şi a ameninţării pe care aceasta
o reprezintă pentru oligarhiile aflate la putere.(...)
Burghezia industrială şi financiară este aici slab reprezentată, iar categoriile intermediare
sunt departe de a o cupa un rol atât de important ca în Italia şi Germania. Clasa conducătoarea
tradiţională formată în majoritate din proprietari de pământ este deci cea care exercită puterea
în mod direct sau prin intermediul armatei (...).”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
B.„În ţările industrializate din Europa de Vest şi de Nord, (...) partidele fasci ste sau cu tendinţe
fasciste şi chiar formaţiuni le clasic reacţionare nu reuşesc să ameninţe serios regimurile
existente.(...) În toate aceste ţări, la care trebuie adăugată şi Cehoslovacia care reuşeşte şi ea
să-şi păstreze până în 1939 structurile pluraliste, acest fenomen este consecinţa relativei
ameliorări a situaţiei economice, a puterii de mobilizare a maselor şi a rezistenţei pe care o
opun partidele democratice şi guvernele acţiunilor acestor organizaţii rebele.
Eşecul tentativelor autoritare şi totalitare (...) se explică deci, în primul rând prin tr adiţiile
democratice solide, înrădăcinate mai demult timp în mentalitatea colectivă din această parte a
continentului, decât în mentalitatea germanilor şi italienilor, dar şi prin integrarea profundă a
maselor în viaţa politică cât şi a unor formaţiuni democratice cuprinzând clasa muncitoare şi
mari părţi ale clasei mijlocii. În plus, nici una din ţările din [Europa de Vest şi de Nord] în care se
produce ofensiva totalitară nu ap arţine taberei învinşilor [în Primul Război Mondial] sau nu face
parte dintre ţările defavorizate de tratate.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi, pe baza sursei A, două caracteristici social-economice ale statelor din Europa
Răsăriteană, Orientală şi Mediteraneană. 6 puncte
2. Menţionaţi pe baza sursei B, două informaţii referitoare la statutul Europ ei de Vest şi de
Nord în cursul Primului Război Mondial. 6 puncte "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Partidul a acționat cu rapiditate pentru a transforma România, urmând modelul sovietic și
folosind normele și practicile staliniste. Naționalizarea întreprinderilor industriale, a bă ncilor și a
societăților de asigurări, a minelor și întreprinderilor de transport în iunie 1948 nu numai că a
permis introducerea planificării centralizate cantitative, ci și distrugerea bazei economice a celor
stigmatizați ca dușmani de clasă. Confiscând micile proprietăți agricole și amenințându -i pe
proprietari fără înconjur, comuniștii au impus agriculturii probleme din ce în ce mai complexe. La 2
martie 1949, proprietatea asupra pământului a fost luată complet din mâinile particularilor. Aceasta
a permis lichidarea rămășițelor fostei clase moșierești și a chiaburilor, echivalent al termenului
sovietic „kulak”, definind „țăranii înstăriți”, aceia care angajau forță de muncă indiferent de mărimea
proprietății lor. “ (D. Deletant, România sub regimul comunist)
B. „Pentru doctrinarii partidului, atât comuniști cât și socialiști, actul de la 11 i unie 1948 a
reprezentat principala acțiune revoluționară și a fost , prin urmare, înfățișată ca adevăratul punct
dialectic, „pragul” la care coloana vertebrală a vechii societăți a fost ruptă. Hotărârea care a
anunțat-o a subliniat că naționalizarea va lichida contradicția creată de faptul că „clasa muncitoare”
își asumase deja controlul puterii politice a țării, dar nu deținea și controlul economiei. Această
acțiune avea să grăbească înaintarea către socialism, întărind astfel independența economică și
politică a țării și punând capăt capitalismului de stat. […] Însă mai presus de toate, ea va înlătura
ultimul obstacol din calea viitoarei planificări economice, singura care pute a conduce la progresul
economic, la lichidarea subdezvoltării și înapoierii economice. Se susține că odată cu
naționalizarea terenul era pregătit în vederea noii politici economice comuniste.”
(Ghiță Ionescu, Comunismul în România)
C. „O consecință a campaniei masive de industrializare, sub Gheorghiu-Dej, fusese crearea a ceea
ce putea fi numită o clasă mijlocie de tehnicieni, oameni de știință și economișt i. Capacitatea noii
clase de a exprima un interes de grup era legată de măsura în care cond ucerea de partid era
pregătită să slăbească monopolul planificării centralizate […]. Cu toate acestea, orice și oricâte idei
reformiste ar fi putut avea Ceaușescu, acestea au fost abandonate de către el în 1967. A fost
menținut controlul rigid al Comitetului Central asupra planificării centralizate, suf ocând astfel orice
părere pe care tehnocrații ar fi putut-o formula pentru influențarea politicii. […]
În lumina admirației lui Ceaușescu pentru Stalin, nu este surprinzător faptul că pol itica
economică a fost caracterizată de obsesia pentru industrializare și opoziția totală față de orice
formă de proprietate privată. În consecință, Ceaușescu a fost cu atât mai iritat de faptul că
promotorul reformelor economice în blocul răsăritean, în 1985, avea să fie noul l ider sovietic,
Mihail Gorbaciov și, ca atare, la ședința Comitetului Central din noiembrie 1985, și -a exprimat
opoziția implacabilă față de schimbare. “
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
D. „Economia românească este, fără îndoială, cea mai strict centralizată și rigid plan ificată
economie din întreg lagărul socialist, o situație care generează ineficiență, lipsă de flexibilitate,
care descurajează inițiativele. Accentul excesiv pus pe dezvoltarea industriei grele a creat u n
dezechilibru economic care face ca pe hârtie țara să arate bogată, dar cu prețul sărăcirii populației.
În mod paradoxal, fabricile industrializării socialiste, în loc de a produce bogăție, produc sărăcie.
Pe de altă parte, chiar și dezvoltarea industrială pare să fi ajuns la un punct mort, m etodele prin
care a fost realizată până acum transferul forței de muncă din agricultură în industri e, creditele
occidentale, acumularea forțată pe seama consumului, sleindu-se treptat.“
(Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menționați, din sursa A, o acțiune referitoare la proprietate și o consecință a acesteia, din
sursa B. 4 puncte "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Industrializarea socialistă a fost efectuată prin decizia factorului politic (Partidul
Muncitoresc/Comunist Român) având ca temei modelul sovietic. Acesta a acordat
preponderență absolută industriei grele ș i îndeosebi celei constructoare de ma șini. […] Pe
toată durata regimului democrat -popular și socialist, produc ția bunurilor de consum a rămas
întotdeauna în urma cererii populației […]. Opinia publică era informată, în cel mai bun caz, de
punerea în func țiune a unei unităț i industriale. În rest, strategia generală a industrializării,
motivarea înființării de fabrici, aprovizionarea cu materii prime, piețele de desfacere etc. – totul
constituia secret de stat.
