id
stringlengths 32
32
| pageid
int64 1
79.6M
| title
stringlengths 1
211
| url
stringlengths 31
241
| content
dict |
|---|---|---|---|---|
13f9f71b0e1eb3035e73bf5fb80fe0f4
| 29
|
România
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/România
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. România este plasată geografic și în Europa de Est, Europa de Sud-Est respectiv parțial în Europa Centrală. Din punct de vedere geopolitic, România este un stat situat în Europa Centrală și de Est iar din punct de vedere cultural se încadrează parțial în conceptul de „Mitteleuropa” (i.e., Europa de mijloc sau Europa Centrală în limba germană) prin regiunile istorice Transilvania, Banat și Bucovina. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.",
"De-a lungul istoriei, diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei, grecilor pontici (e.g., Histria, Tomis și Callatis), Imperiului Persan, Imperiului Roman, goților, (mai precis vizigoților, i.e., Gutthiuda), gepizilor (i.e., Gepidia), hunilor, avarilor, cumanilor (i.e., Cumania), Imperiului Roman de Răsărit (sau Imperiul Bizantin), Țaratului Bulgar, Țării Românești, Republicii Genova (i.e., coloniile genoveze din România), Republicii Venețiene (i.e., anumite colonii comerciale precum San Giorgio/Giurgiu și Barilla/Brăila), Principatului Moldovei, Imperiului Otoman, Imperiului Rus, Imperiului Habsburgic, Imperiului Austriac și, respectiv, Austro-Ungariei.",
"România a apărut ca stat, condus de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1859, prin unirea dintre Moldova și Țara Românească, păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman, pe care-l aveau cele două principate. A fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu. În 1918, în urma Primului Război Mondial, Transilvania, Banatul, Bucovina și Basarabia s-au unit cu Vechiul Regat formând România Mare, România dodoloață sau România interbelică, care a avut cea mai mare extindere teritorială din istoria țării (mai precis 295.641 km).",
"În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (în 1940), România Mare (i.e., Regatul României extins după 1918), sub presiunea Germaniei Naziste, a cedat teritorii Regatului Ungariei (mai precis nord-estul Transilvaniei), Regatului Bulgariei Bulgariei (Cadrilaterul sau Dobrogea de Sud) și Uniunii Sovietice (Basarabia, Herța și Bucovina de Nord). După abolirea dictaturii lui Antonescu la 23 august 1944, România s-a retras din alianța cu Puterile Axei, trecând de partea Puterilor Aliate (Regatul Unit, Statele Unite, Franța și Uniunea Sovietică). Prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947, din teritoriile cedate ale fostei Românii Mari, a fost recuperată doar Transilvania de Nord.",
"După înlăturarea regimului comunist instalat în România (1989) și după destrămarea Uniunii Sovietice (1991), statul a inițiat o serie de reforme economice și politice. După un deceniu de probleme economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general (precum cota unică de impozitare, în 2005) și a aderat la alianța politico-militară NATO la 29 martie 2004 și la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.",
"România este o republică semiprezidențială. Este al nouălea stat după suprafața teritoriului (238.397 km²) și al șaselea după numărul populației (peste 19 milioane locuitori) dintre statele membre ale Uniunii Europene. Capitala țării, București, este și cel mai mare oraș al acesteia și al cincilea oraș din UE după populație (2,1 milioane locuitori în anul 2016). A fost rândul României să desemneze un oraș drept Capitală Europeană a Culturii, pentru 2007, fiind ales Sibiul, și pentru 2023, fiind aleasă Timișoara. România este membră a unor organizații internaționale, printre care: ONU din 1955, CoE din 1993, Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007, NATO din 29 martie 2004, OSCE, OIF din 2003, Uniunea Latină din 1980, și unor instituții economice: Grupul Băncii Mondiale, FMI din 1972, BERD din 1991; și este candidată la aderarea la OCDE.",
"Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul romanus care semnifică cetățean al Romei.",
"Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor din secolul al XIII-lea: „Ducele Ramunch din țara Valahilor / cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei / ca păsările sălbatice, îi vedeai galopând”. Ramunch ar putea fi o transliterație a numelui „Român”, reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor.",
"Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân/român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniștii renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534 că valahii „se numesc romani”. Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar și o scurtă expresie românească: „Sti rominest?”. Ferrante Capeci a relatat în 1584, după o călătorie prin Transilvania, că locuitorii români ai acestei provincii se numesc pe ei înșiși „români” (romanesci), fiind încredințați că au fost trimiși aici cei care erau osândiți să scoată din pământ metale. Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba «românește», adică romana”.",
"Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân/român” furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii. Astfel, umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii […] se numesc pe ei înșiși «Romuini»”. Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”, în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani”, iar eruditul iezuit Martin Szentiváni citează în 1699 expresii românești ca: „Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange Rumena”.",
"Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: „... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”. Denumirea Rumunense constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea Sclavino Rumunense s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea–al XI-lea.",
"Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521, ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ (Țeara Rumânească).",
"Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică roman” ce o poartă românii din Principatele Române. La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în Istoria Țării Rumânești originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țări Românești”. Termenul de „România” în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea.",
"Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia” și „România”, precum și două endonime, Român și Ruman, fiind folosite alternativ , forma scrisă cu „u” fiind predominantă până când evoluția sociolingvistică din secolul al XVII-lea a condus la diferențierea semantică a celor două forme: rumân care semnifica șerb/ supus la clacă, în timp ce termenul de român a păstrat sensul etnolingvistic inițial.",
"După desființarea iobăgiei în 1746, cuvântul rumân a căzut treptat din uz și ortografia s-a stabilizat la forma de român. Tudor Vladimirescu, lider revoluționar de la începutul secolului al XIX-lea, a folosit termenul Rumania să se refere exclusiv la principatul Țării Românești, Valahia.",
"Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor limbi europene: „Rumänen/Rumänien” (germană), „Roumains/Roumanie” (franceză), „Rumanians/Rumania” (denumirea învechită din engleză), „Rumuni/Rumunija” (în sârbă; totuși, în cazul românilor timoceni s-a păstrat exonimul de „vlahi”, vechiul exonim al tuturor românilor, până în ziua de azi, chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni”) etc. În ultimele decenii, în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân” în cea care derivă din „român”. Astfel, în limba engleză forma „Rumania” a fost în locuită cu „Romania”. În limba italiană denumirea „Rumania” a fost înlocuită cu „Romania”, iar în limba portugheză se folosesc formele „Romenia” (pentru a desemna statul român) și „Romeno” pentru a desemna poporul român.",
"Prin istoria României se înțelege, în mod convențional, istoria regiunii geografice românești, a popoarelor care au locuit-o precum și a statului Român modern. Una dintre cele mai dezbătute probleme din istoriografia românească, problemă care de fapt indică însuși drumul parcurs de aceasta, este problema originilor. Astfel, originile românilor sunt disputate, existând mai multe teorii.",
"Se consideră că triburile creatoare ale culturii bronzului pe teritoriul României aparțin grupului indo-european al tracilor. Strabon în „Geografia” menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii, iar dacii aceeași limbă cu geții. Totuși, prima relatare despre geți aparține lui Herodot. Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român. După ce Dacia a devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române.",
"Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac. În anul 44 î.Hr., Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi. După moartea lui, statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate. Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus. Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal. În această perioadă se mențin o serie de conflicte cu Imperiul Roman, o partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul roman Traian. Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea aureliană.",
"În primul mileniu, peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare: goții în secolele al III-lea–al IV-lea, hunii în secolul al IV-lea, gepizii în secolul al V-lea, avarii în secolul al VI-lea, slavii în secolul al VII-lea, maghiarii în secolul al IX-lea, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele al X-lea–al XII-lea și tătarii în secolul al XIII-lea.",
