterni, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din text", + "barem": " precizarea provenienței bunicilor paterni (de exemplu: de la Dunăre) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text („urma bunicilor noștri de pe malul Dunării”) –\n2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit ��n vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care mama autoarei alege să fie institutoare", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care mama autoarei alege să fie institutoare (de exemplu: Mama\nrămăsese orfană, alături de doi frați mai mici./Multe dintre fetele cu educație burgheză alegeau, la\nterminarea liceului, această carieră.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de\nexplicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, opțiunile educaționale ale tinerelor din generația mamei autoarei, aşa cum\nreiese din textul dat", + "barem": " prezentarea opțiunilor educaționale ale tinerelor din generația mamei autoarei (de exemplu: urmau\nfie pensionul, fie cursuri superioare la liceu etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte; abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar a venit aici momentul să vorbesc despre mama: oricum l-am amânat prea multă vreme. L-am\namânat tocmai pentru că importanța mamei în formarea mea a fost decisivă. [...]\nMama s-a născut în cantonul Vaud, într-una din cele mai frumoase zone geografice ale lumii, așa-zisa\n„Riviera elvețiană” care privește, dincolo de Lacul Léman, spre Alpii Savoiei. De nenumărate generații,\nstrămoșii ei au trăit pe acel pământ aspru și luminos, alternativ muncind și contemplându-l. Perfecta\norganizare a arhivelor elvețiene permite oricui să-și regăsească numele stră-stră-străbunicilor, chiar dacă e\nvorba de familii fără legătură cu aristocrația. [...] Urcând pe linia celor patru bunici ai mamei, îi găsim ca\nlocuitori în această regiune vreme de trei sau patru secole, unii chiar, ne spune un dicționar, începând din\nsecolul al XV-lea. Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca\nmai sus de trei generații. Arhivele primăriilor sau bisericilor nu ne pot spune mai nimic: ba au ars, ba au fost\nturcii sau bulgarii, sau cine mai știe cine. [...]\nEra, când a sosit aici, o ființă veselă, activă și independentă. Făcuse studii mai serioase decât alte\ntinere din generația ei, nemulțumindu-se cu un simplu pension: absolvise în 1908 cursul superior al Liceului\ndin Lausanne, cu un program echivalent cu cel al claselor de băieți. Cărțile ei solid legate în pânză,\nmanualele de literatură, botanică sau istorie m-au impresionat totdeauna prin cuprinderea și amănunțimea\nlor. Dar părinții ei muriseră tineri și la șaptesprezece ani mama a rămas orfană, cu doi frați mai mici. Cu atât\nmai mult, dar și conform unui obicei răspândit în vremea aceea printre fetele care primiseră o educație\nburgheză, ea s-a oferit prin școală, la sfârșitul liceului, să plece ca institutoare de limba franceză într-o\nfamilie aristocratică germană: baronul von Putkammer era guvernatorul Alsaciei și Lorenei, dependente pe\natunci de coroana imperială prusacă. Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în\nmediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte. La\nîntoarcerea în Elveția s-ar fi putut mărita sau ar fi rămas lângă o mătușă bogată și fără copii, care o\nadoptase. Dar firea mamei se împăca greu cu acest gen de viață monoton; dorința de a vedea și a\ncunoaște cât mai multe a făcut-o să pornească iar, spre altă țară, având de data asta și o motivație mai\nadâncă și mai generoasă: bunica ei din partea tatălui, care o adora și care o botezase, rămăsese lipsită de\nsprijin material, iar rudele bogate din partea mamei nu se socoteau nicidecum obligate s-o ajute. Poate că\nn-aș fi aflat și nici n-aș fi înțeles toate acestea dacă ele n-ar fi fost înscrise, odată cu menționarea\nmandatelor trimise de mama, în jurnalul acelei străbunici: un text de familie tulburător, ținut vreme de\ntreizeci de ani, o mărturie de o delicatețe și o autenticitate fără preț. Și încotro a hotărât din nou să plece\nviitoarea institutoare a unei fetițe de doisprezece ani, ea însăși fiind abia de douăzeci? La... București, unde\navea să stea aproape cinci ani.\nAnnie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă alegerile profesionale sunt\ninfluențate sau nu de evenimentele din viața personală, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 – 1947 de Annie Bentoiu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 -3 greșeli – 1 punct;\n4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare\nCentrul Național de Politici și Evaluare în Educație", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica\nînlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Mă întreb: de ce nu însemn eu faptele Isabelei cu vorbele Isabelei? Poate pentru că vorbește prea\nmult. Iar în fața acestui caiet nu mi le amintesc. Astăzi am fost chiar uimit că, după o dimineață petrecută\nîmpreună, sunt incapabil să scriu aici ce a vorbit. Gândurile – cu ajutorul gândurilor mele – le cunosc, înțeleg\nfrumoase ca să mi le amintesc; sau sunt atât de personale, încât scrisul meu nedibaci nu izbutește să le\npăstreze. Astăzi, Isabel mi-a povestit copilăria ei la Simla. Și-a început școala la călugărițe. A avut o prietenă\ncare acum se află în Scotland. Prietena era întotdeauna bolnavă, era palidă. Încerc iarăși să surprind o formă\nprecisă, un trup cu o anumită lumină și un suflet cu anumite margeni. Și să fie aceasta Isabel. Iar alături de\nea, prietena bolnavă. Nu izbutesc s-o văd. Unde e Isabel, sub brazii aleielor din Simla?\nMircea Eliade, Isabel și apele diavolului", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip subiectiv – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: relatarea la persoana I, naratorul este și\npersonaj etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Tudor Arghezi sau lui Ion Barbu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 20", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_test_20.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_20.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "SCENA a II-a\nSORCOVĂ, LUCA LACRIMĂ, NASTASIA\nNASTASIA (s-a oprit în prag și îngână): Ce-ntuneric!\nSORCOVĂ (intră, din bucătărie, cu lampa aprinsă): … și eu care credeam că Nastasia plânge de ochii lumii\n(a pus lampa pe masă) și face nuntă cu… (O vede pe Nastasia și, admirativ:) Brava! Bine-ai adus-o din\ncondei! Brava, Nastasio!\nNASTASIA (o miră și o doare fericirea lui Ion Sorcovă).\nSORCOVĂ (i se risipește entuziasmul și luptă să-l adune, râde în silă): Ei, lasă, nu te mai face n-aude-n-a-vede,\ncă pricepem noi! Bănuiam eu! Bănuiam eu că pui ceva la cale!... E bine ce faci! Merită! Un ucigaș ca el…\nNASTASIA (a tresărit): Care… el?\nG. M. Zamfirescu, Domnișoara Nastasia", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte\n prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui George Bacovia sau lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să\ndezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 1", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_var_01.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2020_bar_01.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței cu ochii deschişi", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de a deveni\nagitată etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": " Menționează anul în care a fost ocupat Parisul, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " menționarea a două destinații ale celor care călătoresc cu vaporul (câte 2 puncte pentru oricare\ndintre destinațiile Viena, Brăila sau Galați) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": " Precizează un scop al scrisului, din perspectiva autorului, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea perioadei anului în care are loc călătoria descrisă de D. Bolintineanu (de exemplu:\nCălătoria are loc toamna.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvenţă semnificativă din text („La 20\nsept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace.”) – 2 puncte; formularea răspunsului\nîn enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață�� sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care autorul nu a scris în jurnal în ultima jumătate de an", + "barem": " explicarea motivului pentru care căpitanul ordonă mutarea femeilor cu copii (de exemplu:\nCăpitanul reacționează emoțional, fiindu-i milă de femeile cu copii care trebuie să îndure\ncondițiile grele de pe punte.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare –\n2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, părerea autorului despre comunicarea într-o limbă străină, aşa cum reiese\ndin textul dat", + "barem": " prezentarea a ceea se întâmplă cu vaporul pe timp de furtună (de exemplu: intră în ruliu,\naflându-se în balans generat de vântul puternic etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte;\nabordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Miercuri, 1 ianuarie 1941\nAm pierdut obișnuința de a ține un jurnal și acum îmi vine greu să-l reiau. Din iunie, de la căderea Parisului,\nde când am renunțat să mai scriu (mi-era silă și mai ales aveam un îngrozitor sentiment de inutilitate…), am mai\nîncercat o singură dată, pe la sfârșitul lui octombrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruință.\nTrebuie oarecare energie, anumită încăpățânare pentru a ține un jurnal – cel puțin la început, până te\ndeprinzi, până găsești tonul just. În definitiv, este ceva artificios* în însuși faptul de a ține un jurnal intim.\nNicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipsește scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipsește necesitatea\nimediată. (Îmi aduc aminte că, la Paris, cu Poldy, niciodată când eram singuri nu vorbeam franțuzește, deși am\nfi vrut s-o facem pentru exercițiu. Dar ni se părea nefiresc, pretențios. Ca să vorbim franțuzește în libertate,\naveam nevoie să fim constrânși de prezența cuiva care nu știa altă limbă). E ceva din aceeași jenă în\ndificultatea mea de a scrie „pentru mine”. Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare\nsau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară, cel puțin la început, un lucru absurd, lipsit de\nintimitate.\nTotuși am regretat de atâtea ori că n-am avut destulă vitejie ca să continui jurnalul meu în ultima jumătate\nde an. Trebuia să privesc cu ochii deschiși tot ce s-a întâmplat de atunci. Mă gândesc acum la lunile mele de\n„zonă”* și parcă nu regăsesc atmosfera lor de teroare. Îmi spun că eram atunci aproape de moarte [...] – dar\ntoate astea sunt acum șterse, indiferente, aproape de neînțeles. Noaptea mobilizării, plecarea din cazarmă,\ndrumul, ireal parcă, spre Oltenița, sosirea în zori, pe ploaie, la Valea lui Soare, cele patru săptămâni de acolo,\nscenele repetate cu Niculescu, cu Căpșuneanu, scurta permisie de la București, la începutul lui august (cu\nsentimentul violent că „zona” și „cealaltă viață” sunt două lucruri absolut diferite, ca și cum ar fi pe două planete\nstrăine)… […]\nAn tragic, an de coșmar, an plin de spaime, de mizerii, de nenorociri – și totuși l-am terminat astă-noapte\nfără deznădejde. Cu oroare, dar fără deznădejde. Mai sper încă, mai cred încă. În iunie, când a căzut Parisul,\ntotul mi se părea terminat, pierdut, definitiv pierdut. Astăzi viața îmi pare într-un îndepărtat viitor posibilă. Este și\natâta foarte mult.\nMihail Sebastian, Jurnal 1935 – 1944\n*artificios – artificial\n*zonă – termen folosit în jurnalul lui Mihail Sebastian referitor la graniţă; spaţiu de manevre militare" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă starea sufletească a oamenilor\neste sau nu influenţată de evenimentele sociale sau istorice, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras\ndin volumul Jurnal 1935 – 1944 de Mihail Sebastian, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ raportarea la text în dezvoltarea oricărui argument – 3 p.; raportarea la experiența personală sau\nculturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și\nmijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "Trec vremile... ca niște ape\nȘi fața lumilor o spală...\nSe luptă sufletul să scape\nDin furtunoasa-nvălmășală\nȘi din șivoaiele de apă.\nCa-n încleștarea agoniei\nS-afundă iar și iar se suie.\nIzbește-n porțile veciei,\nDar taina nimeni nu-i să-i spuie,\nȘi iar s-afundă... și se suie!\nVasile Voiculescu, Trec vremile", + "barem": "Prezentarea perspectivei narative din fragmentul dat 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă obiectivă – 2 puncte\n–evidenţierea perspectivei narative indicate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatarea la\npersoana a III-a etc.\nprezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte\nprezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte\nîncercare de valorificare a fragmentului – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli\nde punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui personaj dintr-un\ntext narativ studiat, aparținând lui Ioan Slavici sau lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru\nconstrucția personajului (de exemplu: acțiune, incipit, final, conflict, tehnici narative, modalităţi de\ncaracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante\n– 3 puncte\n relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 1", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2021_Test_01.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_2021_bar_01.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței fără oprire", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de neîncetat,\nnecontenit.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": " Menționează localitatea aflată la cea mai mică altitudine de pe cursul Dunării, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea localității aflate la cea mai mică altitudine de pe cursul Dunării (Sulina) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": " Precizează semnificația banului aruncat în bazinul din Donaueschingen, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea semnificației banului aruncat în bazinul din Donaueschingen (de exemplu: Banul\naruncat în bazinul din Donaueschingen simbolizează îndeplinirea unei dorințe.) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Am aruncat un ban în\nbazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina, măcar pentru o oră.)\n– 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care ziua de călătorie a dobândit sens", + "barem": " explicarea motivului pentru care ziua de călătorie a dobândit sens (de exemplu: Lăsându-se purtat de\ninspirație, călătorul este emoționat când înțelege că a ajuns la izvoarele Dunării.) – 4 puncte: explicare\nnuanțată – 4 puncte/simpla indicare a motivului – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, concepția autorului despre frumusețea lumii, așa cum se desprinde din\nparagraful al doilea", + "barem": " prezentarea concepției autorului despre frumusețea lumii, așa cum se desprinde din paragraful\nal doilea (de exemplu: În concepția autorului, frumusețea lumii este dependentă de frumusețea\noamenilor. etc.) – 4 puncte: prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte/abordare schematică,\nezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Venind întunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, într-un moment când\nploaia contenise și îmi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest în\nmijlocul satului, numit „Bören”; nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea în Germania! [...]\nUltimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor\nfrumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac,\nam să răspund că frumusețea omului se poate și ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.\nM-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam în Franța?\nSchimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart [...].\nAm plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în\nmașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.\nȘi mai departe. Îmi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile [...]. Deși indicatoarele de\ndrum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ținta etapei nu mi se părea convingătoare;\nparcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile.\nToată ziua va fi inutilă.\nAm ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă\naflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai\nbogate.\nPloaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde\ns-a hotărât că izvorăște Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular,\nbetonat, de vreo opt metri în diametru, cu pietriș pe fund, colorat în tonuri verzui, cenușii, brune și albastre.\nSub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârșit de clară, pare colorată într-o nuanță născută din toate.\nDe-aici sunt două mii opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina și pe această distanță Dunărea coboară\nșase sute șaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau\nde tot ce înseamnă viața mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.\nAm aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,\nmăcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.\nAccept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de\nbazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un\ntrandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.\nRadu Tudoran, Acea fată frumoasă" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă un loc vizitat poate sau nu să\nschimbe starea emoțională a călătorului, raportându-te atât la fragmentul extras din textul Acea fată frumoasă de\nRadu Tudoran, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Actul III\nO odăiță, acasă la sora lui Mitică. [...] Două ferestre aproape lipite dau peste o boltă de viță ruginită.\nGhivece cu mușcate în fereastră, gutui puse să se coacă, perdele albe și figuri geometrice brodate deschise\nși prinse într-o parte și alta a ferestrei. În mijloc, o masă cu un picior, pe care e așternută o față de masă\nlucrată de mână: verde, roșu și culoarea nisipului. [...] Pe pereți portrete de familie, făcute după fotografii. O\nfotografie îl arată pe Mitică militar, cu ranița și arma pe umăr. Altă fotografie reprezintă un grup de absolvenți.\nSub fereastră e ca un soi de laviță pe care se pot pune hainele. În jurul mesei se află, în dreapta, un fotoliu\nscund, cu brațe groase de tot, așa că se poate sta comod pe ele. E acoperit cu o velință*. În partea cealaltă e\nun fotoliu din altă garnitură. Mai e un scaun obișnuit de restaurant pe care stă Mitică acum, când se\nbărbierește. Tot mobilierul e vechi, ruinat destul, dar foarte curat. Străbate, aruncând pete luminoase pe\ndușumea, ici și colo, prin bolta de viță, un soare anemic de noiembrie.\nScena 1\nMITICĂ, NEPOTUL, apoi ANA[...]\nANA (femeie ca de treizeci de ani, foarte frumoasă, dar cu fața obosită de griji și necazuri, gospodină harnică,\nmuncită de nevoi, intră cu un braț de lemne): Mitică, parcă te-ai duce la nuntă, frate.\nCamil Petrescu, Mitică Popescu\n*velință – țesătură țărănească de lână", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajului, precizarea unor detalii scenografice, precizări de coordonate temporale sau\nspațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte/simpla\nprecizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje într-un roman\ninterbelic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al celor două personaje;\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale romanului interbelic studiat, semnificative pentru\nevoluția relației dintre personaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale,\nincipit, final, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n prezentare clară, nuanțată – 3 puncte/schematism în prezentarea statutului personajului – 1 punct\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe\ncomentate 6 puncte\n prezentarea evoluției relației dintre personaje – 2 puncte\n ilustrarea evoluției relației dintre personaje, prin oricare două episoade/secvențe\ncomentate – 2 puncte + 2 puncte; simpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa\nde rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\nromanului interbelic studiat, semnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru evoluția relației dintre\npersonaje – 3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru\nevoluția relației dintre personaje – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2020", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2020_var_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2020_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței pune în practică", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este aplică.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": " Menționează o consecință a adaptării pinguinilor la mediu, așa cum reiese din textul dat", + "barem": " menționarea unei consecințe a adaptării pinguinilor la mediu (de exemplu: Aripile și-au pierdut\nfuncția de bază./Aripile sunt folosite pentru înot.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": " Precizează tipul de mamifere pe care Emil Racoviță mărturisește că nu l-a văzut în expediția sa, în\nciuda așteptărilor, justificându-ți răspunsul cu o secvență din text", + "barem": " precizarea tipului de mamifere pe care Emil Racoviță mărturisește că nu l-a văzut în expediția sa, în\nciuda așteptărilor (balene france) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență din text (Un punct\nasupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, [...] dar n-am văzut balene de\nacest soi.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care „Belgica” nu poate acosta la țărmul Țării lui Alexandru I", + "barem": " explicarea motivului pentru care „Belgica” nu poate acosta la țărmul Țării lui Alexandru I (de\nexemplu: imposibilitatea de a pătrunde prin întinderea de gheață) – 4 puncte (explicare nuanțată –\n4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte); formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, asemănările dintre comunitățile de pinguini și cele umane, așa cum\nrezultă din textul dat", + "barem": " prezentarea asemănărilor dintre comunitățile de pinguini și cele umane (de exemplu: trăiesc în grupuri\norganizate, apelează la principiul asocierii, puii/copiii sunt supravegheați de adulți): prezentare adecvată şi\nnuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie\nși punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Dar paserile cele mai curioase și mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceste\npaseri au pierdut principala însușire a paserilor, căci aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la\nînot și nu pot servi la zbor. Două specii mai ales își împart domnia acestor țări [...]. Pinguinul antarctic, o\npasăre ca la 60 de centimetri înălțime, face un mic cuib de pietricele la care clocește două ouă; la fiecare\nfamilie, tatăl și mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor și duc crunt război și mare sfădălie* cu\nfamiliile vecine. E vorba ca fiecare să-și apere locușorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei și acest\nlucru, ca în familiile omenești, nu se execută fără larmă. Pinguinul papuan, mai isteț, pune în practică\nprincipiul asociațiunei, căci toți copiii unui oraș sunt strânși la un loc într-un soi de pension și sunt\nsupravegheați de câțiva adulți ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se\nschimbă, pe când alți adulți se ocupă cu hrana copiilor.\nȘi foci am găsit în strâmtoarea lui De Gerlache și, mai ales, o specie numită foca lui Weddell. Un\npunct asupra căruia se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france, a acelor animale ce se\nvânează cu atâta destoinicie în mările Nordului; dar n-am văzut balene de acest soi. Alți cetacei* erau\nfoarte numeroși și reprezentați prin două specii, mai ales megaptere*, de 14 ori 15 metri lungime, și\nbalenoptere, de peste 20 de metri.\nLa 12 februarie am părăsit strâmtoarea De Gerlache și ne-am îndreptat spre sud. Am văzut Țara lui Graham,\ndar nu ne-am putut apropia de ea din cauza ghețurilor. La 16 februarie, un pământ muntos și întins apăru înspre sud;\nera, fără îndoială, Țara lui Alexandru I, dar încercările noastre de a aborda pe ea au fost zadarnice. Lanuri întinse de\ngheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele; ba chiar încercările noastre\nau avut ca urmare ca „Belgica” să fie prinsă timp de două zile, fără a putea face vreo mișcare. Ieșiți în sfârșit în marea\nliberă din nou, ne-am îndreptat spre sud, ocolind câmpiile de gheață.\nLa 28 februarie, o cumplită furtună de nord desfăcu puțin sloii banchizei; căi și lacuri de apă liberă\nse arătară în lanul înghețat. Împinsă cu o forță teribilă, „Belgica” porni spre sud, lunecând cu repezime pe\ncăile deschise, făcându-și drum cu forța unde sloii erau prinși și astfel am înaintat aproape 100 de mile în\ninteriorul banchizei. Dar a doua zi furtuna se potoli, încetul cu încetul câmpiile de gheață se apropiară, apa\nliberă dispăru și atunci furăm prinși pentru 13 luni în ghețurile australe.\nEmil Racoviță, Expedițiunea antarctică belgiană\n*sfădălie – (regionalism) discuție aprinsă, ceartă\n*cetaceu – ordin de mamifere acvative care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi\ncu membrele anterioare transformate în lopeţi; animal care face parte din acest ordin\n*megapter – mamifer de mari dimensiuni" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă omul poate sau nu să înfrunte\nfenomenele naturii, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Expedițiunea antarctică belgiană\nde Emil Racoviţă, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară, în\nconcordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente\nenunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.\n2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 – 3 greșeli –\n1 punct; 4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "TABLOUL VII\nAcelași decor.\nSpre seară.\nAfară-i vreme rea.\nSCENA 1\nPAMFIL, BRANĂ\n(Pamfil, la birou, își adună hârtiile și dosarele, le pune în sertar, se pregătește de plecare. Gata de\nplecare, cu pardesiu, cu fular și galoși, este și Brană, care stă în picioare lângă birou, cu pălăria în mână,\nare o atitudine de subaltern, în așteptarea ordinelor.)\nPAMFIL: Să fim înțelepți: orice șovăială ne dă peste cap! Nu știm dacă putem porunci istoriei, dar\nîmprejurărilor, în orice caz, le putem da pinteni. Știi bine cu ce scop am adus lucrurile până aici. Pentru\nizbânda pe care o s-o avem acum, muncim și ne zbatem de atât amar de vreme. (Brană se uită drept la\nPamfil, dar pare furat de alte gânduri, îl privește așa numai ca să-i dea iluzia că-l ascultă.) Brană, cu tine\nvorbesc.\nBRANĂ (a tresărit): Da, cu mine...\nG. M. Zamfirescu, Schimbarea la față", + "barem": "Prezentarea rolului notațiilor autorului din fragmentul dat 6 puncte\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (caracterizare a\npersonajelor, precizarea unor detalii scenografice, precizarea timpului și a spațiului etc.) – 6 puncte\n• prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte\n• simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi de construcție a unui\npersonaj dintr-o nuvelă studiată.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale nuvelei studiate, semnificative\npentru construcția personajului (de exemplu: acțiune, incipit, final, conflict, tehnici narative, modalităţi de\ncaracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte\n• prezentare ezitantă – 3 puncte\n• prezentare schematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj ale\nnuvelei studiate, semnificative pentru construcția personajului 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului – 3 puncte;\nabordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3 puncte\n• relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte\n• schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli: 2 puncte; 2 greșeli: 1 punct; 3 sau mai multe greșeli: 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli: 2 puncte; 2 greșeli: 1 punct; 3 sau mai multe greșeli: 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 4", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_test_04.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_04.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței din când în când", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este uneori.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Nu numai tatăl tău, dar şi poeții, care veneau la voi acasă, îmi închipui că ţi-au deschis apetitul liric.\n— Întovărăşindu-mi părintele, încuviinţă Barbu*, am dat mâna cu Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Bacovia,\nIon Barbu şi aproape cu toți ceilalţi, încă din adolescenţă. Cum de mă primeau în compania lor? Vor fi simțit\nceea ce se spune în horoscop, că sunt o persoană la capătul reîncarnărilor sau pe aproape? Sau poate am dat\ndovadă de tact, iar din când în când de inspirație?\n— Când l-ai întâlnit prima oară pe Arghezi?\n— L-am cunoscut în 1931, când aveam 4 ani. A venit de ziua mea, la Găești. Mai am şi acum dopurile de\nla sticlele de șampanie, deschise atunci, dopuri pe care el şi tata s-au semnat în cinstea mea. Arghezi era un om\nfermecător, când voia el, nu mai puțin imprevizibil, certăreț şi capricios. A rupt prietenia, nemulțumit de cum\nscrisese tata despre romanele lui. Ultima oară l-am zărit la teatru, la piesa Rinocerii. A plecat după primul act. Spre\nsfârșitul vieții poetului, părintele meu s-a dus să-l vadă şi s-au împăcat.\n— Şi Blaga?\n— Când venea în București, Lucian Blaga îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era\na lui în sensul că faţă de el își arăta întreaga tandreţe, pe ceilalţi ținându-ne la o oarecare distanță. ÎI revăd pe poet,\nașezat comod în fotoliul îmbrăcat în mătase aluniu-aurie, ținând-o pe genunchi pe mâţa neagră a tatei. Miți, care\ndisprețuia de obicei musafirii, sărise în brațele lui Blaga şi torcea pierdută. „Parcă-i o Parcă*”, șoptise poetul. [...]\n— Cum a fost întâlnirea ta cu Ion Barbu?\n— Lui Ion Barbu îi fusesem prezentat în una din duminicile când îl întovărășisem pe tata la cafeneaua\nCapșa. Prin ’38 – ’39, zărindu-l în tramvaiul ticsit ce mă aducea acasă de la școală, într-o amiază de lapoviță, l-am\nsalutat cu respect. Știam că locuiește la două stații mai departe de mine. Nu era prima oară când îl vedeam rotind\nochii verzi în mulțimea foitoare. Tramvaiul intra tocmai în bucla străzii dr. Davilla, când profesorul, proptit într-un\ntoiag strămoșesc, mă pofti să vin lângă el. Voinicul bărbat, cu o căciulă brumărie peste plete în albire, mă\nchestionă în ce clasă sunt şi dacă-mi plac matematicile. Am dat un răspuns în doi peri. Se informă numaidecât\nasupra materiei mele preferate – eram în clasa a doua de liceu – şi, auzind că aceasta era istoria, ceru lămuriri. Ii\nspusesem că studiam în acel an Evul Mediu, o perioadă care-mi plăcea mai puțin. „De ce?” „Obscurantism”,\nrăspunsesem, „fanatism, ignoranță, ciumă, masacre etc.”. „Astea ţi le-a spus taică-tu!” izbucni profesorul şi,\napucându-mă strâns, îmi ținu o adevărată lecție asupra măreției epocii, ducându-mă două stații mai departe, unde\nîși avea locuința, cu primejdioase ridicări în aer ale unui baston noduros.\nMonica Pillat şi Barbu Cioculescu, Povestind despre atunci\n*Barbu Cioculescu este fiul criticului și istoricului literar Șerban Cioculescu.\n*Parcă – personaj feminin din mitologia greacă" + }, + { + "enunt": " Menționează anul nașterii lui Barbu Cioculescu, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea anului nașterii lui Barbu Cioculescu (1927) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Nu numai tatăl tău, dar şi poeții, care veneau la voi acasă, îmi închipui că ţi-au deschis apetitul liric.\n— Întovărăşindu-mi părintele, încuviinţă Barbu*, am dat mâna cu Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Bacovia,\nIon Barbu şi aproape cu toți ceilalţi, încă din adolescenţă. Cum de mă primeau în compania lor? Vor fi simțit\nceea ce se spune în horoscop, că sunt o persoană la capătul reîncarnărilor sau pe aproape? Sau poate am dat\ndovadă de tact, iar din când în când de inspirație?\n— Când l-ai întâlnit prima oară pe Arghezi?\n— L-am cunoscut în 1931, când aveam 4 ani. A venit de ziua mea, la Găești. Mai am şi acum dopurile de\nla sticlele de șampanie, deschise atunci, dopuri pe care el şi tata s-au semnat în cinstea mea. Arghezi era un om\nfermecător, când voia el, nu mai puțin imprevizibil, certăreț şi capricios. A rupt prietenia, nemulțumit de cum\nscrisese tata despre romanele lui. Ultima oară l-am zărit la teatru, la piesa Rinocerii. A plecat după primul act. Spre\nsfârșitul vieții poetului, părintele meu s-a dus să-l vadă şi s-au împăcat.\n— Şi Blaga?\n— Când venea în București, Lucian Blaga îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era\na lui în sensul că faţă de el își arăta întreaga tandreţe, pe ceilalţi ținându-ne la o oarecare distanță. ÎI revăd pe poet,\nașezat comod în fotoliul îmbrăcat în mătase aluniu-aurie, ținând-o pe genunchi pe mâţa neagră a tatei. Miți, care\ndisprețuia de obicei musafirii, sărise în brațele lui Blaga şi torcea pierdută. „Parcă-i o Parcă*”, șoptise poetul. [...]\n— Cum a fost întâlnirea ta cu Ion Barbu?