Opinia publică și-a dat seama […] că, pe măsură ce „industrializarea socialistă” căpăta o tot
mai mare extindere, nivelul de trai urma o curbă descendentă, traiul zilnic devenind mai
anevoios.“ (Dinu C. Giurescu, Al. Ștefănescu, I. Țiu, România și comunismul – o istorie ilustrată)
B. „În centrul proiectului lor [al comuni știlor] se aflau o restructurare și o expansiune masivă a
industriei. Ra ționamentul membrilor noii elite era par țial ideologic – grăbirea tranziției către
socialism și, în cele din urmă, crearea unei societăți comuniste. […] Pentru a gestiona vastul
lor proiect și a-i evalua progresul, comuni știi au adoptat măsura planului cincinal din practica
sovietică. Hotărâți să grăbească tranziț ia unei țări preponderent agrare ș i rurale într-una
preponderent indu strială și urbană, au dedicat mai toate resursele disponibile industrializării
forțate și colectivizării totale a agriculturii […] . Comuniștii au pus acela și accent ca și sovieticii
pe construirea de fabrici și alte întreprinderi și au acordat aceea și prioritate mijloacelor de
producție […]. Rezultatele din numeroase sectoare au fost impresionante. […]
Toate aceste succese au avut un preț considerabil pentru ansamblul populației. […] Rezultatul
general a fost un declin constant al nivelului de trai.“ (Keith Hitchins, Scurtă istorie a României)
C. „În august 1948 a venit […] rândul învățământului. Toate ș colile administrate de culte,
precum și cele aflate în proprietatea statelor străine au fost închise […], punându-se un accent
deosebit pe disciplinele ideologice și pe cele reale. […]
Plenara CC al PMR din 3- 5 martie 1949 a hotărât „transformarea socialistă a agriculturii”,
ceea ce însemna colectivizarea ei. Politica ini țială de colectivizare prevedea o socializare
treptată a pământului. Ca ș i în URSS, scopurile ini țiale formale erau îngrădirea chiaburimii ș i
interzicerea dreptului ei de a intra în colective. Către sfârș itul anului existau 5 6 de gospodării
colective, dar numărul lor creș tea încet și țăranii nu arătau entuziasm de a se înscrie, fapt ce
făcea ca apelul la violență să fie inevitabil. La scurt timp după declanșarea colectivizării, circa
80 000 de țărani au fost aruncaț i în închis oare. […] Colectivizarea a luat oficial sfârș it abia în
1962, când 60% din terenul arabil al țării a intrat în proprietatea gospodăriilor colective ș i circa
30% în cea a gospodăriilor de stat.“
(Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)
D. „Decretul nr.175 pentru reforma învățământului […] reprezintă o rupere totală față de
sistema învățământului românesc, public și privat, așa cum evoluase de la Cuza Vodă până în
anii celui de- Al Doilea Război Mondial. […] Prin conținut, durată ș i notare, prin obiective,
„reforma învățământului” din august 1948 a urmat modelul sovietic. […]
La 30 martie 1959, Marea Adunare Na țională adoptă un decret „pentru lichidarea
rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om”. Formularea […] se referea, în
realitate, la țărănimea înstărită, la „chiaburime”. Aceasta avea, potrivit decretului, următoarel e
opțiuni: să se înscrie în gospodăria agricolă colectivă cu pământ cu tot, să cedeze pământul
statului. "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Deși mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu nu a durat mult, obiectivele pe care și -a
propus să le atingă își aveau sorgintea în experiența istorică recentă a poporului r omân.
Proclamarea dreptului la autodeterminare întruchipa voința generală de eliberare de sub dominația
turcească și fanariotă [...]. În ciuda înăbușirii acestei răscoale, mișcarea pentru indepen dență și
curentul reformator politico-economic și-au urmat cursul nestrămutat. [...]
O altă problemă nerezolvată se referea la rolul Rusiei. Noul țar, Nicolae I (18 25-1855), era
hotărât să apere cu orice preț interesele Rusiei în Principate; în 1826 el l -a silit pe sultanul turc să
semneze Convenția de la Akkerman. Prevederile acesteia reafirmau prerogativele Rusiei ca
«putere protectoare» și cereau domnilor, boierilor și Porții să respecte «observațiile»
ambasadorului rus de la Constantinopol. Guvernul rus părea decis să scoată complet Principatele
de sub suzeranitatea otomană, deoarece a solicitat domnilor și boierilor să elaboreze un
regulament general, în scopul reorganizării, în plan intern, a administrației politice și a vieții
economice. [...]
În ansamblul lor, Regulamentele Organice au deschis calea unor profunde transformăr i în
Principate. [...] De asemenea, ele au grăbit momentul unirii Moldovei cu Țara Românească, prin
crearea, în cele două țări, de instituții politice aproape identice și prin garantarea cetăț eniei
comune pentru locuitorii lor.“
( M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
B. „Principatele dunărene nu mai puteau fi cârmuite cu elemente care pierduseră complet
încrederea Porții; ea a revenit, după 110 ani de regim fanariot, la domnii au tohtoni, numind în
Moldova pe Ioniță Sandu Sturdza, iar în Țara Românească pe Grigore Ghica. [...] D omnia
moldoveană a lui Ioniță Sandu Sturza (1822 -1828) a oferit cadrul pentru manifestarea voinței de
putere a micii boie rimi. Obiectivele ei și -au găsit expresia în proiectul de constituție zisă a
«Cărvunarilor» (aluzie la societatea revoluționară secretă italiană a carbonarilor) în care A.D.
Xenopol a văzut „cea dintâi manifestare politică a cugetării liberale”, întrucât î n textul ei se formula
fără echivoc „principiul constituțional: domnia legilor, în înțelesul că autoritatea domnu lui era
limitată și subordonată organismului reprezentativ – Sfatul obștesc [...]
Victoria protipendadei a fost asigurată și de înțelegerea turco -rusă fixată prin Convenția de
la Akkerman (1826). Acordul confirma restabilirea domniilor pământene, stabilea al egerea
domnilor de D ivan și fixa durata domniei la șapte ani; rolul Rusiei [ca putere protectoare] era
consolidat; se prevedea elaborarea unor regulamente generale care să amelioreze situația celor
două principate prin reorganizarea sistemului de conducere și administrație.”
(Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român )
C. „Războiul ruso -turc de la 1828- 1829, încheiat prin pacea de la Adrianopol, a avut
însemnate urmări pentru țară, așezând relațiile cu Poarta pe baze cu totul noi, î ntărindu-i
autonomia, desființând raialele și monopolul comercial turcesc, scoțându -le practic din sfera de
dominație politică și economică a Imperiului. Tratatul prevedea de asemenea reorga nizarea
neîntârziată a administrației lor interne pe temeiul unor Regulamente Organice [...].
Din punct de veder e extern, principala schimbare introdusă prin tratatul de la Adrianopol,
legiferată apoi de Regulamente, a fost introducerea protectoratului rusesc. Sultanul a r ămas
suzeranul nominal, dar adevăratul stăpân al Principatelor a devenit țarul. Influența rusă a crescut și
mai mult prin introducerea în Regulamente, în ciuda opoziției Adunărilor Obștești, a așa -numitului
«articol adițional», care dădea dreptul Petersburgului să se opună oricărei reform e interne dacă o
socotea în defavoarea Rusiei.”
(Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre)
"
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 11-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 11-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „La 11 iunie 1948, Senatul SUA a adoptat o rezoluţie ce schimba cursul politicii externe
americane. Este vorba de rezoluţia Vandenberg prin care se autoriza constituţional ca SUA să
ia parte la un sistem colectiv de apărare în timp de pace. De fapt, această rezoluţie a permis
deschiderea discuţiilor la nivel înalt privind Alianţa Atlantică; pregătirea condiţiilor propice creării
NATO. După negocierile preliminare, se trece la faza următoare şi anume la discuţiile
pregătitoare de la Washington. Astfel, la 6 iulie 1948, SUA şi statele semnatare ale Tratatului de
la Bruxelles (fără Luxemburg) încep negocierile privind viitorul tratat. Odată cu semnarea la 4
aprilie 1949 a Tratatului Atlanticului de Nord (...), cursa înarmărilor şi competiţia cuceririi spaţiului
cosmic (...) vor accentua confruntarea economică, politică, ideologică și diplomatică.
(P. Duțu, Misiunile Strategice ale armatei Române în cadrul Alianței Nord Atlantice)
B. „Din punctul de vedere al studiilor strategice, există opinia că nu s -a ajuns și nu se putea
ajunge la o confruntare militară convențională, datorită faptului că ambele superputeri, SUA și
URSS, s- au dotat cu arme nucleare, ceea ce a creat o situație militară strategică de
«deterrence», adică de descurajare și blocare reciprocă. În cazul unui război real, s -ar fi ajuns
la o distrugere reciprocă totală și, totodată, la o catastrofă mondială. Un rol import ant l-au jucat
serviciile secrete, confruntându -se, în primul rând, cele americane (CIA, NSA) cu KGB -ul
sovietic. Au fost implicate, însă, și serviciile secrete vest -europene (britanice, vest-germane,
franceze, italiene etc.) și est-europene (Securitatea, STASI etc.).“ ( J. L. Gaddis, Războiul Rece)
C. „Niciodată nu a existat un război care putea fi prevenit mai ușor prin acțiuni l uate din vreme,
ca acela care a devastat întinderi mari pe glob. (...) Bineînțeles, doamnelor și domnilor, că nu
trebuie să lăsăm asta să se mai întâmple din nou. Acest lucru poate fi realizat numai prin
obținerea, acum, în 1946, a unei bune înțelegeri, în toate privințele, cu Rusia sovietică, sub
autoritatea generală a Organizației Națiunilor Unite și prin menținerea unei bune înțelegeri de-a
lungul unor ani de pace, cu ajutorul lumii, susținută de întreaga forță a lumii vorbitoare de limbă
engleză și a tuturor contractelor sale. Dacă populația Commonwealth -ului s-ar alătura Statelor
Unite (...) ar fi o imensă garantare a securității“. (B. Walsh, Modern European History)
D. „Articolul 1: Părțile se angajează, conform prevederilor din Carta Națiunilor Unite, să rezolve
prin mijloace pașnice orice dispută internațională în care ar putea să fie implicate, as tfel încât
să nu aducă atingere păcii (...) și dreptului internațional și să se abțină să recurgă în relațiile
internaționale la amenințarea cu forța sau la folosirea forței în vreun mod incompatibil cu
obiectivele Națiunilor Unite. (...)