"În secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpați. Mai apoi, în contextul cristalizării relațiilor feudale, ca urmare a creării unor condiții interne și externe favorabile (slăbirea presiunii ungare și diminuarea dominației tătarilor) iau ființă la sud și est de Carpați statele feudale de sine stătătoare Țara Românească (1310), sub Basarab I, și Moldova (1359), sub Bogdan I. Dintre domnitorii ce au avut un rol mai important pot fi amintiți: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Dimitrie Cantemir în Moldova, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu în Țara Românească și Iancu de Hunedoara în Transilvania. Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea cele două principate intră treptat în sfera de influență a Imperiului Otoman.",
"Transilvania, parte de-a lungul Evului Mediu a Regatului Ungariei, guvernată de voievozi, devine un principat de sine stătător, vasal Imperiului Otoman din 1526. La cumpăna secolelor al XVI-lea și al XVII-lea Mihai Viteazul domnește pentru o foarte scurtă perioadă de vreme peste o bună parte din teritoriul României de astăzi.",
"În secolul al XVIII-lea, Moldova și Țara Românească și-au păstrat în continuare autonomia internă, dar în 1711 și, respectiv, 1716, începe perioada domnitorilor fanarioți, numiți direct de Poartă din rândul familiilor nobile de etnici greci din Constantinopol. Prin încheierea pactului dualist în 1867, Transilvania și-a pierdut la scurtă vreme resturile autonomiei sale politice, fiind înglobată din punct de vedere politic și administrativ Ungariei.",
"Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova și Muntenia (sau Țara Românească), acceptată ca structură federativă de Marile Puteri în urma Convenției de la Paris din 1858, și apoi cimentată după alegerea concomitentă ca domnitor în ambele state a unionistului Alexandru Ioan Cuza. După ce a efectuat numeroase reforme care au pus bazele modernizării statului, el a fost obligat în anul 1866, de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și \"Monstruoasa Coaliție\", să abdice și să părăsească țara. Unirea a fost o vreme în pericol, dar oamenii politici ai vremii au reușit să-l aducă pe tronul princiar pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a acceptat Constituția și a depus jurământul la 10 mai 1866. 11 ani mai târziu, în 1877, tot la 10 mai, România și-a proclamat independența, pe care a obținut-o pe câmpul de luptă, iar în 1881, în aceeași zi a anului, Carol a fost încoronat ca rege al României. În 1913, România a intrat în Al Doilea Război Balcanic împotriva Bulgariei, la capătul căruia a obținut Cadrilaterul. În anul 1914, regele Carol I moare, iar nepotul său, Ferdinand I, îl va succede la tron.",
"În 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârșitul războiului, Imperiul Austriac și Imperiul Rus s-au dezintegrat; Adunarea Națională în Transilvania, și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România, iar Regele Ferdinand I și Regina Maria au fost încoronați suverani ai tuturor românilor, la Alba Iulia, pe 15 octombrie 1922. Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamațiile de unire în conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declarația celor 14 puncte ale președintelui american Thomas Woodrow Wilson.",
"După ce plecase din țară și renunțase la succesiunea tronului în 1925, Carol al II-lea a revenit, în 1930, și a uzurpat tronul fiului său; influențat de cercul de apropiați, denumit de istorici „Camarila regală”, a subminat treptat sistemul democratic, iar în 1938 și-a asumat puteri dictatoriale. Deși era de orientare pro-occidentală (în special anglofilă), Carol a încercat să împăciuiască forțele extremiste centrifuge prin numirea unor guverne naționaliste care au luat măsuri antisemite, cum ar fi guvernul Goga-Cuza și cel condus de patriarhul ortodox Miron Cristea.",
"În urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, România a acceptat în iunie 1940 pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța în favoarea URSS. Necunoscând detaliile pactului sovieto-german, Carol a încercat să obțină o alianță cu Germania Nazistă, și l-a numit președinte al Consiliului de Miniștri pe Ion Gigurtu, care a declarat că va duce o politică nazistă pro-Axa Berlin–Roma, antisemită și fascist-totalitară. Între 4 iulie și 4 septembrie 1940, prin acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei (după ce Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa nazistă și aderarea totală a României la Axa Berlin–Roma), România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei, inclusiv orașul Cluj. Vastele teritorii din Transilvania care au fost cedate de Ion Gigurtu Ungariei, conțineau importante resurse naturale, inclusiv mine de aur. Ion Gigurtu a început și negocierile de cedare a 8000 km din Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei, negocieri întrerupte de Antonescu prin acceptarea necondiționată a cesiunii teritoriale.",
"Față de retragerea haotică din Basarabia, cedările teritoriale, nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici, regele Carol al II-lea a suspendat Constituția României din 1938 și l-a numit prim-ministru pe Generalul Ion Antonescu. Aceasta, sprijinit de Garda de Fier, a cerut regelui să abdice în favoarea fiului său, Mihai. Apoi, Antonescu și-a asumat puteri dictatoriale și a devenit președinte al consiliului de miniștri, autointitulându-se „Conducător” al statului.",
"În 1941, ca aliat al Germaniei, România intră în Al Doilea Război Mondial, declarând război Uniunii Sovietice. O schimbare nu se întrezărește decât vag după înfrângerea de la Stalingrad si trecerea URSS de la defensivă la ofensivă.",
"La data de 23 august 1944, armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, Regele Mihai I l-a înlăturat prin forță pe mareșalul Ion Antonescu, care refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai I a dispus destituirea și arestarea mareșalului, iar România a trecut de partea Aliaților.",
"La mai puțin de 3 ani de la ocuparea României de către sovietici, în 1947, Regele Mihai I a fost forțat să abdice și a fost proclamată Republica Populară Română — stat al \"democrației populare\". Regimul comunist instaurat, condus de Partidul Muncitoresc Român, și-a întărit poziția printr-o politică de tip stalinist de descurajare a oricărei opoziții politice și de schimbare a structurilor economico-sociale ale vechiului regim burghez. La începutul anilor 1960, guvernul român a început să-și afirme o anumită independență față de Uniunea Sovietică în politica externă, fără să renunțe însă la politica represivă (pe care o eticheta drept „cuceriri revoluționare”) în politica internă. În 1965 liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit, după care România intră într-o perioadă de schimbări. După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului comunist a venit Nicolae Ceaușescu, care a devenit secretar general al Partidului Comunist Român în 1965, președinte al Consiliului de Stat în 1967 și președinte al Republicii Socialiste România în 1974. Conducerea lungă de câteva decenii a președintelui Nicolae Ceaușescu a devenit din ce în ce mai autoritară în anii 1980.",
"În contextul căderii comunismului în toată Europa de Est, un protest început la mijlocul lunii decembrie 1989 la Timișoara s-a transformat rapid într-un protest național împotriva regimului politic comunist, înlăturându-l pe Nicolae Ceaușescu de la putere.",
"Un consiliu interimar format din personalități ale vieții civile și foste oficialități comuniste a preluat controlul guvernului, iar Ion Iliescu a devenit președintele provizoriu al țării. Noul guvern a revocat multe din politicile autoritare comuniste și a închis câțiva dintre conducătorii regimului comunist.",
"În mai 1990 s-au organizat alegeri ale partidelor pentru legislatură și președinție. Iliescu a fost ales președinte, iar partidul său, Frontul Salvării Naționale, a câștigat controlul legislativ. Petre Roman a devenit prim-ministru. Alegerile însă nu au pus punct demonstrațiilor antiguvernamentale. Dezlănțuirile minerilor au dus la demiterea guvernului Roman în septembrie 1991. În octombrie, fostul ministru de finanțe Theodor Stolojan i-a urmat lui Roman ca prim-ministru și a format un nou cabinet. În alegerile naționale din 1992, Ion Iliescu și-a câștigat dreptul la un nou mandat. Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naționaliste PUNR, PRM și fostul partid comunist PSM, a fost format un guvern în noiembrie 1992, condus de prim-ministrul Nicolae Văcăroiu.",
"Emil Constantinescu din coaliția electorală Convenția Democrată Română (CDR) l-a învins în 1996 pe președintele Iliescu, după un al doilea scrutin și l-a înlocuit la șefia statului. Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru. Ciorbea a rămas în această funcție până în martie 1998, când a fost înlocuit de Radu Vasile și mai târziu de Mugur Isărescu. Alegerile din 2000 au fost câștigate de PSD și Ion Iliescu, iar Adrian Năstase a fost numit prim-ministru. În 2004, alegerile l-au dat învingător pe Traian Băsescu în funcția de Președinte al statului, în fruntea unei coaliții formată din PNL și PD, alături de UDMR și PUR, iar în funcția de prim-ministru a fost numit Călin Popescu Tăriceanu.",
"Din 2004 România este membru NATO, iar din 2007 a devenit membră a Uniunii Europene. În urma alegerilor legislative din noiembrie 2008, Partidul Democrat-Liberal a obținut cele mai multe mandate, fiind urmat de alianța dintre PSD și PC, PNL și UDMR. Ulterior se formează un guvern de alianță, între PSD+PC și PD-L, condus de Emil Boc, pentru ca din decembrie 2009, în urma votului Parlamentului, PD-L, UDMR și grupul parlamentar al independenților (devenit UNPR) să alcătuiască cabinetul Boc 2. Obligat să facă reduceri masive de cheltuieli bugetare din cauza unei crize financiare mondiale, guvernul a devenit deosebit de nepopular și a demisionat, iar succesorul său a fost înlăturat de la putere de Parlament în 2012, după doar două luni de mandat. Deși nu a reușit să-l demită prin referendum în vara acelui an, majoritatea nou-formată, condusă de PSD, i-a impus președintelui guvernele conduse de Victor Ponta. După o scurtă perioadă cu un guvern neutru politic, PSD a revenit la guvernare după alegerile din 2016, dar acțiunile lor de limitare și frânare a eforturilor de combatere a corupției au fost întâmpinate cu proteste de stradă.",