\n— Lui Ion Barbu îi fusesem prezentat în una din duminicile când îl întovărășisem pe tata la cafeneaua\nCapșa. Prin ’38 – ’39, zărindu-l în tramvaiul ticsit ce mă aducea acasă de la școală, într-o amiază de lapoviță, l-am\nsalutat cu respect. Știam că locuiește la două stații mai departe de mine. Nu era prima oară când îl vedeam rotind\nochii verzi în mulțimea foitoare. Tramvaiul intra tocmai în bucla străzii dr. Davilla, când profesorul, proptit într-un\ntoiag strămoșesc, mă pofti să vin lângă el. Voinicul bărbat, cu o căciulă brumărie peste plete în albire, mă\nchestionă în ce clasă sunt şi dacă-mi plac matematicile. Am dat un răspuns în doi peri. Se informă numaidecât\nasupra materiei mele preferate – eram în clasa a doua de liceu – şi, auzind că aceasta era istoria, ceru lămuriri. Ii\nspusesem că studiam în acel an Evul Mediu, o perioadă care-mi plăcea mai puțin. „De ce?” „Obscurantism”,\nrăspunsesem, „fanatism, ignoranță, ciumă, masacre etc.”. „Astea ţi le-a spus taică-tu!” izbucni profesorul şi,\napucându-mă strâns, îmi ținu o adevărată lecție asupra măreției epocii, ducându-mă două stații mai departe, unde\nîși avea locuința, cu primejdioase ridicări în aer ale unui baston noduros.\nMonica Pillat şi Barbu Cioculescu, Povestind despre atunci\n*Barbu Cioculescu este fiul criticului și istoricului literar Șerban Cioculescu.\n*Parcă – personaj feminin din mitologia greacă" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea lui Barbu Cioculescu față de Ion Barbu, în momentul revederii, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea atitudinii lui Barbu Cioculescu față de Ion Barbu, în momentul revederii (de exemplu:\nrespect etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (l-am salutat cu\nrespect.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Nu numai tatăl tău, dar şi poeții, care veneau la voi acasă, îmi închipui că ţi-au deschis apetitul liric.\n— Întovărăşindu-mi părintele, încuviinţă Barbu*, am dat mâna cu Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Bacovia,\nIon Barbu şi aproape cu toți ceilalţi, încă din adolescenţă. Cum de mă primeau în compania lor? Vor fi simțit\nceea ce se spune în horoscop, că sunt o persoană la capătul reîncarnărilor sau pe aproape? Sau poate am dat\ndovadă de tact, iar din când în când de inspirație?\n— Când l-ai întâlnit prima oară pe Arghezi?\n— L-am cunoscut în 1931, când aveam 4 ani. A venit de ziua mea, la Găești. Mai am şi acum dopurile de\nla sticlele de șampanie, deschise atunci, dopuri pe care el şi tata s-au semnat în cinstea mea. Arghezi era un om\nfermecător, când voia el, nu mai puțin imprevizibil, certăreț şi capricios. A rupt prietenia, nemulțumit de cum\nscrisese tata despre romanele lui. Ultima oară l-am zărit la teatru, la piesa Rinocerii. A plecat după primul act. Spre\nsfârșitul vieții poetului, părintele meu s-a dus să-l vadă şi s-au împăcat.\n— Şi Blaga?\n— Când venea în București, Lucian Blaga îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era\na lui în sensul că faţă de el își arăta întreaga tandreţe, pe ceilalţi ținându-ne la o oarecare distanță. ÎI revăd pe poet,\nașezat comod în fotoliul îmbrăcat în mătase aluniu-aurie, ținând-o pe genunchi pe mâţa neagră a tatei. Miți, care\ndisprețuia de obicei musafirii, sărise în brațele lui Blaga şi torcea pierdută. „Parcă-i o Parcă*”, șoptise poetul. [...]\n— Cum a fost întâlnirea ta cu Ion Barbu?\n— Lui Ion Barbu îi fusesem prezentat în una din duminicile când îl întovărășisem pe tata la cafeneaua\nCapșa. Prin ’38 – ’39, zărindu-l în tramvaiul ticsit ce mă aducea acasă de la școală, într-o amiază de lapoviță, l-am\nsalutat cu respect. Știam că locuiește la două stații mai departe de mine. Nu era prima oară când îl vedeam rotind\nochii verzi în mulțimea foitoare. Tramvaiul intra tocmai în bucla străzii dr. Davilla, când profesorul, proptit într-un\ntoiag strămoșesc, mă pofti să vin lângă el. Voinicul bărbat, cu o căciulă brumărie peste plete în albire, mă\nchestionă în ce clasă sunt şi dacă-mi plac matematicile. Am dat un răspuns în doi peri. Se informă numaidecât\nasupra materiei mele preferate – eram în clasa a doua de liceu – şi, auzind că aceasta era istoria, ceru lămuriri. Ii\nspusesem că studiam în acel an Evul Mediu, o perioadă care-mi plăcea mai puțin. „De ce?” „Obscurantism”,\nrăspunsesem, „fanatism, ignoranță, ciumă, masacre etc.”. „Astea ţi le-a spus taică-tu!” izbucni profesorul şi,\napucându-mă strâns, îmi ținu o adevărată lecție asupra măreției epocii, ducându-mă două stații mai departe, unde\nîși avea locuința, cu primejdioase ridicări în aer ale unui baston noduros.\nMonica Pillat şi Barbu Cioculescu, Povestind despre atunci\n*Barbu Cioculescu este fiul criticului și istoricului literar Șerban Cioculescu.\n*Parcă – personaj feminin din mitologia greacă" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Tudor Arghezi se supără pe tatăl lui Barbu Cioculescu", + "barem": " explicarea motivului pentru care Tudor Arghezi se supără pe tatăl lui Barbu Cioculescu (de\nexemplu: Tudor Arghezi se supără, deoarece era nemulțumit de felul în care Barbu Cioculescu scrisese\ndespre romanele sale.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Nu numai tatăl tău, dar şi poeții, care veneau la voi acasă, îmi închipui că ţi-au deschis apetitul liric.\n— Întovărăşindu-mi părintele, încuviinţă Barbu*, am dat mâna cu Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Bacovia,\nIon Barbu şi aproape cu toți ceilalţi, încă din adolescenţă. Cum de mă primeau în compania lor? Vor fi simțit\nceea ce se spune în horoscop, că sunt o persoană la capătul reîncarnărilor sau pe aproape? Sau poate am dat\ndovadă de tact, iar din când în când de inspirație?\n— Când l-ai întâlnit prima oară pe Arghezi?\n— L-am cunoscut în 1931, când aveam 4 ani. A venit de ziua mea, la Găești. Mai am şi acum dopurile de\nla sticlele de șampanie, deschise atunci, dopuri pe care el şi tata s-au semnat în cinstea mea. Arghezi era un om\nfermecător, când voia el, nu mai puțin imprevizibil, certăreț şi capricios. A rupt prietenia, nemulțumit de cum\nscrisese tata despre romanele lui. Ultima oară l-am zărit la teatru, la piesa Rinocerii. A plecat după primul act. Spre\nsfârșitul vieții poetului, părintele meu s-a dus să-l vadă şi s-au împăcat.\n— Şi Blaga?\n— Când venea în București, Lucian Blaga îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era\na lui în sensul că faţă de el își arăta întreaga tandreţe, pe ceilalţi ținându-ne la o oarecare distanță. ÎI revăd pe poet,\nașezat comod în fotoliul îmbrăcat în mătase aluniu-aurie, ținând-o pe genunchi pe mâţa neagră a tatei. Miți, care\ndisprețuia de obicei musafirii, sărise în brațele lui Blaga şi torcea pierdută. „Parcă-i o Parcă*”, șoptise poetul. [...]\n— Cum a fost întâlnirea ta cu Ion Barbu?\n— Lui Ion Barbu îi fusesem prezentat în una din duminicile când îl întovărășisem pe tata la cafeneaua\nCapșa. Prin ’38 – ’39, zărindu-l în tramvaiul ticsit ce mă aducea acasă de la școală, într-o amiază de lapoviță, l-am\nsalutat cu respect. Știam că locuiește la două stații mai departe de mine. Nu era prima oară când îl vedeam rotind\nochii verzi în mulțimea foitoare. Tramvaiul intra tocmai în bucla străzii dr. Davilla, când profesorul, proptit într-un\ntoiag strămoșesc, mă pofti să vin lângă el. Voinicul bărbat, cu o căciulă brumărie peste plete în albire, mă\nchestionă în ce clasă sunt şi dacă-mi plac matematicile. Am dat un răspuns în doi peri. Se informă numaidecât\nasupra materiei mele preferate – eram în clasa a doua de liceu – şi, auzind că aceasta era istoria, ceru lămuriri. Ii\nspusesem că studiam în acel an Evul Mediu, o perioadă care-mi plăcea mai puțin. „De ce?” „Obscurantism”,\nrăspunsesem, „fanatism, ignoranță, ciumă, masacre etc.”. „Astea ţi le-a spus taică-tu!” izbucni profesorul şi,\napucându-mă strâns, îmi ținu o adevărată lecție asupra măreției epocii, ducându-mă două stații mai departe, unde\nîși avea locuința, cu primejdioase ridicări în aer ale unui baston noduros.\nMonica Pillat şi Barbu Cioculescu, Povestind despre atunci\n*Barbu Cioculescu este fiul criticului și istoricului literar Șerban Cioculescu.\n*Parcă – personaj feminin din mitologia greacă" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Ion Barbu, așa cum reiese din ultimul paragraf", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui Ion Barbu, așa cum reiese din ultimul paragraf (de exemplu:\ncuriozitate, pasiune etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "— Nu numai tatăl tău, dar şi poeții, care veneau la voi acasă, îmi închipui că ţi-au deschis apetitul liric.\n— Întovărăşindu-mi părintele, încuviinţă Barbu*, am dat mâna cu Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Bacovia,\nIon Barbu şi aproape cu toți ceilalţi, încă din adolescenţă. Cum de mă primeau în compania lor? Vor fi simțit\nceea ce se spune în horoscop, că sunt o persoană la capătul reîncarnărilor sau pe aproape? Sau poate am dat\ndovadă de tact, iar din când în când de inspirație?\n— Când l-ai întâlnit prima oară pe Arghezi?\n— L-am cunoscut în 1931, când aveam 4 ani. A venit de ziua mea, la Găești. Mai am şi acum dopurile de\nla sticlele de șampanie, deschise atunci, dopuri pe care el şi tata s-au semnat în cinstea mea. Arghezi era un om\nfermecător, când voia el, nu mai puțin imprevizibil, certăreț şi capricios. A rupt prietenia, nemulțumit de cum\nscrisese tata despre romanele lui. Ultima oară l-am zărit la teatru, la piesa Rinocerii. A plecat după primul act. Spre\nsfârșitul vieții poetului, părintele meu s-a dus să-l vadă şi s-au împăcat.\n— Şi Blaga?\n— Când venea în București, Lucian Blaga îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era\na lui în sensul că faţă de el își arăta întreaga tandreţe, pe ceilalţi ținându-ne la o oarecare distanță. ÎI revăd pe poet,\nașezat comod în fotoliul îmbrăcat în mătase aluniu-aurie, ținând-o pe genunchi pe mâţa neagră a tatei. Miți, care\ndisprețuia de obicei musafirii, sărise în brațele lui Blaga şi torcea pierdută. „Parcă-i o Parcă*”, șoptise poetul. [...]\n— Cum a fost întâlnirea ta cu Ion Barbu?\n— Lui Ion Barbu îi fusesem prezentat în una din duminicile când îl întovărășisem pe tata la cafeneaua\nCapșa. Prin ’38 – ’39, zărindu-l în tramvaiul ticsit ce mă aducea acasă de la școală, într-o amiază de lapoviță, l-am\nsalutat cu respect. Știam că locuiește la două stații mai departe de mine. Nu era prima oară când îl vedeam rotind\nochii verzi în mulțimea foitoare. Tramvaiul intra tocmai în bucla străzii dr. Davilla, când profesorul, proptit într-un\ntoiag strămoșesc, mă pofti să vin lângă el. Voinicul bărbat, cu o căciulă brumărie peste plete în albire, mă\nchestionă în ce clasă sunt şi dacă-mi plac matematicile. Am dat un răspuns în doi peri. Se informă numaidecât\nasupra materiei mele preferate – eram în clasa a doua de liceu – şi, auzind că aceasta era istoria, ceru lămuriri. Ii\nspusesem că studiam în acel an Evul Mediu, o perioadă care-mi plăcea mai puțin. „De ce?” „Obscurantism”,\nrăspunsesem, „fanatism, ignoranță, ciumă, masacre etc.”. „Astea ţi le-a spus taică-tu!” izbucni profesorul şi,\napucându-mă strâns, îmi ținu o adevărată lecție asupra măreției epocii, ducându-mă două stații mai departe, unde\nîși avea locuința, cu primejdioase ridicări în aer ale unui baston noduros.\nMonica Pillat şi Barbu Cioculescu, Povestind despre atunci\n*Barbu Cioculescu este fiul criticului și istoricului literar Șerban Cioculescu.\n*Parcă – personaj feminin din mitologia greacă" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă opiniile celor din jur\ninfluențează sau nu înțelegerea realității, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul\nPovestind despre atunci de Monica Pillat şi Barbu Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea numărului minim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nDecor unic. Birou-salon. Provincie. Zi de mai, în casa domnului Alexandru Filimon. Mobilă învechită.\nPian cu fotografii. Panoplie*. Pe un perete, două fotografii mărite cu cărbunele, ale doamnei și domnului Filimon,\nceva mai tineri și semnate Alice, tronează în rame de aur, foarte încărcate, oval peste pătrat.\nUșa și ferestrele se vor așeza după fantezia regizorului sau posibilitățile teatrului.\nCeasornicul cu cuc anunță ora patru. Doamna Raluca Filimon e în scenă cu fiica dumisale, Alice, și brodează.\nRALUCA: Patru.\nALICE (care citește un roman): Te-am rugat de-atâtea ori, mamă, să scoți cucul ăsta din casă. Nu e modern.\nRALUCA: Amintire de la mama...\nALICE: Dac-am păstra toate amintirile...\nVictor Eftimiu, Omul care a văzut moartea\n*panoplie – colecție de arme aranjate pe un panou", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n precizarea a două roluri ale notațiilor autorului (de exemplu: caracterizare a personajelor,\nindicare a unor detalii scenografice, menționare a coordonatelor temporale sau spațiale etc.) –\n1 punct + 1 punct\n prezentarea adecvată și nuanțată a rolurilor precizate, prin raportare la text – 2 puncte + 2 puncte/încercare\nde valorificare a fragmentului, simpla indicare a unor secvențe din text sau tendință de generalizare –\n1 punct + 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unei text poetic studiat,\naparținând lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales\n(de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de\nprozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 5", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_test_05.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_05.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței din când în când", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de uneori.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Menționează vârsta pe care o are E. Lovinescu în momentul întâlnirii sale cu Virgiliu Monda, utilizând informaţiile\ndin textul dat", + "barem": " menționarea vârstei lui E. Lovinescu în momentul întâlnirii sale cu Virgiliu Monda (E. Lovinescu avea\n35 de ani.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Precizează o trăsătură fizică prin care E. Lovinescu se impune în fața elevilor săi, justificându-ți răspunsul\ncu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei trăsături fizice prin care E. Lovinescu se impune în fața elevilor săi (de exemplu:\nbărbat corpolent) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu:\nDomina clasa cu masivitatea bustului său) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Virgiliu Monda nu se simte confortabil la orele de limba latină", + "barem": " explicarea motivului pentru care Virgiliu Monda nu se simte confortabil la orele de limba latină (de\nexemplu: Virgiliu Monda nu se simte confortabil, deoarece trebuia să traducă la prima vedere capitolul\nnou.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte/simpla indicare a motivului – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modul în care predă limba latină E", + "barem": " prezentarea modului în care predă limba latină E. Lovinescu, așa cum reiese din textul dat (de\nexemplu: E. Lovinescu deschidea la întâmplare cartea cu textul latin și punea un elev să citească\nun fragment de capitol și să încerce să-l traducă.) – 4 puncte: prezentare adecvată și nuanțată –\n4 puncte/abordare schematică, ezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "Lovinescu,", + "context": "În anul 1916, clasa a V-a „modernă” a Liceului „Matei Basarab” din București se afla la parter, într-o\naripă a clădirii ce da spre curte. Pentru a ajunge în clasă, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale\ncorpului principal și să străbată în diagonală această curte cenușie și tristă. Prin ferestrele clasei, la sfârșitul\nrecreațiilor, elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară.\nAșa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu, titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent,\ncu figura dreptunghiulară, cu părul alb, în ciuda vârstei de 35 de ani.\nMetoda lui de predare era următoarea: deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să\ncitească un fragment de capitol și să încerce să-l traducă, ceea ce elevul nu izbutea, firește, decât cu ajutorul\nprofesorului. Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa, odată cu partea gramaticală respectivă.\nLa prima lecție, E. Lovinescu, după ce s-a așezat pe scaunul catedrei, a-nceput să privească pe rând\ncapetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în direcția mea și a rostit:\n— Dumneata!\nCu ani de zile mai târziu, ori de câte ori mi-am amintit de acest moment, am simțit o adâncă tulburare.\nAcel „dumneata!” pronunțat atunci cu gravitate de E. Lovinescu mi se pare și azi extraordinar. Într-o clasă\nsunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a ști nimic despre însușirile\nacestor elevi, omul care avea să trăiască numai pentru literatură își oprește ochii pe băiatul ăsta născut cu\ndestinul scrisului și-l alege din prima clipă ca elev favorit.\nModul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit\nprea mult pe profesor; am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere\ncapitolul nou. Era o situație care mai mult mă-mpovăra decât mă măgulea.\nÎl văd și acum pe E. Lovinescu la catedră. Domina clasa cu masivitatea bustului său, cu\nvenerabilitatea părului alb; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis. Impresia pe care o da\nîmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apăsa și a-l\nplictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixând un punct nevăzut și desigur\nfoarte îndepărtat – într-o lume imaginară. La intervale rare avea un tic al buzelor [...], tic care, cu intermitențe,\na persistat la el toată viața.\nLa sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput\nsă scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiască a-i arăta manuscrisul.\nPeste câteva zile m-am dus după el, în cancelarie, cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul:\nun verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de îndemnul de a-mi continua străduințele literare\nși de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i\nîndeplinesc voia.\nVirgiliu Monda, 25 de ani cu E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă școala oferă sau nu elevilor\nposibilitatea de a-și dezvolta potențialul, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul\n25 de ani cu E. Lovinescu de Virgiliu Monda, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Dafina ședea neclintită, cu mâinile în poală pe ziarul împăturit frumos, privind la bolnavul care zăcea\ncu brațele întinse peste învelitoarea albă, capul înfășurat într-un pansament alb din care i se vedea numai\nfața de ceară, vârstată* cu trei linii negre paralele – sprâncenele, genele și mustățile. Pleoapele-i închise\npăreau niște pete violete, iar buzele cărnoase erau atât de palide că de-abia li se deosebeau marginile. [...]\nAtunci Toma Novac ridică pleoapele ca și când s-ar fi trezit dintr-un somn fără visuri. O durere\nuniformă îi înfășura tot corpul. Lumina moale îi ustura ochii mari negri, cu o lucire stranie, cu bulbii roșii ca\nînecați în sânge. Văzu întâi pendula dintre ferestre; limba se legăna rar, greoi, fără zgomot, iar cadranul părea\nspălăcit de nu putea distinge nici cifrele, nici minutarele. Dedesubt însă, pe calendarul de perete, citi ușor un\nșapte negru arab și un altul roșu roman.\n„Ciudat calendar!” îi trecu prin minte. „Și luna e scrisă cu cifre... N-am mai pomenit...”\nȘi numaidecât își zise, parc-ar fi vrut să-și controleze luciditatea:\n„Ziua a șaptea din luna a șaptea... Coincidență!... Care-i luna a șaptea?”\nLiviu Rebreanu, Adam și Eva\n*vârstat – (reg.) dungat", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n– prezentarea perspectivei narative indicate, de exemplu: relatare la persoana a III-a,\nomnisciență narativă etc.: prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din text –\n4 puncte/prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte/încercare de valorificare\na fragmentului, simpla indicare a unor particularități ale perspectivei narative, fără raportare la\nfragmentul dat – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi s�� dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-un text dramatic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate;\n– analiza a două componente de structură şi/sau de limbaj ale textului dramatic studiat, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, modalităţi de caracterizare, notațiile autorului,\nregistre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene comentate – 2 puncte + 2 puncte; simpla\nnumire a unor scene sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj ale textului\ndramatic studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru construcția personajului\n– 3 puncte/analiza fiecărei componente alese, fără justificarea relevanței pentru construcția\npersonajului – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_test_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței la comandă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de forțat,\nobligat.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Menționează numele celor doi conferențiari care acceptă invitația lui N. Iorga la Universitatea Populară din Văleni,\nutilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numelor celor doi conferențiari care acceptă invitația lui N. Iorga la Universitatea Populară\ndin Văleni (George Sofronie, Eugeniu Speranția) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Precizează un element arhitectural tradițional al casei lui N. Iorga din Văleni, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unui element arhitectural tradițional al casei lui N. Iorga din Văleni (cerdac) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Era o clădire comodă, largă,\navând la etaj un cerdac tipic românesc) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care N. Iorga a sprijinit funcționarea Facultății de Drept din Oradea", + "barem": " explicarea motivului pentru care N. Iorga a sprijinit funcționarea Facultății de Drept din Oradea (de\nexemplu: N. Iorga a sprijinit funcționarea Facultății de Drept din Oradea, deoarece a înțeles rolul unei\nasemenea instituții în acea parte a țării.): explicare nuanțată – 4 puncte/simpla indicare a motivului – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui N. Iorga, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui N. Iorga, așa cum reiese din textul dat (de exemplu: capacitate\nde concentrare, spirit comunicativ etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte/abordare schematică,\nezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eram în ultima clasă de liceu și am asistat atunci, ca simplu spectator, la întrunirea din sala „Dacia”,\nconvocată de N. Iorga. Am putut constata, în toată plinătatea ei, puterea cuvântului înflăcărat al profesorului. […]\nMai târziu, în 1931, profesam la Facultatea de Drept din Oradea, când N. Iorga, ca președinte al\nconsiliului de miniștri, înțelegând rolul pe care-l putea avea în acea margine de țară o instituție de învățământ\nsuperior, a luat unele măsuri care favorizau existența și funcționarea facultății noastre. Curând în urmă, făcu o\nvizită în Oradea. Ținu cu acel prilej o conferință publică în eleganta sală a Primăriei. Sala fu plină și ușile\nrămaseră larg deschise pentru ca aceia care nu mai aveau loc să poată prinde din coridor arteziana de\ngânduri și pasiune. [...]\nCu prilejul vizitei sale la Oradea, conversând cu întreg corpul profesoral adunat în jurul său, ne-a spus\nla un moment dat, cu tonul familiar pe care-l păstra totdeauna:\n— Ei, bine, dar mi-ar face plăcere să veniți careva să vorbiți la Văleni...\nÎn urmă, după plecarea lui, colegii, reamintindu-și acest deziderat și socotind că ar fi o obligație ca\nfacultatea […] să răspundă invitației, și-au afirmat dorința că unii dintre noi […] ar trebui să se anunțe la cursurile\nUniversității Populare din târgulețul de pe Prahova. Însărcinarea au acceptat-o doi dintre noi: colegul mai tânăr,\nGeorge Sofronie, care preda dreptul internațional, dar care era și licențiat în istorie. Celălalt eram eu.\nÎn vara următoare am și fost la Văleni. Anunțasem o conferință sau două, nu-mi amintesc precis.\nDupă sosirea mea în mica localitate, l-am vizitat pe magistru. Casa lui din Văleni o cunoaște oricine,\ncel puțin din fotografiile care au apărut prin periodice. Era o clădire comodă, largă, având la etaj un cerdac\ntipic românesc, cu intrări la diferitele încăperi, cu mobilă și covoare naționale.\nAm fost primit de o femeie de serviciu care mi-a cerut numele, apoi m-a poftit în cerdacul spațios,\numbrit de pomii stufoși, din preajma casei. Am auzit-o cum, din camerele conexe, i-a spus profesorului\nnumele meu. El lucra și mi-a vorbit, nevăzut, de la distanță, din camera de lucru:\n— Ia loc, te rog, căci vin în câteva minute.\nAm luat loc, dar n-au trecut numai câteva minute, ci aproape trei sferturi de oră. Firește, răbdarea nu\nmi-am pierdut-o, deoarece eram prevenit. Știam de mult că, poate datorită unei superstiții, când era așezat la\nlucru, nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută. Cu scrisul său mărunt și\nîndesat, paginile mari nu se umpleau prea repede, dar și revărsarea prodigioasă* a gândului nu se putea\nîntrerupe la comandă când ajungea în josul hârtiei, ci năvălea, desigur, pe cealaltă foaie, fără să poată fi\noprită în mijlocul unei idei. Astfel, greu se nimerea ca gândul să se încheie exact concomitent cu pagina.\nEugeniu Speranția, Nicolae Iorga\n*prodigios – (adj.) ieșit din comun, uluitor, extraordinar" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este importantă sau nu\nrespectarea unei metode de lucru pentru atingerea scopului propus, raportându-te atât la informațiile din\nfragmentul extras din textul Nicolae Iorga de Eugeniu Speranția, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "S-aștept să vie viața cu coșurile pline\nȘi să-mi aștearnă daruri din zări până la mine?\nS-aștept în noaptea goală s-aud suind un pas\nDe prieten fără nume, străin și fără glas?\nCu aripi adormite în dimineața lunii\nS-aștept să mi se-ntoarcă în streașină lăstunii?\nS-aștept poate-amintirea să-și mai încerce cheia\nLa poarta dintre dafini, s-aștept cumva scânteia\nLuminilor pierdute în pulbere și scrum?\nLa mine nu mai urcă de-a dreptul niciun drum;\nDe-abia o cărăruie, o dâră ca de fum.\nNu intră nicio ușă, n-am prag, n-am pălimar*,\nDoar stelele se-ngână cu noaptea-ntr-un arțar.\nCe să aștept să vie și ce să înțeleg,\nCând peste mine timpul se prăbușește-ntreg?\nTudor Arghezi, S-aștept\n*pălimar – par folosit, de obicei, ca element de susținere în construcția caselor țărănești", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n numirea ideii poetice – 2 puncte\n comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată\nși mijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației\ndintre ideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor\nmijloace artistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un text\nnarativ studiat, aparținând lui Ion Creangă.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al celor două personaje;\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru evoluția relației dintre\npersonaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final,\ntehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al fiecăruia dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte/prezentare ezitantă – 2 puncte/prezentare\nschematică sau superficială în prezentarea statutului personajului – 1 punct\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe\ncomentate 6 puncte\n prezentarea evoluției relației dintre personaje – 2 puncte\n ilustrarea evoluției relației dintre personaje, prin oricare două episoade/secvențe\ncomentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/simpla numire a unor episoade/secvenţe sau\ntendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nsemnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje 2 x 3 puncte = 6 puncte\n analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru evoluția relației dintre\npersonaje – 3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru\nevoluția relației dintre personaje – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 7", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_test_07.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_07.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în vremea aceea", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de atunci.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": " Menționează denumirea străzii unde și-a petrecut copilăria autorul, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea denumirii străzii unde și-a petrecut copilăria autorul (Clopotarii Noi) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": " Precizează în ce constă meritul institutorului Nicolae Petrescu în formarea lui Șerban Cioculescu,\njustificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea meritului institutorului Nicolae Petrescu în formarea lui Șerban Cioculescu (de\nexemplu: Institutorul Nicolae Petrescu acorda o atenție deosebită utilizării corecte a normelor limbii\nromâne.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu:\nacorda un preț deosebit ortografiei) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Șerban Cioculescu era pe punctul de a rata examenul", + "barem": " explicarea motivului pentru care Șerban Cioculescu era pe punctul de a rata examenul (de exemplu:\nȘerban Cioculescu era pe punctul de a rata examenul, deoarece tatăl său a citit greșit numele de pe lista celor\nînscriși, confundându-i numele cu Șerban Coculescu.): explicare nuanțată – 4 puncte/simpla indicare a\nmotivului – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Șerban Cioculescu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui Șerban Cioculescu, așa cum reiese din textul dat (de\nexemplu: interes pentru studiu, respect etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte/abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu,\nnici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada\nClopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră\nfaima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem\nexamenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se\nnumea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum\nse obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț [...]. În ciuda falsei mele\nreputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că\nnu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei:\nde aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a\napostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără\nincidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum\nse va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în\nserviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un\nmic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la\no ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea\nîntoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această\npățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în\ntimp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă\ndistrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa\nîntâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o\nvitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a\nîntors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit,\npentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul\nstructurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui\nPhilippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin\ntoate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când\npentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.\nȘerban Cioculescu, Amintiri\n*genitor – părinte\n*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este importantă sau nu\nrespectarea unui cod vestimentar în contexte oficiale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\ntextul Amintiri de Șerban Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Stavru, negustor ambulant – numit „limonagiul din cauza mărfii ce vindea prin bâlciuri – era văr de-al\ndoilea, după mamă, cu Adrian, şi o figură foarte cunoscută altădată în cercurile băieţilor de viaţă din mahalale.\nEl era acum uitat, îngropat sub dispreţul unui scandal pe care firea sa îl pricinuise cu treizeci de ani în urmă.\nDe talie deasupra mijlociei; blond spălăcit; foarte slab şi foarte zbârcit; ochii săi albaştri şi mari, când\ndeschişi şi sinceri, când ascunşi şi vicleni, după împrejurări, înfăţişau toată viaţa lui Stavru. Existenţa de\nburlac hoinar, zvârlit de ici-colo de natura lui nomadă şi ciudată; viaţă prinsă la vârsta de douăzeci şi cinci de\nani în tristul angrenaj al societăţii (căsătorie cu o fată bogată, frumoasă şi sentimentală), din care ieşi după un\nan, acoperit de ruşine, cu inima sfâşiată, cu caracterul falsificat. [...]\nStavru trecea drept un flecar pentru toată lumea – şi era în adevăr, voia să fie. În costumul său\nprăpădit şi boţit chiar când era nou; cu înfăţişarea sa de ţăran orăşenit, cu cămaşa necălcată, fără guler; cu\naerul său de geambaş hoţoman, el se deda la o paradă de vorbe şi de gesturi cari amuzau pe oameni, dar\ncari lui nu-i aduceau decât umilire, dispreţ. [...]\nÎntr-un colț al magazinului puțin luminat, Stavru, cu zbârciturile feței puțin suprimate, cu trăsăturile\nîndulcite, cu ochii mari deschiși, ficși și luminoși, privea pe băcanul cu chip umflat și posac și zicea, sfios, dar\nhotărât, în vreme ce celălalt îl aproba cu capul:\n— Kir Margulis... Merge prost... Nu e cald și limonada nu se vinde. Îmi mănânc economiile mele și\nzahărul dumitale... Prin urmare, ai înțeles? Nici de data asta nu plătesc.\nPanait Istrati, Chira Chiralina", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n precizarea a două modalități de caracterizare: 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate (prezentare adecvată și nuanțată\n– 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct): 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat,\naparținând lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 8", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_test_08.