Articolul 10: Prin acord unanim, părțile pot să invite să adere la acest Tratat orice alt stat
european aflat în poziția de a urma principiile acestui Tratat și de a contribui la securitatea zonei
nord-atlantice. Orice stat astfel invitat poate deveni parte la Tratat, în urma depunerii la guvernul
Statelor Unite ale Americii a documentelor de aderare.“
(Tratatul Nord-Atlantic, Washington, 1949)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menționați un eveniment diplomatic din sursa A şi o consecință militară a acestuia din sursa
B. 4 puncte
2. Menționați câte un mecanism de cooperare în cadrul relațiilor internațional e din sursa A,
respectiv din sursa C. 4 puncte
3. Menționați o asemănare cu privire la modalitățile de prevenire a unui conflict militar, pe baza
surselor C şi D. 3 puncte "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
Subiectul I (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.„Art. 1. Poporul Moldovei, din vechime şi până astăzi, a avut şi are dreptul la autonomie cu
Domnul său şi cu legile sale, sub suzeranitatea puternicei împărăţii căreia este închinat, cere
să aibă, şi folosinţa acestui drept.(...)
Art. 18. Toţi moldovenii sunt egali înaintea legii.
Art.19. Poporul cere întărirea vechei instituţii a Sfatului obştesc. Puterea legiuitoare se
exercită de Domn împreună cu Sfatul Obştesc. Puterile administrativă şi executivă se exercită
de Domn singur.”
(Constituţia cărvunarilor, 1822)
B. „Adunarea ad-hoc a Moldovei, păşind pe calea ce i s -a prescris de către Tratatul de la
Paris, (…), declară că cele întâi, cele mai mari, mai generale şi mai naţionale dorinţi ale ţării
sunt:
1. Respectarea drepturilor principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor (…).
2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România.
3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr -o dinastie domnitoare a Europei şi ai cărui
moştenitori să fie crescuţi în religia ţării. (...)
5. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti adunări, în care să fie reprezentate toate
puterile naţiei.”
(Proiectul de rezoluţie al Adunării ad-hoc a Moldovei, 7/19 octombrie, 1857)
C.„Art. 1 – Principatele-Unite-Române constituie un singur s tat indivizibil, sub denumirea de
România.
Art. 19 – Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele asupra Statului sunt sacre şi
neviolabile. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică legalmente
constatată şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. (…)
Art. 32 – Puterea legislativă se exercită colectiv de către domn şi reprezentaţiunea
naţională. Reprezentaţiunea naţională se împarte în două adunări: Senatul şi Adunarea
Deputaţilor. Orice lege cere învoirea câtor trei ramuri ale puterii legiuitoare.”
(Constituţia din 1866)
D.„ Art. 1.Regatul României este un stat national, unitar şi indivizibil. (…)
Art. 5. Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de
libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor
(...)
Art. 10. Toate privilegiile de orice natură, scutirile şi monopolurile de clasă sunt oprite pentru
totdeauna în statul roman. (…)
Art. 34. Puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi reprezentaţiunea naţională.
Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări: Senatul şi Adunarea Deputaţilor.”
(Constituţia din 1923) "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. „Pus în faţa atâtor fapte grave, guvernul princiar s -a văzut silit (...) să facă şi el pregătiri militare, căci dacă
neutralitatea pe care a păstrat-o până acum ar fi ameninţată, fie prin acte de agresiune din partea Turciei, fie
prin intervenţia vreunei alte puteri care ar dori, indiferent de scop, să ocupe România, datoria sa faţă de ţară
nu i-ar îngădui să rămână un spectator nepăsător. A fost un timp când ţara noastră era un câmp deschis
pentru lupte şi bătălii, dar acum acest câmp a fost îngrădit pentru totdeauna de către garanţia c olectivă a
Marilor Puteri. Intr- adevăr, Tratatul de pace de la Paris, din 1856, a făcut din România o ţară de netrecut
pentru acţiunea diferitelor puteri străine. Separată de Turcia şi nefăcând parte integrantă din Imperiul
Otoman, aşa cum îi place Sublimei Porţi să pretindă, ţara noastră a rămas neutră şi, în toate împrejurările,
guvernul princiar a avut drept deviză a atitudinii sale neutralitatea.”
(Nota diplomatică a Ministerului Afacerilor Străine al României, ianuarie 1876)
B. „Art. I. Guvernul Alteţei Sale Domnului României Carol I asigură armatei ruse care va fi chemată a
merge în Turcia, libera trecere prin teritoriul României şi tratamentul rezervat armatelor amice.
Toate cheltuielile car e ar putea fi ocazionate de trebuinţele armatei ruse, de transportul său (...) cad
naturalmente în sarcina Guvernului imperial.
Art. II. Pentru ca nici un inconvenient sau pericol să nu rezulte pentru România din faptul trecerii
trupelor ruse pe teritoriul său, Guvernul Majestăţii sale Impăratul tuturor Rusiilor se obligă a menţine şi a
face a se respecta drepturile politice ale statului român, astfel cum rezultă din legile interioare şi tratatele
existente, precum şi a menţine şi a apăra integritatea actuală a României.”
(Convenţia româno-rusă din 4 aprilie 1877)
C. „Art. I. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia garantează integritatea teritorială a Regatului României pe
toată întinderea frontierelor sale actuale.
Art. II. România se angajează să declare război şi să atace Austro -Ungaria în condiţiile prevăzute de
Convenţia militară.
România se angajează totodată să înceteze, din momentul declarării războiului, toate relaţiile economice
şi schimburile comerciale cu toţi inamicii Aliaţilor. (...)
Art. VI. România se bucură de aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii ei, de tot ce are legătură cu p reliminariile, cu
negocierile păcii precum şi cu dezbaterea problemelor ce vor fi supuse hotărărilor Conferinţei de Pace.”
(Convenţia politică dintre România şi Antantă din 4/17 august 1916)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi, pe baza textului A, două informaţii istorice aflate în relaţie cauză -efect referitoare la atitudinea
României faţă de evenimentele din 1876. 6 puncte
"
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Noi Ştefan voievod, din graţia lui Dumnezeu domn al Moldovei, (...) vă spun că
necredinciosul împărat al turcilor a fost mult timp şi este nimicitorul întregii creşti nităţi, şi în
fiecare zi se gândeşte cum să distrugă şi să supună toată creştinitatea. De aceea noi facem
cunoscut tuturor domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută sus -numitul turc a trimis asupra
mea în ţara noastră o mare armată în număr de o sută şi douăzeci de mii de oameni, (... ); şi
după ce a auzit de această înfrângere [suferită de armata otomană la Vaslui] păgânul împărat al
turcilor şi-a pus în plan să se răzbune şi el însuşi în persoană cu toată puterea sa să vie în l una
mai asupra noastră şi să supună ţara noastră care e poarta tuturor creştinilor (...), dar dacă
această poartă va fi pierdută, (...) toată creştinătatea va fi în mare primejdie.”
(Scrisoarea lui Ştefan cel Mare către principii creştini, 25 ianuarie 1475)
B.“Întâi. Maiestatea Sa Imperială, câtă vreme va ţine războiul cu turcii, ne va da şi se va îngriji să
ni se nu mere de către oamenii şi vistiernicii săi, pentru a ne apăra ţara si dacă soarta ne va fi
favorabilă, pentru a ataca pe duşman, plata a 5000 de ostaşi în bani gata.(...)