"Teritoriul actual al României cuprinde o zonă aproximativă denumită „spațiul carpato-danubiano-pontic”, deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european, conturat după forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și subordonate complementar Carpaților, fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, iar în partea de est de Marea Neagră.",
"România este situată în emisfera nordică, la intersecția paralelei 45° latitudine nordică și meridianului de 25° longitudine estică, iar în Europa în partea central sud-estică, la distanțe aproximativ egale față de extremitățile continentului european. România se învecinează la nord cu Ucraina, granița de sud este formată cu Bulgaria (o mare parte fiind frontieră acvatică, cu Dunărea), în vest cu Ungaria, în sud-vest cu Serbia, iar în est cu Republica Moldova (formată în totalitate de Prut). Frontierele României se întind pe 3150 km, din care 1876 km au devenit, în 2007, granițe externe ale Uniunii Europene (spre Serbia, Moldova și Ucraina), în timp ce cu Marea Neagră, granița formată are o lungime de 194 km pe platforma continentală (245 km de țărm). Suprafața României este de 238 391 km², la care se adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre.",
"Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) și gruparea reliefului. Carpații Românești se extind ca un inel, ce închide o mare depresiune în centrul țării, cea a Transilvaniei. Sunt munți cu altitudine mijlocie, fragmentați, cu un etaj alpin, pășuni alpine și întinse suprafețe de eroziune, a căror altitudine maximă se atinge în vârful Moldoveanu (din Munții Făgăraș), la 2 544 de metri. Pe teritoriul României, Munții Carpați au o lungime de 910 km.",
"La exterior Munților Carpați se află un inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest — locurile cele mai populate, datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) și condițiilor favorabile culturii viței-de-vie și pomilor fructiferi. În est și sud se extind trei mari podișuri (Moldovei, Dobrogei și Getic), dar și Podișul Mehedinți, în timp ce în sud și vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată spre est) și Câmpia de Vest.",
"Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de mlaștini, lacuri și stuf. Ceva mai înălțate sunt grindurile fluviale și maritime (Letea, Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele de pescari. Este un teritoriu descris din Antichitate de numeroși oameni de știință ai vremurilor, printre care Herodot, Strabon, Ptolemeu sau Plinius cel Bătrân. Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală a biosferei.",
"România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități.",
"Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă. Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.",
"Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul, somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar și fag): mistrețul, lupul, vulpea, mreana, ciocănitoarea, cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere: păstrăvul, lostrița, râsul eurasiatic, cerbul, iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii pleșuvi.",
"În particular, Delta Dunării este sălașul a sute de specii de păsări, incluzând pelicani, lebede, gâște sălbatice și păsări flamingo, protejate de lege (așa cum sunt de altfel și porcii sălbatici și lincșii). De asemenea Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii. Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creț, cormoranul mic, lopătarul, gâsca cu piept roșu și gârlița mare, dar și lebăda de iarnă.",
"Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de poziția sa geografică pe continentul european. Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție.",
"Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce privește temperatura decât extinderea pe circa 10 °C de longitudine, astfel dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la circa 11 °C, în nordul țării, la altitudini comparabile, valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C. Între extremitatea vestică și cea estică a teritoriului național, diferența termică se reduce la 1 °C (10 °C în vest, 9 °C în est).",
"Relieful țării are un rol esențial în delimitarea zonelor și etajelor climatice. Munții Carpați formează o barieră care separă climatele continentale aspre din est de cele din vest de tip oceanic și adriatic. În concluzie, clima României este una de tip temperat-continentală, cu patru anotimpuri și este marcată de influențe ale climatelor stepice din est, adriatice din sud-vest, oceanice din vest și nord-vest, păstrându-și totuși identitatea climatului carpato-ponto-danubian.",
"Precipitațiile sunt moderate, variind de la insuficienta cantitate de 400 mm din Dobrogea la 500 mm în Câmpia Română și până la 600 mm în cea de Vest. Odată cu altitudinea, precipitațiile cresc, depășind pe alocuri 1000 mm pe an.",
"Primele înregistrări climatice în România s-au făcut odată cu înființarea Institutului Meteorologic Central (în 1884) și cu apariția lucrărilor elaborate de Ștefan Hepites. După 1960 are loc o dezvoltare a rețelei de stații meteorologice, apărând și importante lucrări referitoare la caracteristicile climatice ale spațiului montan, litoral, urban, rural, etc.",
"Conform recensământului din 2011, România are o populație de 20 121 641 de locuitori, iar sporul natural este negativ. Populația scade astfel, și din cauza acestuia, dar și din cauza migrației negative. Astfel, raportul Eurostat din 2014 arăta că România era țara din Uniunea Europeană cu cea mai abruptă scădere demografică între 1994 și 2014, deși vârsta mediană, de 40,8 ani, era încă sub media europeană de 42,2. Același raport arată că România se află pe ultimul loc în UE la suprafața medie a locuințelor în mediul urban (circa 40 m²), dar și pe primul loc la procentajul locuințelor folosite de proprietarii lor în totalul locuințelor (94,7%).",
"Principalul grup etnic în România îl formează românii. Ei reprezintă, conform recensământului din 2011, 88,9% din numărul total al populației. După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,1% din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 200 000 de cetățeni. După datele oficiale, în România trăiesc 665 000 de romi. Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor. Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930, în prezent au mai rămas aproximativ 60 000. De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei, însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.",
"Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane. Puțin timp după revoluția din decembrie 1989, populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori, însă, începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată,. Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României, dar și ratei natalității destul de scăzute.",
"Limba oficială a României este limba română ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana și, mai departe, cu majoritatea limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României, fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale, maghiarii și romii. Astfel, maghiara este vorbită de un procent de 6,5% iar romani de respectiv 1,2% din numărul total al populației țării. Până în anii '90, în România a existat o numeroasă comunitate de vorbitori de limbă germană, reprezentată în cea mai mare parte de sași. Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania, au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România. În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație, limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar. Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România. Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane, iar germana, italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare. În trecut, limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România, însă începând cu 1990 engleza câștigat teren reușind să declaseze franceza de pe primul loc. De obicei, cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii și persoanele de vârstă medie. În orice caz, România este din 1990 membru cu drepturi depline a Francofoniei, iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații. Limba germană este predată în special în Banat, Transilvania și Bucovina datorită tradițiilor ce s-au păstrat în această regiune din timpul dominației austro-ungare.",
"Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor. Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.",
"Biserica Ortodoxă Română este instituția religioasă din România cu cel mai mare număr de credincioși. Biserica Ortodoxă, cu tradiții de aproape două milenii, are rădăcini adânci în domeniul cultural și social din România. Ea este o biserică autocefală care se află în comuniune cu celelalte biserici ortodoxe. Cea mai mare parte a populației României, respectiv 86,45%, s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă, conform recensământului din 2011,. Ponderea comunităților religioase aparținătoare altor ramuri ale creștinismului este următoarea: romano-catolici (4,62%), reformați (3,19%), penticostali (1,92%), români uniți (0,8%) și baptiști (0,6%). Astfel, populația creștină din România reprezintă 99,5% din totalul populației țării. În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari. Credincioșii musulmani din România sunt în număr de circa 70.000, dintre care 85% trăiesc în județul Constanța, 12% în județul Tulcea, iar restul în diferite centre urbane ca: București, Brăila, Galați, Călărași, Giurgiu, Oltenița, Drobeta-Turnu Severin etc. De asemenea, la recensământul din 2011, în România existau 3.519 de persoane de religie mozaică, 20.743 de atei și 18.917 persoane fără religie. Rata ateismului este în creștere, însă și așa, aceasta este una dintre cele mai scăzute din lume. 59% dintre atei locuiesc în București sau în alte orașe mari și foarte mari. Un cult relativ nou, recunoscut oficial abia în anul 2000, este reprezentat de Martorii lui Iehova. Acesta atrage din ce în ce mai mulți adepți în fiecare an. La recensământul din 2011, 49.820 de persoane (aproximativ 0,26% din populația României) făceau parte din acest cult.",