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_08.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în toată puterea", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de complet. etc.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": " Menționează denumirea localității în care V", + "barem": " menționarea denumirii localității în care V. Alecsandri își petrece iernile (Mircești) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "Alecsandri", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": " Precizează una dintre pasiunile lui V. Alecsandri, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei pasiuni a lui V. Alecsandri (de exemplu: călătoriile) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Alecsandri a călătorit cu voluptate toată\nviața) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care V. Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș", + "barem": " explicarea motivului pentru care V. Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș (de\nexemplu: V. Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș, deoarece avea oroare de\nfrig.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte/simpla indicare a motivului – 2 puncte; formularea răspunsului\nîn enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modalitatea prin care V. Alecsandri valorifică poezia populară, aşa cum\nreiese din textul dat", + "barem": " prezentarea modalității prin care V. Alecsandri valorifică poezia populară, așa cum reiese\ndin textul dat (de exemplu: întocmește o culegere de poezii populare etc.): prezentare adecvată și\nnuanțată – 4 puncte/abordare schematică, ezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "V. Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin\namândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se\nlămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu\namabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru\nviața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. [...] Elinitatea,\nîn sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile\nlui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la\nrecherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele\ncastelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală\n[...] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de\nfiori și triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi\nmările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele,\nmereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.\nAlecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre\nmari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui\nsolară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]\nFoarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar\npentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai\npotrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. [...]\nOriginalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele\nPasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai\nadecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care\nzăpezile o apasă cu albele lor blănuri, [...] creează astfel la noi poezia intimității.\nG. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu\n*elinic – referitor la Grecia\n*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă opera unui artist este influențată\nsau nu de firea acestuia, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Istoria literaturii române.\nCompendiu de G. Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,\nde ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nÎn întuneric crește lumina unui felinar, pe o stradă liniștită și departe de centrul orașului mare și frumos.\nAfară, firește, e un început vremelnic, dar cuminte de iarnă, pentru că – prin fereastră – se văd, în lumina\nfelinarului, cum cad fulgi mari de zăpadă. Poate să treacă pe stradă un automobil sau să se audă glasul în fugă\nal unui vânzător de ziare de după-amiază. Un ceasornic de edificiu undeva, în apropiere sau o pendulă, în casă,\nanunță ora opt. Ușa din ultimul plan a fost deschisă și în antreu e aprinsă lumina.\nIon, care a venit de afară, își dezbracă și pune paltonul – odată cu pălăria, după ce i-a scuturat zăpada\nde pe boruri – în cuier. În urmă intră în scenă, atent să nu facă zgomot, caută o clipă comutatorul și, după ce l-a\nîntors, tot așa de atent pornește în vârful picioarelor spre camera lui, care e în stânga primului plan. Omul are un\npatefon în mână și câteva plăci abia atunci cumpărate de la magazin și – din nefericire pentru el – a uitat să-și\nlase galoșii, plini de lapovița de pe străzi, în antreu. [...]\nSCENA I\nION, FROSA\nÎn trecere, atent cum merge să nu facă zgomot, Ion lovește, cu patefonul, mescioara de sub panoplie. [...] A\nîncremenit așa, speriat și în egală măsură îndurerat, cu ochii la plăcile de sub picioare și cu mâna pe vasul de pe mescioară.\nFROSA (i se aude glasul, din camera stăpânei): Ce-i, cine-i acolo? (Privește în scenă, după o clipă, numai capul scos prin\ndeschizătura ușii. Speriată la început, are acum un gest de liniștire, dar și de ciudă că și-a făcut spaimă din întuneric.)\nGeorge Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\ncaracterizare a personajului, indicare a unor detalii scenografice, menționare a\ncoordonatelor temporale sau spațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor\nautorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ioan Slavici sau lui Liviu Rebreanu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale,\nincipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate, prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru construcția personajului –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 9", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_test_09.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_09.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței dăduse viață", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de înființase.\netc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Menționează titlurile a două reviste literare, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea titlurilor a două reviste literare (Sburătorul, Gazeta ilustrată) – 2 puncte + 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și\nde punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea lui I. Peltz față de Liviu Rebreanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea atitudinii lui I. Peltz față de Liviu Rebreanu (de exemplu: admirație) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: se cuvine să însemn aici cu toată admirația\n– că opiniile sale erau întemeiate) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care tinerii scriitori băteau la ușa lui E. Lovinescu", + "barem": " explicarea motivului pentru care tinerii scriitori băteau la ușa lui E. Lovinescu (de exemplu: Tinerii scriitori\nbăteau la ușa lui E. Lovinescu, deoarece primeau îndrumare.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte/simpla\nindicare a motivului – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică a literaturii lui Ion Minulescu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei caracteristici a literaturii lui Ion Minulescu, așa cum reiese din textul dat (de\nexemplu: originalitate, exotism etc.): prezentare adecvată și nuanțată – 4 puncte/abordare schematică,\nezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.\nEra un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de\ncomprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.\nE. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră,\npe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat\nnaștere și cenaclului cu același nume. [...]\nN-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.\nPe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele.\nCum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere\natâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.\nLovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun.\nAcolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.\nFire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în\ntotală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul\nnostru saturat de idilism rural – imagini citadine.\nMinulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase,\ncravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de\ncare până atunci nu auzisem.\nEl a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)\nLa același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva\nani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.\nÎnalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.\nSe încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o\npiesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el\npărerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau\nîntemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. [...]\nE. Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.\nȘi veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le\ndădea o serie de îndrumări folositoare. [...] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba\nnimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.\nToată viața și-a consacrat-o literaturii.\nI. Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă întâlnirile între oameni din\ngenerații diferite generează sau nu oportunități de învățare reciprocă, raportându-te atât la fragmentul extras din\ntextul La „Sburătorul” lui E. Lovinescu de I. Peltz, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie\nși de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Pe-ascuns de ea, cu întristări tăcute,\nÎn pomul dragostei, să nu mă vadă,\nCu fir de gând, cu bucurii trecute,\nCos frunzele iubirii să nu cadă.\nIubita mea, prin anii care zboară,\nPrin zilele care se duc arzând,\nNu va cunoaște c-a trecut de vară\nDe n-o să vadă frunzele căzând.\nVirgil Carianopol, Pe-ascuns", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică\nidentificată și mijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea\nezitantă a relației dintre ideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla\nprecizare a unor mijloace artistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a personajului\nîntr-un text narativ studiat, aparținând lui G. Călinescu sau lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale,\nincipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate, prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru construcția personajului –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 10", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_Test_10.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_Bar_10.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței cât mai curând", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este grabnic/urgent.\netc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou s�� le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Menționează profesia pentru care s-a pregătit Creangă, prin studiile efectuate, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea profesiei pentru care s-a pregătit Creangă, prin studiile efectuate (învățător) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Precizează o trăsătură morală a lui Creangă, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul\ndat", + "barem": " precizarea unei trăsături morale a lui Creangă (de exemplu: inteligența etc.) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (Cum că Ion Creangă era un om foarte deștept,\nfoarte ager la minte nu mai rămâne îndoială) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment", + "barem": " explicarea motivului pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment (de\nexemplu: Venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment, deoarece poveștile pe care le citește sunt\napreciate de junimiști.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică a poveștilor lui Creangă, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei caracteristici a poveștilor lui Creangă, așa cum reiese din textul dat (de exemplu:\nautenticitatea limbajului, oralitate etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată –\n2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și\nPompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de\nmulte ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul.\nMarele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se\nspun la țară.\nCând a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se\npare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori.\nToți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria\nCapra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.\nÎn ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai\napropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă\neste acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri\nnaive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.\nCum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar\ncunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul\nNeamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu\ndânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo\nCreangă a rămas ceea ce fusese.\nAceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul\nnostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți\nsurtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care\navea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le\nauzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.\nUn povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să\nistorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește\naltfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul\ncunoștințelor sale obișnuite.\nDe aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris\nși povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun.\nCreangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru\nca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.\nGeorge Panu, Amintiri de la Junimea din Iași\n*surtucar – (pop.) târgoveț" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă simplitatea este sau nu o piedică\nîn calea succesului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din Amintiri de la Junimea din Iași de\nGeorge Panu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice în textul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "În noaptea tristă care ne desparte,\nTu poate simți în jurul tău suspine\nȘi fâlfâiri de aripi și de șoapte...\nE dorul meu ce vine de departe\nȘi ostenit adoarme lângă tine,\nCuminte ca un fluture de noapte\nCe s-a lăsat la capul tău, pe-o carte\nÎnchisă de la sine\nCând ai simțit că somnul ne desparte...\nGeorge Topîrceanu, Șoapte", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Mihail Sadoveanu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și\nspațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate, prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărei componente, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 11", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_Test_11.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_Bar_11.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței fără de sfârșit", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este continuu.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": " Menționează două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș pitoresc,\nutilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș\npitoresc (de exemplu: populație mixtă, dimensiune mică etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": " Precizează rolul farului din peninsula Caliacra, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea rolului farului din peninsula Caliacra (de exemplu: Rolul farului este de a-i ghida pe cei aflați\nnoaptea pe mare. etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (prin grija\naceloraşi mâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe\nmare) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Balcicul devine, pentru Regina Maria, o destinație mai accesibilă", + "barem": " explicarea motivului pentru care Balcicul devine, pentru Regina Maria, o destinație mai accesibilă\n(de exemplu: Balcicul devine o destinație mai accesibilă, deoarece orașul este de puțină vreme teritoriu\nromânesc.): explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț\n– 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o dorință a Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra,\naşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei dorințe a Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra, așa\ncum reiese din textul dat (de exemplu: ridicarea unei construcții pe creasta cea mai îndepărtată a\nțărmului etc.): numirea dorinței – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de\nprezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care\ndeveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.\nUnul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare.\nBalcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri\ndezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.\nO stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme\nciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.\nAm fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de\nseminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se\nagaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.\nAm ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de\npartea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.\nAcolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e\nroşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.\nSolul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi\nculoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică,\nprivind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost\nînmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi\nmâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.\nLocul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe\ncreasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.\nAm avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al\nmării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a\nnopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe\no galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir,\nsau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele\nlor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!\nPentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am\ntrăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi\ns-a strecurat în suflet...\nMaria, Regina României, Țara pe care o iubesc\n*culă – turn în palat domnesc; (în text) termen folosit cu sensul de reședință" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă omul se poate simți sau\nnu acasă în alte locuri decât în cele natale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Țara pe care o iubesc de Maria, Regina României, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nInteriorul unei cârciume, clădite cu grinzi de lemn. [...] la mijloc, ușa de la intrare; la stânga, fereastră\nmare și prăvălie cu oblon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși care dau în două\nodăi. La dreapta, planul întâi, chepengul* beciului și o ușă care dă în celar*. La stânga, în față, o masă de lemn\nși scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.\nSCENA I\nDRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA\nToți trei stau împrejurul mesei pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână.\nAnca lucrează la o cămașă.\nGHEORGHE: E greu să scape, firește... dar se-ntâmplă... Așa fac mai toți câți scapă: dintru-ntâi s-arată\npocăiți, se prefac proști, se dau cu binișorul și, odată, când le vine bine, p-aici ți-e drumul...\nDRAGOMIR: Adică și ăsta era șiret... se prefăcea... (Zâmbind.) Am înțeles.\nI. L. Caragiale, Năpasta\n*chepeng – ușă sau capac orizontal ușor înclinat cu care se închide intrarea într-o pivniță sau beci\n*celar – (pop.) mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului, menționare a\ncoordonatelor temporale sau spațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor\nautorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparținând lui Ion Barbu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte/analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru textul poetic – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Testul 12", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_Test_12.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_Bar_12.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței își petrecuseră viața", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este trăiseră.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": " Menționează două sarcini atribuite grădinarului de către noii proprietari ai moșiei, utilizând informaţiile din textul\ndat", + "barem": " menționarea a două sarcini atribuite grădinarului de către noii proprietari ai moșiei (de exemplu: să\ntraseze aleile, să fixeze locul plantării copacilor etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": " Precizează o stare trăită de autoare în momentul sosirii la Văcărești, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei stări trăite de autoare în momentul sosirii la Văcărești (de exemplu: fericire, emoție etc.)\n– 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (eu însă, gravă, priveam fericită în\njur, copleșită de emoție și de oboseală) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care grădinarul își întrerupe uneori activitatea la moșia Văcărești", + "barem": " explicarea motivului pentru care grădinarul își întrerupe uneori activitatea la moșia Văcărești (de\nexemplu: Grădinarul își întrerupe uneori activitatea la moșia Văcărești, deoarece merge să se ocupe de\nparcurile regale.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a autoarei la vârsta copilăriei, aşa cum reiese din ultimul paragraf al\ntextului dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a autoarei la vârsta copilăriei, așa cum reiese din ultimul paragraf al textului\ndat (de exemplu: dorința de cunoaștere, pasiunea pentru lectură etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte;\nprezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei străbune\nde la Văcărești, pe care, până atunci, o împărțise cu frații și surorile sale. Din vechea reședință de la Văcărești nu\nmai exista nimic, în afară de un mic pavilion în care locuiseră administratorii. Rugii* și porumbul înconjurau ruinele\nconacului boieresc unde își petrecuseră viața străbunii noștri. Deasupra tuturor plutea legenda – o taină a măririi și a\nmorții –, tristă și dulce faimă ce nu va părăsi niciodată aceste venerate locuri. [...]\nAm sosit la Văcărești într-o seară de primăvară. [...] Sora mea bătea din palme; eu însă, gravă, priveam\nfericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală – biet copil-poet ce suferea de pe urma hurducăielilor, dar care\nsimțea o speranță fără nume și o durere fără pricină, asemenea acelor lacuri ce apar câteodată primăvara pe\nneașteptate în urma furtunilor de la noi. [...]\nPentru a-i reda grădinii înfățișarea de altădată, căci acum acolo își disputau locul cu îndârjire ovăzul și\nporumbul, crescând la întâmplare printre grămezi de cărămizi – vestigii ale vechiului conac –, s-a hotărât să se\naducă un om priceput, folosit la parcurile regale, care să traseze și în grădina noastră câteva alei și să indice\namplasarea boschetelor și arborilor pe care tatăl meu dorea să-i planteze. Ambiția noastră nu țintea decât ca\ndecoratorul grădinilor princiare să ne ajute atât cât îi ceream.\nAbia împlinisem șapte ani, dar ghiceam deja în acel om, în acel grădinar necunoscut, fără voia lui, un destin,\nmai bine zis un mesager. Deci, într-o dimineață, omul sosește și, declarând că este grăbit, începe de îndată să traseze\ncu nisip pe iarbă linii drepte; apar apoi sforicele întinse pe borne făcute din pietre. [...]\nGrădina deveni un parc în miniatură, cu savante și complicate meandre, iar omul ce povestea frumos se legase\natât de tare de lucrul lui, încât voia să-l ducă până la capăt. El rămase la Văcărești mai bine de o jumătate de an, timp în\ncare anumite perioade ne părăsea pentru a merge să se ocupe de terenurile Curții, dar revenea statornic până în ziua\ncând, asemenea Demiurgului, găsi că opera sa era bună și o dărui naturii ce trebuia să o facă să înflorească și să\ncrească, devenind romanticul peisaj de pe coline, în care a visat și a clocotit tinerețea mea.\nParcă o văd, vremea aceea, ca un curcubeu, un curcubeu mereu tremurător: roșul însemnând acea febră care\ndintotdeauna mi-a învâlvorat dorința de a ști și a simți; albastrul – acele melancolii selenare care, de pe la doisprezece\nani, mă atrăgeau pe aleile întunecoase de sub copaci; trandafiriul era forța vioiciunii, râsul meu ce se pierdea spre\nmarginile pădurii care, de pe prispa casei, se vedea unindu-și frunzișul; în depărtare – profilul violet al Carpaților care,\nuneori, în după-amiezile de vară, se împurpura ori se albăstrea ciudat. Sub lumina de argint, acești Carpați păreau atât\nde clari și diafani, încât mă miram că nu-i aud slobozind, pe aripi de vânt, spre câmpie, un clinchet de cristal abia lovit.\nȘi în curcubeul acela, marginea de culoarea șofranului* voia a defini graba mea de a stăpâni pentru totdeauna comorile\nînchise în cărți, de a pătrunde înțelesul medaliilor cu tulburătoare efigii* în care dormeau secole învăluite în patina lor...\nElena Văcărescu, Ani de copilărie, în vol. Memorii\n*rug – tulpină a unor plante, mur, măceș\n*șofran – plantă din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă\n*efigie – reprezentare în relief, pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă pasiunea pentru munca\ndepusă este sau nu o condiție a succesului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul\nAni de copilărie de Elena Văcărescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, încadrarea în numărul minim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Sunt pași pe țărm, sunt slove de demult,\ne ceasul sur, cu valuri în tumult\nspre zodii mari în zările spălate,\ncitesc în urme, vuietul l-ascult,\nfiorul mi-l măsor fără cuvinte,\nvăd pânzele-n a lor singurătate\nși păsări odihnind ca pe morminte\npe und’ se lasă sufletu-mi cuminte.\n...Vrăjmaș e cerul, vitreg mi-i pământul,\nblestem în lună, stelele cu dinți,\nfântânile de-otravă, urlet cântul,\nși crucile viclene-ncurcă vântul\nce dibuie prin bezne, scos din minți.\nIon Vinea, Orizonturi", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-o nuvelă studiată.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale nuvelei studiate, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și\nspațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale nuvelei studiate, semnificative pentru construcția personajului 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărei componente, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 4", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_var_04.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_04.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în toată vremea", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este uneori.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": " Menționează două dintre îndeletnicirile care îi asigură venituri tânărului I. L. Caragiale, utilizând informaţiile din\ntextul dat", + "barem": " menționarea anului nașterii lui Barbu Cioculescu (1927) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": " Precizează principiul pe care părinții îl aplică în educarea lui Iancu, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea atitudinii lui Barbu Cioculescu față de Ion Barbu, în momentul revederii (de exemplu:\nrespect etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (l-am salutat cu\nrespect.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care I. L. Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și cu sora sa", + "barem": " explicarea motivului pentru care Tudor Arghezi se supără pe tatăl lui Barbu Cioculescu (de\nexemplu: Tudor Arghezi se supără, deoarece era nemulțumit de felul în care Barbu Cioculescu scrisese\ndespre romanele sale.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui I. L. Caragiale, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a lui Ion Barbu, așa cum reiese din ultimul paragraf (de exemplu:\ncuriozitate, pasiune etc.): numirea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Copilăria și adolescența lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie, independență [...]. Luca și\nEcaterina au avut de luptat cu temperamentul rebel, greu de stăpânit al lui Iancu*. Ei au adoptat, în împrejurare,\ncea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea. [...] Dacă este\nadevărat că a absolvit și clasa a V-a secundară, probabil în capitală, lucrul arată că școlarul, chiar dacă se lăsa\ngreu, nu era o fire cu totul neînfrânată. La moartea tatălui, însă, Iancu [...] începe a-și impune voința în fața\nvăduvei. Strămutarea familiei la București este a doua biruință a tânărului voluntar*, înlesnită probabil de sfaturile\nrudelor bucureștene. Din acest moment, un fiu rău s-ar fi emancipat cu totul de obligațiile familiale, părăsindu-și\nmama și sora. Iancu s-a arătat vrednic de îndatoririle unui pretimpuriu șef de familie. De la vârsta generoasă a\ncelor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui. Ca\nsufleur de al doilea și copist în trupa lui Pascaly, concesionară* a Teatrului Național din București, suficient\nretribuit, a putut face față nevoilor. Pentru Caragiale, datoria, credem noi, nu era atât un comandament etic, cât\nelanul afectiv al inimii. Iancu se simțea legat de ai lui organic, fără să-și bată capul cu principiile morale. La 20 de\nani, cum îi încredințează mai târziu lui Vlahuță, este sănătos și robust și duce bine la tăvăleală*, în feluritele\nîndeletniciri, muncind și alergând toată ziua și sfârșind cu lucrul de noapte al corectorului. Nu s-au păstrat scrisori\nde familie din vremea când Caragiale locuia, desigur, împreună cu Ecaterina și Lenci*. Numai când nevoile\nprofesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie. Scrisorile datează din anii revizoratului său (1881 și\nurmătorii). Sunt mărturii impresionante, prin confirmarea calităților filiale. Femeile nu aveau alt sprijin decât în\nIancu. Mai toate scrisorile rostesc mulțumiri calde pentru ajutoarele bănești, trimise neprecupețit. Din leafa\nmodestă de revizor școlar, Caragiale găsește mijlocul să asigure mamei și surorii o viață așezată, chiria și\nîntreținerea unei slujnice. […] Mai în termen, mai cu întârziere, Iancu trimite cât i se cere. Niciuna din solicitările\nbănești nu rămâne nesatisfăcută. Ecaterina mulțumește în cuvinte mișcătoare: „Îți mulțumesc, dragă, de parale, că\nnu mă uiți niciodată, nici pe tine, dragu’ mamii, să nu te uite Dumnezeu și tot binele din lume”. Sau: „Îți mulțumesc,\nscumpu’ meu fiu, de toate, să trăiești, să-ți dea Dumnezeu toate fericirile”. Altă dată se minunează de activitatea\nrodnică a fiului ei: „Iancule dragă, scump și neprețuitu-meu fiu, te sărut dulce, dulce! Am priimit cu multă veselie\nepistola ta, împreună cu 70 lei noi. Domnul să-ți sporească în toată vremea, dragul meu copil! Dar activ ai fost,\ndomnule, nu glumă, ce să zici, fă-mă, mamă, să-ți semăn.” Scrisoarea se încheie cu recomandările din care se\nvede că afecțiunea mamelor nu ține seamă de vârsta copiilor: „Iancule dragă, păzești-te de timpul ăsta, nu scoate\nflanela de pe tine că te-nșală vântul de primăvară”.\nȘerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale\n*Iancu – apelativ pentru I. L. Caragiale\n*voluntar – care acționează din proprie inițiativă\n*concesionar – care are dreptul de a utiliza anumite bunuri ale statului\n*a (o) duce (sau ține) la tăvăleală – a fi rezistent la eforturi fizice\n*Lenci – fiica Ecaterinei și a lui Luca, sora lui I. L. Caragiale" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă greutățile vieții pot determina\nsau nu neglijarea responsabilităților față de familie, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Viața lui I. L. Caragiale de Șerban Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, încadrarea în numărul minim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Limpede vârtej în cerul nostru,\nanii ca un stol ne însoțesc.\nFragede au fost potecile.\nAcum privirea ta luminează înainte.\nAscultă cum îngână fântânile\ncuvintele rămase din trecut.\nCe cuminte mâna ta pe umăr\nîn acest țărm cu singur drum,\nunde vremea ne poartă ca un cântec de leagăn!\nIon Vinea, Drum", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n precizarea a două roluri ale notațiilor autorului (de exemplu: caracterizare a personajelor,\nindicare a unor detalii scenografice, menționare a coordonatelor temporale sau spațiale etc.) –\n1 punct + 1 punct\n prezentarea adecvată și nuanțată a rolurilor precizate, prin raportare la text – 2 puncte + 2 puncte/încercare\nde valorificare a fragmentului, simpla indicare a unor secvențe din text sau tendință de generalizare –\n1 punct + 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-o nuvelă studiată.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale nuvelei studiate, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale,\nincipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n precizarea temei: 2 puncte;\n câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 5", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_var_05.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_05.