Al doilea. Pentru ca să putem da acest ajutor cu cât mai multă râvnă şi dragoste şi pentru
a putea sluji creştinătaţii cu toată credinţa, maiestatea sa ne-a dat nouă şi preascumpului nostru
fiu, Petru, Ţara Românească cu toate veniturile sale, drepturile şi hotarele sale ca să o ţinem şi să
o stăpânim în vecie(...).”
(Tratatul dintre Mihai Viteazul şi Rudolf al II-lea,împăratul Imperiului Romano-German, 1598)
C. „Provincia mea, Ţara Românească, nu e mai departe de scaunul tiranului [sultanului] de cât
cale de cinci zile şi numai Dunărea o desparte de teritoriul duşmanului. În această ţară aş fi
putut trăi liniştit, singur şi fără nicio frică, dacă nu mă simţeam chemat de credinţa mea faţă de
Maiestatea Voastră şi faţă de întreaga creştinătate. Eu însă, nevrând să sporesc puterea turcilor
prin ostaşii mei, spre distrugerea creştinilor, de bună voie m -am arătat gata de a lua parte la
Liga [Sfântă], fapt prin care mi l-am făcut pe tiran duşman de moarte (...). Cu acest duşman
neîmpăcat [m-am luptat] pururea repurtând o mulţime de victorii din cele mai glorioase.”
(Memoriul lui Mihai Viteazul către împăratul romano-german Rudolf al II-lea, 1601)
D. „ (...)Când grosul oştirii noastre va intra în Ţara Moldovei atunci strălucitul principe se va
declara pe faţă ca domn supus al nostru şi se va uni cu toată oştirea sa cu oştirea noastră,
pentru care oştire noi făgăduim să-i dăm, în acea vreme, şi ajutor în bani din visteria noastră. Şi
el va acţiona împreună cu oştile noastre, după porunca noastră, împotriva duşmanului [ Imperiul
Otoman] (...).
În schimb, făgăduim noi, marele stăpânitor, Măria Noastră Țarul, pentru noi şi pentru
urmaşii noştri la tronul Rusiei, că noi nu vom avea dreptul să punem domn în Moldova, nici din
Ţara Muntenească, nici din altă familie străină, ci, pentru această dovadă de credinţă faţă de noi
a prea strălucitului domn Dimitrie Cantemir, îl vom păstra pe el şi pe urmaşii lui ( ...) pe linie
bărbătească în acea cârmuire şi domnie a Ţării Moldovei, fără schimbare, cu titlul de domn (...). "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A.„Regele [Ungariei, Carol Robert de Anjou] şi -a adunat o mare oaste (...) şi la îndemnul
voievodului ardelean Toma şi a lui Dionisie (...) s -a dus în persoană, în luna lui septembrie,
prin Severin în ţara voievodului românilor, Basarab, (...) ca să alunge din această ţară pe
Basarab, sau cel puţin să dea în posesiune ţara aceluia unuia dintre curtenii săi, cu toate că
voievodul plătise întotdeauna cu credinţă darea cuvenită maiestăţii sale regelui. (...)
Regele a ajuns pe o cale oarecare cu toată oastea sa [la Posada, în 1330], dar calea
aceasta era cotită şi închisă de amândouă părţile de râpe foarte înalte de jur împrejur (...). Iar
regele şi toţi ai săi, negândindu -se în adevăr la aşa ceva, mulţimea nemăsurată a românilor
sus pe râpe a alergat din toate părţile şi a aruncat săgeţi asupra oastei regelui care se găsea
în fundul unei căi adânci, ce nici nu se putea numi cale, ci mai curând un fel de corabie
strâmtă, unde din pricina înghesuielii cei mai sprinteni cai şi ostaşi cădeau din toate părţile în
luptă. (…) Cădeau tineri şi bătrâni, principi şi nobili, fără nicio deosebire (…) . Şi însuşi regele
abia a scăpat cu câţiva inşi.”
(Cronica pictată de la Viena)
B.„Asupra acestui Mircea [Mircea cel Bătrân] care a început mai înainte război, plecând cu
armata asupra barbarilor împreună cu împăratul Sigismund [de Luxemburg], Baiazid [sultanul
Imperiului Otoman] (...), găsindu-i vină, a pornit cu război şi trecând peste Istru [Dunăre]
mergea înainte robind ţara. Dar Mircea, strângând cu grijă oastea ţării, nu şi -a făcut planul să
vină asupra lui să dea lupta (...) însă, se ţinea şi el cu armata pe urma lui Baiazid prin pădurile
de stejar ale ţării, (...). Şi ţinându-se pe urma lui, săvârşea isprăvi vrednice de amintit, dând
lupte, când vreo unitate duşmană rupându -se, se îndrepta uneori prin ţară după hrană sau la
prădat vite; (…). Ţinându-se de urma lui Baiazid, se lupta într -una cu el, în chip strălucit şi se
zice că armata fiind în cale se ţinea strâns în urma ei, punând -o la mare suferinţă şi o aducea
în situaţii grele şi nu înceta să -i facă stricăciune. De aceea, slujitorul [sultanului] a dat cu
părerea să-şi aşeze oastea în tabără. (...) Aşadar, Baiazid s -a adăpostit acolo în tabără; a doua
zi, însă a trecut armata peste Istru.”
(L. Chalcocondil, Expuneri istorice)
C. „I s-a adus aminte că (...) dacă vor să rămână în pace din partea [otomanilor] şi nesupăraţi,
trebuie (...), să-i întreţină cu multe provizii, să -i îndestuleze cu mari sume de bani. (...) [Mihai
Viteazul] începu să cugete ce ar fi de făcut pentru întărirea demnităţii şi a autorităţii sale,
considerând că nu e onorabil a lăsa supuşii încredinţaţi apărării sale pradă atâtor nefericiri; [de
aceea], el adună pe cei mai mari şi mai de frunte [boieri] ai ţării ca să ţină sfat asupra felului în
care va putea să scape ţara de atâtea rele ce suferă şi de altele mai mari, care o ameninţă în
tot ceasul. Acea adunare se încheie, cu învoirea tuturor, că este mai bine să se unească cu
principii creştini decât să poarte mai departe, jugul cel nesuferit al tiranului turc.”