"Până la Unirea din 1918, cea mai mare parte a populației din Transilvania era formată din credincioși ai Bisericii Române Unite cu Roma, ca urmare a trecerii unei mari părți a românilor, până atunci ortodocși, la Biserica Romei, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Catolicismul și protestantismul sunt prezente mai ales în Transilvania și Crișana. De pildă, în județele Arad și Bihor este cea mai mare densitate de credincioși ai cultului baptist din România, aceștia întrunind 3,41% (14.700), respectiv 3,81% (21.934) din totalul populației acestor județe. De asemenea, în România există și alte culte, precum ortodocșii pe stil vechi și cultul armean.",
"În august 2010, în România existau 18.300 de biserici.",
"Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere.",
"Încă de la Revoluția Română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat. În conformitate cu legea educației (adoptată în 1995), sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI). Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare. Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (câteodată la 6 ani) și este obligatorie până în clasa a X-a (de obicei, care corespunde cu vârsta de 16 sau 17 ani). Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase. Învățământul superior este aliniat la spațiul european al învățământului superior. Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), Bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de Bacalaureat), Licență (Cadru de absolvire a Universității, după un examen și / sau a tezei), Masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), Doctorat (doctor, după o teză).",
"Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor. Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de limbi străine, informatică, etc.). Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a IV-a, pe baza performanțelor academice. Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Începând cu clasa a V-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie. În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte). Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a IX-a și a X-a ), doi neobligatorii (a XI-a și a XII-a). Nu există examene între clasele a IX-a și a XI-a. Sistemul național de învățământ superior este structurat pe 3 niveluri de studii universitare: studii universitare de licență, de masterat și doctorat.",
"În 2004, aproximativ 4,4 milioane de locuitori urmau diverse programe educaționale. Dintre aceștia, 650.000 erau înscriși la grădiniță, 3,11 milioane (14% din populație) în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități). În același an, rata de alfabetizare a adulților români era de 97,3% (al 45-lea la nivel mondial), în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de 75% (al 52-a din întreaga lume).",
"Asociația Ad Astra a cercetătorilor români a publicat ediția din 2007 a topului universităților din România. Acest top, aflat la a treia ediție, cuprinde un clasament general, respectiv un clasament pe domenii științifice, care reflectă pregătirea și performanța științifică a cadrelor didactice ale universităților. Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor științifice publicate de personalul universităților în reviste științifice recunoscute pe plan internațional. În 2011 pe primele trei locuri în clasificarea universităților situau în ordine: Universitatea din București (UB), Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (UBB) și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC). Comparativ cu țările UE, competitivitatea forței de muncă din România din punct de vedere al educației și competențelor (abilităților) este încă redusă. În cadrul testului PISA, aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern, față de 37% din elevii de 15 ani din Uniunea Europeană. Nivelul indicatorilor privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din UE.",
"București este cel mai mare oraș și totodată capitala României. La recensământul din 2002, populația orașului depășea 1,9 milioane de locuitori, în timp ce zona metropolitană București concentrează o populație de aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Pe viitor, sunt prevăzute planuri de extindere a granițelor ariei metropolitane București.",
"În România mai există încă cinci orașe care au o populație numeroasă (în jur de 300.000 de locuitori) și care se înscriu în clasamentul celor mai populate orașe din Uniunea Europeană. Acestea sunt: Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța și Craiova. Alte orașe cu o populație ce depășește 200.000 de locuitori sunt: Galați, Brașov și Ploiești. De asemenea, există încă alte 11 orașe care concentrează un număr mai mare de 100.000 de locuitori.",
"În prezent, o parte din cele mai mari orașe sunt incluse într-o zonă metropolitană (structuri informale de colaborare între autoritățile locale): Constanța (450.000 de locuitori), Brașov, Iași (ambele cu o populație de aproximativ 400.000 de oameni) și Oradea (260.000 de locuitori), iar altele sunt în curs de înființare: Brăila-Galați (600.000 de locuitori), Timișoara (400.000 de locuitori), Cluj-Napoca (400.000 de locuitori), Craiova (370.000 de locuitori), Bacău și Ploiești.",
"Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze, și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie, 1991. În anul 2003 a avut loc un plebiscit prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene. Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică semiprezidențială. Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale. Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani. Președintele numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul. În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni, primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria.",
"Parlamentul României este bicameral, fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri, și Camera Deputaților, cu 314 de membri. Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale. Parlamentul are rol legislativ, discutând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate cât și în plen. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot uninominal mixt, universal, direct și secret. Sistemul electoral este unul proporțional (membrii parlamentului se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5% din totalul sufragiilor exprimate, în baza unui algoritm). Alegerile se țin o dată la 4 ani, ultimele având loc la 11 decembrie 2016. Palatul Parlamentului găzduiește din anul 1994 sediul Camerei Deputaților, iar din anul 2004 și sediul Senatului.",
"Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează pe baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament. Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri. Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin. De asemenea, Guvernul adoptă hotărâri și, în condițiile în care este abilitat de Parlament, ordonanțe.",
"Potrivit principiului separării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic. În România, justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile. Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad, iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez. Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției. Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar printr-un referendum public, iar ultimul referendum de modificare aprobat a avut loc 2003. De atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale, indiferent de majoritate.",
"Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007 a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotriva corupției. Cu toate acestea, în raportul de țară din 2006, România și Bulgaria au fost descrise ca fiind cele mai corupte țări ale Uniunii Europene.",
"După decembrie 1989, România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul, în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Dacă, în 1972, România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului, în 2004 ea a devenit membră a NATO iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană.",
"Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și, de asemenea, în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, în special în cazul Moldovei, Ucrainei și Georgiei. Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO. În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și secretarul de stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.",
"România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană. Relațiile economice turco-române au statut privilegiat. În același timp, relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt, Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE.",