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței ai de gând", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de uneori.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Menționează două titluri de reviste care publicau creațiile Cellei Serghi, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea vârstei lui E. Lovinescu în momentul întâlnirii sale cu Virgiliu Monda (E. Lovinescu avea\n35 de ani.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea lui Camil Petrescu față de E. Lovinescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei trăsături fizice prin care E. Lovinescu se impune în fața elevilor săi (de exemplu:\nbărbat corpolent) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu:\nDomina clasa cu masivitatea bustului său) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Cella Serghi consideră că E. Lovinescu i-a marcat destinul literar", + "barem": " explicarea motivului pentru care Virgiliu Monda nu se simte confortabil la orele de limba latină (de\nexemplu: Virgiliu Monda nu se simte confortabil, deoarece trebuia să traducă la prima vedere capitolul\nnou.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte/simpla indicare a motivului – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică pe care o are experiența scrisului, în viziunea autoarei", + "barem": " prezentarea modului în care predă limba latină E. Lovinescu, așa cum reiese din textul dat (de\nexemplu: E. Lovinescu deschidea la întâmplare cartea cu textul latin și punea un elev să citească\nun fragment de capitol și să încerce să-l traducă.) – 4 puncte: prezentare adecvată și nuanțată –\n4 puncte/abordare schematică, ezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Era în anul 1938. Apăruse cartea mea. [...] Și, în momentul acela, noi coboram – mi se pare că strada e în\npantă – și urca un bărbat cu un pas greoi, cu părul alb, cu ochi frumoși, negri, și au avut un moment de ezitare, mi\ns-a părut, și Camil, și Lovinescu, dar s-au oprit, cu toate că erau în polemică drastică. Și-atunci, Camil mi l-a\nprezentat pe Lovinescu. Lovinescu s-a uitat mirat la mine, pentru că păream mai tânără decât eram de fapt, și mi-a\nspus: „Dumneata ai scris Pânza de păianjen?” „Da!” „Păi am lăsat vorbă de atâtea ori [...] să vii la cenaclu, la\nSburătorul. De ce n-ai venit până acum?” Nu știu ce-am spus.\nDupă ce ne-am despărțit – și acest lucru iarăși l-am povestit, pentru că este foarte impresionant față de ceea\nce știam eu sau credeam despre personalitatea lui Camil – m-a luat de mână Camil Petrescu și m-a dus într-o\ncofetărie și mi-a spus: „Vreau să stăm de vorbă, pentru că nu trebuie să treci peste ziua asta, peste clipele\nacestea, fără să-ți amintești de ele toată viața. Să nu te lași influențată de polemica dintre mine și Lovinescu;\nprobabil c-ai fost influențată dacă te-a invitat și nu te-ai dus. Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi\ndin viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu\npână la noi...” Și mi-a ținut o adevărată lecție. [...]\nȘi așa s-a întâmplat că am ajuns în fața maestrului. Și pot să spun că, într-un fel, destinul meu literar s-a\nhotărât atunci, pentru că, deși cartea mea apăruse, deși scriseseră despre mine Pompiliu Constantinescu și alți\ncritici de aceeași valoare, deși nu pot să spun că m-am format la cenaclul lui Lovinescu, pentru că tot ce-am citit\nacolo, sau aproape tot, erau lucruri pe care pe parcurs le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la\nRevista Fundațiilor, totuși a avut o importanță extraordinară această întâlnire. Pentru că Lovinescu, fie că a bănuit,\nfie că n-a bănuit, dar m-a întrebat: „Ce-ai de gând să mai scrii? Foarte bine, foarte frumos, ai scris o carte. Ei,\nacum ce faci? Cum va urma? Ce se va întâmpla mai departe?” Nu știu cum a dibuit că eu nu am intenția să mai\nscriu altă carte. Am avut ceva de spus, am spus și nu voiam să devin scriitoare. Adică nu credeam că voi fi în\nstare și nu simțeam nevoia să scriu cărți. Simțisem nevoia să scriu o carte. Dar Lovinescu nu m-a lăsat și m-a\nîntrebat așa: „Hai, hai, spune, ce-ai de gând să mai scrii? Vezi că unii și alții te mai înțeapă ici, colo: că e cartea\nașa, că e cartea pe dincolo, dar, mă rog, de aia sunt ei critici... și cam toți te bănuiesc pe undeva c-ai pus toată\nexperiența pe care o aveai într-o singură carte. Ce-i adevărat în chestia asta și ce ai de gând să scrii?” În\nmomentul acela am fost atât de impresionată de această bănuială și am fost atât de impresionată de prietenia cu\ncare îmi vorbea și de încrederea pe care simțeam că o are în mine, încât n-am îndrăznit să-i spun că nu voi mai\nscrie. Și am spus: „Mai am o singură experiență pe care n-am pus-o în cartea asta.” „Și care anume?” „Experiența\nscrisului. Am pus tot. Dar n-am pus anii în care am scris. Despre anii în care am scris, despre această cursă de\nobstacole, despre această ocnă, despre cioplitul în piatră sau la sare, care este scrisul, eu n-am știut. Experiența\nasta n-am avut-o și experiența asta vreau s-o pun în carte, adică vreau să scriu despre cum se scrie o carte și\neroina mea voi fi eu, dar într-o altă perioadă, în perioada scrisului.” Și mi-a spus: „Interesant. Foarte interesant.”\nCella Serghi, E. Lovinescu evocat de..., în volumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă diferențele de opinie\nîmpiedică sau nu recunoașterea meritelor celuilalt, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Amintiri și evocări despre E. Lovinescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "ACTUL I\nVezi înaintea ochilor un șir de case ca și cum le-ai privi din stradă. Sunt acolo trei prăvălii modeste, de\ntârgușor provincial. Întâia este a lui Take, a doua este a lui Ianke și cea din urmă și micuță de tot, a lui Cadîr.\nCasa lui Take și a lui Ianke sunt construite absolut la fel, numai că sunt cu totul altfel zugrăvite. De pildă,\nzidurile casei lui Take sunt roșii, iar tabla de pe acoperiș albă, pe când casa lui Ianke are zidurile albastre și\ntabla de pe acoperiș roșie. Firma lui Take, pe care-i scris doar: „La Take”, e neagră cu litere galbene, iar a lui\nIanke e galbenă cu litere negre. Căsuța micuță a lui Cadîr și firma lui au luat de la fiecare câte o culoare. Așa,\nde pildă, zidurile sunt roșii, tabla neagră, firma galbenă cu litere albe. [...] E vreme de vară. Toate cele trei\nprăvălii au perdele în față, cât ține micul trotuar provincial – firește, și ele deosebit colorate. E cald și\nzăpușeală. Ghicești apropierea serii – dar vipia* nămiezii s-a prelungit până aici. Poate să fie ora cinci. Ulița e\npustie și nu se aude decât foarte departe – undeva – cântecul trist al unei flașnete*. Toţi trei negustorii, ușor și\ncomod îmbrăcați de vară, dormitează pe scaune înadins puse în față, fiecare la prăvălia lui.\nSCENA I\nTAKE, IANKE și CADÎR\nTAKE (somnoros și lehămetit de căldură, își șterge nădușeala oftând): Ooof, cald e!\nIANKE: Și ce-mi spui asta mie?\nVictor Ion Popa, Take, Ianke și Cadîr\n*vipie – (regionalism) căldură mare, arșiță\n*flașnetă – mică orgă mecanică portativă, acționată prin învârtirea unei manivele", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n– prezentarea perspectivei narative indicate, de exemplu: relatare la persoana a III-a,\nomnisciență narativă etc.: prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din text –\n4 puncte/prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte/încercare de valorificare\na fragmentului, simpla indicare a unor particularități ale perspectivei narative, fără raportare la\nfragmentul dat – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un text\nnarativ studiat, aparținând lui Ion Creangă sau lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje;\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru evoluția relației dintre personaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale\nși spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene comentate – 2 puncte + 2 puncte; simpla\nnumire a unor scene sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj ale textului\ndramatic studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acesteia pentru construcția personajului\n– 3 puncte/analiza fiecărei componente alese, fără justificarea relevanței pentru construcția\npersonajului – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2021", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul naţional de bacalaureat 2021", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2021_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în două cuvinte", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este pe scurt/succint.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": " Menționează titlul lucrării în care Jean Bart evocă atmosfera din familia sa, ca urmare a plecării tatălui în\nrăzboi, utilizând informațiile din textul dat", + "barem": " menționarea titlului lucrării în care Jean Bart evocă atmosfera din familia sa (Scrisorile tatii) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": " Precizează o stare trăită de autor la revenirea în Iași, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei stări trăite de autor la revenirea în Iași (de exemplu: încântare) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (Și astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată\nvoluptate cutreier străzile Iașului) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care scrisoarea tatălui creează bucurie familiei", + "barem": " explicarea motivului pentru care scrisoarea tatălui creează bucurie familiei (de exemplu:\nScrisoarea infirmă bănuiala că tatăl ar fi murit.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare\n– 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea lui Ion Creangă față de copii, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea atitudinii lui Ion Creangă față de copii (de exemplu: prietenie, grijă, empatie): numirea\natitudinii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct\n4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Eu mă consider fiu al Iașului, pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume.\nDe Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot; niște frânturi de amintiri. Prima imagine care mi-a\nrămas e din timpul războiului cu turcii, din 1877. Tatăl meu, fiind militar, a plecat în război și îmi amintesc jalea\ndin casă cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-am descris în Scrisorile tatii.\nPe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam\nscamă*. Pe vremea aceea, nu era vată pentru pansamente, ca astăzi, ci scamă. Toți ai casei făceau scamă,\nce se trimitea la Crucea Roșie. De atunci am o amintire pe care am descris-o, dar e bine s-o repet în două\ncuvinte: îmi aduc aminte cum poștașul aduce într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el\nceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama, pentru că eram prea mic, dar o văd pe mama că începe să plângă:\ncredea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el.\nA doua zi a venit o scrisoare de la tata și, natural, cu aceasta bucuria pentru întreaga familie. E o scenă\ncare mi-a rămas din primii ani ai copilăriei. […]\nClasele primare le-am făcut bineînțeles la Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe\ncelebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic, dar mi-l aduc bine aminte: un om gros și gras, cu o pălărie mare\ngri; mișca mult, sufla greu și se ștergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți, a fost și el preot și\nprieten cu preotul Enăchescu, cu care a lucrat împreună Învățătorul copiilor*.\nȘi ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii, pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îl\nsalutam, el își scotea pălăria lui cea mare și noi, pentru asta, treceam de zece ori prin fața lui.\nÎi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el – ședeam în Sărărie,\npe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui. El ieșea\nîn poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică* de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arăta cum trebuie\nsă cârmuim; nu se supăra deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. […]\nDomnilor, am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosferă\nieșeană. Am trecut și eu pe sub „plopii fără soț”. Am visat și eu la Grădina Copoului; chiar sub teiul lui\nEminescu. Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el, pentru că eram copil. […]\nȘi astăzi când mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului, oprindu-mă la\nfiecare colț, căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga istorie a Iașului.\nJean Bart, Mărturisiri literare\n*scamă – (învechit, cu sens colectiv) fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente\n*Învățătorul copiilor – abecedar scris de Ion Creangă și de Gh. Enăchescu\n*cațaveică – haină lungă" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă e importantă sau nu\nimplicarea civică în perioadele de criză, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nMărturisiri literare de Jean Bart, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "În București, la Leonida.\nO odaie modestă de mahala. [...] la dreapta, o ușă; la stânga, o fereastră. De-o parte și de alta a scenei,\ncâte un pat de culcare. În mijlocul odăii, o masă împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie. Pe masă, o\nlampă cu gaz; pe globul lămpii un abat-jour* cusut pe canava*. În planul întâi, la stânga, o sobă cu ușa deschisă\nși cu câțiva tăciuni pâlpâind. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte; Efimița în camizol*, fustă de\nflanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb. Amândoi șed de vorbă la masă.\nSCENA I\nLEONIDA: Așa cum îți spusei, mă scol într-o dimineață și, știi obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe\nAurora democratică, să văz cum mai merge țara. O deschiz... și ce citesc? Uite, țin minte ca acuma:\n„11/23 Făurar...”.\nI. L. Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea\n*abat-jour – (în franceză, în original) abajur – dispozitiv fixat în jurul unei lămpi, destinat să dirijeze lumina într-o\nanumită direcție\n*canava – țesătură rară din fire groase de bumbac, folosită pentru broderii\n*camizol – haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n precizarea a două roluri ale notațiilor autorului (de exemplu: caracterizare a personajelor,\nindicare a unor detalii scenografice, menționare a coordonatelor temporale sau spațiale etc.) –\n1 punct + 1 punct\n prezentarea adecvată și nuanțată a rolurilor precizate, prin raportare la text – 2 puncte + 2 puncte/încercare\nde valorificare a fragmentului, simpla indicare a unor secvențe din text sau tendință de generalizare –\n1 punct + 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte) 4 puncte\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a\npersonajului într-un text narativ studiat, aparținând lui Ioan Slavici.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale\nși spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvenţe comentate 6 puncte\nmenţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvenţe comentate – 2 puncte + 2 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\nanaliza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru construcția personajului –\n2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_bar_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n• precizarea a două modalități de caracterizare (caracterizare directă, caracterizare indirectă):\n1 punct + 1 punct = 2 puncte\n• prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate: prezentare adecvată și nuanțată,\nprin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/încercare de\nprezentare, simpla indicare a unor trăsături – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n• precizarea a două modalități de caracterizare (caracterizare directă, caracterizare indirectă):\n1 punct + 1 punct = 2 puncte\n• prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate: prezentare adecvată și nuanțată,\nprin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/încercare de\nprezentare, simpla indicare a unor trăsături – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 3", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_var_03-1.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_bar_03-1.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de tot felul", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este felurite/variate.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În dimineața lui 23 aprilie, Bacovia a fost de părere să facem o plimbare spre Gherăești. Auzisem că sunt crânguri\ntinere, zăvoaie minunate în această parte din lunca Bistriței.\nȘoseaua era mărginită de cireși cu fructele amare. Până în 1936, când a devenit parc public, la Gherăești era un\ncolț primitiv de natură, cu vegetație foarte bogată.\nCireșii erau înfloriți și răspândeau o mireasmă amăruie, asemeni crizantemelor toamna. Cerul era senin. Păsările\ncântau gureșe prin ramuri și, prin iarbă, zburdau gâze de tot felul. Mergeam apropiați, voioși că putem respira primăvara\nde pretutindeni. Am intrat într-o zonă de arbuști înfloriți, apoi direct pe malurile foarte largi, ascunse de copacii deși, cu\nfrunze destul de crude. Păreau din smalț fragil, pe care soarele răsfrângea aurul luminii pale. Bistrița tot nu se zărea. Eram\nabia în codrii din preajma ei. Pășeam prin iarba fragedă, plină de toporași. Îmi culesei un buchet, în timp ce Bacovia se\nașeză pe o buturugă asemeni unui scăunel [...]. Ciripitul păsărilor era o cascadă de triluri. Am stat și eu pe alt ciot de\narbore retezat și ascultarăm tăcuți simfonia primăverii.\nAm respirat cu nesaț prospețimea pajiștii înverzite, apoi am continuat drumul până am dat de malurile\nondulate ale Bistriței. Deodată se iviră plute imense, conduse de țapinari* la vale. Cântau un cântec ce se stingea în\nlargul apelor într-un vag ecou. De pe malul celălalt se auzea o doină din fluier și zărirăm ciobani cu oile. Unul ducea\npe brațe un miel alb, pătat cu negru pe urechi și pe spate. Aici apa nu era prea lată. Nu trecu mult și se auzi un\nbucium îndepărtat dintr-un fund de pădure. Clipocitul apei se făcu simțit ca un pianissimo*.\nÎmi adusei aminte versurile: Și vine, ca-n vremi de demult,/Din margini, un bucium de-alarmă...*\n— Acesta nu mai e de alarmă, interveni poetul. Vestește ciobanilor venirea primăverii. Pe aici m-a prins într-o zi o\nfurtună cumplită. Eram în clasa a IV-a*. Plecasem într-o după-amiază de acasă. Voiam să mă plimb pe malurile acestea\nliniștite, să ascult șoaptele valurilor și cântecul plutașilor. Deodată, s-a înnorat. Până să-mi dau seama, să-mi caut un\nadăpost, s-a pornit o rupere de nori cum nu mai văzusem niciodată. Am avut vreme să intru într-o scorbură de copac. Nu-l\nmai văd, l-au tăiat. Tuna, trăsnea, fulgera cu mii de artificii. Mă mir că nu a trăsnit copacul în care mă aflam. A fost teribil,\nteribil. Când a stat ploaia se înserase și uitasem drumul. Rătăceam așa fără să știu unde. Întâlnii un cioban. Mă văzu ud și\nși plin de noroi. Trecusem printr-o mare emoție. Se uită la mine mirat. „Încotro?”. Îi spusei că am rătăcit drumul. Mă văzu\nelev. Se miră că am venit prin aceste părți, dar mă scoase la drumul cu cireși. Acasă, după ce mi-am revenit din spaimă,\nam început primele versuri din poezia Furtună. Mi-am adus aminte că aveam pe a doua zi niște versuri de tradus la limba\nlatină și am lăsat poezia la o parte. După o altă furtună, în altă parte a Bistriței, am reluat-o și așa s-a născut acea poemă a\nspaimei încercate prin codrii Bacăului. Dar aici a fost grozav. Părea că se lăsase cerul pe lume cu toate spaimele lui.\nEram înfiorată. Mi-a spus poezia în timp ce eu urmăream curgerea apei învolburate cu clipocitul ei înfundat. Scoase\nun carnețel, notă ceva și câteva note pe două linii de portativ. Părea că se ferește, să nu-l văd. M-am și făcut că n-am\nobservat nimic. Pe drum, la întoarcere, prin zăvoi, îmi fredonă un cântec.\n— L-am prins din clipocitul apei... acest cântec subțire și cam vag... nu-i așa?\nAgatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin\n*țapinar – muncitor care manevrează buștenii folosind o unealtă specifică, numită țapină\n*pianissimo – foarte încet\n*Versurile aparțin poeziei Toamnă de George Bacovia.\n*Clasa a IV-a corespunde, în perioada antebelică, clasei a XII-a din prezent." + }, + { + "enunt": " Menționează numele râului pe malul căruia se plimbă cei doi tineri, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea numelui râului pe malul căruia se plimbă cei doi tineri (Bistrița) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În dimineața lui 23 aprilie, Bacovia a fost de părere să facem o plimbare spre Gherăești. Auzisem că sunt crânguri\ntinere, zăvoaie minunate în această parte din lunca Bistriței.\nȘoseaua era mărginită de cireși cu fructele amare. Până în 1936, când a devenit parc public, la Gherăești era un\ncolț primitiv de natură, cu vegetație foarte bogată.\nCireșii erau înfloriți și răspândeau o mireasmă amăruie, asemeni crizantemelor toamna. Cerul era senin. Păsările\ncântau gureșe prin ramuri și, prin iarbă, zburdau gâze de tot felul. Mergeam apropiați, voioși că putem respira primăvara\nde pretutindeni. Am intrat într-o zonă de arbuști înfloriți, apoi direct pe malurile foarte largi, ascunse de copacii deși, cu\nfrunze destul de crude. Păreau din smalț fragil, pe care soarele răsfrângea aurul luminii pale. Bistrița tot nu se zărea. Eram\nabia în codrii din preajma ei. Pășeam prin iarba fragedă, plină de toporași. Îmi culesei un buchet, în timp ce Bacovia se\nașeză pe o buturugă asemeni unui scăunel [...]. Ciripitul păsărilor era o cascadă de triluri. Am stat și eu pe alt ciot de\narbore retezat și ascultarăm tăcuți simfonia primăverii.\nAm respirat cu nesaț prospețimea pajiștii înverzite, apoi am continuat drumul până am dat de malurile\nondulate ale Bistriței. Deodată se iviră plute imense, conduse de țapinari* la vale. Cântau un cântec ce se stingea în\nlargul apelor într-un vag ecou. De pe malul celălalt se auzea o doină din fluier și zărirăm ciobani cu oile. Unul ducea\npe brațe un miel alb, pătat cu negru pe urechi și pe spate. Aici apa nu era prea lată. Nu trecu mult și se auzi un\nbucium îndepărtat dintr-un fund de pădure. Clipocitul apei se făcu simțit ca un pianissimo*.\nÎmi adusei aminte versurile: Și vine, ca-n vremi de demult,/Din margini, un bucium de-alarmă...*\n— Acesta nu mai e de alarmă, interveni poetul. Vestește ciobanilor venirea primăverii. Pe aici m-a prins într-o zi o\nfurtună cumplită. Eram în clasa a IV-a*. Plecasem într-o după-amiază de acasă. Voiam să mă plimb pe malurile acestea\nliniștite, să ascult șoaptele valurilor și cântecul plutașilor. Deodată, s-a înnorat. Până să-mi dau seama, să-mi caut un\nadăpost, s-a pornit o rupere de nori cum nu mai văzusem niciodată. Am avut vreme să intru într-o scorbură de copac. Nu-l\nmai văd, l-au tăiat. Tuna, trăsnea, fulgera cu mii de artificii. Mă mir că nu a trăsnit copacul în care mă aflam. A fost teribil,\nteribil. Când a stat ploaia se înserase și uitasem drumul. Rătăceam așa fără să știu unde. Întâlnii un cioban. Mă văzu ud și\nși plin de noroi. Trecusem printr-o mare emoție. Se uită la mine mirat. „Încotro?”. Îi spusei că am rătăcit drumul. Mă văzu\nelev. Se miră că am venit prin aceste părți, dar mă scoase la drumul cu cireși. Acasă, după ce mi-am revenit din spaimă,\nam început primele versuri din poezia Furtună. Mi-am adus aminte că aveam pe a doua zi niște versuri de tradus la limba\nlatină și am lăsat poezia la o parte. După o altă furtună, în altă parte a Bistriței, am reluat-o și așa s-a născut acea poemă a\nspaimei încercate prin codrii Bacăului. Dar aici a fost grozav. Părea că se lăsase cerul pe lume cu toate spaimele lui.\nEram înfiorată. Mi-a spus poezia în timp ce eu urmăream curgerea apei învolburate cu clipocitul ei înfundat. Scoase\nun carnețel, notă ceva și câteva note pe două linii de portativ. Părea că se ferește, să nu-l văd. M-am și făcut că n-am\nobservat nimic. Pe drum, la întoarcere, prin zăvoi, îmi fredonă un cântec.\n— L-am prins din clipocitul apei... acest cântec subțire și cam vag... nu-i așa?\nAgatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin\n*țapinar – muncitor care manevrează buștenii folosind o unealtă specifică, numită țapină\n*pianissimo – foarte încet\n*Versurile aparțin poeziei Toamnă de George Bacovia.\n*Clasa a IV-a corespunde, în perioada antebelică, clasei a XII-a din prezent." + }, + { + "enunt": " Precizează florile al căror miros este asociat de autoare cu cel al cireșilor înfloriți, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea florilor al căror miros este asociat de autoare cu cel al cireșilor înfloriți (crizantemele) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Cireșii erau înfloriți și răspândeau o\nmireasmă amăruie, asemeni crizantemelor toamna.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În dimineața lui 23 aprilie, Bacovia a fost de părere să facem o plimbare spre Gherăești. Auzisem că sunt crânguri\ntinere, zăvoaie minunate în această parte din lunca Bistriței.\nȘoseaua era mărginită de cire��i cu fructele amare. Până în 1936, când a devenit parc public, la Gherăești era un\ncolț primitiv de natură, cu vegetație foarte bogată.\nCireșii erau înfloriți și răspândeau o mireasmă amăruie, asemeni crizantemelor toamna. Cerul era senin. Păsările\ncântau gureșe prin ramuri și, prin iarbă, zburdau gâze de tot felul. Mergeam apropiați, voioși că putem respira primăvara\nde pretutindeni. Am intrat într-o zonă de arbuști înfloriți, apoi direct pe malurile foarte largi, ascunse de copacii deși, cu\nfrunze destul de crude. Păreau din smalț fragil, pe care soarele răsfrângea aurul luminii pale. Bistrița tot nu se zărea. Eram\nabia în codrii din preajma ei. Pășeam prin iarba fragedă, plină de toporași. Îmi culesei un buchet, în timp ce Bacovia se\nașeză pe o buturugă asemeni unui scăunel [...]. Ciripitul păsărilor era o cascadă de triluri. Am stat și eu pe alt ciot de\narbore retezat și ascultarăm tăcuți simfonia primăverii.\nAm respirat cu nesaț prospețimea pajiștii înverzite, apoi am continuat drumul până am dat de malurile\nondulate ale Bistriței. Deodată se iviră plute imense, conduse de țapinari* la vale. Cântau un cântec ce se stingea în\nlargul apelor într-un vag ecou. De pe malul celălalt se auzea o doină din fluier și zărirăm ciobani cu oile. Unul ducea\npe brațe un miel alb, pătat cu negru pe urechi și pe spate. Aici apa nu era prea lată. Nu trecu mult și se auzi un\nbucium îndepărtat dintr-un fund de pădure. Clipocitul apei se făcu simțit ca un pianissimo*.\nÎmi adusei aminte versurile: Și vine, ca-n vremi de demult,/Din margini, un bucium de-alarmă...*\n— Acesta nu mai e de alarmă, interveni poetul. Vestește ciobanilor venirea primăverii. Pe aici m-a prins într-o zi o\nfurtună cumplită. Eram în clasa a IV-a*. Plecasem într-o după-amiază de acasă. Voiam să mă plimb pe malurile acestea\nliniștite, să ascult șoaptele valurilor și cântecul plutașilor. Deodată, s-a înnorat. Până să-mi dau seama, să-mi caut un\nadăpost, s-a pornit o rupere de nori cum nu mai văzusem niciodată. Am avut vreme să intru într-o scorbură de copac. Nu-l\nmai văd, l-au tăiat. Tuna, trăsnea, fulgera cu mii de artificii. Mă mir că nu a trăsnit copacul în care mă aflam. A fost teribil,\nteribil. Când a stat ploaia se înserase și uitasem drumul. Rătăceam așa fără să știu unde. Întâlnii un cioban. Mă văzu ud și\nși plin de noroi. Trecusem printr-o mare emoție. Se uită la mine mirat. „Încotro?”. Îi spusei că am rătăcit drumul. Mă văzu\nelev. Se miră că am venit prin aceste părți, dar mă scoase la drumul cu cireși. Acasă, după ce mi-am revenit din spaimă,\nam început primele versuri din poezia Furtună. Mi-am adus aminte că aveam pe a doua zi niște versuri de tradus la limba\nlatină și am lăsat poezia la o parte. După o altă furtună, în altă parte a Bistriței, am reluat-o și așa s-a născut acea poemă a\nspaimei încercate prin codrii Bacăului. Dar aici a fost grozav. Părea că se lăsase cerul pe lume cu toate spaimele lui.\nEram înfiorată. Mi-a spus poezia în timp ce eu urmăream curgerea apei învolburate cu clipocitul ei înfundat. Scoase\nun carnețel, notă ceva și câteva note pe două linii de portativ. Părea că se ferește, să nu-l văd. M-am și făcut că n-am\nobservat nimic. Pe drum, la întoarcere, prin zăvoi, îmi fredonă un cântec.\n— L-am prins din clipocitul apei... acest cântec subțire și cam vag... nu-i așa?\nAgatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin\n*țapinar – muncitor care manevrează buștenii folosind o unealtă specifică, numită țapină\n*pianissimo – foarte încet\n*Versurile aparțin poeziei Toamnă de George Bacovia.\n*Clasa a IV-a corespunde, în perioada antebelică, clasei a XII-a din prezent." + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Bacovia se oprește din scrierea poeziei Furtună", + "barem": " explicarea motivului pentru care Bacovia se oprește din scrierea poeziei Furtună (de exemplu: își\namintește că are de tradus niște versuri din limba latină etc.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de\nexplicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În dimineața lui 23 aprilie, Bacovia a fost de părere să facem o plimbare spre Gherăești. Auzisem că sunt crânguri\ntinere, zăvoaie minunate în această parte din lunca Bistriței.\nȘoseaua era mărginită de cireși cu fructele amare. Până în 1936, când a devenit parc public, la Gherăești era un\ncolț primitiv de natură, cu vegetație foarte bogată.\nCireșii erau înfloriți și răspândeau o mireasmă amăruie, asemeni crizantemelor toamna. Cerul era senin. Păsările\ncântau gureșe prin ramuri și, prin iarbă, zburdau gâze de tot felul. Mergeam apropiați, voioși că putem respira primăvara\nde pretutindeni. Am intrat într-o zonă de arbuști înfloriți, apoi direct pe malurile foarte largi, ascunse de copacii deși, cu\nfrunze destul de crude. Păreau din smalț fragil, pe care soarele răsfrângea aurul luminii pale. Bistrița tot nu se zărea. Eram\nabia în codrii din preajma ei. Pășeam prin iarba fragedă, plină de toporași. Îmi culesei un buchet, în timp ce Bacovia se\nașeză pe o buturugă asemeni unui scăunel [...]. Ciripitul păsărilor era o cascadă de triluri. Am stat și eu pe alt ciot de\narbore retezat și ascultarăm tăcuți simfonia primăverii.\nAm respirat cu nesaț prospețimea pajiștii înverzite, apoi am continuat drumul până am dat de malurile\nondulate ale Bistriței. Deodată se iviră plute imense, conduse de țapinari* la vale. Cântau un cântec ce se stingea în\nlargul apelor într-un vag ecou. De pe malul celălalt se auzea o doină din fluier și zărirăm ciobani cu oile. Unul ducea\npe brațe un miel alb, pătat cu negru pe urechi și pe spate. Aici apa nu era prea lată. Nu trecu mult și se auzi un\nbucium îndepărtat dintr-un fund de pădure. Clipocitul apei se făcu simțit ca un pianissimo*.\nÎmi adusei aminte versurile: Și vine, ca-n vremi de demult,/Din margini, un bucium de-alarmă...*\n— Acesta nu mai e de alarmă, interveni poetul. Vestește ciobanilor venirea primăverii. Pe aici m-a prins într-o zi o\nfurtună cumplită. Eram în clasa a IV-a*. Plecasem într-o după-amiază de acasă. Voiam să mă plimb pe malurile acestea\nliniștite, să ascult șoaptele valurilor și cântecul plutașilor. Deodată, s-a înnorat. Până să-mi dau seama, să-mi caut un\nadăpost, s-a pornit o rupere de nori cum nu mai văzusem niciodată. Am avut vreme să intru într-o scorbură de copac. Nu-l\nmai văd, l-au tăiat. Tuna, trăsnea, fulgera cu mii de artificii. Mă mir că nu a trăsnit copacul în care mă aflam. A fost teribil,\nteribil. Când a stat ploaia se înserase și uitasem drumul. Rătăceam așa fără să știu unde. Întâlnii un cioban. Mă văzu ud și\nși plin de noroi. Trecusem printr-o mare emoție. Se uită la mine mirat. „Încotro?”. Îi spusei că am rătăcit drumul. Mă văzu\nelev. Se miră că am venit prin aceste părți, dar mă scoase la drumul cu cireși. Acasă, după ce mi-am revenit din spaimă,\nam început primele versuri din poezia Furtună. Mi-am adus aminte că aveam pe a doua zi niște versuri de tradus la limba\nlatină și am lăsat poezia la o parte. După o altă furtună, în altă parte a Bistriței, am reluat-o și așa s-a născut acea poemă a\nspaimei încercate prin codrii Bacăului. Dar aici a fost grozav. Părea că se lăsase cerul pe lume cu toate spaimele lui.\nEram înfiorată. Mi-a spus poezia în timp ce eu urmăream curgerea apei învolburate cu clipocitul ei înfundat. Scoase\nun carnețel, notă ceva și câteva note pe două linii de portativ. Părea că se ferește, să nu-l văd. M-am și făcut că n-am\nobservat nimic. Pe drum, la întoarcere, prin zăvoi, îmi fredonă un cântec.\n— L-am prins din clipocitul apei... acest cântec subțire și cam vag... nu-i așa?\nAgatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin\n*țapinar – muncitor care manevrează buștenii folosind o unealtă specifică, numită țapină\n*pianissimo – foarte încet\n*Versurile aparțin poeziei Toamnă de George Bacovia.\n*Clasa a IV-a corespunde, în perioada antebelică, clasei a XII-a din prezent." + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a autoarei, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături morale a autoarei, așa cum reiese din textul dat (de exemplu: sensibilitatea,\ndiscreția etc.): precizarea trăsăturii – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de\nprezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În dimineața lui 23 aprilie, Bacovia a fost de părere să facem o plimbare spre Gherăești. Auzisem că sunt crânguri\ntinere, zăvoaie minunate în această parte din lunca Bistriței.\nȘoseaua era mărginită de cireși cu fructele amare. Până în 1936, când a devenit parc public, la Gherăești era un\ncolț primitiv de natură, cu vegetație foarte bogată.