(Balthazar Walter, Scurtă şi adevărată descriere a faptelor săvârşite de Mihai, domnul Ţării
Româneşti, prea strălucitul şi prea viteazul conducător de oşti împotriva duşmanilor creştinătăţii) "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Ștefan a trebuit în prima parte a domniei sale să plătească tribut lui Mahomed al II -lea,
cuceritorul Constantinopolului. A refuza tributul ar fi însemnat să aibă di n capul locului dușmănia
celei mai puternice forțe militare și politice din vremea aceea, a Turciei lui Mahomed al II -lea. O
asemenea politică însă comporta mari primejdii. Cine îndrăznea să o facă, trebuia să își ia toate
măsurile, toate precauțiile. Într -adevăr, turcii puteau amenința Moldova nu numai direct, dar și
indirect, prin cei care ascultau de dânșii, și anume, pe de o parte, prin muntenii, care e rau cu totul
în mâna lor, pe de altă parte, prin tătarii din Crimeea. Cel dintâi lucru care se impune a era, prin
urmare, scoaterea Munten iei din sfera de influență turcească, asigurarea, printr -un domn devotat
lui Ștefan, că armata acestei țări nu se mai aliază armatei sultanului... așadar, îndep ărtarea din
scaun a lui Radu cel Frumos, sluga prea plecată a turcilor. Este ceea ce va urmări Ș tefan, timp de
patru ani de zile, din 1470 până în 1474 […]. Tocmai în vremea aceasta, se pregătea să intre în
Muntenia o mare armată turcă, în frunte cu Soliman Hadâmbul, care avea poruncă strașn ică de la
sultan să-l supună pe Ștefan și să aducă Moldova din nou sub ascultarea Porții. Mahomed al II-lea
avea într- adevăr motive puternice să se teamă de acțiunea lui Ștefan. Acesta, o dată tronul
consolidat, nu numai că refuzase să mai plătească tributul, dar prin campaniile sale repetat e în
Țara Românească arăta că vrea să scoată și această țară de sub jugul turcesc, Apoi, nu se putea
uita nici faptul că domnul Moldovei cucerise Chilia, această cetate pe care Mahomed al II -lea ar fi
vrut-o pentru sine. Îndrăznețul ghiaur trebuia pedepsit.” (C.C.Giurescu, Istoria românilor)
B. „Acțiunile domnului Țării Românești, care amenința stabilitatea dominației otomane în nordul
Peninsulei Balcanice, au declanșat inevitabil reacția sultanului. Asaltul otoman, de sfășurat în stilul
nou al strategiei lui Mehmet al II-lea, c aracterizat de îmbinarea operațiunilor terestre și navale, a
început în iunie 1461, când sultanul, care preluase direct comanda trupelor sale, pătrunde pe
teritoriul Țării Românești. […] Marea oaste a sultanului, al cărei efectiv depășea 100 000 oameni, a
înaintat înlăuntrul țării. După ce a înaintat până la Târgoviște, capitala țării, pe car e a găsit -o
pustie, sultanul a dat semnalul retragerii, fără a fi reușit să angajeze o lupt ă decisivă cu oastea
domnului român. Dar eșecul a fost transformat de Mehmet al II-lea într- un succes politic grație
acordului încheiat cu boierii Țării Românești care, pentru a scăpa de regimul apăsător al lui Vlad
Țepeș, l-au acceptat ca domn pe fratele acestuia, Radu cel Frumos.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
C. „Ștefan a căutat un loc potrivit de luptă care să nu permită desfășurarea forț elor lui Soliman,
mult superioare ca număr, și, în același timp să favorizeze mișcările proprii. Un asemenea loc era
în fața orașului Vaslui, la confluența Racovei cu râul Bârlad. Terenul mlăștinos, m ărginit de păduri,
corespundea de minune intențiilor lui Ștefan. Aici s-a și dat lupta. În ziua de 10 ianuarie 1475, într -
o marți, se lăsase o negură deasă care favoriza în gradul cel mai înalt atacul pentru cei care știau
locurile, și, dimpotrivă, îi încurca pe străinii necunoscători. Profitând de acest fapt, Ștefan a început
lupta. Un detașament, în care intrau secuii, a atacat frontul armatei turcești, în t imp ce un al doilea
a atacat prin fl anc. În momentul hotărâtor, Ștefan s -a aruncat el însuși în mijlocul bătăliei.
Totodată, s -a produs, printr- un al treilea detașament, și un atac din spate, care a transformat
retragerea lui Soliman în panică. Puterile creștine ale Europei s -au bucurat aflând de victoria de la
Vaslui. Papa Sixt al VI- lea scrie lui Ștefan: ”Faptele tale săvârșite […] cu înțelepciune și vitejie
contra turcilor […], inamicii comuni, au dus atâta celebritate numelui tău încât ești în unanimitate
foarte mult lăudat.” (C.C.Giurescu, Istoria românilor)
D. „Înțelegând inevitabilitatea unei noi ofensive otomane, Ștefan a început îndată du pă victorie să
pregătească noua fază a luptei. Solii trimise în toate direcțiile, în Polonia și Ungaria, la Veneția și
Roma, în Hanatul Crimeii și la Caffa, au încercat să lărgească coaliția antiotom ană pentru a da "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 12-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 12-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Sfârșitul strălucitelor domnii ale lui Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun au arătat că în
secolul al XV-lea principala grijă a românilor va fi apărarea în fața pericolului otoman. Campania din
1420 […] a demonstrat că multă vreme în viitor destinul românilor va fi marcat de relațiile lor cu turcii.
Pentru români complicat era nu numai faptul că aveau de înfruntat un inamic foarte puternic, în fața
căruia au căzut, rând pe rând, toate țările de la sud de Dunăre, dar și lipsa lor de unitate politică. […]
Moartea lui Dan al II-lea a deschis o luptă aprigă între moldoveni și unguri pentru tronul Țării
Românești. Regele Sigismund îl declarase domn pe Vlad Dracul, pe care l-a onorat cu unele favoruri,
între care și ordinul Dragonului, care i-a adus și porecla de Dracul. Alexandru cel Bun s-a grăbit să
înscăuneze pe Alexandru Aldea. În acelaș i an (1431) sultanul a trimis o oaste împotriva Țării
Românești. Noul domn a avut sprijin de nădejde din partea moldovenilor, dar nu a putut rezista multă
vreme în fața puterii superioare a turcilor. A trebuit să se prezinte la Poartă cu capul plecat pentru a
lăsa acolo ostatici și a relua plata tributului. Soarta sa însă era pecetluită: susț inându-i pe turci și-i
făcuse dușmani pe unguri și chiar pe moldoveni. După ce participase în 14 36 la o expedi ție
devastatoare a turcilor în Transilvania, rămăsese izolat și ungurilor nu le-a fost greu să-l înlocuiască cu
Vlad Dracul (1436-1447).“ (I. Țurcanu, Istoria ilustrată a românilor )
B. „Cu susținerea regelui și cu propriile mijloace, Iancu de Hunedoara și-a creat o armată
puternică cu care intenționa să ducă o luptă victorioasă împotriva turcilor. Rezultate nu au întârziat
să apară. În primăvara anului 1442, el dădea la Sibiu o lovitură distrugătoare trupelor turcești, care
invadaseră Transilvania. Urmărindu -i pe turci, el a pătruns în Țara Românească, unde l -a impus
domn pe Basarab al II-lea. Noile trupe turce ști sosite în grabă pentru a restaura autoritatea
sultanului în Țara Românească au fost înfrânte în valea Ialomiței. “
(I. Țurcanu, Istoria ilustrată a românilor )
C. „În anii 1443- 1444 marele comandant desfășoară o campanie pe teritoriul Serbiei și al
Bulgariei, eliberează Niș ul și Sofia și amenință chiar centrul Imperiului otoman. Înspăimântați de
această „campanie lungă”, turcii cer pace, care se încheie, gra ție lui Iancu, în 1444 pe 10 ani. […]
După alegerea ca guvernator al Ungariei, Iancu de Hunedoara a închegat un sistem militar cre știn
comun, alcătuit din toate cele trei țări române, din albanezii lui Gheorghe Kastriota (poreclit
Skanderbeg) și din for țele sârbești. S-a intitulat chiar voievod al Țării Româneș ti (1447) și a lua t
sub tutelă Moldova, de la al cărui domn a primit cetatea Chilia.”
(I. A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)
D. Un eveniment important […] a fost bătălia de la Kossovopolje, din 17-19 octombrie 1448. O
armată creștină din 22000 de oameni […] a trebuit să lupte împotriva unei oști otomane de 50 000 de
oameni. Iancu de Hunedoara nu a reușit să facă joncțiunea cu trupele albaneze ale lui Skanderbeg.
Creștinii au suferit o înfrângere grea. În urma acestui e șec, Iancu pierde func ția de guvernator al
Ungariei, dar și-a păstrat rolul de principal responsabil pentru arm ată și pentru veniturile coroanei
ungare. Noul sultan, Mehmed al II-lea, a impus Ungariei […] o pace pe trei ani. [...]
În a doua și principala sa domnie (1456-1462), Vlad Țepeș a avut de înfruntat greutăți foarte
mari. La început el nu avea susținerea Ungariei și a Transilvaniei, unde se aflau câțiva pretendenți la
tronul muntean, iar Moldova era istovită de lupte îndelung ate pentru domnie ș i devenise vasală a
Turciei. În 1457, l-a susținut pe Ștefan, fiul lui Bogdan al II-lea, să se ridice în scaunul Moldovei. A putut
apoi să întreprindă razii în Transilvania împotriva pretendenților la tronul muntean. Treptat ardelenii au
trebuit să-și schimbe atitudinea față de el. [...]
La începutul anului 1462 Vlad trecea Dunărea atacând cu succes trupele turcești și devastând
teritoriul stăpânit de sultan. Știa însă că trupele sale erau cu mult inferioare, ca număr, față de cele
otomane, de aceea a cerut, cu insistență, ajutor de la regele Ungariei, Matias Corvin.“
(I. Țurcanu, Istoria ilustrată a românilor)
"
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. „Incă de la venirea [lui Otto I] la tron în 936, se conturează linia generală a politicii sale; pe de o parte el îi
consideră pe marii duci ca funcţionari şi vasali, pe de alta este uns la Aix-la Chapelle. Ducii vor lupta o
bucată de vreme împotriva noului rege, dar vor fi siliţi să cedeze şi să se supună suzeranului lor. Episcopii şi
abaţii sunt numiţi de rege: alegerile episcopale sunt controlate îndeaproape. Demnitarii ecleziastici sunt
consideraţi, ca şi ducii, vasali cărora regele le oferă beneficii şi de la care el aşteaptă un ajutor material şi
moral.