"Relațiile României cu Republica Moldova au un statut special, având în vedere că cele două țări folosesc practic aceeași limbă și au un fond istoric comun. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Din declarația guvernului român, făcută cu acest prilej, reiese clar că, în viziunea autorităților de la București, independența Moldovei era considerată o formă de emancipare de sub tutela Moscovei și un pas spre reunificarea cu România. În prezent, România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore: afirmarea caracterului special al acestei relații, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții - realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană. În aprilie 2009 relațiile dintre România și Republica Moldova s-au înrăutățit prin introducerea de vize cetățenilor români și expulzarea ambasadorului României la Chișinău. Fostul Președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin a acuzat România de intervenții în politica internă a Republicii Moldova.",
"România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă. Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție. CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 (a 100-a decizie din istoria ei) a acordat României 79,34% din zona în dispută. Astfel, României îi revin 9.700 km², iar Ucrainei îi revin 2.300 km². O altă problemă dintre cele două țări este cea a construcției Canalului Bâstroe.",
"Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională, pe teritoriul României s-au înființat în 1998 opt regiuni de dezvoltare ca un rezultat al unui acord liber între consiliile județene și cele locale.",
"Conform Constituției, teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii. Din punct de vedere istoric, exista 3 provincii tradiționale: Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia și Dobrogea), Moldova (formată din regiunile Bucovina și Moldova istorică) și Transilvania (formată din regiunile Banat, Crișana, Maramureș și Ardeal).",
"Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul sau mai multe sate și este condusă de un consiliu local și un primar ales. România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.",
"Orașul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local și un primar ales. Orașele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de orașe, dintre care 82 sunt municipii.",
"Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și un prefect. Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean. Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local. România are 41 de județe plus municipiul-capitală București, care are un statut similar cu acela de județ. Un județ are, în medie, o suprafață de 5 800 km și o populație de 500 000 de locuitori. București este considerat și el municipiu, dar este singurul care nu face parte din niciun județ. Nu are consiliu județean, dar are un prefect. Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general. Fiecare din cele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local.",
"În afară de împărțirea pe județe, România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare, corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziunile regionale ale României create în 1998 și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională. Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale. Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt: Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov.",
"Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României. Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.",
"Cu un PIB estimat de 404,7 miliarde de lei și de 18.791 lei pe cap de locuitor în 2007, România este o țară cu un venit mediu-superior. Produsul intern brut al României a urcat în ultimul trimestru din 2008 cu 2,9%, temperând creșterea pe întregul an la 7,1%. Valoarea PIB în 2008 a fost de 503,959 miliarde lei (136,8 miliarde euro).",
"După căderea regimului comunist, țara a cunoscut un deceniu de instabilitate și profund declin economic, consecințe provocate de o administrare defectuoasă și coruptă și de lipsa unor reale reforme structurale. De la începutul mileniului, economia României s-a transformat într-o economie relativ stabilă, caracterizată de o creștere vizibilă, dublată de reducerea șomajului și a inflației. În 2006, conform Institutului Național de Statistică, PIB-ul a cunoscut o creștere în termeni reali de 7,9%, una dintre cele mai ridicate din Europa și a egalat PIB pe locuitor realizat de România în 1988. Șomajul în România a fost de 3,9% în septembrie 2007, un procent scăzut dacă se compară cu cel al altor țări mijlocii și mari din Europa precum Polonia, Franța, Germania și Spania. Datoria externă a României este relativ mică, reprezentând 20,3% din PIB.",
"Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță secundară o au industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice. În prezent, industria constructoare de mașini este foarte dinamică, fiind susținuta în principal de producătorul de autovehicule Dacia. Industria românească de IT cunoaște de asemenea o creștere anuală constantă. În general, România întreține un comerț intens cu țări din Uniunea Europeană, în special cu Germania și Italia, care sunt unii dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai României.",
"După o serie de privatizări și reforme de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000, intervenția guvernului în economia țării a fost destul de absentă, în comparație cu economiile celorlalte state din Europa. În 2005, România a înlocuit sistemul progresiv de impozitare în care cota maximă era de 40%, cu o cotă unică de 16%. În 2007, aceasta era cea mai mică cotă din UE. Însă, în 2008, România a fost eclipsată de Bulgaria care are acum o cotă unică de 10% și de Republica Cehă, unde s-a introdus recent o cotă de 15%.",
"Economia este, predominant, bazată pe servicii, care reprezintă 62.6% din PIB, iar industria și agricultura au de asemenea o contribuție importantă de 33.2%, respectiv 4.2% din PIB. În schimb, 28.3% din populația tării este angajată în agricultură și producție, una dintre cele mai mari rate din Europa. Începând cu anul 2000, România a atras tot mai mulți investitori străini, devenind cea mai importantă destinație de investiții străine în Europa Centrală și de Sud-Est. Investițiile străine directe au fost, in 2006, în valoare de 8,3 miliarde €. Un aport însemnat în economia românească îl reprezintă sumele de bani trimise de cetățenii români care lucrează în alte țări ale lumii. Conform ultimelor estimări ale Băncii Mondiale, această sumă s-a ridicat în anul 2008 la 9 miliarde dolari.",
"Printre problemele economiei în România se numără: o populație aproximativ jumătate rurală și nefiscalizată, prea mulți asistați sociali, prea mulți bani cheltuiți pe medicamente scumpe, evaziune fiscală ridicată.",
"Potrivit unui raport din 2006 al Băncii Mondiale, economia României se clasează pe locul 49 dintr-un număr total de 175 economii naționale în privința ușurinței de a face afaceri, înregistrând astfel o poziție mai bună decât alte țări din regiune, precum Ungaria și Cehia. În plus, același studiu a considerat că România a fost în 2006 a doua țară din lume ca ritm al reformelor mediului de afaceri, după Georgia.",
"Salariul mediu brut în România, în luna august 2011, a fost de 2.005 lei, în scădere cu 22 de lei față de luna iulie 2011.",
"În 2023, România s-a clasat pe locul 19 în Indicele Complexității Economice, clasamentul după țări, al Universității Harvard.",
"Prin așezarea sa geografică, România reprezintă o zonă de intersecție a mai multor magistrale de transport, care leagă nordul de sudul Europei și vestul de estul acesteia. Pe de altă parte, rețeaua de transport din România asigură legătura între rețeaua de transport comunitară și rețeaua de transport a statelor necomunitare vecine din Europa de Est și Asia. Totuși, datorită investițiilor, reparațiilor și întreținerii insuficiente, infrastructura de transport nu satisface nevoile economiei actuale, fiind mult în urma Europei de Vest.",
"În ultima perioadă se fac eforturi pentru a aduce principalele șosele din România la nivelul rețelei de coridoare europene. Au fost începute mai multe proiecte de modernizare a rețelei de coridoare europene, finanțate din fonduri ISPA și din împrumuturi garantate de stat de la instituțiile financiare internaționale. Guvernul urmărește finanțarea externă sau parteneriate public-private pentru alte modernizări ale rețelei rutiere, și în special ale autostrăzilor. În decembrie 2023, România are finalizați 1065 km de autostradă. În România există următoarele autostrăzi:",
"Alte tronsoane care se află în diferite stadii sunt: autostrada Transilvania, care leagă Brașovul de Oradea (PCTF Borș), București – Brașov, porțiunea Margina–Deva (Șoimuș) din A1, Autostrada A7, porțiunile Ploiești-Pașcani.",
"Compania națională de transport feroviar este Căile Ferate Române. În 2004 infrastructura feroviară cuprindea 22 247 km de căi ferate, din care aproximativ 8585 km electrificate și 2617 km linii duble, majoritatea la ecartament normal (1435 mm), rețeaua CFR fiind a patra ca mărime de Europa. În perioada 1990–2002, numărul de pasageri transportați pe calea ferată pe rute interne și internaționale a înregistrat o scădere continuă, mai accentuată între 1990 și 1994 și mai lentă după 1994. Cauzele care au condus la reducerea continuă a călătorilor expediați și a parcursului călătoriilor sunt legate de situația generală economică și sociala din țară, de reducerea veniturilor populației, de creșterea șomajului (în cazul navetiștilor), precum și de creșterea numărului de autoturisme personale. Transportul feroviar de călători se asigură cu un număr de 817 locomotive, din care mai mult de jumătate au vechimi mai mari de 20 de ani. Începând cu anul 2005, a fost liberalizat transportul feroviar de călători, mai multe linii secundare fiind concesionate operatorilor privați.",