\nCireșii erau înfloriți și răspândeau o mireasmă amăruie, asemeni crizantemelor toamna. Cerul era senin. Păsările\ncântau gureșe prin ramuri și, prin iarbă, zburdau gâze de tot felul. Mergeam apropiați, voioși că putem respira primăvara\nde pretutindeni. Am intrat într-o zonă de arbuști înfloriți, apoi direct pe malurile foarte largi, ascunse de copacii deși, cu\nfrunze destul de crude. Păreau din smalț fragil, pe care soarele răsfrângea aurul luminii pale. Bistrița tot nu se zărea. Eram\nabia în codrii din preajma ei. Pășeam prin iarba fragedă, plină de toporași. Îmi culesei un buchet, în timp ce Bacovia se\nașeză pe o buturugă asemeni unui scăunel [...]. Ciripitul păsărilor era o cascadă de triluri. Am stat și eu pe alt ciot de\narbore retezat și ascultarăm tăcuți simfonia primăverii.\nAm respirat cu nesaț prospețimea pajiștii înverzite, apoi am continuat drumul până am dat de malurile\nondulate ale Bistriței. Deodată se iviră plute imense, conduse de țapinari* la vale. Cântau un cântec ce se stingea în\nlargul apelor într-un vag ecou. De pe malul celălalt se auzea o doină din fluier și zărirăm ciobani cu oile. Unul ducea\npe brațe un miel alb, pătat cu negru pe urechi și pe spate. Aici apa nu era prea lată. Nu trecu mult și se auzi un\nbucium îndepărtat dintr-un fund de pădure. Clipocitul apei se făcu simțit ca un pianissimo*.\nÎmi adusei aminte versurile: Și vine, ca-n vremi de demult,/Din margini, un bucium de-alarmă...*\n— Acesta nu mai e de alarmă, interveni poetul. Vestește ciobanilor venirea primăverii. Pe aici m-a prins într-o zi o\nfurtună cumplită. Eram în clasa a IV-a*. Plecasem într-o după-amiază de acasă. Voiam să mă plimb pe malurile acestea\nliniștite, să ascult șoaptele valurilor și cântecul plutașilor. Deodată, s-a înnorat. Până să-mi dau seama, să-mi caut un\nadăpost, s-a pornit o rupere de nori cum nu mai văzusem niciodată. Am avut vreme să intru într-o scorbură de copac. Nu-l\nmai văd, l-au tăiat. Tuna, trăsnea, fulgera cu mii de artificii. Mă mir că nu a trăsnit copacul în care mă aflam. A fost teribil,\nteribil. Când a stat ploaia se înserase și uitasem drumul. Rătăceam așa fără să știu unde. Întâlnii un cioban. Mă văzu ud și\nși plin de noroi. Trecusem printr-o mare emoție. Se uită la mine mirat. „Încotro?”. Îi spusei că am rătăcit drumul. Mă văzu\nelev. Se miră că am venit prin aceste părți, dar mă scoase la drumul cu cireși. Acasă, după ce mi-am revenit din spaimă,\nam început primele versuri din poezia Furtună. Mi-am adus aminte că aveam pe a doua zi niște versuri de tradus la limba\nlatină și am lăsat poezia la o parte. După o altă furtună, în altă parte a Bistriței, am reluat-o și așa s-a născut acea poemă a\nspaimei încercate prin codrii Bacăului. Dar aici a fost grozav. Părea că se lăsase cerul pe lume cu toate spaimele lui.\nEram înfiorată. Mi-a spus poezia în timp ce eu urmăream curgerea apei învolburate cu clipocitul ei înfundat. Scoase\nun carnețel, notă ceva și câteva note pe două linii de portativ. Părea că se ferește, să nu-l văd. M-am și făcut că n-am\nobservat nimic. Pe drum, la întoarcere, prin zăvoi, îmi fredonă un cântec.\n— L-am prins din clipocitul apei... acest cântec subțire și cam vag... nu-i așa?\nAgatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin\n*țapinar – muncitor care manevrează buștenii folosind o unealtă specifică, numită țapină\n*pianissimo – foarte încet\n*Versurile aparțin poeziei Toamnă de George Bacovia.\n*Clasa a IV-a corespunde, în perioada antebelică, clasei a XII-a din prezent." + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă experiențele de viață\ninfluențează sau nu procesul de creație, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nBacovia. Poezie sau destin de Agatha Grigorescu-Bacovia, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Părintele crezu că a isprăvit cu bine tot și se simțea mulțumit; i se păru chiar că nimic nu se întâmplase în\nviața lui tihnită. Dar când ieși mai întâi pe uliță, i se păru ciudat că ochii trecătorilor se ațin după dânsul. Nicicând\npână acum oamenii nu se opriseră în drum să privească după el. Teleguțenii* vedeau ceea ce el nu vedea: popa\nMan îmbătrânise tare. Părea că-i ceva frânt în el; umbla aplecat de spate, ca și când ar duce o povară grea.\nCând crezu că își poate începe viața lui obișnuită, popa Man simți o mare neîndemânare, o stângăcie ce-l\numplu de teamă. Nu cuteza însă să cerceteze de unde-i izvorăște acea neîndemânare. Ca într-o nețărmurită\ndepărtare simțea răspunsul, deși nu cerceta.\nIon Agârbiceanu, Popa Man\n*teleguțean – locuitor din Teleguța", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea perspectivei narative în fragmentul dat\n• precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n• prezentarea perspectivei narative indicate, de exemplu: relatare la persoana a III-a,\nomnisciență narativă etc.: prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din\nfragmentul dat – 4 puncte/prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat –\n2 puncte/simpla indicare a unor particularități ale perspectivei narative, fără raportare la\nfragmentul dat – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 7", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_var_07.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_bar_07.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței prinzând de veste", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este\naflând/descoperind.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": " Menționează localitatea în care s-a născut C. Rădulescu-Motru, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea localității în care s-a născut C. Rădulescu-Motru (Butoiești) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": " Precizează situația în care tatăl autorului devine mai indulgent, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea situației în care tatăl autorului devine mai indulgent (de exemplu: tatăl autorului devine mai\nindulgent când copilul este bolnav etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă\ndin text (Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav.) – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care tatăl schimbă locul de muncă al unuia dintre servitorii casei", + "barem": " explicarea motivului pentru care tatăl schimbă locul de muncă al unuia dintre servitorii casei (de exemplu:\nServitorul își propusese să îl învețe pe copil să cânte la vioară. etc.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de\nexplicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modul în care tatăl continuă, în timpul vacanțelor școlare, procesul de\ninstruire a fiului său, aşa cum reiese din ultimul paragraf", + "barem": " prezentarea modului în care tatăl continuă, în timpul vacanțelor școlare, procesul de instruire a\nfiului său, așa cum reiese din ultimul paragraf (de exemplu: valorifică situațiile din viața cotidiană, oferă\nexplicații etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte/abordare schematică, ezitantă – 2 puncte/încercare\nde prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Primele îndrumări, care probabil au hotărât în bună parte mersul carierei mele de profesor și publicist,\nle-am primit de la tatăl meu. Zic „probabil”, fiindcă despre propria viață cine face mărturisiri nu poate să nu\namestece în ele și o mare doză de subiectivitate.\nTatăl m-a crescut foarte sever. Severitatea era în firea sa și era și în metoda educației de pe acea\nvreme. Acum șaptezeci de ani nu era la modă pedagogia indulgentă de astăzi. Copiii nu aveau dreptul să-și\nfacă toate plăcerile. Mi-a fost interzisă astfel orice distracție prelungită și cu deosebire eram ferit de orice\ndistracție care se putea preface în obicei. Un servitor al casei, [...] scripcar* în ceasurile lui libere, își pusese în\ncap să mă învețe și pe mine meșteșugul lui, dar tatăl meu, prinzând de veste, l-a certat strașnic și l-a mutat\nnumaidecât cu serviciul. Aveam pe atunci trei ani și mi-aduc aminte bine de vorbele cu care l-a certat [...]: „Ce\nvrei, [...] să faci din copilul meu un pierde-vară?”. Severitatea aceasta ceda în cazul când eram bolnav. Atunci\nera de acord și tatăl cu pedagogia indulgentă.\nPrima clasă primară am făcut-o în școala satului meu natal, Butoiești, în județul Mehedinți, la vârsta de\nșase ani. Aveam ca învățător pe un bătrân, care știa citi și scrie potrivit, dar de socotit era rămas la cele patru\noperații aritmetice elementare. Când am terminat anul primei clase primare, știam mai mult decât învățătorul,\ndar nu fiindcă tatăl mă ajutase, ci prin munca proprie, făcută sub ochiul lui sever. Acest ochi sever m-a urmărit\nîn tot cursul studiilor mele. N-a fost moment, chiar când mă găseam la studii universitare în străinătate, în\ncare să nu-l simt îndreptat asupră-mi.\nDe la a doua clasă primară înainte, până la terminarea claselor secundare, am fost în școlile din\nCraiova, apoi patru ani în Universitatea din București; tot timpul de vacanță însă, și timpul de vacanță școlară\nla noi este destul de lung, eram din nou la țară, la Butoiești, în tovărășia tatălui meu. Până la vârsta de\ndouăzeci și unu de ani, am fost astfel sub continua lui supraveghere. Independența totală de sub influența\ntatălui a început la mine după această vârstă, deodată cu plecarea în străinătate pentru continuarea de studii.\nÎndrumările tatălui pe timpul vacanțelor școlare nu-mi erau date sub formă didactică. Nu eram nici\nexaminat, nici obligat să ascult lecții în toată regula. Dacă ar fi procedat așa, desigur că influența lui asupra\nmea ar fi fost foarte scăzută. Eram prea sătul eu de lecțiile auzite în timpul școlii; apoi și cunoștințele lui\nștiințifice se mărgineau la acelea primite în șase clase secundare urmate la Liceul „Râureanu” din București și\nacestea încă nu în mod regulat. Procedarea tatălui consta în folosirea oricărei ocazii pentru a-mi atrage\natenția și a-mi da explicațiile sale asupra faptelor care întâmplător ieșeau înaintea noastră și care prezentau\npentru dânsul un interes.\nC. Rădulescu-Motru, Mărturisiri\n*scripcar – (reg.) lăutar care cântă la vioară" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă severitatea este sau nu\neficientă în educarea copiilor, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Mărturisiri de\nC. Rădulescu-Motru, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.)\n1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Încă o zi cu tine, o zi de fericire,\nÎn dulcele extazuri ce simț când te privesc:\nÎncă un ceas... un zâmbet... Adânca mea iubire\nIzvoarele nădejdei mai mult nu o hrănesc.\nȘi soarele mai palid din zi în zi îmi pare,\nȘi coardele vieței în pieptu-mi obosit\nSe rup! Nici tinerețea, nici scumpa-ți sărutare,\nNu pot ele să schimbe ce soarta a voit.\nÎntorc acum asupră-ți privirea-mi dureroasă,\nCa cel din urmă-adio la tot ce am pierdut:\nDin ceața veșniciei, stea blândă, luminoasă,\nTe văd lucind departe, departe în trecut. [...]\nGrigore Alexandrescu, Încă o zi (fragment)", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj\ndintr-un text narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu sau lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj din textul narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici\nnarative, instanțe ale comunicării narative, modalități de caracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice,\nlimbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\ndin textul narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică,\nfără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_var_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței cu amănunte", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este detaliat. etc.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": " Menționează două modalități prin care profesorul Mazilu se face plăcut elevilor, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea oricăror două modalități prin care profesorul Mazilu se face plăcut elevilor (de\nexemplu: lectura compunerilor cu voce tare; îndemnul la lectură etc.) – 2 puncte + 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": " Precizează reacția pe care le-o provoacă părinților relatarea lui Mircea Eliade, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea reacției pe care le-o provoacă părinților relatarea lui Mircea Eliade (de exemplu:\nneîncredere, rezervă etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de\nexemplu: nu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților etc.) – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care elevul Mircea Eliade simte bucurie în timpul redactării temei", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care elevul Mircea Eliade simte bucurie în timpul redactării temei (de\nexemplu: Elevul Mircea Eliade simte bucurie în timpul redactării temei, deoarece are impresia că scrie\nasemenea unui autor autentic.): explicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație –\n1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea profesorului Mazilu după ce citește compunerea lui Mircea Eliade,\naşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea atitudinii profesorului Mazilu după ce citește compunerea lui Mircea Eliade, așa cum\nreiese din textul dat (de exemplu: admirație etc.): numirea atitudinii – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era\nmucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură,\nne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să\nne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară?\nDe data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul\ndupă-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de\npagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile\ncărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia\nadevărați – cei pe care nu-i învățam încă la școală – și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor,\npentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui\nmai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o\ncascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că,\nde data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă\nfăcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...]\nDupă prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam\nsă protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din\numeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e\nvorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar,\ncând a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...”\nA fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul\nMoisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei\ncare mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși\nnu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce\nva vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.)\nDar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot\nscrie cu aceeași ușurință – deși nu cu aceeași viteză – cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior\naventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam\ndeodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le\nazvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”.\nMircea Eliade, Memorii\n*mucalit – care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș\n*oniric – privitor la vise, care aparține visului" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă inspirația este sau nu stimulată\nde lectură, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Memorii de Mircea Eliade, cât și la\nexperiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Rosmarin surâdea, în vreme ce Liana striga vesel:\n— Sunt frumoasă, Tincuțo?\nBătu din palme și se răsuci cu pași de dans împrejurul camerei, parcă ar fi auzit o mare noutate. Apoi,\ndupă ce Tinca ieși cu haina și blana, se așeză la masă, începând să examineze cu amănuntul cumpărăturile,\nexplicând fiece lucru în vederea zilei de mâine.\nEra obișnuită să primească complimente și totuși îi făceau plăcere ori de la cine veneau. Pe stradă bărbații\nîntorceau capul după ea ca și când ar fi răspândit o vrajă irezistibilă. Figura ei de fetiță mirată și nevinovată, cu\npărul blond natural, cu obrajii puțin bucălați, cu nasul mic obraznic, nu o prea distingeau din mulțimea de femei\ndrăgălașe care dau străzilor bucureștene, altfel puțin remarcabile, un aspect atât de simpatic. Ochii ei însă\nfascinau prin culoarea lor albastră închisă cu reflexe violete, adumbriți de lungile gene blonde ca într-un cuib de\naur. În privirile lor scăpăra curiozitatea inteligentă, un etern semn de întrebare și, mai ales în momentele de uitare\nde sine, o pâlpâire stranie, o melancolie tulburătoare ca un avertisment ascuns.\nLiviu Rebreanu, Jar", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea a două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat\n• precizarea a două modalități de caracterizare (caracterizare directă, caracterizare indirectă):\n1 punct + 1 punct = 2 puncte\n• prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate: prezentare adecvată și nuanțată,\nprin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/încercare de\nprezentare, simpla indicare a unor trăsături – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Lucian Blaga.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2022", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul național de bacalaureat 2022", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2022_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de multe ori", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este deseori/frecvent.)\n– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": " Menționează două trăsături fizice ale Profirei Sadoveanu, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două trăsături fizice ale Profirei Sadoveanu (de exemplu: ochii albaștri-verzui, tenul roz\netc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": " Precizează orașul în care locuia George Topîrceanu în momentul colaborării la revista coordonată de\nGarabet Ibrăileanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea orașului în care locuia George Topîrceanu în momentul colaborării la revista\ncoordonată de Garabet Ibrăileanu (Iași) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă\ndin text (de exemplu: ieșean de adopțiune) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care, în copilărie, autoarea se sfiește de Topîrceanu", + "barem": " explicarea motivului pentru care, în copilărie, autoarea se sfiește de Topîrceanu (de exemplu:\nAutoarea se sfiește de Topîrceanu, deoarece simte că acesta îi cunoaște gândurile și sentimentele.):\nexplicare nuanțată – 4 puncte/încercare de explicare – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, relația dintre Topîrceanu și copiii familiei Sadoveanu, aşa cum reiese din textul\ndat", + "barem": " prezentarea relației dintre Topîrceanu și copiii familiei Sadoveanu, așa cum reiese din textul dat (de exemplu:\nrelație de prietenie, de prețuire/familiaritate etc.): prezentare adecvată şi nuanţată – 4 puncte/abordare\nschematică, ezitantă – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "N-aveam mai mult de 7 – 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite,\ndin câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea\nsta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun\nca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu – ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie\ncu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție.\nSubțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era\nfrumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel\nscăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din\nbuzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura,\ntăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune\nfără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice\nascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng\nflutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță.\n— Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam\npărul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine?\nVino mai aproape, că doar n-am să te mănânc!\nN-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se\namesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar\nfi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași,\ndupă 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci\nfăcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile,\nuneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului.\nTata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât\nîn ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de\nunde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur,\nîntr-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în\nacelași timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de\ndevreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând.\n— Vine dl Topîrceanu!...\nNoi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare.\n— Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru\nnoi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele,\ncroquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți\nîn ființa lui ca o coardă-ntinsă.\nProfira Sadoveanu, Destăinuiri\n*Arminden – nume popular al zilei de 1 Mai" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă păstrarea discreției în\nlegătură cu viața privată este importantă sau nu, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Destăinuri de Profira Sadoveanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 –1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "TABLOUL IV\nS-a înserat, ca în orice zi de iarnă, devreme. Felinarul a fost aprins afară. În casă e o atmosferă plăcută, în\ncare cuvântul pare mai armonios și mai plin de înțeles. Se poate întinde, mai ușor, o punte de la o inimă la alta.\nSCENA I\nMIOARA, STĂVĂROAIA\nMătușa și nepoata au băut cafele. Stau acum la masă, față în față, și caută în cești semnele norocului și\nale nefericirii. Stăvăroaia, care a dormit după prânz, e binedispusă și pare mai tânără, dacă nu mai frumoasă.\nMioara, dimpotrivă, e tristă și caută să-și ascundă ochii plânși. A rămas cu ceașca în mână și privirile în gol, în\ntimp ce mătușa – cu o figură surâzătoare și comod instalată în fotoliu – îngână o frântură de romanță demodată.\nSTĂVĂROAIA (râde îngânat, cu o jenă prefăcută): Ba nu zău, inimioară, că e nebună ceașca asta!\nGeorge Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului, menționare a\ncoordonatelor temporale sau spațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor\nautorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat,\naparţinând lui Ion Barbu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 1", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_var_01.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_bar_01.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței vrute și nevrute", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: fleacuri/nimicuri etc.) – 4 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și respectarea\nnormelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": " Menționează instrumentul muzical la care cânta Maria Banuș când era elevă, utilizând informaţiile din\ntextul dat", + "barem": " menționarea instrumentului muzical la care cânta Maria Banuș când era elevă (pianul) – 4\npuncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și\nrespectarea normelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea Mariei Banuș față de Bubi, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea atitudinii Mariei Banuș față de Bubi (de exemplu: respingere etc.) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Când mă gândesc că o să\nvină Bubi la București mi se face rău. etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, ortografia și respectarea normelor de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care, aflată la patinaj, eleva Maria Banuș se simte diferită de ceilalți", + "barem": " explicarea oricărui motiv pentru care, aflată la patinaj, eleva Maria Banuș se simte diferită de\nceilalți: precizarea motivului (de exemplu: crede că toți sunt mai fericiți decât ea/îi este frică etc.) –\n2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și respectarea normelor de punctuație – 1\npunct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a Mariei Banuș, aşa cum reiese din primul paragraf al\ntextului dat", + "barem": " prezentarea oricărei trăsături morale a Mariei Banuș, așa cum reiese din primul paragraf al\ntextului dat: precizarea trăsăturii (de exemplu: spirit critic, emotivitate etc.) – 2 puncte; prezentare\nadecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct; respectarea precizării privind\nnumărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografia și respectarea normelor de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "București, joi 22 decembrie 1927\nE prima zi de vacanță! Ce cuvinte miraculoase pentru o elevă! Cu toate astea, nu mă bucur. Așa sunt\neu; aștept, aștept cu nerăbdare un lucru și după ce l-am căpătat nu mai îmi face nicio plăcere. Așa a fost și cu\nvacanța. Nu-i vorbă, nu mi se arată prea strălucită. Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se\nface rău. O să-l am toată vacanța pe cap. N-ar trebui să scriu aceste cuvinte, căci e „un băiat foarte reușit”\n(cum îi zice mama). Știe mai multe limbi, face scrisori frumoase (cu stil), e primul în clasă, face sporturi, în\nfine, e un băiat model. Deși am scris în râs toate astea, văd că așa e. Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la\nstomac. [...] Mă uit să văd ce am scris până acum [...]. În loc să spun ce am făcut azi, am înșirat vrute și\nnevrute. Așa, acuma să anunț marele eveniment care s-a săvârșit azi: am fost prima dată la patinaj. Mă\nînțelesesem cu Dida să vină să mă ia la 9½, dar a venit la 10¾, așa că până atunci m-am învârtit și am\nexersat la pian. Era să fac cunoștință cu băiatul lui Rusu (chiriașul nostru), dar nu l-am găsit acasă, plecase\nde la 7 dimineața. La patinaj. Parcă mă văd cu inima cât un purice și cu pieptul înainte, cum băteam la ușa lui\nRusu. Orice aș face, tot timidă rămân cu străinii. În casă sunt obraznică și cu un străin mă fac mică, mică [...].\nDupă cum am spus, la unsprezece a sosit Dida. Era foarte drăguță cu costumul ei de patinaj. Adică nu – am\ngreșit – nu era drăguță cu costumul, ci cu figura ei. Are o față mică și simpatică, așa că o îmbracă bine orice\npune. Și eu... când mă gândesc mi se strică toată buna dispoziție. [...] Deci îmi reiau firul povestirii, această\npersoană care nu e decât una și aceeași cu mine a plecat azi-dimineață la patinaj. Mai întâi am colindat\ncâteva magazine ca să-și ia Dida patine și, după aceea, ne-am dus la Cișmigiu, la patinoarul din față. [...]\nTineri, tinere, toți petrec, patinează, beau, mănâncă... Numai inima mea se strânge și pocăie sărăcuța...\nȘi stau, tremur, mă uit cum se duce și vine lumea, numai eu nu patinez. De ce? Mi-e frică! Ah! Frica asta în\nfața oricărui lucru mă omoară. Tare mi-e frică să nu dau înapoi și în fața evenimentelor mai însemnate din\nviață. A, da. Iar am scris: mi-e frică, se putea altfel?\nDupă ce am dârdâit bine, de mi s-au făcut picioarele sloi, m-am avântat pe gheață „de brațul Didei”. N-am\navut nicio altă senzație decât... frica. După ce-am mers puțin pe gheață, m-am dus iar în sală. Și iar tremuram\nde frig și iar mă simțeam oropsită, tare oropsită. Trecea atâta lume prin fața mea și toată mulțimea aceea era\nfericită... sau părea, cel puțin. Poate fiecare învățase să-și spuie că-i fericit. Cel puțin fața lor așa arăta.\nStam și mă gândeam: sunt fată sportivă, patinez, joc tenis, am să ajung o fată modernă! Eu? Nu,\nniciodată, simt că nu-s făcută eu pentru asta. Și Fanny care mă invidiază că pot merge la patinaj! Dacă aș\nputea, cu dragă inimă aș lăsa-o în locul meu. Dar nu se poate... fiecare trebuie să meargă cum îi dictează\nmediul în care trăiește, nu după înclinările sale.\nMaria Banuș, Însemnările mele" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă emoțiile influențează sau nu\ncomportamentul unei persoane, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nÎnsemnările mele de Maria Banuș, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Trecutu-l știm atât cât l-am aflat\nC-a fost trăit și că s-a spulberat.\nAcumul se trăiește tot la fel.\nSe spulberă-n tăcere și nevăzut și el.\nNu-l înțeleg de noi cum se desparte,\nTrăind cu noi și totuș mult departe.\nCă viața-și pierde și văzută drumul,\nCa umbra și ca fumul.\nAu fost frumoase și trăite toate.\nFirește, zice gândul, și se poate.\nTrăiește-ntr-adevăr tot ce se vede?\nTudor Arghezi, S-a spulberat", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu sau lui G. Călinescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și\nspațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărui element, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică,\nfără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 4", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_var_04.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_bar_04.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de seamă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este important/valoros.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": " Menționează statutul pe care îl are Ionel Brătianu în Regimentul 2 Artilerie, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea statutului pe care îl are Ionel Brătianu în Regimentul 2 Artilerie (de exemplu:\nvoluntar) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": " Precizează o caracteristică a celor care predau la Școala de Poduri și Șosele, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei caracteristici a celor care predau la Școala de Poduri și Șosele (de exemplu: competența)\n– 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: cei mai buni\nprofesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care părinții îl pedepsesc pe Vintilă în timpul vacanței", + "barem": " explicarea motivului pentru care părinții îl pedepsesc pe Vintilă în timpul vacanței: precizarea\nmotivului (de exemplu: Părinții îl pedepsesc pe Vintilă în timpul vacanței, deoarece sunt\ndezamăgiți de rezultatele lui școlare. etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare de\nexplicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a lui Vintilă Brătianu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a lui Vintilă Brătianu, așa cum reiese din textul dat: precizarea\ntrăsăturii (de exemplu: superficialitate, sensibilitate etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "[Să revenim la 1879.] Anii următori nu au adus nicio schimbare în viața noastră, doar copiii creșteau\nfiecare după firea și dispozițiunile lui.\nIonel avea un talent deosebit pentru toate studiile, dezvoltat de profesori eminenți. La matematici,\ncând bietul d. Alecu Borănescu se încurca la o problemă sau o teoremă, zicea: „Să iasă Brătianu și s-o\ndezlege”. La soluțiunea dată, adăuga, ca să aibă aerul de-a fi glumit: „Toți matematicienii mari încep cu B:\nBertrand, Briot, Biot, Borănescu, poate într-o zi și Brătianu?” [...]\nIonel se destină ingineriei. După ce-și luă bacalaureatul, intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie și, cum\nnu era ocupat la cazarmă decât dimineața de la 6 [la] 12, după-amiaza se ducea la Școala de Poduri și Șosele,\nadmirabil organizată de G. Duca, unde cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri.\nD. Duca, în special, s-a ocupat cu prepararea lui pentru Școala Politehnică din Paris. A făcut la\nBucurești anul de elementare. Cele șase luni de voluntariat au fost în aceste condițiuni foarte obositoare.\nDinu, mai liniștit, dar fără șovăire și cu multă conștiință, a urmat exact același program de la începutul la\nsfârșitul studiilor lor.\nVintilă, trimis la liceu dintr-un început, în clasa I, deși mama ar fi voit să-l mai ție acasă, a mers bine un an.\nÎntr-al doilea însă, din cauza boalei Piei și a mea, mama neputând să controleze destul de des ce făcea la școală,\nunde nici buletinele nu le da, nici punctualitatea profesorilor nu-i ținea în strună, având și un tovarăș de bancă\nușurel și amator de panoramă* (care atunci preceda cinematografului), s-a legat cu Teodor Florescu și, în loc de a\nse plictisi în clasă, se desfătau prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului. Rezultatul la\nexamenul final n-a fost cel normal în familia noastră; Vintilă trecu clasa fără strălucire; părinții, mortificați și îngrijați,\nîl oropsiră pe timpul vacanței. Nicio pedeapsă materială nu-i fu dată; în aparență ducea aceeași viață ca noi, dar,\ncând seara veneam în șir să îmbrățișăm părinții zicându-le noapte bună, în loc de sărutările și mângâierile date\ncelor demni, Vintilă trebuia să treacă fără a primi măcar o privire de la tata. Bietul vinovat în fiecare zi își suferea\nchinul și se ducea la pat nenorocit, până când, la o serbare de familie, tata îl iertă. Rezultatul a fost radical. În\nurmă, niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor și, pot zice, în tot timpul vieții. [...]\nDar nu numai la partea materială a vieții se gândeau părinții, ci, pe lângă învățătura ce ne dădeau,\nvoiau să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor. Îndată ce copiii începeau să se dezvolte, lecțiile de\nmuzică erau completate cu audițiunea concertelor. Noi am fost printre primii abonați ai lui Wachmann la\nconcertele simfonice în Ateneul de lângă Cișmigiu; nu venea un artist de seamă fără să nu-l auzim; mergeam\nla operă de câte ori se putea. [...]