După cum procedase şi Carol cel Mare, Otto I interveni în afara limitelor regatului Germaniei. (...) In
951 Otto I veni în Italia şi luă coroana regală. Dar n -a îndrăznit atunci să coboare până la Roma. Câţiva ani
după aceea, victoria de la Lechfeld (955) i - a întărit prestigiul. Otto reveni din nou în Italia la chemarea
papei Ioan XII. La 2 februarie 962, Otto este încoronat de papă imperator et augustus.”
(Pierre Riché, Istoria Universală)
B. „Francia Occidentală, care va deveni regatul Franţei (...), îşi alege după moarte lui Carol cel Pleşuv, nu un
rege carolingian, ci pe contele de Eudes, care se afirmase la Paris în 885 în lupta împotriva
normanzilor.Timp de un secol, descendenţii săi şi cei ai carolingianului Carol cel Pleşuv se perindă pe tronul
Franţei până în clipa în care, în 987, coroana trece definitiv celor dintâi, în persoana lui Hugo Capet – fiu al
lui Hugo cel Mare – care a beneficiat de ajutorul clerului (...). Hugo este proclamat rege la Noyon, pe 9
iunie şi uns la Reims, două zile mai târziu.
In secolul al XI-lea regatul Franţei este încă o constituţie fragilă, fără niciun fel de unitate (...) Influenţa
suveranului capeţian este foarte slabă. Peste tot, de altfel, ea trebuie să înfrunte pe marii feudali (...) care,
toţi, au o putere deseori superioară celei a lui Hugo Capet. (...) Totuşi, suveranii capeţieni vor ştii să profite
de anumite avantaje: bogăţia pământurilor din I’lle de France, aflate în centrul domeniului regal; domniile
lungi care le permit să -şi asigure succesiunea alegându -şi, încă în viaţă fiind, fiii mai mari (...). Capeţienii
introduc încetul cu încetul principiul moştenirii coroanei în propriile familii. Ceremonia încoronării (...) face
din el alesul lui Dumnezeu, ceea ce- i conferă un imens prestigiu speculat de clericii din anturajul său (...)
care pun primele fundamente ale unei teorii asupra puterii suverane şi independente din imperiu. ”
(Serge Bernstein, Pierre Milza, Istoriţa Europei)
"
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.„ Sumerienii, a căror origine este necunoscută, reprezintă punctul de plecare al
oricărei evoluţii istorice pe care o putem concepe. Ei au preluat şi utilizat acumu lările
mai vechi ale evoluţiei neolitice (oraşe, temple, prima pictogramă, sigiliul rotund) ca într-
o explozie culturală, la scurt timp după apariţie (aprox. 3300 î.Hr.), pe cursul inferior a l
Eufratului şi Tigrului, dezvoltându -se până la o cultură superioară (…) – hieroglife
perfecţionate care au evoluat rapid spre abstractizare, spre scrierea cuneiformă utilizată
în administraţia templelor, în oraşele-state (printre altele Eridu, Ur, Uruk, Lagaş, Umma,
Nippur, Kiş). În fruntea lor se afla un rege- preot (…) sfătuit de o adunare a nobililor.
Oraşele-state sumeriene au cons truit o primă comunitate culturală (...), însă nu şi o
comunitate politică. Mai mult, ele rivalizau, fiecare încercând să -şi impună hegemonia,
cu centre de greutate mereu în schimbare. Dominaţia spirituală şi politică a oraşelor -
state, templele şi palatele, au cunoscut primul recul datorită relaţiilor tensionate d intre
ele.”
(Imanuel Geiss, Istoria lumii.Din preistorie până în anul 2000)
B.„Primele documente scrise ale civilizaţiei egiptene datează din anul 3000 î.Hr. Înainte
de această dată ţara era împărţită în două regate: cel al Egiptul ui de Jos, la nord,
cuprinzând zona deltei, mai avansat din punct de vedere economic şi cel al Egiptului de
Sus, care cuprindea valea Nilului (…), dispunând de o armată eficientă. Cel ca re a
realizat procesul de unificare a ţării a fost Egiptul de Sus în jurul anului 3000 î. Hr. (…)
Egiptul a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă din istoria sa între mileniul I II şi II î. Hr.
(…) În timpul lor [primelor două dinastii] a început să se definească org anizarea
birocratică-administrativă (cca. 3000 -2700 î.Hr.). Transferarea capitalei la Memphis a
marcat începutul puterii egiptene. În această perioadă faraonul mai important a fost
Zoser, căruia i se datorează grandiosul complex funerar de la Saqqara. Urmaşii săi,
Kheops, Khephren şi Mykerinos, au lăsat prin mormintele lor, piramidele de la Ghizeh,
un grandios simbol al nivelului atins de civilizaţia egipteană. O perioadă de criză, «prima
perioadă intermediară» (2200 -2050 î.Hr.) s -a constatat atunci când principii provinciali
au încercat să iasă treptat de sub autoritatea faraonului.”
(Enciclopedie de istorie universală)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Precizaţi, pe baza sursei B, o informaţie referitoare la arhitectura orientală.3 puncte
2. Menţionaţi, pe baza sursei B, două informaţii aflate în relaţie cauză -efect referitoare
la «prima perioadă intermediară». 5 puncte "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Civilizaţia egipteană s-a dezvoltat pe un teritoriu mic. […] În epoca neoliticului triburile nord -
africane de vânători nomazi au migrat populând Delta şi, progresiv, valea Nil ului, regiuni care le
ofereau posibilităţi optime pentru o viaţă agricolă. […] În această lungă perioadă numită s-au produs diferenţierile sociale în clase, teritoriul Egiptului a fost împărţit în 42 de
unităţi teritoriale, economice, administrative şi politice (numite nome), iar comunităţile gentilice s-
au organizat în două mari state separate […] Unificatorul celor două state […] a fost regele din
Egiptul de Jos, Menes. […] În cursul unei lungi domnii – de 60 de ani, se pare, - Menes a pus să
se sape primele mari canale de irigaţie şi la la graniţa dintre cele două state a construit Memfis.
A condus cu succes o expediţie contra Libiei, a dat regatului său un corp de legi şi a construit
mai multe temple.”
(Ovidiu Drimba, Istoria Culturii şi civilizaţiei)
B. „Începutul domniei dinastiei a V- a (circa 2480 î.Hr.) coincide cu o modificare a religiei. Clerul
din Heliopolis triumfă, iar zeii […]sunt asimilaţi cu zeul Ra pentru a -şi menţine supremaţia în
nome. […] Ac tivitatea economică crescută necesită un control mărit şi o consolidare a
administraţiei: Snefru creează postul de vizir […] şi măreşte puterile nomarhil or (guvernatori ai
nomelor). Rudele suveranului şi ofiţerii de rang înalt constituie începând cu dinastia a IV -a o
aristocraţie care obţine drepturi ereditare pentru posturile deţinute şi pentru pământurile
acordate de rege, al cărui domeniu se micşorează; dar mai ales prestigiul regal suferă pentru că
aceşti mari dregători se bucură după moarte de cultul destinat dobândirii nemuririi divine , mult
timp rezervată numai lui Horus.
Dinastia a VI-a (circa 2325 î.Hr.-2185 î.Hr.) cunoaşte o domnie importantă, cea a lui Pepi I (circa
2310-2260 î.Hr), care îşi trimite armatele în Palestina şi în Nubia; ”
(Larousse, Istorie universală)
C. „O nouă regalitate a luat fiinţă, ocrotitoare şi vigilentă.
Amenemhat I delimitează din nou nomele, punct delicat al administraţiei provinciale; căpetenii le
regionale sunt iarăşi solid instalate sub obedienţa regală, ereditatea funcţiilor fiind ev itată cu
grijă. Când aceştia îşi manifestă din nou veleităţi de independenţă, Sesostris al III -lea
desfiinţează funcţia. Curtea regală redevine centrul administrativ, vizirul f iind pe viitor secondat
de cele .