"Rețeaua de aeroporturi destinate traficului aerian public este formată din 17 aeroporturi civile, toate fiind deschise traficului internațional. 12 dintre ele sunt deschise permanent, iar restul la cerere. Din cele 17 aeroporturi, 4 funcționează sub autoritatea MTCT, 12 sub autoritatea consiliilor județene și un aeroport a fost privatizat. Ca o observație generală, flota aeriană din România se află într-un amplu proces de modernizare. Flota de aeronave destinate traficului comercial s-a redus de la 55 de aeronave în anul 1991 la 34 de aeronave în anul 2004, prin scoaterea din exploatare a aeronavelor vechi.",
"După ce Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă au contribuit prin rezultate de pionierat la dezvoltarea aviației, în 1920 a luat ființă CFRNA, devenită ulterior CIDNA, care oferea servicii de transport aerian de pasageri, mărfuri și poștă, fiind prima companie aeriană din lume care a efectuat zboruri transcontinentale. În anii următori au fost înființate companiile LARES, SARTA, TARS.",
"La 18 septembrie 1954 s-a înființat compania TAROM, care mai funcționează și astăzi. La câțiva ani după lansare, TAROM opera deja zboruri către aproape toate țările europene, iar din 1966 efectuează zboruri peste Atlantic. Începând cu anul 1974 a realizat zboruri către Sydney via Calcutta și a introdus curse regulate spre New York și Beijing. Pe piața autohtonă sunt prezente cele mai mari companii aeriene europene clasice (Lufthansa și Air France) și low-cost (Easyjet și Ryanair). În 2004 s-a înființat Blue Air, prima companie românească de transporturi aeriene cu tarif redus.",
"Transportul fluvial românesc se află încă la un nivel foarte redus (sub un procent) dar având potențial de creștere mare datorită râurilor navigabile dar și a fluviului Dunărea. În 2006, în România existau 1.731 km de ape navigabile. România are 2.251 de nave fluviale de categoria I, care pot efectua misiuni economice pe apele fluviale internaționale și circa 587, care pot naviga doar pe partea românească a Dunării și pe râurile interioare. Cele mai multe nave înmatriculate sunt cele de agrement, circa 13.246, turismul de agrement pe Dunăre și cel în apele maritime ale României dezvoltându-se în ultimii ani. Important pentru România este Canalul Dunăre-Marea Neagră ce leagă portul Cernavodă cu portul maritim Constanța, scurtând cu aproximativ 400 de km ruta mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa Centrală.",
"Principalele mijloace de transport în comun sunt autobuzele, troleibuzele, tramvaiele și microbuzele, în general operate de regii autonome administrate de autoritățile locale (de exemplu, Regia Autonomă de Transport București). Singurul oraș care dispune de un sistem de metrou este București. Metroul din București a fost deschis în 1979, fiind astăzi cel mai folosit mijloc de transport din București, cu peste 600.000 de pasageri zilnic.",
"Traversată de apele Dunării, România are un relief variat, incluzând împăduriții Munți Carpați, coasta Mării Negre și Delta Dunării, cea mai bine păstrată deltă europeană. Satele românești păstrează în general un mod de viață tradițional. România se bucură de o abundență a arhitecturii religioase și păstrează câteva orașe medievale și castele.",
"Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate, având de asemenea o contribuție importantă la economia țării. În 2006, turismul intern și internațional a asigurat 4,8% din PIB și aproximativ o jumătate de milion de locuri de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă). După comerț, turismul este cea de-a doua ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României, turismul este unul dinamic și în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de un mare potențial de extindere. După estimările World Travel and Tourism Council, România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016. Numărul turiștilor a crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004. De asemenea, în 2005, turismul românesc a atras investiții de 400 milioane de euro.",
"În ultimii ani, România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni (mai mult de 60% dintre turiștii străini provin din țările membre UE), rivalizând și fiind la concurență cu țări precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Stațiuni precum Mangalia, Saturn, Venus, Neptun, Olimp și Mamaia (numite uneori și Riviera Română) sunt printre principale atracții turistice pe timp de vară. În timpul iernii, stațiunile de schi de pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor străini. Pentru atmosfera lor medievală sau pentru castelele aflate în apropiere, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit importante puncte de atracție pentru turiști. De curând s-a dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor. Principalele puncte de atracție le reprezintă Castelul Bran, mănăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpânța. România oferă și atracții turistice naturale, precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera Scărișoara și alte peșteri din Munții Apuseni.",
"Prin funcțiile sale complexe, prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică, arhitectonică și de altă natură, Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României. Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale, începând de la Curtea Veche, rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș – cel care a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație pentru personajul Dracula – la biserici ortodoxe, la vile în stil Second Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de încăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon.",
"Printre cele mai importante obiectivele turistice ale municipiului București se numără: Ateneul Român, Arcul de Triumf, Palatul Băncii Naționale, Teatrul Național, Universitatea București, Parcul Cișmigiu, Grădina Botanică, Parcul Herăstrău, Muzeul Satului, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Istorie al României, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Biserica Stavropoleos, Hanul lui Manuc. De asemenea, aici se organizează, în fiecare an, Târgul de Turism al României.",
"Bucovina este situată în partea de nord a României, în nord-vestul Moldovei. Regiune montană pitorească, cu tradiții etnografice ce dăinuie nealterate, Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică dinamică, datorată în primul rând mănăstirilor. Cele cinci mănăstiri cu pictură exterioară, intrate în patrimoniul turistic mondial, își păstrează caracteristicile după mai bine de 450 de ani.",
"Cultura din România este caracterizată ca sinteză la locul de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est.",
"Folclorul românesc este rezultatul acestei sinteze, originalitatea ei constând în modul de îmbinare și selectarea diferitelor elemente. În antichitate și în evul mediu, cele mai importante influențe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spațiul carpato-dunărean și care s-au format în vecinătatea ei — Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia și Rusia —, din partea grecilor din Imperiul Bizantin și mai apoi, sub protecție turcă, din Fanar, din partea Imperiului Otoman, de la maghiari, precum și de la germanii care trăiesc în Transilvania. Cultura modernă română a apărut și s-a dezvoltat în aproximativ ultimii 250 ani sub o puternică influență din partea culturilor din vestul Europei, în special cea franceză și cea germană. În plus, sub influența tradiției bizantine și slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor majoritar creștin ortodox dintre popoarele latine.",
"Principalul umanist român din secolul al XVI-lea a fost Nicolaus Olahus. Umanismul din Moldova secolului al XVII-lea a venit, în general, pe filieră poloneză. Cel mai important reprezentant al său, Miron Costin, a scris o cronică a istoriei Moldovei. Alți umaniști au fost Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu. Principalii reprezentanți ai iluminismului au fost Gheorghe Asachi, Ion Budai Deleanu și Dinicu Golescu. Unirea Principatelor Române din 1859 a dat un impuls deosebit societății și culturii românești. Pe baza unor înalte școli deja existente au fost întemeiate universități la Iași și la București, iar numărul de instituții culturale și științifice a crescut semnificativ.",
"Sibiul și Brașovul au fost nucleele tiparului pe teritoriul României, de acolo răspândindu-se presa românească. Reprezentanții Școlii Ardelene au promovat introducerea grafiei cu alfabet latin și racordarea culturii române la ideile din spațiul europei occidentale. Un mare impact în literatura română l-a avut în secolul al XIX-lea cercul literar Junimea, fondat de un grup de personalități în jurul criticului literar Titu Maiorescu, în 1863. Acesta a tipărit revista Convorbiri literare, unde au publicat, printre alții, Mihai Eminescu, poetul național al României, Ion Creangă, Vasile Alecsandri și Ion Luca Caragiale, cel mai important dramaturg român. În aceeași perioadă, Nicolae Grigorescu a fost unul din fondatorii picturii române moderne.",
"Prima jumătate a secolului al XX-lea este un moment important pentru cultura română, aceasta atingând nivelul său maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele culturale europene. Cel mai de seamă artist plastic, care a ocupat un loc deosebit și în istoria artei mondiale, a fost sculptorul Constantin Brâncuși, o figură centrală a mișcării artistice de avangardă și un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare. Începutul secolului al XX-lea a fost, de asemenea, o perioadă importantă pentru proza românească, în care au activat personalități precum romancierii Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și Camil Petrescu. În dramaturgie, un talent aparte a fost Mihail Sebastian, iar Lucia Sturdza Bulandra a fost actrița cea mai reprezentativă pentru această perioadă.",
"Poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană. Cei mai însemnați poeți din această perioadă sunt: George Bacovia, Tudor Arghezi și Ion Barbu. De asemenea, Tristan Tzara, unul dintre fondatorii mișcării dadaiste, era originar din România. Tot la fel, în timpul acestei epoci s-au ivit și în filozofia română figuri ca Lucian Blaga, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu și Vasile Conta. În domeniul istoriei, perioada a fost dominată de marele erudit Nicolae Iorga.",