\nRarele expoziții de pictură le vedeam regulat. Frații și surorile și-au dezvoltat gustul artistic după\nmijloace și împrejurări, dar niciunul n-ar fi neglijat vizitarea monumentelor și a muzeelor în călătoriile lor. Ionel\nnu scăpa nicio ocaziune spre a cunoaște chiar cele mai mici rămășițe interesante ale trecutului de câte ori\nstrăbătea cu automobilul un oraș sau un sat.\nSabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891\n*panoramă – tablou desfășurat circular, iluminat astfel încât spectatorul aflat în centrul încăperii să aibă iluzia unei imagini reale" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă familia are sau nu un rol\nimportant în dezvoltarea gustului artistic, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nDin viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 – 1891 de Sabina Cantacuzino, cât și la experiența personală sau\nculturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Casa de la Snagov a sculptorului Crudu. Un hol mare. [...]\nMANOLE (singur, s-a prăbușit într-un fotoliu cu schițele risipite lângă el. După o clipă se apleacă cu greu și\nîncepe să le strângă. Și le așază pe genunchi, trecându-și palma peste ele cu un gest de mângâiere. Apoi se\nridică brusc, scrâșnind cu furie.): Idiotule! Idiotule!\n(Și pe această invectivă*, deschide larg ușile atelierului. Îl vedem apucând un ciocan și o daltă. Apoi dispare\ndin ochii noștri; prin geamul mat îi vedem bine silueta, lângă un bloc uriaș de piatră. Ridică ciocanul și lovește,\no dată, de două ori, de trei ori. Apoi, ciocanul îi cade din mână. Reintră în scenă descompus, cu mâna pe\ninimă. Se târăște până la fotoliu. E țeapăn, respiră greu.)\nMANOLE: N-o să mai pot lucra niciodată. Niciodată... (Din interior apare Cristina.)\nCRISTINA: M-a trimis mama... (Dar, când îl vede mai bine, rămâne împietrită, speriată. Tăcere. Manole ridică\nochii spre ea și o privește un timp, care pare nesfârșit.)\nHoria Lovinescu, Moartea unui artist\n*invectivă – jignire, injurie", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului, menționare a coordonatelor\nspațiale etc.) – 6 puncte/prezentare ezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte/simpla\nprecizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat,\naparținând lui Ion Barbu sau lui Nichita Stănescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,\nîntr-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării\ntematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte;\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 6", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_var_06.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_bar_06.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței de bună seamă", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: desigur etc.) – 4 puncte; formularea\nrăspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Sl��nic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": " Menționează două dintre sursele de venit ale lui Ion Creangă, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea oricăror două surse de venit ale lui Ion Creangă (de exemplu: activitatea de institutor,\ncomerțul etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": " Precizează o posibilă semnificație a curcubeului pentru Ion Creangă, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unei posibile semnificații a curcubeului pentru Ion Creangă (de exemplu: speranța etc.) – 2\npuncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: semn, poate, pentru el,\nde schimbări în bine) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care Ion Creangă călătorește la Târgu-Neamț", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care Ion Creangă călătorește la Târgu-Neamț: precizarea motivului (de\nexemplu: revederea locurilor copilăriei și a rudelor etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/\nîncercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Ion Creangă, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " – prezentarea unei trăsături morale a lui Ion Creangă, așa cum reiese din textul dat: precizarea\ntrăsăturii (de exemplu: fire superstițioasă, sensibilitate etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată –\n2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ninsese și omătul era „de o palmă domnească” de gros. Dis-de-dimineață, pe la orele șase și\njumătate, Creangă privi din arhondaricul* mănăstirii un curcubeu ivit la răsărit, semn, poate, pentru el, de\nschimbări în bine. E de bănuit că o superstiție caracteristică bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului,\nfiindcă de aici încolo el pare a urmări de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credința că, dacă poetul\nînvinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o și el.\nEminescu plecă deocamdată la Botoșani, la Harieta, și Creangă rămase singur. Nemaicrezând în\nputerea apelor de la Slănic, și mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi, începu să se tragă spre locurile\ncopilăriei. Presimțea că n-are s-o mai ducă mult și, cu instinctul oamenilor simpli, voia să mai guste o dată din\nbucuriile vieții de sat. Poate că, sătul de leacurile doctorilor mari, care nu știau să spună nimic, cugetă să\nîntrebe înțelepciunea poporului. În toamnă se duse pe la Târgu-Neamț. Zicea cum că el nu mai are mult de\ntrăit și mai vrea să vadă o dată locurile copilăriei și neamurile. Pieptul îi era umflat de hârtii și, de acolo,\nscoase un exemplar din Povățuitor*, singurul pe care zicea că-l mai are, și-l dărui școlii unde învățase el\nîmpreună cu Conta și la vederea băncilor căreia va fi lăcrimat, scriind pe el: „Școalei primare de băieți No. 1,\npentru bibliotecă”. Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele și acum bătrânul popă Gheorghe. Pe acesta\nva fi căutat să-l ispitească asupra răspunsurilor bisericii la grozavele întrebări ale vieții și morții, însă părintele\nera om simplu, care nu pătrundea astfel de probleme. Poate că acum, încăpățânându-se într-o presimțire rea,\nCreangă voi să meargă și la biserica din Humulești, unde-l învățaseră carte bădița Vasile și părintele Ioan.\n„— Moșule – zise el către părintele Gheorghe – hai la Humulești, să vedem pe părintele Teofan Focșa!” [...]\nÎn 2 septembrie, la Iași sau la Neamț, după o vară secetoasă, la orele trei după-amiază, Creangă văzu\npe cer la răsărit un alt curcubeu, care-i dădu poate o nouă alinare. De la Eminescu auzi iarăși știri bune. Însă\npeste câteva luni, prin februarie și mai 1888, fu din nou rău. Căderile îi erau grele, „asămine cu moartea”, și\ndupă aceea trupul mai era mișcat de convulsiuni.\n„Bădiță Gheorghe dragă și preaiubite verișoare Anetă și Elenuță – scria el părintelui Creangă în stil\nînlăcrimat – mă aflu acum puțin mai binișor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurajat din\naceastă pricină.” Din trebuința de a se agăța de ceva în viață devenise mai afectuos [...]. Se pare că din 1887, de\ncând își luase rămas-bun de la locurile copilăriei și plânsese [...], Creangă nu mai mersese pe la Târgu-Neamț.\nNici peste vară nu se mai duse la Slănic, zicând că nu poate și necerând la vreme nici bilet de băi gratuit, fără de\ncare nu-nțelegea să se urnească, deși abecedarul lui stă să iasă în cea de a douăzeci și una ediție, fiind el\ntotodată institutor cu patru gradații, debitant* de tutun și proprietar asociat de tipografie. În iarna lui 1888, însă,\nCreangă se porni iar la București împreună cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul său. De bună seamă, plecase să\nse întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.\nG. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera\n*arhondaric – aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților\n*Povățuitor – carte pentru uz didactic, realizată de Ion Creangă și de Gheorghe Enăchescu\n*debitant – proprietar al unei tutungerii" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă oamenii trebuie sau nu să exprime\nrecunoștință față de școlile în care au fost formați, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nIon Creangă. Viața și opera de G. Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "A mele visuri risipite!\nCe-mi umplu inima de jale,\nLe văd în frunzele pălite\nȘi-n pustiirea de pe vale.\nDe-a pururi sta-vor troienite,\nSub vremea ce s-așterne-n pale*,\nA mele visuri risipite,\nCe-mi umplu inima de jale!\nCopac, când zile fericite\nÎți vor întoarce iar în cale\nPodoaba ramurilor tale,\nÎn noapte-or sta mai adâncite\nA mele visuri risipite!\nAl. Vlahuță, A mele visuri...\n*pale – straturi", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• precizarea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică precizată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică precizată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative\npentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și\nspațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere –\n1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare schematică\nsau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două episoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor episoade/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului – 3 puncte/\nanaliza fiecărui element, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea schematică, fără\njustificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_var_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței la repezeală", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este grăbit/rapid.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor\nde ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Așa a fost Ion Luca Caragiale. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte, cu precizări\npsihologice uimitoare, puterea de eliminare a inutilului în povestire și în scris, ironia sclipitoare – armă cu două tăișuri,\nîi apăra sensibilitatea și distrugea vulgaritatea – mersul lui ușor de fiară blândă, mâinile feminine, subțiri și întoarse la\nvârful degetelor, atitudinea capului rotund cu bărbia puțin înaintată cercetând parcă un orizont marin, toată ființa lui\ncizelată cu artă exprima geniul său literar. În scris, nu-și îngăduia decât esențialul, verbul dinamic, adjectivul plastic.\nOcolea detaliul nesemnificativ, alegea cu grijă nuanța în fraze scurte, de aceea scria greu, trecându-și ideea prin\nmulte filtre cerebrale, până ce o așternea definitiv pe hârtie, scânteind de viață.\nTata scrie despre el: „Descarcă pe eroii lui de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real estetic, etern real.”\nEvenimentele importante din viața lui au fost asemeni ființei lui, precise și lapidare.\nPe când era directorul Teatrului Național, s-a îndrăgostit de fata frumoasă ce avea să-i devină soție devotată,\nzărind-o la o reprezentație cu Sarah Bernard, în decembrie 1888. S-a informat despre numele ei. A doua zi,\ndimineața, devreme, suna la domnul Burelli: „Mi-o dai, tată-socrule?”\nCăsnicia i-a fost fericită, cu cei doi copii ai lor, un băiat și o fată. Dintr-o primă căsătorie, avusese un fiu, Mateiu,\ncare a fost mai târziu un prozator și poet foarte talentat.\nMutarea familiei la Berlin a fost hotărâtă la repezeală. Un instinct bun îl mâna. Avea nevoie de liniște\npentru a-și potoli necazurile și de discreția străinilor care pricepuseră că acest Herr Director este un om cu\ntotul deosebit. Se împrietenise acolo numai cu cei modești din strada lui. Sta de vorbă cu negustorii, cumpăra\nflori, mai ales garoafe, glumind cu vânzătoarea. Zile întregi nu ieșea din apartamentul lui confortabil. Am locuit\nla el două luni în anul 1912, când dădeam concerte în Germania.\nPe atunci era frământat de proiectul unei noi piese de teatru. Se plimba prin toate odăile, încruntat. Apoi,\ndestins, mai fredona câte un crâmpei de simfonie. La masă tăcea și doar ciugulea din bucate, iar după câteva ore\napărea, cu un surâs șiret luminându-i tinerește fața delicată, și ne spunea numele personajelor care aveau să apară\nîn noua comedie.\nDimineața venea [...] în odaia unde studiam la pian. Asculta cu capul plecat pe umăr. Preludiile și fugile\nlui J. S. Bach erau pentru el „pâinea cea de toate zilele”. Surâdea duios la intrarea temelor, le modela cu\ndegetele răsfirate în aer. În sonatele lui Beethoven mi-a dat sfaturi care și astăzi au valoare. […]\nLa primul meu concert în Berlin, mi-a ținut o cuvântare întrețesută cu glumă și emoție: „Ascultă, Aghiuță… Diseară\ntu ai să cânți pentru publicul cel mai pretențios din lume, tu, ciobănașul din Munții Vrancei. […] Să nu uiți că tu ai să\nreprezinți diseară talentul muzical din patria noastră în țara muzicii. Vreau să citesc mâine laude despre tine în gazete.”\nCritica muzicală a fost pe placul marelui meu prieten. Mi-a citit-o cu glas solemn, potrivindu-și mereu ochelarii\npe nas, ca să-și ascundă înduioșarea.\nCella Delavrancea, Dintr-un secol de viață" + }, + { + "enunt": " Menționează două trăsături fizice ale lui I. L. Caragiale, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea a două trăsături fizice ale lui I. L. Caragiale (de exemplu: ochi mari, mâini subțiri\netc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Așa a fost Ion Luca Caragiale. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte, cu precizări\npsihologice uimitoare, puterea de eliminare a inutilului în povestire și în scris, ironia sclipitoare – armă cu două tăișuri,\nîi apăra sensibilitatea și distrugea vulgaritatea – mersul lui ușor de fiară blândă, mâinile feminine, subțiri și întoarse la\nvârful degetelor, atitudinea capului rotund cu bărbia puțin înaintată cercetând parcă un orizont marin, toată ființa lui\ncizelată cu artă exprima geniul său literar. În scris, nu-și îngăduia decât esențialul, verbul dinamic, adjectivul plastic.\nOcolea detaliul nesemnificativ, alegea cu grijă nuanța în fraze scurte, de aceea scria greu, trecându-și ideea prin\nmulte filtre cerebrale, până ce o așternea definitiv pe hârtie, scânteind de viață.\nTata scrie despre el: „Descarcă pe eroii lui de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real estetic, etern real.”\nEvenimentele importante din viața lui au fost asemeni ființei lui, precise și lapidare.\nPe când era directorul Teatrului Național, s-a îndrăgostit de fata frumoasă ce avea să-i devină soție devotată,\nzărind-o la o reprezentație cu Sarah Bernard, în decembrie 1888. S-a informat despre numele ei. A doua zi,\ndimineața, devreme, suna la domnul Burelli: „Mi-o dai, tată-socrule?”\nCăsnicia i-a fost fericită, cu cei doi copii ai lor, un băiat și o fată. Dintr-o primă căsătorie, avusese un fiu, Mateiu,\ncare a fost mai târziu un prozator și poet foarte talentat.\nMutarea familiei la Berlin a fost hotărâtă la repezeală. Un instinct bun îl mâna. Avea nevoie de liniște\npentru a-și potoli necazurile și de discreția străinilor care pricepuseră că acest Herr Director este un om cu\ntotul deosebit. Se împrietenise acolo numai cu cei modești din strada lui. Sta de vorbă cu negustorii, cumpăra\nflori, mai ales garoafe, glumind cu vânzătoarea. Zile întregi nu ieșea din apartamentul lui confortabil. Am locuit\nla el două luni în anul 1912, când dădeam concerte în Germania.\nPe atunci era frământat de proiectul unei noi piese de teatru. Se plimba prin toate odăile, încruntat. Apoi,\ndestins, mai fredona câte un crâmpei de simfonie. La masă tăcea și doar ciugulea din bucate, iar după câteva ore\napărea, cu un surâs șiret luminându-i tinerește fața delicată, și ne spunea numele personajelor care aveau să apară\nîn noua comedie.\nDimineața venea [...] în odaia unde studiam la pian. Asculta cu capul plecat pe umăr. Preludiile și fugile\nlui J. S. Bach erau pentru el „pâinea cea de toate zilele”. Surâdea duios la intrarea temelor, le modela cu\ndegetele răsfirate în aer. În sonatele lui Beethoven mi-a dat sfaturi care și astăzi au valoare. […]\nLa primul meu concert în Berlin, mi-a ținut o cuvântare întrețesută cu glumă și emoție: „Ascultă, Aghiuță… Diseară\ntu ai să cânți pentru publicul cel mai pretențios din lume, tu, ciobănașul din Munții Vrancei. […] Să nu uiți că tu ai să\nreprezinți diseară talentul muzical din patria noastră în țara muzicii. Vreau să citesc mâine laude despre tine în gazete.”\nCritica muzicală a fost pe placul marelui meu prieten. Mi-a citit-o cu glas solemn, potrivindu-și mereu ochelarii\npe nas, ca să-și ascundă înduioșarea.\nCella Delavrancea, Dintr-un secol de viață" + }, + { + "enunt": " Precizează domeniul cultural în care se manifestă Mateiu Caragiale, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea domeniului cultural în care se manifestă Mateiu Caragiale (literatura) – 2 puncte;\njustificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Mateiu, care a fost mai târziu un\nprozator și poet foarte talentat) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Așa a fost Ion Luca Caragiale. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte, cu precizări\npsihologice uimitoare, puterea de eliminare a inutilului în povestire și în scris, ironia sclipitoare – armă cu două tăișuri,\nîi apăra sensibilitatea și distrugea vulgaritatea – mersul lui ușor de fiară blândă, mâinile feminine, subțiri și întoarse la\nvârful degetelor, atitudinea capului rotund cu bărbia puțin înaintată cercetând parcă un orizont marin, toată ființa lui\ncizelată cu artă exprima geniul său literar. În scris, nu-și îngăduia decât esențialul, verbul dinamic, adjectivul plastic.\nOcolea detaliul nesemnificativ, alegea cu grijă nuanța în fraze scurte, de aceea scria greu, trecându-și ideea prin\nmulte filtre cerebrale, până ce o așternea definitiv pe hârtie, scânteind de viață.\nTata scrie despre el: „Descarcă pe eroii lui de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real estetic, etern real.”\nEvenimentele importante din viața lui au fost asemeni ființei lui, precise și lapidare.\nPe când era directorul Teatrului Național, s-a îndrăgostit de fata frumoasă ce avea să-i devină soție devotată,\nzărind-o la o reprezentație cu Sarah Bernard, în decembrie 1888. S-a informat despre numele ei. A doua zi,\ndimineața, devreme, suna la domnul Burelli: „Mi-o dai, tată-socrule?”\nCăsnicia i-a fost fericită, cu cei doi copii ai lor, un băiat și o fată. Dintr-o primă căsătorie, avusese un fiu, Mateiu,\ncare a fost mai târziu un prozator și poet foarte talentat.\nMutarea familiei la Berlin a fost hotărâtă la repezeală. Un instinct bun îl mâna. Avea nevoie de liniște\npentru a-și potoli necazurile și de discreția străinilor care pricepuseră că acest Herr Director este un om cu\ntotul deosebit. Se împrietenise acolo numai cu cei modești din strada lui. Sta de vorbă cu negustorii, cumpăra\nflori, mai ales garoafe, glumind cu vânzătoarea. Zile întregi nu ieșea din apartamentul lui confortabil. Am locuit\nla el două luni în anul 1912, când dădeam concerte în Germania.\nPe atunci era frământat de proiectul unei noi piese de teatru. Se plimba prin toate odăile, încruntat. Apoi,\ndestins, mai fredona câte un crâmpei de simfonie. La masă tăcea și doar ciugulea din bucate, iar după câteva ore\napărea, cu un surâs șiret luminându-i tinerește fața delicată, și ne spunea numele personajelor care aveau să apară\nîn noua comedie.\nDimineața venea [...] în odaia unde studiam la pian. Asculta cu capul plecat pe umăr. Preludiile și fugile\nlui J. S. Bach erau pentru el „pâinea cea de toate zilele”. Surâdea duios la intrarea temelor, le modela cu\ndegetele răsfirate în aer. În sonatele lui Beethoven mi-a dat sfaturi care și astăzi au valoare. […]\nLa primul meu concert în Berlin, mi-a ținut o cuvântare întrețesută cu glumă și emoție: „Ascultă, Aghiuță… Diseară\ntu ai să cânți pentru publicul cel mai pretențios din lume, tu, ciobănașul din Munții Vrancei. […] Să nu uiți că tu ai să\nreprezinți diseară talentul muzical din patria noastră în țara muzicii. Vreau să citesc mâine laude despre tine în gazete.”\nCritica muzicală a fost pe placul marelui meu prieten. Mi-a citit-o cu glas solemn, potrivindu-și mereu ochelarii\npe nas, ca să-și ascundă înduioșarea.\nCella Delavrancea, Dintr-un secol de viață" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care, în viziunea autoarei, I. L. Caragiale scrie cu dificultate", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care, în viziunea autoarei, I. L. Caragiale scrie cu dificultate:\nprecizarea motivului (de exemplu: I. L. Caragiale scrie cu dificultate, deoarece era preocupat să\nsurprindă esențialul. etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare de explicare – 1 punct;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Așa a fost Ion Luca Caragiale. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte, cu precizări\npsihologice uimitoare, puterea de eliminare a inutilului în povestire și în scris, ironia sclipitoare – armă cu două tăișuri,\nîi apăra sensibilitatea și distrugea vulgaritatea – mersul lui ușor de fiară blândă, mâinile feminine, subțiri și întoarse la\nvârful degetelor, atitudinea capului rotund cu bărbia puțin înaintată cercetând parcă un orizont marin, toată ființa lui\ncizelată cu artă exprima geniul său literar. În scris, nu-și îngăduia decât esențialul, verbul dinamic, adjectivul plastic.\nOcolea detaliul nesemnificativ, alegea cu grijă nuanța în fraze scurte, de aceea scria greu, trecându-și ideea prin\nmulte filtre cerebrale, până ce o așternea definitiv pe hârtie, scânteind de viață.\nTata scrie despre el: „Descarcă pe eroii lui de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real estetic, etern real.”\nEvenimentele importante din viața lui au fost asemeni ființei lui, precise și lapidare.\nPe când era directorul Teatrului Național, s-a îndrăgostit de fata frumoasă ce avea să-i devină soție devotată,\nzărind-o la o reprezentație cu Sarah Bernard, în decembrie 1888. S-a informat despre numele ei. A doua zi,\ndimineața, devreme, suna la domnul Burelli: „Mi-o dai, tată-socrule?”\nCăsnicia i-a fost fericită, cu cei doi copii ai lor, un băiat și o fată. Dintr-o primă căsătorie, avusese un fiu, Mateiu,\ncare a fost mai târziu un prozator și poet foarte talentat.\nMutarea familiei la Berlin a fost hotărâtă la repezeală. Un instinct bun îl mâna. Avea nevoie de liniște\npentru a-și potoli necazurile și de discreția străinilor care pricepuseră că acest Herr Director este un om cu\ntotul deosebit. Se împrietenise acolo numai cu cei modești din strada lui. Sta de vorbă cu negustorii, cumpăra\nflori, mai ales garoafe, glumind cu vânzătoarea. Zile întregi nu ieșea din apartamentul lui confortabil. Am locuit\nla el două luni în anul 1912, când dădeam concerte în Germania.\nPe atunci era frământat de proiectul unei noi piese de teatru. Se plimba prin toate odăile, încruntat. Apoi,\ndestins, mai fredona câte un crâmpei de simfonie. La masă tăcea și doar ciugulea din bucate, iar după câteva ore\napărea, cu un surâs șiret luminându-i tinerește fața delicată, și ne spunea numele personajelor care aveau să apară\nîn noua comedie.\nDimineața venea [...] în odaia unde studiam la pian. Asculta cu capul plecat pe umăr. Preludiile și fugile\nlui J. S. Bach erau pentru el „pâinea cea de toate zilele”. Surâdea duios la intrarea temelor, le modela cu\ndegetele răsfirate în aer. În sonatele lui Beethoven mi-a dat sfaturi care și astăzi au valoare. […]\nLa primul meu concert în Berlin, mi-a ținut o cuvântare întrețesută cu glumă și emoție: „Ascultă, Aghiuță… Diseară\ntu ai să cânți pentru publicul cel mai pretențios din lume, tu, ciobănașul din Munții Vrancei. […] Să nu uiți că tu ai să\nreprezinți diseară talentul muzical din patria noastră în țara muzicii. Vreau să citesc mâine laude despre tine în gazete.”\nCritica muzicală a fost pe placul marelui meu prieten. Mi-a citit-o cu glas solemn, potrivindu-și mereu ochelarii\npe nas, ca să-și ascundă înduioșarea.\nCella Delavrancea, Dintr-un secol de viață" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, atitudinea lui I. L. Caragiale față de oamenii de pe strada sa, în timpul șederii\nla Berlin, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea atitudinii lui I. L. Caragiale față de oamenii de pe strada sa, în timpul șederii la Berlin, așa cum\nreiese din textul dat: precizarea atitudinii (de exemplu: prietenie, bunăvoință etc.) – 2 puncte; prezentare\nadecvată şi nuanţată – 2 puncte/ încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Așa a fost Ion Luca Caragiale. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte, cu precizări\npsihologice uimitoare, puterea de eliminare a inutilului în povestire și în scris, ironia sclipitoare – armă cu două tăișuri,\nîi apăra sensibilitatea și distrugea vulgaritatea – mersul lui ușor de fiară blândă, mâinile feminine, subțiri și întoarse la\nvârful degetelor, atitudinea capului rotund cu bărbia puțin înaintată cercetând parcă un orizont marin, toată ființa lui\ncizelată cu artă exprima geniul său literar. În scris, nu-și îngăduia decât esențialul, verbul dinamic, adjectivul plastic.\nOcolea detaliul nesemnificativ, alegea cu grijă nuanța în fraze scurte, de aceea scria greu, trecându-și ideea prin\nmulte filtre cerebrale, până ce o așternea definitiv pe hârtie, scânteind de viață.\nTata scrie despre el: „Descarcă pe eroii lui de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real estetic, etern real.”\nEvenimentele importante din viața lui au fost asemeni ființei lui, precise și lapidare.\nPe când era directorul Teatrului Național, s-a îndrăgostit de fata frumoasă ce avea să-i devină soție devotată,\nzărind-o la o reprezentație cu Sarah Bernard, în decembrie 1888. S-a informat despre numele ei. A doua zi,\ndimineața, devreme, suna la domnul Burelli: „Mi-o dai, tată-socrule?”\nCăsnicia i-a fost fericită, cu cei doi copii ai lor, un băiat și o fată. Dintr-o primă căsătorie, avusese un fiu, Mateiu,\ncare a fost mai târziu un prozator și poet foarte talentat.\nMutarea familiei la Berlin a fost hotărâtă la repezeală. Un instinct bun îl mâna. Avea nevoie de liniște\npentru a-și potoli necazurile și de discreția străinilor care pricepuseră că acest Herr Director este un om cu\ntotul deosebit. Se împrietenise acolo numai cu cei modești din strada lui. Sta de vorbă cu negustorii, cumpăra\nflori, mai ales garoafe, glumind cu vânzătoarea. Zile întregi nu ieșea din apartamentul lui confortabil. Am locuit\nla el două luni în anul 1912, când dădeam concerte în Germania.\nPe atunci era frământat de proiectul unei noi piese de teatru. Se plimba prin toate odăile, încruntat. Apoi,\ndestins, mai fredona câte un crâmpei de simfonie. La masă tăcea și doar ciugulea din bucate, iar după câteva ore\napărea, cu un surâs șiret luminându-i tinerește fața delicată, și ne spunea numele personajelor care aveau să apară\nîn noua comedie.\nDimineața venea [...] în odaia unde studiam la pian. Asculta cu capul plecat pe umăr. Preludiile și fugile\nlui J. S. Bach erau pentru el „pâinea cea de toate zilele”. Surâdea duios la intrarea temelor, le modela cu\ndegetele răsfirate în aer. În sonatele lui Beethoven mi-a dat sfaturi care și astăzi au valoare. […]\nLa primul meu concert în Berlin, mi-a ținut o cuvântare întrețesută cu glumă și emoție: „Ascultă, Aghiuță… Diseară\ntu ai să cânți pentru publicul cel mai pretențios din lume, tu, ciobănașul din Munții Vrancei. […] Să nu uiți că tu ai să\nreprezinți diseară talentul muzical din patria noastră în țara muzicii. Vreau să citesc mâine laude despre tine în gazete.”\nCritica muzicală a fost pe placul marelui meu prieten. Mi-a citit-o cu glas solemn, potrivindu-și mereu ochelarii\npe nas, ca să-și ascundă înduioșarea.\nCella Delavrancea, Dintr-un secol de viață" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă muzica este sau nu\nimportantă în viața oamenilor, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nDintr-un secol de viață de Cella Delavrancea, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "Caut, nu știu ce caut. Caut\nun cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată\ne fruntea menită-nălțărilor altădată!\nCaut, nu știu ce caut. Caut\naurore, ce-au fost, țâșnitoare, aprinse\nfântâni – azi cu ape legate și-nvinse.\nCaut, nu știu ce caut. Caut\no oră mare rămasă în mine fără făptură\nca pe-un ulcior mort o urmă de gură.\nCaut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,\nsubt trecutele, caut\nlumina stinsă pe care-o tot laud.\nLucian Blaga, Lumina de ieri", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje într-un roman\npostbelic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje;\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru evoluția relației dintre\ncele două personaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale, incipit,\nfinal, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte/prezentare ezitantă – 2 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate\n6 puncte\n• prezentarea evoluției relației dintre cele două personaje – 2 puncte\n• ilustrarea evoluției relației dintre cele două personaje, prin oricare două\nepisoade/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/simpla numire a unor\nepisoade/secvenţe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj,\nsemnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru evoluția relației dintre\ncele două personaje – 3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru\nevoluția relației dintre cele două personaje – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2023", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul național de bacalaureat 2023", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2023_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței peste tot", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Sensul secvenței este pretutindeni.) –\n4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de\nortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a ��mprumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": " Menționează localitatea în care trăiește Vasile Tițescu, utilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea localității în care trăiește Vasile Tițescu (Pitești) – 4 puncte; formularea răspunsului în\nenunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": " Precizează una dintre pasiunile lui Liviu Rebreanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din\ntextul dat", + "barem": " precizarea unei pasiuni a lui Liviu Rebreanu (de exemplu: astronomia) – 2 puncte; justificarea\nrăspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: Îl pasiona studiul cerului) – 2 puncte;\nformularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie\nși de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care Liviu Rebreanu împrumută bani de la bancă", + "barem": " explicarea motivului pentru care Liviu Rebreanu împrumută bani de la bancă: precizarea motivului (de\nexemplu: pentru repararea și modernizarea casei etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare\nde explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a lui Liviu Rebreanu, evidențiată în relațiile cu ceilalți, aşa cum reiese\ndin textul dat", + "barem": " prezentarea unei trăsături a lui Liviu Rebreanu, evidențiate în relațiile cu ceilalți, așa cum reiese din textul\ndat: precizarea trăsăturii (de exemplu: blândețea, răbdarea, timiditatea etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În anul 1930, familia Rebreanu a cumpărat o casă și o mică grădină cu pomi și vie la 3 km de Pitești, în comuna\nValea Mare, o casă veche, situată pe o pantă de deal, dispusă cu fața spre miazăzi, însorită toată ziua, cu o priveliște\nminunată, având în față dealuri acoperite de vii și pomi fructiferi și o pădure seculară, deci o perspectivă plină de încântare.\nCasa trebuia reparată, modernizată, trebuiau noi dependințe, împrejmuită cu gard, via lucrată, pomii curățați,\npavaj, grădină cu flori... Toate cereau bani, care lipseau. Rebreanu s-a împrumutat la o bancă din Pitești. Câțiva ani a\nplătit din greu rate, dobânzi mari, și multe alte necazuri, dar, până la sfârșit, familia Rebreanu avea o reședință la țară,\ncu confort modern, într-o poziție minunată, în aer curat, unde scriitorul, într-un mediu prielnic de liniște, a putut să\ngândească, să scrie romanele care i-au adus gloria, titlul de academician, care l-au încadrat nemuritor în literatura\nromână și străină.\nAici a trăit anii cei mai buni, aici era locul de relaxare, aici își primea oaspeții, nu prea numeroși, și prietenii mai\nmult din familie; familia Rebreanu, familia Mihail Sorbul, familia Ionel Rădulescu și familia mea ne întâlneam în reuniuni\nfamiliale și prietenești, când la Valea Mare, când la Gălășești-Argeș, la reședința lui Sorbul, când la mine, la Pitești.\nEu, devenit medic al acestor familii, le-am cunoscut și zilele bune și zilele grele, necazurile, bolile, care se\nabăteau adesea asupra lor.\n[...] Liviu Rebreanu era o figură reprezentativă: un bărbat înalt, falnic, cu o înfățișare distinsă, cu părul blond,\npieptănat cu o buclă pe fruntea senină, ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet luminos. Vorbea cu o voce caldă, ușor\nrăgușită, liniștit, fără gesturi.\nMergea cu pași mari, siguri; se îmbrăca îngrijit, de o eleganță naturală. Întreaga lui ținută arăta o deosebită\ndistincție, care impunea respect.\nComportarea lui față de oameni era aceea a unui om bun, blând, cu multă răbdare, avea multă simplitate în\nconversație, evita folosirea cuvintelor pompoase și radicale, era ușor de înțeles de orice convorbitor. Indiferent cu cine\nvorbea, avea răbdare să asculte cu atenție și bunăvoință, făcea impresia că studia pe cel ce îl avea în față.\nÎn decursul anilor, arareori l-am auzit vorbind despre operele sale, evita sistematic astfel de subiecte. Avea o\nmodestie, chiar un fel de timiditate înnăscută, făcea abstracție de meritele sale, de rezultatele sale în literatură, era mai\nbucuros să asculte pe cineva decât să vorbească, era un fel de interiorizat, totuși asculta cu plăcere glume spuse de\nalții, râzând uneori cu poftă. Citea, se cultiva zilnic, avea la Valea Mare o bibliotecă bogată, ocupând pereții unei\ncamere, cu cărți de diferiți scriitori, cu diferite subiecte, în diferite ediții. [...]