Preocupaţi de bunăstarea economică, după depăşirea marii crize, monarhii dinastiei a XII -a
[…]organizează un sistem de canale pentru reglementarea distribuţiei apelor, creînd astf el o
vastă câmpie fertilă […].
Numeroase expediţii trimise în Sinai […] aduc în Egipt bogatele produse realizate. […]
Ţara trebuia ocrotită şi împotriva eventualilor cotropitori. De acum înainte, E giptul nu va mai
căuta să-şi asigure doar expansiunea economică, ci va trebui să se şi apere.”
(Claire Lalouette, Civilizaţia Egiptului antic) "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
Subiectul I (40 puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A.“În primul rând, Solon a anulat toate datoriile şi a interzis ca de atunci încolo cineva să mai fie
făcut rob din pricina datoriilor. El a poruncit să fie găsiţi toţi ţăranii vânduţi în străinătate în robie
din pricina datoriilor şi răscumpăraţi pe socoteala statului. (...)
Solon a atras la conducerea statului nu numai pe eupatrizi, ci şi pe oamenii bogaţi de
origine simplă. El a împărţit pe toţi cetăţenii în patru categorii în funcţie de venituri. (...)
Cetăţenii din primele trei categorii puteau să ocupe înalte posturi în stat. [Cei din a patra
categorie] nu aveau alt drept decât acela de a participa la adunarea poporului şi la judecăţi.
După aceea Solon a luat puterea judecătorească de la eupatrizi şi a dat -o în mâinile
poporului simplu. Tribunalul popular (sau heliaia) era format în timpul lui Solon din cetăţeni şi de
aceea apăra interesele poporului. Judecăţile erau acum accesibile pentru toţi cetăţenii liberi.”
(Plutarh, Oameni iluştri ai Greciei)
B. „Clistene a împărţit pe toţi atenienii în zece triburi, în loc de patru, amestecând categoriile
sociale de mai înainte, deoarece voia să fie părtaşi cât mai mulţi oameni la drepturile
cetăţeneşti. Clistene a mai împărţit ţara în treizeci de districte numite „deme"", zece în oraş ş i în
împrejurimile lui, şi zece pe malul mării şi în interiorul Greciei. El i -a făcut “demoţi” pe toţi cei
care locuiau în aceeaşi demă, pentru ca atenienii să nu mai fie numiţi după numele tatălui, ci
după numele demei respective, şi astfel noii cetăţeni să poată fi identificaţi mai uşor. Triburilor
le-a dat un nume, alegând zece din cei o sută de eroi fondatori, pe care- i aflase el în urma
răspunsului primit de la oracolul Pithiei.”
(Aristotel, Constituţia atenienilor)
C. „Deşi pentru a ocupa în Atena funcţii obsteşti nimeni nu trebuia să fie neapărat un om bogat,
săracii nu puteau să se îndeletnicească cu activitatea de stat. Ei erau nevoiţi să muncească tot
timpul, pentru a se putea hrăni atât pe ei, cât şi familia lor. La propunerea lui Pericle, s-a instituit
o plată pentru îndeplinirea obligaţiilor de stat. La început ea era dată juraţilor, iar după aceea şi
altor persoane oficiale, plată pentru fiecare zi pierdută de aceştia cu treburile obşteşti.(…)
În plus, pe teritor iul statelor care făceau parte din Liga ateniană au fost înfiinţate colonii
ateniene, în care fiecare atenian putea să capete un lot de pământ. Prin aceste colonii erau
dintr-o dată rezolvate două probleme: se creau garnizoane dincolo de hotarele Aticii şi se
ameliora situaţia poporului simplu.”
(Plutarh, Oameni iluştri ai Greciei)
Răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Precizaţi, pe baza sursei A, două măsuri luate în favoarea ţăranilor. 4 puncte
2. Menţionaţi, pe baza sursei B, două informaţii aflate în relaţie cauză-efect referitoare la
reformele lui Clistene , precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii ( cauză, respectiv
efect). 5 puncte "
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Continuă să existe o importantă amenințare la nord de Dunăre, în afara celei reprezentate
de populațiile germanice: regatul dac din Transilv ania și Carpați. De origine tracă, dacii se
organizaseră într-un regat și, începând cu epoca lui Caesar, regele a cestora, Burebista, neliniștea
Roma. La sfârșitul secolului I d.Hr., regele Deceba l nu ezită chiar să lanseze, din capitala sa,
Sarmizegetusa, incursiuni la sudul Dunării, pe pământ roman. Pentru a asigura securitatea hotarelor,
dar și pentru a pune mâna pe importantele bogății a urifere ale dacilor, împăratul Traian întreprinde,
între 101 și 106, două campanii la capătul cărora Dacia devine, și ea, provincie romană. Columna lui
Traian de la Roma, cu basor eliefurile ei care evocă războaiele din Dacia, cele brează aceste
evenimente. Această ultimă campanie încheia crearea spațiului imperial, care nu suferă, la sfârșitul
secolului I și în cursul secolului al II -lea, decât modificări mărunte, odată cu împărțirea în două a
provinciilor Pannonia, Moesia și Dacia.“ (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei)
B. „La moartea lui Iustinian cel Mare (565), statul, așa cum specifica Procopiu, în lucrarea
sa intitulată Istoria secretă, era ruinat de campaniile militare necontenite și de politica megalomană
a suveranului, care a fost, totuși, ultimul mare împărat roman. Au urmat devalorizarea moned ei de
aur ( nomisma), tulburări în rândul populației constantinopolitane, mărturii ale nemulțumirii
generale, iar armatele i mperiale, epuizate de nesfârșitele războaie de peste mări (Africa și Italia),
stârnite de politica marii idei imperiale romane, s- au dovedit incapabile să asigure apărarea țării,
amenințată din toate direcțiile. Valurile avarilor și slavilor au forțat, curând, frontierele D unării, iar
bulgarii, instalați dincoace de fluviu, și -au creat propriul stat, primul stat barbar înființat pe teritoriul
bizantin. Forțele imperiale au suferit crude înfrângeri în fața perșilor, care au invadat provinciile din
Orient, au intrat victorioase în Palestina, apoi au venit, în același timp cu avarii, să -și ridice tabăra
înaintea zidurilor Constantinopolului, salvat, cum spune legenda, de intervenția mir aculoasă a
ocrotitoarei sale, Sfânta Fecioară.” (H.Ahrweiler, Ideologia politică a Imperiului bizantin)
C. „Secolul al VII- lea a fost martorul a două mari valuri de migratori. E vorba de masiva
înaintare a slavilor pe continent, de la o bază de plecare pe care istoricul bizanti n Iordanes o
situează, la mijlocul secolului al VI -lea, între gurile Dunării, Nistru și Vist ula. De aici slavii se
răspândesc în trei direcții: spre nord -est, spre bazinul fluviului Volga și lacul Ladoga; către vest, în
marea câmpie dinspre nord, în direcția Balticii și a Elbei, dar și spre Munții Boe miei și Alpii
Orientali; secolul al IX-lea va marca în aceste regiuni expansiunea maximă a popoarelor slave; și,
în sfârșit, spre sud, în Balcani, unde constituie grupuri pe care bizantinii le numesc «sclavini». (…)
Slavii, populații pașnice și mari, stabilite în regiunile de șes din nordul Dunării, vor fi puși în
mișcare sub conducerea unor populații turco-mongole, avarii și bulgarii. Dar spre deosebire de aceștia
din urmă slavii trec masiv la o viață sedentară în văile Peninsulei Balcanice, împingând spre înălțimile
munților populațiile autohtone, albanezii, tracii și ilirii.“ (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menţionaţi, din sursa C, două informații referitoare la migratori. 4 puncte
2. Menţionaţi, din sursa B, două consecințe ale politicii duse de conducătorul Imperiului bizantin.
4 puncte
3. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
4. Prezentaţi un proces istoric care cuprinde o consecinţă a faptelor istorice la care se referă
sursa A și una a celor la care se referă sursa C. 5 puncte
5. Prezentaţi alte două fapte istorice, unul în domeniul politic, iar altul în plan r eligios, desfășurate
în cadrul Imperiului Bizantin, în afara celor la care se referă sursele date. 10 puncte
6. Prezentați o asemănare și o deosebire dintre statele din spațiul românesc în Evul Med iu, în a
doua jumătate a secolului al XIV-lea. 10 puncte
"
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Ceea ce i-a impresionat extraordinar pe călătorii antici în Mesopotamia erau dimensiunile
gigantice ale construcțiilor, edificii enorme ce au putut fi înălț ate cu un material de construc ție atât
de ingrat cum este cărămida nearsă [...]. În domeniul lucrărilor de utilitate publică, asirienii au fost
neîntrecuți. În secolul al VIII-lea î.Hr. regele Sanherib aducea de la Ninive apa de la o distanță de
30 km, printr- un apeduct care traversa o vale. [...] Dar ceea ce e mai uimitor este că, mult timp
înainte, în mileniul al III-lea î.Hr., în construcția mormintelor regale din Ur apar – pentru prima dată
în lume – bolta și cupola. [...] Arhitectura era dominată [...] de ideea religioasă și de cea monarhică.
[...] Mai mult, arhitectura a întrecut aici în grandoare tot ceea ce se realizase până la acea dată. [...]
Palatul lui Sargon din Khorsabad se înălța pe o terasă de 10 hectare construită din cărămidă astfel
încât să fie protejat contra inundațiilor. Același plan și aceleași proporții grandioase le întâlnim și la
temple. Încă din mileniul al III-lea î. Hr. templele sumeriene, ale căror dimensiuni erau uneori de 50
metri pe 80 metri, avea u o varietate de forme. Tipul clasic, din prima epocă sumeriană, era cel de
formă rectangulară, cu patru porț i. Cu materialul de construc ție existent, coloanele interioare, de
susținere, nu puteau fi nici dispuse la mari distanțe unele de altele, nu puteau fi nici prea înalte, nici
zvelte, fapt care făcea să nu poată fi creat un spațiu arhitectonic armonios.“
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, vol. I)
B. „S-a remarcat că niciodată , până la egipteni , și în nicio altă parte a lumii la acea dată,
piatra n-a fost atât de mult întrebuin țată. Utilizarea acestui material durabil era asociată cu ideea
religioasă de veșnicie pe care piatra o conferă operei. Piramida era „sălașul etern” al faraonului. În
schimb locuința sa temporară, pala tul, era construit din cărămidă uscată la soare fapt pentru care
nu s-a păstrat nici măcar planul unui palat regal. De asemenea, nici templele nu puteau fi concepute
altfel decât în piatră pentru că templul era numit de egipteni „casa veșniciei”.
În timpul Regatului Vechi, odată cu afirmarea cultului soarelui s-au construit „templele solare”.
Cum ceremonia cultului zeului Ra se desfăș ura sub cerul liber, aceste temple constau dintr-un zid
de incintă dreptunghiular, curtea era dominată de un obelisc plasat pe un soclu, alături un mic
sanctuar cu statuia zeului. [...] Cu Amenofis al III- lea, Egiptul revine la o politică de pace care îi va
permite faraonului să ridice numeroase ș i grandioase construcții de felul magnificului templu de la
Luxor [...] cu 134 de coloane, dispuse pe 16 rânduri distribuite și modelate astfel încât să creeze un
efect estetic, să confere construcției o armonioasă rezo lvare a raporturilor dintre elementele
arhitectonice”
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, vol. I)
C. „Caracteristic – în arhitectura – epocii elenistice este gustul pentru colosal. [...]
Monumentalul altar din Pergam era, de asemenea, ridicat pe un grandios postament în t repte și
înconjurat de celebra friză care reprezintă lupta dintre titani și zei, capodoperă a sculpturii elenistice
în basorelief. [...] Armonia, măsura, proporț iile echilibrate ale edificiilor epocii clasice sunt acum
sacrificate în beneficiul grandorii, care urmărea să sporească prestigiul monarhului. Tendi nța de a
impresiona prin grandoare și fast se descifrează ș i în formele – de efect căutat, lipsite de graț ia și
eleganța simplităț ii - în care constructorii amestecă stilul doric cu cel ionic, arătând o preferinț ă
specială pentru bogatul capitel corintic . [...]. Prin cultura latină – formată aproape în întregime la
școala culturii elenistice, - antichitatea greacă a fost integrată ca element de bază, normati v și
formativ, culturii europene “ (Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, vol. I)
"
"Generează un subiect de olimpiadă de Istorie, clasa a 9-a, nivel de faza nationala","Model subiect olimpiada de Istorie, clasa a 9-a, faza nationala
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Dinastia a XVIII-a inaugurează perioada Regatului Nou (1650? -1805 î.e.n.), odată cu o
hotărâtă politică de expansiune înspre regiunile Asiei Mici. Ceea ce caracterizează această perioadă
este militarismul. [...] În Egipt unele triburi nomade au migrat în căutare de pășuni [...]. Prezența lor
poate fi pusă în legătură cu apariția în Valea Nilului a acelor populații semite de nomazi imigrați și
trăind aproape în condiții de sclavie, pe care textele akkadice și egiptene îi numesc habiru, iar cele
ebraice ivri („de dincolo”, veniți din Răsărit ; de unde cuvântul evrei). În secolul al XIII -lea î.e.n. în
timpul domniei lui Ramses al II-lea - marele faraon constructor, dar și bine cunoscut opresor - evreii
erau puși la munci grele în construcții. Această situație grea a d eterminat „fuga din Egipt”. Aceste
triburi sub conducerea lui Moise (în egipteană Mașu, în ebraică Moșé), au migrat din regiunea Deltei
spre răsărit.“ ( O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei)
B. „Dar cu Amenofis III (1417-1379 î.e.n) Egiptul revine la o politică de pace, care îi va permite
faraonului să ridice numeroase și grandioase construcții, de felul magnificului templu de la Karnak.
Între timp, puterea economică a templelor dedicate zeului Amon – rezultat al unor continui și
substanțiale privilegii și donații, precum și al unui eficient sistem administra tiv – a făcut ca clerul
teban să câștige o mare influență exercitată în dauna puterii regale, cu care intră acum în conflict.
Contra acestei situații va încerca să acționeze, îndată ajuns la tron, tânărul far aon Amenofis IV
(1379-1362 î.e.n.) – soțul frumoasei Nefertiti, „ regele eretic “ care inițiază o reformă religioasă
îndreptată împotriva intereselor prea-privilegiatului și insubordonatului cler al lui Amon, și pentru a
restabili autoritatea absolută a faraonului. Dar politica sa lipsită de un sprijin din par tea marii
majorități a populației țării, a eșuat în fața puterii clerului, care se coalizase și cu nobilii, deținători de
mari domenii.“ (O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei)
C. „Teritoriul Palestinei, aflat sub suzeranitatea mai mult nominală a Egiptului era ocupat la
est și sud de Marea Moartă – de orașe-state, de micile regate Amon, Moab, Edom, ș.a. [...] Înaintea
acestora însă Canaanul fusese ocupat - probabil din jurul anului 2800 î.e.n. – de amoreeni, o altă
populație semită. Civilizația amoreană se formase sub influența celei babiloniene și a celei egiptene.
Orașele erau foarte mici ca întindere, dar erau bine organizate și puternic fortificate. Locuitorii
foloseau unelte și arme din bronz, precum și obiecte de poadoabă lucrate în aur, argint, fildeș și
pietre semiprețioase. În morminte se puneau și unelte, podoabe sau alimente necesare „vieții de
dincolo“ a defunctului. [...] Triburile israeliene au început să pătrundă în Canaan – după aproape
patruzeci de ani grei de viață nomadă sub conducerea lui Ioșua, urm așul lui Moise care între timp
murise.“ ( O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menţionaţi, din sursa C, două caracteristici ale civilizației amoreenilor. 4 puncte
2. Menţionaţi, din sursa B, două cauze care au redus autoritatea faraonului. 4 puncte
3. Scrieţi o relaţie cauză -efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând
rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
4. Prezentaţi o consecinţă a faptelor istorice la care se referă sursele A și C pentru poporul
evreu în secolul al XI-lea î.e.n. 5 puncte
5. Prezentaţi alte două fapte istorice referitoare la evoluția monarhiei egiptene, în afara celor la
care se referă sursele date. 10 puncte
6. Prezentați o asemănare și o deosebire între un monument al arhitecturii orientale și unul al
artei monumentale romane. 10 puncte
"