\nÎl pasiona studiul cerului: în nopțile senine studia cărți de astronomie și cu o lunetă, din pridvorul casei, studia\nstelele pe cer.\nPrintre puținele pasiuni, îi făcea o mare plăcere să conducă mașina, cu geamurile deschise; avea nevoie de aer\nmult, curat, să vadă verdeață, flori, natura îl înviora; grădina casei de la Valea Mare cu pomi, via și florile ei îi făceau o\ndeosebită atracție, păstrată din copilăria petrecută la țară. [...]\nVăzut în ansamblu, Rebreanu părea a fi un optimist, păstra încredere în toate acțiunile lui, ducea o viață liniștită,\npuțin pretențios cumpătată, se simțea peste tot și întotdeauna mulțumit.\nVasile Tițescu, L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, în vol. Amintiri despre Liviu Rebreanu" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă succesul este sau nu influențat de\nmediul de lucru, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul L-am cunoscut pe Liviu Rebreanu\nde Vasile Tițescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a\ndouă argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.\n6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial\nadecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "context": "E vântul care-mi bate-n geam\nOri mâinile iubitei mele,\nCare-a zburat pe-un șir de stele\nSă mă sărute când plângeam?\nSunt sunetele harpei mele,\nSunt sufletele unor morți\nCe bat în geamuri și la porți?\nOh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam, –\nSubt șirurile lungi de ploaie\nGândirea mea se încovoaie,\nSuspinul meu e lung și stins,\nȘi imnul meu se-nalță mort\nDin coarda ruptă ce-am întins.\nTudor Arghezi, Versuri", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un\nbasm cult studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje;\n– evidențierea relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale basmului cult studiat, semnificative pentru\nrelația dintre personaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit,\nfinal, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii\nliterare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi\nsă dezvolte subiectul propus.", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje\n2 x 3 puncte = 6 puncte\n• prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte/prezentare ezitantă – 2 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidențierea relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate\n6 puncte\n• prezentarea relației dintre cele două personaje – 2 puncte\n• ilustrarea relației dintre cele două personaje, prin oricare două episoade/secvențe\ncomentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/simpla numire a unor episoade/secvenţe sau\ntendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj\nsemnificative pentru relația dintre cele două personaje 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru relația dintre cele două\npersonaje – 3 puncte/analiza fiecărui element ales, fără justificarea relevanței pentru relația dintre\ncele două personaje – 2 puncte/abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2024", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Model", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2024_bar_model.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2024_bar_model.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1\ngreşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct;\n2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor scene/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj ale dramei\nstudiate, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărei componente, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte;\nsimpla numire a unor scene/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj ale dramei\nstudiate, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărei componente, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi\nparţial relevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2024", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 4", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2024_var_04.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2024_bar_04.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al cuvântului pildă și al secvenței din când în când", + "barem": " indicarea sensului din text al cuvântului dat (de exemplu: model, exemplu etc.) și al secvenței date (de\nexemplu: uneori etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ne alăturăm cu însuflețire la inițiativa luată de scriitori, în frunte cu președintele Liviu Rebreanu, pentru a\nsărbători pe I. Al. Brătescu-Voinești cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Această săptămână de ovații nu-i numai\na autorului intrat în istorie, ea reprezintă pentru breasla scriitoricească o ridicare în conștiința profesională, iar pentru\ntinerii poeți, nădejdi pentru vremuri mai bune.\nL-am găsit pe prozator într-o cameră din locuința sa amenajată în atelier, lucrând la un banc de tâmplărie. [...]\n— Deși știu că fugiți de interviuri, v-aș ruga, din partea cititorilor Vieții literare, să ne acordați câteva cuvinte\nîn această săptămână consacrată dvs.\n— Simt o adâncă jenă. Îți mărturisesc sincer, îmi pare rău că se începe cu mine. Aș fi luat parte bucuros,\nîmpreună cu dvs., la această serbare, dar să fi fost vorba de altul. Uite, mă gândesc la ceilalți din generația mea,\ncare ar fi meritat mai mult ca mine această onoare: Caragiale, Vlahuță etc.; Duiliu Zamfirescu n-a avut această\nbucurie când a împlinit 60 de ani. [...]\nFără îndoială, gestul acesta al generației dvs. mă emoționează profund. Este frumos că, luându-se pildă\ndin alte părți unde se sărbătoresc artiștii în vârstă, se introduce și la noi un obicei bun. Este puternică impresia când\nscriitorul, care este o fabrică de bucurii pentru alții, simte el însuși întorcându-se dintre oameni recunoștința,\nrăsplătindu-i durerile măcar la bătrânețe. [...]\n— Mă întrebi de preferințele mele literare. Să-mi dai voie să nu răspund cu nume proprii. Sunt pentru cea\nmai desăvârșită libertate în artă, cu condițiunea să fie făcută cu convingere și sinceritate.\nDar pentru că veni vorba de preferință, îți voi spune câteva cuvinte despre pasiunea pe care mi-o cunoști:\npescuitul. Este un sport pe care-l recomand cu căldură oricărui intelectual, dar îndeosebi scriitorului. Stând nemișcat\ncu undița pe malul apei, gândurile curg la vale în voie și sufletul ți se purifică. Acolo, în calmul naturii, fenomenele pe\ncare le crezi în oraș catastrofale le vezi ca printr-un binoclu întors. Îți dai seama de inutilitatea tuturor patimilor\nomenești. [...] În străinătate, pescuitul este iubit cu pasiune: oameni politici, artiști, profesori își petrec duminicile și\nsărbătorile pe malul râurilor, în sânul naturii. [...]\nCând nu plec la pescuit, divertismentul de la munca intelectuală mi-l procur cu lucrul tâmplăriei. Aici găsesc\nritmul sufletesc care-mi trebuie pentru scris.\nVăd în ziarul Universul că se pun întrebări: „Ce-ai fi vrut să fii dacă nu erai ce ești?”. Eu aș fi vrut să devin\ncalfă de grădinar sau lucrător de mobile de lux. În aceste meserii sufletul găsește pacea ideală, rămânând în atenție\nnumai lucrul în sine. Pasiunea florilor am moștenit-o de la tata, mic boiernaș la Târgoviște. Aveam și eu acolo o\nfrumoasă grădină. Florile oferă o sursă perpetu�� de fericire. Idealul meu este să mă retrag undeva la țară. Să am o\ngrădiniță cu flori, pe care să le îngrijesc singur, iar în apropiere un râușor, în care să-mi arunc undița din când în când.\nI-am cerut voie să-i răpesc numai un sfert de ceas și am stat peste două ore. Vocea d-lui Brătescu-Voinești\nera atât de caldă, încât îmi părea că-mi vorbește bunicul copilăriei mele.\nI. Valerian, interviu cu I. Al. Brătescu-Voinești, în vol. Cu scriitorii prin veac" + }, + { + "enunt": " Menționează durata evenimentului în cadrul căruia a fost sărbătorit I. Al. Brătescu-Voinești, utilizând\ninformaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea duratei evenimentului în cadrul căruia a fost sărbătorit I. Al. Brătescu-Voinești\n(o săptămână) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ne alăturăm cu însuflețire la inițiativa luată de scriitori, în frunte cu președintele Liviu Rebreanu, pentru a\nsărbători pe I. Al. Brătescu-Voinești cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Această săptămână de ovații nu-i numai\na autorului intrat în istorie, ea reprezintă pentru breasla scriitoricească o ridicare în conștiința profesională, iar pentru\ntinerii poeți, nădejdi pentru vremuri mai bune.\nL-am găsit pe prozator într-o cameră din locuința sa amenajată în atelier, lucrând la un banc de tâmplărie. [...]\n— Deși știu că fugiți de interviuri, v-aș ruga, din partea cititorilor Vieții literare, să ne acordați câteva cuvinte\nîn această săptămână consacrată dvs.\n— Simt o adâncă jenă. Îți mărturisesc sincer, îmi pare rău că se începe cu mine. Aș fi luat parte bucuros,\nîmpreună cu dvs., la această serbare, dar să fi fost vorba de altul. Uite, mă gândesc la ceilalți din generația mea,\ncare ar fi meritat mai mult ca mine această onoare: Caragiale, Vlahuță etc.; Duiliu Zamfirescu n-a avut această\nbucurie când a împlinit 60 de ani. [...]\nFără îndoială, gestul acesta al generației dvs. mă emoționează profund. Este frumos că, luându-se pildă\ndin alte părți unde se sărbătoresc artiștii în vârstă, se introduce și la noi un obicei bun. Este puternică impresia când\nscriitorul, care este o fabrică de bucurii pentru alții, simte el însuși întorcându-se dintre oameni recunoștința,\nrăsplătindu-i durerile măcar la bătrânețe. [...]\n— Mă întrebi de preferințele mele literare. Să-mi dai voie să nu răspund cu nume proprii. Sunt pentru cea\nmai desăvârșită libertate în artă, cu condițiunea să fie făcută cu convingere și sinceritate.\nDar pentru că veni vorba de preferință, îți voi spune câteva cuvinte despre pasiunea pe care mi-o cunoști:\npescuitul. Este un sport pe care-l recomand cu căldură oricărui intelectual, dar îndeosebi scriitorului. Stând nemișcat\ncu undița pe malul apei, gândurile curg la vale în voie și sufletul ți se purifică. Acolo, în calmul naturii, fenomenele pe\ncare le crezi în oraș catastrofale le vezi ca printr-un binoclu întors. Îți dai seama de inutilitatea tuturor patimilor\nomenești. [...] În străinătate, pescuitul este iubit cu pasiune: oameni politici, artiști, profesori își petrec duminicile și\nsărbătorile pe malul râurilor, în sânul naturii. [...]\nCând nu plec la pescuit, divertismentul de la munca intelectuală mi-l procur cu lucrul tâmplăriei. Aici găsesc\nritmul sufletesc care-mi trebuie pentru scris.\nVăd în ziarul Universul că se pun întrebări: „Ce-ai fi vrut să fii dacă nu erai ce ești?”. Eu aș fi vrut să devin\ncalfă de grădinar sau lucrător de mobile de lux. În aceste meserii sufletul găsește pacea ideală, rămânând în atenție\nnumai lucrul în sine. Pasiunea florilor am moștenit-o de la tata, mic boiernaș la Târgoviște. Aveam și eu acolo o\nfrumoasă grădină. Florile oferă o sursă perpetuă de fericire. Idealul meu este să mă retrag undeva la țară. Să am o\ngrădiniță cu flori, pe care să le îngrijesc singur, iar în apropiere un râușor, în care să-mi arunc undița din când în când.\nI-am cerut voie să-i răpesc numai un sfert de ceas și am stat peste două ore. Vocea d-lui Brătescu-Voinești\nera atât de caldă, încât îmi părea că-mi vorbește bunicul copilăriei mele.\nI. Valerian, interviu cu I. Al. Brătescu-Voinești, în vol. Cu scriitorii prin veac" + }, + { + "enunt": " Precizează un rol pe care tâmplăria îl are în ansamblul preocupărilor lui I. Al. Brătescu-Voinești, justificându-ți\nrăspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unui rol al tâmplăriei (de exemplu: de relaxare etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o\nsecvență semnificativă din text (de exemplu: divertismentul de la munca intelectuală mi-l procur cu lucrul\ntâmplăriei etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ne alăturăm cu însuflețire la inițiativa luată de scriitori, în frunte cu președintele Liviu Rebreanu, pentru a\nsărbători pe I. Al. Brătescu-Voinești cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Această săptămână de ovații nu-i numai\na autorului intrat în istorie, ea reprezintă pentru breasla scriitoricească o ridicare în conștiința profesională, iar pentru\ntinerii poeți, nădejdi pentru vremuri mai bune.\nL-am găsit pe prozator într-o cameră din locuința sa amenajată în atelier, lucrând la un banc de tâmplărie. [...]\n— Deși știu că fugiți de interviuri, v-aș ruga, din partea cititorilor Vieții literare, să ne acordați câteva cuvinte\nîn această săptămână consacrată dvs.\n— Simt o adâncă jenă. Îți mărturisesc sincer, îmi pare rău că se începe cu mine. Aș fi luat parte bucuros,\nîmpreună cu dvs., la această serbare, dar să fi fost vorba de altul. Uite, mă gândesc la ceilalți din generația mea,\ncare ar fi meritat mai mult ca mine această onoare: Caragiale, Vlahuță etc.; Duiliu Zamfirescu n-a avut această\nbucurie când a împlinit 60 de ani. [...]\nFără îndoială, gestul acesta al generației dvs. mă emoționează profund. Este frumos că, luându-se pildă\ndin alte părți unde se sărbătoresc artiștii în vârstă, se introduce și la noi un obicei bun. Este puternică impresia când\nscriitorul, care este o fabrică de bucurii pentru alții, simte el însuși întorcându-se dintre oameni recunoștința,\nrăsplătindu-i durerile măcar la bătrânețe. [...]\n— Mă întrebi de preferințele mele literare. Să-mi dai voie să nu răspund cu nume proprii. Sunt pentru cea\nmai desăvârșită libertate în artă, cu condițiunea să fie făcută cu convingere și sinceritate.\nDar pentru că veni vorba de preferință, îți voi spune câteva cuvinte despre pasiunea pe care mi-o cunoști:\npescuitul. Este un sport pe care-l recomand cu căldură oricărui intelectual, dar îndeosebi scriitorului. Stând nemișcat\ncu undița pe malul apei, gândurile curg la vale în voie și sufletul ți se purifică. Acolo, în calmul naturii, fenomenele pe\ncare le crezi în oraș catastrofale le vezi ca printr-un binoclu întors. Îți dai seama de inutilitatea tuturor patimilor\nomenești. [...] În străinătate, pescuitul este iubit cu pasiune: oameni politici, artiști, profesori își petrec duminicile și\nsărbătorile pe malul râurilor, în sânul naturii. [...]\nCând nu plec la pescuit, divertismentul de la munca intelectuală mi-l procur cu lucrul tâmplăriei. Aici găsesc\nritmul sufletesc care-mi trebuie pentru scris.\nVăd în ziarul Universul că se pun întrebări: „Ce-ai fi vrut să fii dacă nu erai ce ești?”. Eu aș fi vrut să devin\ncalfă de grădinar sau lucrător de mobile de lux. În aceste meserii sufletul găsește pacea ideală, rămânând în atenție\nnumai lucrul în sine. Pasiunea florilor am moștenit-o de la tata, mic boiernaș la Târgoviște. Aveam și eu acolo o\nfrumoasă grădină. Florile oferă o sursă perpetuă de fericire. Idealul meu este să mă retrag undeva la țară. Să am o\ngrădiniță cu flori, pe care să le îngrijesc singur, iar în apropiere un râușor, în care să-mi arunc undița din când în când.\nI-am cerut voie să-i răpesc numai un sfert de ceas și am stat peste două ore. Vocea d-lui Brătescu-Voinești\nera atât de caldă, încât îmi părea că-mi vorbește bunicul copilăriei mele.\nI. Valerian, interviu cu I. Al. Brătescu-Voinești, în vol. Cu scriitorii prin veac" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care I. Al. Brătescu-Voinești consideră potrivită sărbătorirea scriitorilor", + "barem": " explicarea motivului pentru care I. Al. Brătescu-Voinești consideră potrivită sărbătorirea scriitorilor:\nprecizarea motivului (de exemplu: recunoașterea rolului pe care scriitorii îl au în societate etc.) – 2\npuncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în\nenunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de\npunctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Ne alăturăm cu însuflețire la inițiativa luată de scriitori, în frunte cu președintele Liviu Rebreanu, pentru a\nsărbători pe I. Al. Brătescu-Voinești cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Această săptămână de ovații nu-i numai\na autorului intrat în istorie, ea reprezintă pentru breasla scriitoricească o ridicare în conștiința profesională, iar pentru\ntinerii poeți, nădejdi pentru vremuri mai bune.\nL-am găsit pe prozator ��ntr-o cameră din locuința sa amenajată în atelier, lucrând la un banc de tâmplărie. [...]\n— Deși știu că fugiți de interviuri, v-aș ruga, din partea cititorilor Vieții literare, să ne acordați câteva cuvinte\nîn această săptămână consacrată dvs.\n— Simt o adâncă jenă. Îți mărturisesc sincer, îmi pare rău că se începe cu mine. Aș fi luat parte bucuros,\nîmpreună cu dvs., la această serbare, dar să fi fost vorba de altul. Uite, mă gândesc la ceilalți din generația mea,\ncare ar fi meritat mai mult ca mine această onoare: Caragiale, Vlahuță etc.; Duiliu Zamfirescu n-a avut această\nbucurie când a împlinit 60 de ani. [...]\nFără îndoială, gestul acesta al generației dvs. mă emoționează profund. Este frumos că, luându-se pildă\ndin alte părți unde se sărbătoresc artiștii în vârstă, se introduce și la noi un obicei bun. Este puternică impresia când\nscriitorul, care este o fabrică de bucurii pentru alții, simte el însuși întorcându-se dintre oameni recunoștința,\nrăsplătindu-i durerile măcar la bătrânețe. [...]\n— Mă întrebi de preferințele mele literare. Să-mi dai voie să nu răspund cu nume proprii. Sunt pentru cea\nmai desăvârșită libertate în artă, cu condițiunea să fie făcută cu convingere și sinceritate.\nDar pentru că veni vorba de preferință, îți voi spune câteva cuvinte despre pasiunea pe care mi-o cunoști:\npescuitul. Este un sport pe care-l recomand cu căldură oricărui intelectual, dar îndeosebi scriitorului. Stând nemișcat\ncu undița pe malul apei, gândurile curg la vale în voie și sufletul ți se purifică. Acolo, în calmul naturii, fenomenele pe\ncare le crezi în oraș catastrofale le vezi ca printr-un binoclu întors. Îți dai seama de inutilitatea tuturor patimilor\nomenești. [...] În străinătate, pescuitul este iubit cu pasiune: oameni politici, artiști, profesori își petrec duminicile și\nsărbătorile pe malul râurilor, în sânul naturii. [...]\nCând nu plec la pescuit, divertismentul de la munca intelectuală mi-l procur cu lucrul tâmplăriei. Aici găsesc\nritmul sufletesc care-mi trebuie pentru scris.\nVăd în ziarul Universul că se pun întrebări: „Ce-ai fi vrut să fii dacă nu erai ce ești?”. Eu aș fi vrut să devin\ncalfă de grădinar sau lucrător de mobile de lux. În aceste meserii sufletul găsește pacea ideală, rămânând în atenție\nnumai lucrul în sine. Pasiunea florilor am moștenit-o de la tata, mic boiernaș la Târgoviște. Aveam și eu acolo o\nfrumoasă grădină. Florile oferă o sursă perpetuă de fericire. Idealul meu este să mă retrag undeva la țară. Să am o\ngrădiniță cu flori, pe care să le îngrijesc singur, iar în apropiere un râușor, în care să-mi arunc undița din când în când.\nI-am cerut voie să-i răpesc numai un sfert de ceas și am stat peste două ore. Vocea d-lui Brătescu-Voinești\nera atât de caldă, încât îmi părea că-mi vorbește bunicul copilăriei mele.\nI. Valerian, interviu cu I. Al. Brătescu-Voinești, în vol. Cu scriitorii prin veac" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui I. Al", + "barem": " – prezentarea unei trăsături morale: precizarea trăsăturii (de exemplu: modestia etc.) – 2 puncte;\nprezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "Brătescu-Voinești,", + "context": "Ne alăturăm cu însuflețire la inițiativa luată de scriitori, în frunte cu președintele Liviu Rebreanu, pentru a\nsărbători pe I. Al. Brătescu-Voinești cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Această săptămână de ovații nu-i numai\na autorului intrat în istorie, ea reprezintă pentru breasla scriitoricească o ridicare în conștiința profesională, iar pentru\ntinerii poeți, nădejdi pentru vremuri mai bune.\nL-am găsit pe prozator într-o cameră din locuința sa amenajată în atelier, lucrând la un banc de tâmplărie. [...]\n— Deși știu că fugiți de interviuri, v-aș ruga, din partea cititorilor Vieții literare, să ne acordați câteva cuvinte\nîn această săptămână consacrată dvs.\n— Simt o adâncă jenă. Îți mărturisesc sincer, îmi pare rău că se începe cu mine. Aș fi luat parte bucuros,\nîmpreună cu dvs., la această serbare, dar să fi fost vorba de altul. Uite, mă gândesc la ceilalți din generația mea,\ncare ar fi meritat mai mult ca mine această onoare: Caragiale, Vlahuță etc.; Duiliu Zamfirescu n-a avut această\nbucurie când a împlinit 60 de ani. [...]\nFără îndoială, gestul acesta al generației dvs. mă emoționează profund. Este frumos că, luându-se pildă\ndin alte părți unde se sărbătoresc artiștii în vârstă, se introduce și la noi un obicei bun. Este puternică impresia când\nscriitorul, care este o fabrică de bucurii pentru alții, simte el însuși întorcându-se dintre oameni recunoștința,\nrăsplătindu-i durerile măcar la bătrânețe. [...]\n— Mă întrebi de preferințele mele literare. Să-mi dai voie să nu răspund cu nume proprii. Sunt pentru cea\nmai desăvârșită libertate în artă, cu condițiunea să fie făcută cu convingere și sinceritate.\nDar pentru că veni vorba de preferință, îți voi spune câteva cuvinte despre pasiunea pe care mi-o cunoști:\npescuitul. Este un sport pe care-l recomand cu căldură oricărui intelectual, dar îndeosebi scriitorului. Stând nemișcat\ncu undița pe malul apei, gândurile curg la vale în voie și sufletul ți se purifică. Acolo, în calmul naturii, fenomenele pe\ncare le crezi în oraș catastrofale le vezi ca printr-un binoclu întors. Îți dai seama de inutilitatea tuturor patimilor\nomenești. [...] În străinătate, pescuitul este iubit cu pasiune: oameni politici, artiști, profesori își petrec duminicile și\nsărbătorile pe malul râurilor, în sânul naturii. [...]\nCând nu plec la pescuit, divertismentul de la munca intelectuală mi-l procur cu lucrul tâmplăriei. Aici găsesc\nritmul sufletesc care-mi trebuie pentru scris.\nVăd în ziarul Universul că se pun întrebări: „Ce-ai fi vrut să fii dacă nu erai ce ești?”. Eu aș fi vrut să devin\ncalfă de grădinar sau lucrător de mobile de lux. În aceste meserii sufletul găsește pacea ideală, rămânând în atenție\nnumai lucrul în sine. Pasiunea florilor am moștenit-o de la tata, mic boiernaș la Târgoviște. Aveam și eu acolo o\nfrumoasă grădină. Florile oferă o sursă perpetuă de fericire. Idealul meu este să mă retrag undeva la țară. Să am o\ngrădiniță cu flori, pe care să le îngrijesc singur, iar în apropiere un râușor, în care să-mi arunc undița din când în când.\nI-am cerut voie să-i răpesc numai un sfert de ceas și am stat peste două ore. Vocea d-lui Brătescu-Voinești\nera atât de caldă, încât îmi părea că-mi vorbește bunicul copilăriei mele.\nI. Valerian, interviu cu I. Al. Brătescu-Voinești, în vol. Cu scriitorii prin veac" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă activitățile în natură\ninfluențează sau nu stările sufletești, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul\nCu scriitorii prin veac, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea numărului\nminim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.; raportarea\nla experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p; utilizare parţial adecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe greşeli – 0 p.)\n1 punct\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct;\nlogica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "Aproape de sfârșitul lunii, într-o zi când iar n-a găsit pe Dandu la întâlnirea fixată și după ce s-a\nconsolat iar la Universitate cu colegii binevoitori, Liana s-a suit în tramvai și a pornit spre casă. Se uita\ndistrată, din fereastra vagonului, la forfoteala lumii pe Calea Victoriei și pe bulevard. Deodată, în\nfurnicarul de oameni de pe trotuarul cinematografelor, i se păru că zărește pe Dandu cu o femeie...\nÎntoarse capul să se uite mai bine, dar tramvaiul gonea clopoțind furios și coroanele castanilor acoperiră\ngrupul în care a zărit pălăria cafenie trasă pe ochi și în dreapta, cum o purta el. Vru să se dea jos la\nstația din Brezoianu, să alerge, să se convingă. Vagonul era arhiplin și ar fi trebuit să dea o luptă prea\ndesperată ca să ajungă până la platforma de coborâre.\n„O, dacă asta e la mijloc!”, își zicea mereu Liana nemaivăzând nimic până acasă, deși îi privea\nfix pe trecătorii de pe trotuare, parc-ar fi așteptat să mai apară pălăria cafenie...\nLiviu Rebreanu, Jar", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea perspectivei narative în fragmentul dat\n• precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n• prezentarea perspectivei narative indicate (de exemplu: relatare la persoana a III-a,\nomnisciență narativă etc.): prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din\nfragmentul dat – 4 puncte/prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte/simpla\nindicare a unor particularități ale perspectivei narative, fără raportare la fragmentul dat – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor – 1 punct\n– ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\n– punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic\nstudiat, aparţinând lui Tudor Arghezi sau lui Nichita Stănescu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic ales într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic ales;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de\nexemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de\nprozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\n7 0", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic ales într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice\nprecizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic ales 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic: 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte; abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante –\n3 puncte; relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte; schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă\nadecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2024", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Varianta 9", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2024_var_09.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2024_bar_09.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al secvenței în stare și al cuvântului oaspete", + "barem": " indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: capabil etc.) și al cuvântului dat (de exemplu:\nmusafir etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": " Menționează două indicii prin care Sadoveanu le sugera celorlalți că vorbesc prea mult, utilizând informaţiile\ndin textul dat", + "barem": " menționarea a două indicii prin care Sadoveanu le sugera celorlalți că vorbesc prea mult (de exemplu:\nprivea pe fereastră, se uita la ceas etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": " Precizează atitudinea lui Sadoveanu în momentul plecării publicistului, justificându-ți răspunsul cu o\nsecvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea atitudinii lui Sadoveanu în momentul plecării publicistului (de exemplu: bunăvoință etc.) – 2\npuncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu: i-a zis Sadoveanu zâmbind,\nîntinzându-i mâna cu prietenie) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": " Explică motivul pentru care publicistul se oprește brusc din vorbit", + "barem": " explicarea motivului pentru care publicistul se oprește brusc din vorbit: precizarea motivului (de\nexemplu: intervenția lui Mihail Sadoveanu etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare\nde explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o stare manifestată de Constantin Mitru în timp ce vorbește prietenul lui\nSadoveanu, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " prezentarea unei stări manifestate de Constantin Mitru în timp ce vorbește prietenul lui Sadoveanu (de\nexemplu: nerăbdare etc.): precizarea oricărei stări – 2 puncte; prezentare adecvată şi nuanţată – 2 puncte/\nîncercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în\ntăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui – tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas –, nu-și dădeau seama\ncă au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.\nÎntr-o zi, aflându-mă la Sadoveanu – locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 – a venit\nla dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără\nsă obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu\nușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar\nsuferea de boala asta – vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta\nera la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși – se știe doar că uneori extremele se atrag – se bucura de\nprietenia lui Sadoveanu.\nIntrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam\nîmpreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni\nai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a\nvorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit.\nLa început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile\nafară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,\na răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până\nîn oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea…\nEu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de\nperformanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.\nDar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era\nstăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai\nobosit!”.\nFirul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea\nun copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui\nSadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… — Poți să mai șezi, da’ vorbește mai\npuțin și în alt tempo că m-ai obosit... — Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece\ntrebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... — Bine, să mai vii!”, i-a zis\nSadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.\nDupă ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la\ntimp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.\nMihail Șerban, Amintiri" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă vorbitul excesiv este sau\nnu o dovadă de impolitețe, raportându-te atât la informațiile din textul Amintiri de Mihail Șerban, cât și la\nexperiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de\nexprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea privind numărul\nminim de cuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial adecvată – 1 p.\n2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe\ngreşeli – 0 p.) 1 punct\n– respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 – 1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare\n– 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "Tăcură amândoi câteva clipe fără să se privească. Simțeau amândoi că-i desparte un zid și că\nnu se vor putea înțelege […].\nApoi se despărțiră ca doi străini. Își dădură mâna, își urară noroc, iar David îi zise la revedere […], ca și\ncând ar fi vorbit cu oricare din camarazii ceilalți, cei de care sufletul său nu era legat prin nicio fibră. Rămase pe\nloc și se uită lung în urma lui Oprișor, care mergea cu capul sus, legănându-și puțin corpul și tăind aerul cu o\ncravașă* moale, foarte liniștit și nepăsător. Privindu-l, David se pomeni că-l invidiază.\n„Iată un om fericit care știe ce are să facă!” se gândi dânsul, trecându-i prin creieri, ca o fulgerare\nnăprasnică, toate frământările și chinurile care pe dânsul îl făceau să nu știe ce are de făcut.\nLiviu Rebreanu, Catastrofa\n*cravașă – vargă elastică din piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la alergat sau la mers", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea perspectivei narative în fragmentul dat\n• precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv – 2 puncte\n• prezentarea perspectivei narative indicate (de exemplu: relatare la persoana a III-a,\nomnisciență narativă etc.): prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din\nfragmentul dat – 4 puncte/prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte/simpla\nindicare a unor particularități ale perspectivei narative, fără raportare la fragmentul dat – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli –\n1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau mai\nmulte greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-un text dramatic studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/secvențe comentate;\n– analiza a două componente de structură și/sau de limbaj ale textului dramatic studiat, semnificative pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, modalități de caracterizare, notațiile autorului, conflict\ndramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\n7 0", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/\nsimpla numire a unor scene/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj ale textului\ndramatic studiat, semnificative pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărei componente, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3\npuncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2024", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul național de bacalaureat 2024", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2024_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2024_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al cuvântului sforțări și al secvenței la fiece pas", + "barem": " indicarea sensului din text al cuvântului dat (de exemplu: eforturi etc.) și al secvenței date (de exemplu:\npretutindeni etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": " Menționează soluția găsită de persoanele interesate de lectură, care nu au posibilitatea să-și cumpere cărți,\nutilizând informaţiile din textul dat", + "barem": " menționarea soluției găsite de persoanele interesate de lectură, care nu au posibilitatea să-și cumpere\ncărți (de exemplu: lectura în librărie etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": " Precizează un efect al creșterii interesului față de sport în spațiul românesc, justificându-ți răspunsul cu o secvență\nsemnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea unui efect al creșterii interesului față de sport în spațiul românesc (de exemplu: dezvoltarea\njurnalismului sportiv etc.) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu:\npentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică permanentizarea și\nsporirea cronicii respective etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea\nexprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care tejghelele librăriilor din Paris sunt amplasate până în mijlocul trotuarului", + "barem": " explicarea motivului pentru care tejghelele librăriilor din Paris sunt amplasate până în mijlocul\ntrotuarului: precizarea motivului (de exemplu: pentru a atrage atenția trecătorilor etc.) – 2 puncte;\nexplicare nuanțată – 2 puncte/încercare de explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț –\n1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct\n6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, relația dintre jurnaliștii francezi și scriitori, aşa cum reiese din textul dat", + "barem": " – prezentarea relației dintre jurnaliștii francezi și scriitori, așa cum reiese din textul dat: precizarea\nrelației (de exemplu: relație de colegialitate, respect etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local\nmodest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului.\nFarmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate\ndin deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat.\nPrintre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să\ncumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni,\nsăraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru\na-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are\ncumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei.\nCartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei\nși cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de\ncultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii.\nNicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se\ntipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare.\nNumai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și\nsaloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau\njustiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica\nliterară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte\ncare împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez\ncare să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a\nliterelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo\ncititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza\ncă rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează\nde soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică\npermanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori\nși, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre\nziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când\nmunca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise\nmai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran\nscrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea.\nLiviu Rebreanu, Metropole\n*dever – volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată\n*a tăia – a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini\n*buchinist – persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă presa contribuie\nsau nu la formarea gustului artistic al publicului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din\nvolumul Metropole de Liviu Rebreanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de\ncuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.;\nraportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.\n3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial adecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe greşeli – 0 p.)\n1 punct\nBarem de evaluare şi de notare\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0 –1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2\nsau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1\npunct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "SCENA III\nNASTASIA, ION SORCOVĂ\nNASTASIA (schimbare, veselie nervoasă, neliniște; umblă de colo până colo și caută): N-ai văzut\noglinda?\nSORCOVĂ (pe pat și se uită îngândurat la ea).\nNASTASIA: Parcă era la fereastră, adineauri.\nSORCOVĂ (gest: o fi fost...).\nNASTASIA (își aduce aminte și caută, grabnic, în cutia mesei): Uite-o! (Se privește în oglindă, scoate\ndin cutia mesei: pudră – într-o hârtioară – și foiță roșie; iar se uită în oglindă și se întristează.) Nu-i așa\ncă m-am urâțit? Și-am îmbătrânit, m-am zbârcit la ochi...\nSORCOVĂ (tace).\nNASTASIA (îl privește): De ce taci? Vreau să fiu frumoasă! Vine Vulpașin și vreau să fiu frumoasă! Ce\nte uiți așa la mine? (Râs chinuit.)\nGeorge Mihail-Zamfirescu, Domnișoara Nastasia", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– prezentarea rolului notațiilor autorului în fragmentul dat\n• prezentare adecvată și nuanțată, prin evidențierea rolului notațiilor autorului (de exemplu:\nindicare a unor detalii scenografice, caracterizare a personajului etc.) – 6 puncte/prezentare\nezitantă a rolului notațiilor autorului – 3 puncte/simpla precizare a rolului notațiilor autorului –\n1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli\n– 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau\nmai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic\nstudiat, aparţinând lui Ion Barbu.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent\ncultural/literar sau într-o orientare tematică;\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic;\n– analiza a două elemente de compoziţie şi/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic (de exemplu:\ntitlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\n7 0", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un\ncurent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte\n• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte\n• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice\nprecizate: 2 x 1 punct = 2 puncte\n• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte\n– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic 6 puncte\n• precizarea temei: 2 puncte\n• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului\npoetic: 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi/sau de limbaj, semnificative\npentru textul poetic 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; analiza\nfiecărui element ales, fără justificarea relevanței – 2 puncte; abordarea schematică, fără justificarea\nrelevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3\npuncte; relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte; schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + }, + { + "metadata": { + "titlu": "Examenul național de Bacalaureat 2025", + "materie": "Limba și literatura română", + "tip_model": "Examenul național de bacalaureat 2025", + "filiere": [ + "Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic" + ], + "surse": { + "materie": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2025_var_simulare.pdf", + "barem": "SubiecteRomana\\E_a_romana_uman_ped_2025_bar_simulare.pdf" + } + }, + "subiecte": [ + { + "enunt": " Indică sensul din text al cuvântului reală și al secvenței dădea la o parte", + "barem": " indicarea sensului din text al cuvântului dat (de exemplu: adevărată etc.) și al secvenței date (de\nexemplu: îndepărta etc.) – 2 puncte + 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct;\ncorectitudinea exprimării, respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte\nNotă\nScrierea fără ghilimele a cuvântului care indică sensul așteptat ca răspuns nu se consideră\ngreșeală.", + "punctaj": "6", + "context": "În ce mă privește, student la Medicină (numai că în sala de disecție citeam piesele lui\nShakespeare și frecventam mai mult disciplinele de la Litere), rolul jucat de profesorul de Estetică a fost\ncovârșitor. Veneam de la țară, elev silitor desigur, dar complet neintrodus în domeniile care mă atrăgeau,\nlipsit de gust în materie de arte și informație culturală – un adevărat „barbar” care nimerise în mijlocul\nAtenei, blocat de o timiditate aproape morbidă. Prima acțiune eficientă pe care a avut-o profesorul Liviu Rusu\nasupra mea a fost aceea de „a sparge” tocmai această timiditate. [...]\nEducația și instruirea mea estetică au început, însă, cu „Audițiile muzicale” pe care profesorul\nLiviu Rusu le ținea în prelungirea Seminarului de Estetică. Acestea, de asemenea, făceau săli pline. Ele\ncomplineau în mod nesistematic o reală istorie a muzicii simfonice clasice: audierea fiecărui disc era\nprecedată de o expunere a profesorului.\nPentru mine, atmosfera avea ceva incredibil: de inițiere într-un domeniu al unei arte de care eram\ntotal străin. În viața mea, până atunci, nu fusesem la un concert, nici nu ascultasem muzică simfonică.\nIntram într-un univers pe care nici măcar nu-l bănuisem, în care fiecare descoperire constituia un nou\nmoment de delectare, în care – întâi de toate – aveam revelația propriei persoane. [...]\nCa în tot ceea ce făcea profesorul, prezența sa fizică – vocea, gesticulația, pledoaria – precum și\ntermenii săi marcau ca o pecete materia însăși a lecției: de-a lungul anilor, de câte ori am ascultat Mozart\nsau Beethoven, de pildă, în memoria mea apărea figura profesorului, iar unele dintre expresiile sale –\ndeosebit de plastice – se însoțeau inevitabil de surâsurile sau chiar ironiile noastre. Nimic nu leagă pe elev\nde profesorul său mai mult decât omul care, coborând de pe estradă, ți se alătură asemenea unui camarad\ncu care poți să conversezi – prin cuvinte sau numai tăcând – de acord sau în contradictoriu. [...]\nÎn atmosfera acelor ani, când războiul – care era în toi – părea a se desfășura pe altă planetă,\nUniversitatea „Regele Ferdinand” din Cluj, refugiată la Sibiu, trăia cu ardoare o rivalitate culturală\npasionantă: între grupul de studenți mediciniști conduși de profesorul de anatomie Victor Papilian – care\nera un remarcabil prozator și dramaturg – și grupul celor de la Litere, Filosofie și Drept, animat de la\ncatedră de Liviu Rusu, iar la nivel de cenaclu de Lucian Blaga. [...]\n„Arena” întrecerii culturale între studenții de la Medicină și cei de la Litere a fost teatrul amator\nuniversitar. [...] Profesorul Liviu Rusu a regizat un spectacol cu O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.\nAstăzi, montarea asigurată de profesorul nostru de Estetică ar apărea, desigur, ca o realizare modestă,\ncu „îndrăzneli” care au devenit lucruri de rutină ale artei scenice. Dar, pe vremea aceea, soluțiile artistice,\nexperimentale, existente în acel spectacol, au avut mare efect: actorii înaintau spre scenă printre cele două\nrânduri de spectatori; unii interpreți se aflau în loje, îi interpelau pe cei din sală înainte de a coborî în spațiul\nscenic; la un moment dat, sufleorul dădea la o parte capacul cuștii sale pentru a interveni etc. [...]\nSpectacolul mi se pare a fi fost foarte important pentru noi, întrucât indica o sferă de preocupări\ncare aveau să caracterizeze activitatea literară a tuturor prietenilor mei.\nȘtefan Aug. Doinaș, Liviu Rusu, în vol. Evocări" + }, + { + "enunt": " Menționează localitatea în care a funcționat în timpul războiului Universitatea „Regele Ferdinand”,\nvalorificând informațiile din text", + "barem": " menționarea localității în care a funcționat în timpul războiului Universitatea „Regele Ferdinand”\n(Sibiu) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În ce mă privește, student la Medicină (numai că în sala de disecție citeam piesele lui\nShakespeare și frecventam mai mult disciplinele de la Litere), rolul jucat de profesorul de Estetică a fost\ncovârșitor. Veneam de la țară, elev silitor desigur, dar complet neintrodus în domeniile care mă atrăgeau,\nlipsit de gust în materie de arte și informație culturală – un adevărat „barbar” care nimerise în mijlocul\nAtenei, blocat de o timiditate aproape morbidă. Prima acțiune eficientă pe care a avut-o profesorul Liviu Rusu\nasupra mea a fost aceea de „a sparge” tocmai această timiditate. [...]\nEducația și instruirea mea estetică au început, însă, cu „Audițiile muzicale” pe care profesorul\nLiviu Rusu le ținea în prelungirea Seminarului de Estetică. Acestea, de asemenea, făceau săli pline. Ele\ncomplineau în mod nesistematic o reală istorie a muzicii simfonice clasice: audierea fiecărui disc era\nprecedată de o expunere a profesorului.\nPentru mine, atmosfera avea ceva incredibil: de inițiere într-un domeniu al unei arte de care eram\ntotal străin. În viața mea, până atunci, nu fusesem la un concert, nici nu ascultasem muzică simfonică.\nIntram într-un univers pe care nici măcar nu-l bănuisem, în care fiecare descoperire constituia un nou\nmoment de delectare, în care – întâi de toate – aveam revelația propriei persoane. [...]\nCa în tot ceea ce făcea profesorul, prezența sa fizică – vocea, gesticulația, pledoaria – precum și\ntermenii săi marcau ca o pecete materia însăși a lecției: de-a lungul anilor, de câte ori am ascultat Mozart\nsau Beethoven, de pildă, în memoria mea apărea figura profesorului, iar unele dintre expresiile sale –\ndeosebit de plastice – se însoțeau inevitabil de surâsurile sau chiar ironiile noastre. Nimic nu leagă pe elev\nde profesorul său mai mult decât omul care, coborând de pe estradă, ți se alătură asemenea unui camarad\ncu care poți să conversezi – prin cuvinte sau numai tăcând – de acord sau în contradictoriu. [...]\nÎn atmosfera acelor ani, când războiul – care era în toi – părea a se desfășura pe altă planetă,\nUniversitatea „Regele Ferdinand” din Cluj, refugiată la Sibiu, trăia cu ardoare o rivalitate culturală\npasionantă: între grupul de studenți mediciniști conduși de profesorul de anatomie Victor Papilian – care\nera un remarcabil prozator și dramaturg – și grupul celor de la Litere, Filosofie și Drept, animat de la\ncatedră de Liviu Rusu, iar la nivel de cenaclu de Lucian Blaga. [...]\n„Arena” întrecerii culturale între studenții de la Medicină și cei de la Litere a fost teatrul amator\nuniversitar. [...] Profesorul Liviu Rusu a regizat un spectacol cu O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.\nAstăzi, montarea asigurată de profesorul nostru de Estetică ar apărea, desigur, ca o realizare modestă,\ncu „îndrăzneli” care au devenit lucruri de rutină ale artei scenice. Dar, pe vremea aceea, soluțiile artistice,\nexperimentale, existente în acel spectacol, au avut mare efect: actorii înaintau spre scenă printre cele două\nrânduri de spectatori; unii interpreți se aflau în loje, îi interpelau pe cei din sală înainte de a coborî în spațiul\nscenic; la un moment dat, sufleorul dădea la o parte capacul cuștii sale pentru a interveni etc. [...]\nSpectacolul mi se pare a fi fost foarte important pentru noi, întrucât indica o sferă de preocupări\ncare aveau să caracterizeze activitatea literară a tuturor prietenilor mei.\nȘtefan Aug. Doinaș, Liviu Rusu, în vol. Evocări" + }, + { + "enunt": " Precizează domeniul artistic în care se manifestă spiritul competitiv al studenților de la Medicină și\nLitere, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat", + "barem": " precizarea domeniului artistic în care se manifestă spiritul competitiv al studenților de la Medicină\nși Litere (teatru) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text (de exemplu:\n„Arena” întrecerii culturale între studenții de la Medicină și cei de la Litere a fost teatrul amator\nuniversitar. etc.) – 2 puncte; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În ce mă privește, student la Medicină (numai că în sala de disecție citeam piesele lui\nShakespeare și frecventam mai mult disciplinele de la Litere), rolul jucat de profesorul de Estetică a fost\ncovârșitor. Veneam de la țară, elev silitor desigur, dar complet neintrodus în domeniile care mă atrăgeau,\nlipsit de gust în materie de arte și informație culturală – un adevărat „barbar” care nimerise în mijlocul\nAtenei, blocat de o timiditate aproape morbidă. Prima acțiune eficientă pe care a avut-o profesorul Liviu Rusu\nasupra mea a fost aceea de „a sparge” tocmai această timiditate. [...]\nEducația și instruirea mea estetică au început, însă, cu „Audițiile muzicale” pe care profesorul\nLiviu Rusu le ținea în prelungirea Seminarului de Estetică. Acestea, de asemenea, făceau săli pline. Ele\ncomplineau în mod nesistematic o reală istorie a muzicii simfonice clasice: audierea fiecărui disc era\nprecedată de o expunere a profesorului.\nPentru mine, atmosfera avea ceva incredibil: de inițiere într-un domeniu al unei arte de care eram\ntotal străin. În viața mea, până atunci, nu fusesem la un concert, nici nu ascultasem muzică simfonică.\nIntram într-un univers pe care nici măcar nu-l bănuisem, în care fiecare descoperire constituia un nou\nmoment de delectare, în care – întâi de toate – aveam revelația propriei persoane. [...]\nCa în tot ceea ce făcea profesorul, prezența sa fizică – vocea, gesticulația, pledoaria – precum și\ntermenii săi marcau ca o pecete materia însăși a lecției: de-a lungul anilor, de câte ori am ascultat Mozart\nsau Beethoven, de pildă, în memoria mea apărea figura profesorului, iar unele dintre expresiile sale –\ndeosebit de plastice – se însoțeau inevitabil de surâsurile sau chiar ironiile noastre. Nimic nu leagă pe elev\nde profesorul său mai mult decât omul care, coborând de pe estradă, ți se alătură asemenea unui camarad\ncu care poți să conversezi – prin cuvinte sau numai tăcând – de acord sau în contradictoriu. [...]\nÎn atmosfera acelor ani, când războiul – care era în toi – părea a se desfășura pe altă planetă,\nUniversitatea „Regele Ferdinand” din Cluj, refugiată la Sibiu, trăia cu ardoare o rivalitate culturală\npasionantă: între grupul de studenți mediciniști conduși de profesorul de anatomie Victor Papilian – care\nera un remarcabil prozator și dramaturg – și grupul celor de la Litere, Filosofie și Drept, animat de la\ncatedră de Liviu Rusu, iar la nivel de cenaclu de Lucian Blaga. [...]\n„Arena” întrecerii culturale între studenții de la Medicină și cei de la Litere a fost teatrul amator\nuniversitar. [...] Profesorul Liviu Rusu a regizat un spectacol cu O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.\nAstăzi, montarea asigurată de profesorul nostru de Estetică ar apărea, desigur, ca o realizare modestă,\ncu „îndrăzneli” care au devenit lucruri de rutină ale artei scenice. Dar, pe vremea aceea, soluțiile artistice,\nexperimentale, existente în acel spectacol, au avut mare efect: actorii înaintau spre scenă printre cele două\nrânduri de spectatori; unii interpreți se aflau în loje, îi interpelau pe cei din sală înainte de a coborî în spațiul\nscenic; la un moment dat, sufleorul dădea la o parte capacul cuștii sale pentru a interveni etc. [...]\nSpectacolul mi se pare a fi fost foarte important pentru noi, întrucât indica o sferă de preocupări\ncare aveau să caracterizeze activitatea literară a tuturor prietenilor mei.\nȘtefan Aug. Doinaș, Liviu Rusu, în vol. Evocări" + }, + { + "enunt": " Explică un motiv pentru care spectacolul regizat de Liviu Rusu a atras atenția", + "barem": " explicarea unui motiv pentru care spectacolul regizat de Liviu Rusu a atras atenția: precizarea\nmotivului (de exemplu: noutatea abordării etc.) – 2 puncte; explicare nuanțată – 2 puncte/încercare\nde explicare – 1 punct; formularea răspunsului în enunț/enunțuri – 1 punct; corectitudinea exprimării,\nrespectarea normelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 6 puncte", + "punctaj": "6", + "context": "În ce mă privește, student la Medicină (numai că în sala de disecție citeam piesele lui\nShakespeare și frecventam mai mult disciplinele de la Litere), rolul jucat de profesorul de Estetică a fost\ncovârșitor. Veneam de la țară, elev silitor desigur, dar complet neintrodus în domeniile care mă atrăgeau,\nlipsit de gust în materie de arte și informație culturală – un adevărat „barbar” care nimerise în mijlocul\nAtenei, blocat de o timiditate aproape morbidă. Prima acțiune eficientă pe care a avut-o profesorul Liviu Rusu\nasupra mea a fost aceea de „a sparge” tocmai această timiditate. [...]\nEducația și instruirea mea estetică au început, însă, cu „Audițiile muzicale” pe care profesorul\nLiviu Rusu le ținea în prelungirea Seminarului de Estetică. Acestea, de asemenea, făceau săli pline. Ele\ncomplineau în mod nesistematic o reală istorie a muzicii simfonice clasice: audierea fiecărui disc era\nprecedată de o expunere a profesorului.\nPentru mine, atmosfera avea ceva incredibil: de inițiere într-un domeniu al unei arte de care eram\ntotal străin. În viața mea, până atunci, nu fusesem la un concert, nici nu ascultasem muzică simfonică.\nIntram într-un univers pe care nici măcar nu-l bănuisem, în care fiecare descoperire constituia un nou\nmoment de delectare, în care – întâi de toate – aveam revelația propriei persoane. [...]\nCa în tot ceea ce făcea profesorul, prezența sa fizică – vocea, gesticulația, pledoaria – precum și\ntermenii săi marcau ca o pecete materia însăși a lecției: de-a lungul anilor, de câte ori am ascultat Mozart\nsau Beethoven, de pildă, în memoria mea apărea figura profesorului, iar unele dintre expresiile sale –\ndeosebit de plastice – se însoțeau inevitabil de surâsurile sau chiar ironiile noastre. Nimic nu leagă pe elev\nde profesorul său mai mult decât omul care, coborând de pe estradă, ți se alătură asemenea unui camarad\ncu care poți să conversezi – prin cuvinte sau numai tăcând – de acord sau în contradictoriu. [...]\nÎn atmosfera acelor ani, când războiul – care era în toi – părea a se desfășura pe altă planetă,\nUniversitatea „Regele Ferdinand” din Cluj, refugiată la Sibiu, trăia cu ardoare o rivalitate culturală\npasionantă: între grupul de studenți mediciniști conduși de profesorul de anatomie Victor Papilian – care\nera un remarcabil prozator și dramaturg – și grupul celor de la Litere, Filosofie și Drept, animat de la\ncatedră de Liviu Rusu, iar la nivel de cenaclu de Lucian Blaga. [...]\n„Arena” întrecerii culturale între studenții de la Medicină și cei de la Litere a fost teatrul amator\nuniversitar. [...] Profesorul Liviu Rusu a regizat un spectacol cu O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.\nAstăzi, montarea asigurată de profesorul nostru de Estetică ar apărea, desigur, ca o realizare modestă,\ncu „îndrăzneli” care au devenit lucruri de rutină ale artei scenice. Dar, pe vremea aceea, soluțiile artistice,\nexperimentale, existente în acel spectacol, au avut mare efect: actorii înaintau spre scenă printre cele două\nrânduri de spectatori; unii interpreți se aflau în loje, îi interpelau pe cei din sală înainte de a coborî în spațiul\nscenic; la un moment dat, sufleorul dădea la o parte capacul cuștii sale pentru a interveni etc. [...]\nSpectacolul mi se pare a fi fost foarte important pentru noi, întrucât indica o sferă de preocupări\ncare aveau să caracterizeze activitatea literară a tuturor prietenilor mei.\nȘtefan Aug. Doinaș, Liviu Rusu, în vol. Evocări" + }, + { + "enunt": " Prezintă, în 30-50 de cuvinte, un efect pe care îl are muzica simfonică asupra tânărului Ștefan Aug", + "barem": " – prezentarea unui efect pe care îl are muzica simfonică asupra tânărului Ștefan Aug. Doinaș:\nprecizarea efectului (de exemplu: descoperirea de sine etc.) – 2 puncte; prezentare adecvată şi\nnuanţată – 2 puncte/încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte\n– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării, respectarea\nnormelor de ortografie și de punctuație – 1 punct 2 puncte", + "punctaj": "Doinaș.\n6", + "context": "În ce mă privește, student la Medicină (numai că în sala de disecție citeam piesele lui\nShakespeare și frecventam mai mult disciplinele de la Litere), rolul jucat de profesorul de Estetică a fost\ncovârșitor. Veneam de la țară, elev silitor desigur, dar complet neintrodus în domeniile care mă atrăgeau,\nlipsit de gust în materie de arte și informație culturală – un adevărat „barbar” care nimerise în mijlocul\nAtenei, blocat de o timiditate aproape morbidă. Prima acțiune eficientă pe care a avut-o profesorul Liviu Rusu\nasupra mea a fost aceea de „a sparge” tocmai această timiditate. [...]\nEducația și instruirea mea estetică au început, însă, cu „Audițiile muzicale” pe care profesorul\nLiviu Rusu le ținea în prelungirea Seminarului de Estetică. Acestea, de asemenea, făceau săli pline. Ele\ncomplineau în mod nesistematic o reală istorie a muzicii simfonice clasice: audierea fiecărui disc era\nprecedată de o expunere a profesorului.\nPentru mine, atmosfera avea ceva incredibil: de inițiere într-un domeniu al unei arte de care eram\ntotal străin. În viața mea, până atunci, nu fusesem la un concert, nici nu ascultasem muzică simfonică.\nIntram într-un univers pe care nici măcar nu-l bănuisem, în care fiecare descoperire constituia un nou\nmoment de delectare, în care – întâi de toate – aveam revelația propriei persoane. [...]\nCa în tot ceea ce făcea profesorul, prezența sa fizică – vocea, gesticulația, pledoaria – precum și\ntermenii săi marcau ca o pecete materia însăși a lecției: de-a lungul anilor, de câte ori am ascultat Mozart\nsau Beethoven, de pildă, în memoria mea apărea figura profesorului, iar unele dintre expresiile sale –\ndeosebit de plastice – se însoțeau inevitabil de surâsurile sau chiar ironiile noastre. Nimic nu leagă pe elev\nde profesorul său mai mult decât omul care, coborând de pe estradă, ți se alătură asemenea unui camarad\ncu care poți să conversezi – prin cuvinte sau numai tăcând – de acord sau în contradictoriu. [...]\nÎn atmosfera acelor ani, când războiul – care era în toi – părea a se desfășura pe altă planetă,\nUniversitatea „Regele Ferdinand” din Cluj, refugiată la Sibiu, trăia cu ardoare o rivalitate culturală\npasionantă: între grupul de studenți mediciniști conduși de profesorul de anatomie Victor Papilian – care\nera un remarcabil prozator și dramaturg – și grupul celor de la Litere, Filosofie și Drept, animat de la\ncatedră de Liviu Rusu, iar la nivel de cenaclu de Lucian Blaga. [...]\n„Arena” întrecerii culturale între studenții de la Medicină și cei de la Litere a fost teatrul amator\nuniversitar. [...] Profesorul Liviu Rusu a regizat un spectacol cu O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.\nAstăzi, montarea asigurată de profesorul nostru de Estetică ar apărea, desigur, ca o realizare modestă,\ncu „îndrăzneli” care au devenit lucruri de rutină ale artei scenice. Dar, pe vremea aceea, soluțiile artistice,\nexperimentale, existente în acel spectacol, au avut mare efect: actorii înaintau spre scenă printre cele două\nrânduri de spectatori; unii interpreți se aflau în loje, îi interpelau pe cei din sală înainte de a coborî în spațiul\nscenic; la un moment dat, sufleorul dădea la o parte capacul cuștii sale pentru a interveni etc. [...]\nSpectacolul mi se pare a fi fost foarte important pentru noi, întrucât indica o sferă de preocupări\ncare aveau să caracterizeze activitatea literară a tuturor prietenilor mei.\nȘtefan Aug. Doinaș, Liviu Rusu, în vol. Evocări" + }, + { + "enunt": "Redactează un text de minimum 150 de cuvinte în care să argumentezi dacă profesorii\ncontribuie sau nu la îmbogățirea experienței culturale a tinerilor, raportându-te atât la fragmentul\nextras din volumul Evocări de Ștefan Aug. Doinaș, cât și la experiența personală sau culturală.\n20 de puncte\nÎn redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuție, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare\na două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte\n– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de\nortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de\ncuvinte. 6 puncte\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "barem": " (20 de puncte)\n‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție (de exemplu: Consider că profesorii\ncontribuie la îmbogățirea experienței culturale a tinerilor.) 1 punct\n– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,\nîn concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:\ndezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte\n‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.; raportarea la\nexperiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte\n‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct\n‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial adecvată – 1 p. 2 puncte\n‒ respectarea normelor limbii literare (0-1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe greşeli – 0 p.)\n1 punct\nBarem de evaluare şi de notare\n‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0-1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2 sau\nmai multe greșeli – 0 p.) 1 punct\n‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\n‒ respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "20 puncte" + }, + { + "enunt": "Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.\nNotă\nPentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1\npunct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.", + "context": "De sticlă ‒ câmpia înghețată.\nDeparte un șir de pomi despuiați\nscutură chiciura luminată.\nAu trecut sănii trase de boi\nalbi ca zăpada, și aburind ca zarea,\nsă încarce lemne din zăvoi.\nAm rămas singur, și e atât de frig\nîncât aș putea să-mi văd cuvintele\nînghețând în aer, când te strig.\nCaut prin grădină pașii tăi,\nieri le-am zărit în prima ninsoare urmele,\numbre albastre, ca niște porumbei.\nAdrian Maniu, Iarnă", + "barem": "Conținut – 6 puncte\n– comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice\n• numirea ideii poetice – 2 puncte\n• comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică identificată și\nmijloacele artistice – 4 puncte/comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre\nideea poetică identificată și mijloacele artistice – 2 puncte/simpla precizare a unor mijloace\nartistice – 1 punct\nRedactare – 4 puncte\n– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli\n– 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli – 1 punct; 2 sau\nmai multe greșeli – 0 puncte)\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.", + "punctaj": "10 puncte" + }, + { + "enunt": "Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui\npersonaj dintr-un roman psihologic sau al experienței studiat.\nÎn elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;\n– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;\n– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale romanului studiat, relevante pentru\nconstrucția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și\nspațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).\nNotă\nOrdinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.\nPentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare reper).\nPentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,\nîncheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;\nutilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină,\nlizibilitatea – 1 punct).\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de\ncuvinte şi să dezvolte subiectul propus.\n7 0", + "barem": "Conţinut – 18 puncte\n– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales 6 puncte\n• prezentare adecvată şi nuanţată – 6 puncte/prezentare ezitantă – 3 puncte/prezentare\nschematică sau superficială – 1 punct\n– evidenţierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/secvențe comentate 6 puncte\n• menţionarea oricărei trăsături a personajului ales – 2 puncte\n• ilustrarea trăsăturii menţionate prin două scene/secvențe comentate – 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte/\nsimpla numire a unor scene/secvențe sau tendinţa de rezumare – 1 punct + 1 punct = 2 puncte\n− câte 3 puncte pentru analiza oricăror două componente de structură şi/sau de limbaj ale textului\ndramatic studiat, relevante pentru construcția personajului ales 2 x 3 puncte = 6 puncte\n• analiza fiecărei componente alese, justificând relevanța acestuia pentru construcția personajului –\n3 puncte/analiza fiecărei componente, fără justificarea relevanței – 2 puncte/abordarea\nschematică, fără justificarea relevanței – 1 punct\nRedactare – 12 puncte\n− existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct\n– logica înlănțuirii ideilor 1 punct\n– abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte\n• relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3\npuncte/relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial\nrelevante – 2 puncte/schematism – 1 punct\n− utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului,\nsintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte\n− ortografia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− punctuaţia (0 – 1 greșeli – 2 p.; 2 greșeli – 1 p.; 3 sau mai multe greșeli – 0 p.) 2 puncte\n− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct\nÎn vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte\nşi să dezvolte subiectul propus.\nBarem de evaluare şi de notare", + "punctaj": "30 puncte" + } + ] + } +] \ No newline at end of file