"După cel de-al Doilea Război Mondial, regimul comunist a introdus o cenzură aspră și a folosit cultura ca pe un mijloc de control și subordonare a poporului. Libertatea de exprimare a fost constant restricționată pe diverse căi. În această perioadă, personalități dintre cele mai reprezentative au fost: scriitorii Marin Preda, Nicolae Breban, poeții Nichita Stănescu, Marin Sorescu, precum și criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion. O altă consecință a atitudinii comuniste față de elite, în general, a fost apariția, pentru prima dată in istoria României, a unei diaspore adevărate incluzând mari personalități ale vieții științifice și culturale: George Emil Palade (laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină), Mircea Eliade, renumitul istoric al religiilor, Eugen Ionescu, dramaturg al absurdului, și Emil Cioran. Alți membri remarcabili ai diasporei au fost Sergiu Celibidache și Ionel Perlea, renumiți dirijori.",
"În timpul Evului Mediu, multe biserici au fost construite. În România, secolul 17 e cunoscut cel mai bine pentru stilul brâncovenesc, stil popular Țara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688–1714). Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Exemple notabile de construcții brâncovenești sunt Palatul Mogoșoaia, Biserica Mănăstirii Antim, Biserica Stavropoleos, fosta Mănăstire Văcărești, Biserica Colțea, Biserica Kretzulescu, Mănăstirea Hurezi, și Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi. Mai târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, stilul brâncovenesc o să fie sursa de inspirație pentru cel neoromânesc, rezultatul încercărilor de a găsi un stil arhitectural specific românesc.",
"La începutul secolului 19, devenind din ce în ce mai răspândite cu trecerea timpului, apar primele clădiri neoclasice. Ele sunt rezultatul dorinței elitei României de a arăta că și România este o țară europeană, poporul român fiind unul de origine latină. Pe lângă arhitectura neoclasică, apare, mai rar, și cea neogotică. Una dintre cele mai cunoscute clădiri de acest tip e Palatul Șuțu. În timp ce fațada și interioarele sale folosesc diverse elemente clasiciste, tâmplărila geamurilor e neogotică. Alte construcții neoclasice importante din prima jumătate și mijlocul secolului al XIX-lea sunt corpul vechi al Palatului Universității și unul dintre fostele sedii ale Muzeului Național al Literaturii Române din București (Bulevardul Dacia nr. 12).",
"A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost o perioadă în care orașele României s-au schimbat foarte mult. Au loc sistematizări masive. Casele românești ca de țară cu care umpleau ulițele orașelor, sunt înlocuite cu case cu ferestre la stradă (de obicei două sau trei) de inspirație occidentală, cu ornamente pe fațadă în stiluri vestice, numite case-vagon. Sunt construite și sedii noi pentru instituții, notabile fiind Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universitară din București, Palatul Cercului Militar Național, Palatul CEC, Palatul Băncii Naționale, Palatul Bursei, Palatul Patriarhiei, Palatul Facultății de Medicină din București, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Specific acestei perioade și începutului secolului XX este stilul eclectic (care combină elemente luate din renascentiste, baroce, rococo și neoclasice). Spre deosebire de Transilvania care la acea perioadă făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, nu există foarte multe clădiri Art Nouveau în Vechiul Regat, fiind preferat stilul eclectic clasicist. În Vechiul Regat, exemplele de Art Nouveau sunt de obicei combinații cu stilul eclectic clasicist. Exemple sunt Casa Mița Biciclista din București, combinație de neobaroc cu Art Nouveau, Casa Dianu din Craiova, și, cel mai cunoscut, Cazinoul din Constanța. Arhitecți români cu studii în străinătate, în mare parte la școala pariziană, dau orașelor românești prin construcțiile și proiectele lor un aspect întâlnit în celelalte orașe europene. Clădirea specifică perioadei e casa care are două sau trei ferestre la stradă, intrarea în grădină, și ornamente eclectice pe fațadă și stucaturi în interior. Pe lângă cei români, în București și alte orașe ale României cum e Constanța, vin și arhitecți străini, în mare parte francezi și austrieci. Începând cu anii 1880 și 1890, apar și primele încercări de a găsi un stil național, inspirat din arhitectura brâncovenească. Cel mai cunoscut pionier al stilului e Ion Mincu, urmat de, Grigore Cerchez, Cristofi Cerchez, Petre Antonescu și Nicolae Ghica-Budești.",
"În urma Primului Război Mondial, Bucureștiul devine capitala României Mari. Finalizarea axei pe direcția nord-sud a dat loc pentru construirea clădirilor moderniste, multe Art Deco, neoromânești, sau raționale (stil care constă în clădiri reduse la esențe, cu foarte puține ornamente, dar cu proporții și forme clasice), curente care erau la modă la acel moment în spațiul european. Stilul neoromânesc (cunoscut și ca neobrâncovenesc), apărut în anii 1880 și 1890 ca rezultat al încercărilor unor arhitecți ca Ion Mincu (1852–1912) și Ion N. Socolescu (1856–1924) de a găsi un stil național, devine din ce în ce mai popular în perioada interbelică, ca rezultat al naționalismului. Există clădiri neoromânești remarcabile construite și înainte de Primul Război Mondial, ca Bufetul de la Șosea (1889–1892) și Școala Centrală (1890), ambele de Ion Mincu, sau Palatul Ministerului Lucrărilor Publice (1906–1910) de Petre Antonescu.",
"Ca urmare a celui De-Al Doilea Război Mondial, în România e instaurat un regim comunist, impus cu forța de Uniunea Sovietică. O mare parte a intelectualității române intră în temnițele stalinismului românesc, inclusiv mai mulți arhitecți și sute de profesori din învățământul superior. De exemplu, G. M. Cantacuzino, unul dintre cei mai importanți arhitecți ai perioadei interbelice, face aproape 10 ani de temniță grea, și moare la puțin timp după ce e eliberat. Odată cu abdicarea forțată și alungarea Regelui Mihai I (30 decembrie 1947), arhitectura românească intră într-o epocă de copiere a celei staliniste, un fel de neoclasicism mai mult sau mai puțin simplificat. Curentul din care face parte respectivul tip de arhitectură se cheamă realism socialist, și a apărut ca reacție la modernism, mai ales la modernismul Art Deco, care în viziunea comuniștilor aparținea „capitalismului putred vestic”. După 1958, odată cu destalinizarea începută de primul lider comunist al României Gheorghe Gheorghiu-Dej, devine popular modernismul de tipul Bauhaus. Se încearcă într-o oarecare măsură apropierea de arhitectura clasicistă-modernistă din timpul perioadei interbelice. Un exemple al acestei arhitecturi e Sala Palatului, din spatele Muzeului Național de Artă al României. În anii 60, 70, și 80, are loc o perioadă de febrilitate în construcții. Orașe și cartiere întregi sunt ridicate fulgerător. Din cauza lipsei de ornamentare, a economiei centralizare, și a arhitecturii funcționaliste, zonele construite în această perioada suferă de o lipsă de identitate, toate arătând la fel. Conducătorul comunist la acel moment, Nicolae Ceaușescu, impune ridicarea în toate capitalele de județ a centrelor civice.",
"Pe 4 martie 1977, un cutremur puternic lovește Bucureștiul. Aproximativ 1500 de oameni au murit și peste 7000 sunt răniți în cele 32 de construcții care s-au prăbușit. Alte 150 de clădiri cu multe etaje suferă pagube majore. Regimul a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul, erau „incomode” pentru el, printr-un proces pe care îl numea sistematizare. Astfel, sunt distruse centrele istorice ale mai multor orașe, și înlocuite cu blocuri comuniste, gri și anoste. Trebuie menționat că nu e vorba de mahalale și zonele sărace, ci de zonele cu case solide construite între sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul perioadei comuniste. Nu este doar cazul Bucureștiului, procesul întâmplându-se și celelalte orașe, ca Bacău, Botoșani, Constanța, Ploiești, Suceava etc. În paralel cu acest proces, delirul demolator al lui Ceaușescu atinge apogeul, moment în care el își propune transformarea în sens comunist a întregii țări. Cum orașele erau distruse, mai rămâneau satele. Și ele încep să fie demolate. În locul caselor țărănești apar blocurile scunde, asemănătoare cu niște cazărmi.",
"Datorită revoluției care a pus capăt dictaturii comuniste, România a devenit o țară liberă, iar Bucureștiul un oraș deschis și în pas cu tendințele vremii. Mărimea comenzilor arhitecturale se schimbă. În locul statului, fostul comandant al unor proiecte gigantice, acum clienții individuali intră pe scena, cu propriile lor personalități, cerințe și așteptări. O parte a populației se mută din blocurile comuniste la casă, preferând cartierele liniștite de case în locul celor aglomerate de blocuri comuniste. Din cauza speculei imobiliare, mai multe clădiri construite în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, inclusiv case de oraș, au fost dărâmate și înlocuite cu blocuri. Nu de puține ori, case istorice au fost incendiate sau demolate peste noapte. Acoperișurile le-au fost deteriorate astfel încât să plouă înăutru, lucru care să grăbească prăbușirea respectivelor clădiri. Totuși, nu trebuie neglijat faptul că în același timp mai multe construcții au fost restaurate, și prin retrocedare, au fost date înapoi proprietarilor lor, statul comunist confiscând-le abuziv la începutul regimului. Un exemple bine cunoscut este cel al librăriei Cărturești Carusel de pe Strada Lipscani din Centrul Vechi al Bucureștiului, deschisă în 2015 într-o fostă bancă. Elegantul edificiu de secol XIX a intrat în posesia celebrei familii de bancheri Chrissoveloni în 1903, iar în perioada comunistă a fost confiscat/naționalizat și transformat în magazinul Familia. După 1990, imobilul a fost recuperat și reabilitat de proprietarul actual, domnul Jean Chrissoveloni, iar acum prinde viață printr-o amenajare inovatoare, dar atentă la substanța istorică, semnată de biroul de arhitectură Square One. Ca rezultat, librăria a devenit în scurt timp o atracție importantă a Centrului Vechi al Bucureștiului, clienții fiind atât turiști cât și bucureșteni. O altă librărie Cărturești care se află în două case istorice este Cărturești Verona, la intersecția Străzii Arthur Verona cu Bulevardul Gheorghe Magheru, în Casa Sturdza (cea cu intrarea la bulevard) și o casă eclectică din Belle Époque cu grădină. O altă parte a caselor de patrimoniu sunt renovate, și transformate în baruri, restaurante, și magazine. O zonă în care sunt predominant case renovate e cea a Străzilor Dimitrie Racoviță, Sfântul Ștefan, Plantelor, și Alexandru Romano.",
"Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora. Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate. Începând cu Evul Mediu, situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile apreciate în primele state românești: cele așezate în apus beneficiază de influențe vestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă – gregoriană în apus și bizantină în răsărit – și muzică cultă laică). Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare românești din domeniul artei sunetelor. Se face referire la moștenirea muzicală a românilor de la sat dintotdeauna și a popoarelor din care ei au luat naștere. Sub delimitarea folcloristicii, folclorul muzical constituie o ramură a creației tradiționale românești, alături de: folclorul literar, dans și teatrul popular. La începutul secolului XX se remarcă compozitorul George Enescu, primul creator român ce realizează o sinteză organică, profundă între muzica folclorică românească și tendințele muzicii culte ale vremii sale (este epoca romantismului târziu); el folosește un limbaj muzical modern și experimentează în ariile modală și microtonală. Enescu este considerat cel mai valoros compozitor român din toate timpurile.",
"Lista Patrimoniului Mondial UNESCO include monumente din România precum: așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramureș, Mănăstirea Horezu, Cetatea Sighișoarei, fortărețele dacice din Munții Orăștiei, Delta Dunării. precum și unele rezervații naturale forestiere din Carpați incluse în situl transnațional denumit Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei. De asemenea, în 2007, când a fost rândul României să desemneze una din cele două capitală europeană a culturii, a ales orașul Sibiu pentru a se alătura Luxemburgului în acel an. Pentru anul 2021, când este din nou rândul său, a fost ales orașul Timișoara.",
"În domeniul tehnic se pot nota realizări spectaculoase în domeniul aviației, făcute de Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Aurel Persu și Henri Coandă. Unul dintre întemeietorii ingineriei românești este Anghel Saligny – remarcabil inginer constructor, realizatorul multor invenții și premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat. În arhitectură, printre realizările semnificative, putem cita: Biserica Neagră, Castelul Bran, Castelul Huniazilor și Castelul Peleș. În epoca modernă, Ion Mincu este fondatorul școlii române de arhitectură. În medicină, Nicolae Paulescu a fost unul din precursorii descoperirii și folosirii insulinei în scopul tratării diabetului, Gheorghe Marinescu a fost un important neurolog, iar Victor Babeș a fost unul dintre primii bacteriologi. Gheorghe Țițeica a fost unul dintre cei mai remarcabili matematicieni români.",
"Cinematograful a apărut în România la 27 mai 1896 iar primele proiecții au avut loc în București la sediul ziarului de limba franceză L’Indépendance Roumaine. Printre cei mai importanți regizori români, se numără: Jean Georgescu, Victor Iliu, Liviu Ciulei, Ion Popescu-Gopo, Lucian Pintilie, Dan Pița, Alexandru Tatos, Mircea Daneliuc și Sergiu Nicolaescu. Dintre filmele românești cu distincții internaționale pot fi amintite: Pădurea spânzuraților, Răscoala, Hotel de lux și Terminus Paradis. Alte filme din ultimii ani care s-au bucurat de succes internațional sunt: Moartea domnului Lăzărescu, regizat de Cristi Puiu și 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile realizat de Cristian Mungiu și premiat cu Palme d’Or la Cannes. Printre cei mai talentați actori români se numără: Radu Beligan, Constantin Tănase, Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Marcel Iureș, Marin Moraru, Amza Pellea, Florin Piersic, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu Botez, Draga Olteanu Matei, Stela Popescu, Ilarion Ciobanu, Dorel Vișan, Mircea Albulescu, Sebastian Papaiani, Florian Pittiș, Mircea Diaconu, Maia Morgenstern și Alexandru Arșinel.",
"Armata Română este formată din trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale, aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naționale. Pe timp de război, Președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armatei. Ministerul Apărării Naționale are prevăzute, potrivit proiectului pe 2009, cheltuieli în valoare de 7,65 miliarde de lei, respectiv 1,3% din PIB, ceea ce reprezintă cu aproximativ două miliarde de lei mai puțin față de suma prevăzută în proiectul fostului Guvern Tăriceanu. Modernizarea armatei române necesită, în următorii 10 ani, 13 miliarde euro, doar pentru programele mari de înzestrare, planificate atât pentru forțele aeriene, cât și pentru cele terestre și navale. În prezent, numărul total de efective participante la misiuni internaționale este de 1601. Momentan, sunt trupe române în Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Irak și Afganistan. Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007.",
"Ca urmare a aderării României la NATO în 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007, urmând a avea 90.000 de angajați, dintre care aproximativ 75.000 de militari și 15.000 civili. Dintre cei 75.000, circa 45.800 vor reprezenta forțele terestre, circa 13.250 forțele aeriene și 6.800 forțele navale, restul de 8.800 având alte sarcini.",
"În prezent Armata Română trece printr-un proces de restructurare în trei stagii. Primul stagiu va fi completat în 2007. Anul 2015 va marca sfârșitul celui de-al doilea stagiu, când forțele armate vor fi reduse la 80.000 de oameni. Întregul proces este estimat să fie completat în 2025. Aceste modificări au ca scop modernizarea structurii forțelor armate, prin reducerea personalului și achiziționarea de tehnologie nouă și îmbunătățită, compatibilă cu standardele NATO.",
"Potrivit unui material difuzat de Ministerul Apărării Naționale (MApN), prioritatea în domeniul achizițiilor de echipamente moderne o dețin forțele aeriene. O realizare a Forțelor Aeriene a fost modernizarea elicopterului IAR – 330 SOCAT, realizată cu ajutorul unei firme israeliene, care a dus la asigurarea interoperabilității cu sistemele NATO Tancul mijlociu românesc TR-85 M1 a intrat recent în dotarea Forțelor Terestre ale armatei române, el fiind varianta modernizată a principalului vehicul de luptă al infanteriei. Obiectivul principal al Statului Major al Forțelor Navale a fost și este achiziția, revitalizarea și modernizarea fregatelor Regele Ferdinand și Regina Maria.",
"La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este înființat Statul Major General. Bazele moderne ale constituirii și consacrării Forțelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aviația militară română a luat ființă în anul 1910 datorită colaborării societății civile cu Ministerul de Război, iar primul avion militar de concepție și construcție românească, proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei, a zburat la 17 iunie 1910.",
"După unirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 șalupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat. NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei Militare Române. Cel actual, numit tot „Delfinul” în memoria primului, a fost construit în URSS. Marina militară Română mai avea înainte de al Doilea Război Mondial alte două submarine: Rechinul și Marsuinul.",
"În Armata României, uniformele militare sunt purtate conform unui regulament. Toți militarii, indiferent de grad, inclusiv cei în rezervă și în retragere care au aprobare de a purta ținută militară, sunt obligați să cunoască și să aplice prevederile acestuia privind ținutele. Etapele de evoluție a uniformelor militare românești sunt legate de momente ale organizării armatei și reflectă caracterele epocii. Distincțiile militare onorifice sunt însemne care simbolizează aprecierea faptelor deosebite săvârșite în timpul îndeplinirii misiunilor militare. Ele cuprind embleme, insigne onorifice, plachete, denumiri onorifice și distincții de serviciu.",
"Clubul sportiv al armatei, Steaua, a fost înființat la 6 iunie 1947, pentru a continua într-un cadru instituționalizat vechea tradiție a practicării sportului în Armata României. În cei 60 de ani de existență, sportivii clubului s-au aflat în permanență printre protagoniștii întrecerilor naționale și internaționale. În fiecare an, pe 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei, iar pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, în București și la Alba-Iulia au loc numeroase parade militare. În București se află Universitatea Naționala de Apărare și Muzeul Militar Național.",
"Primele asociații sportive din România au fost înființate la mijlocul secolului al XIX-lea. Una din primele s-a numit „Societatea de dare la semn” (înființată în timpul domniei lui Al. I. Cuza). În primii ani ai secolului al XX-lea s-au extins sporturi precum boxul, ciclismul și mai târziu jocurile de echipă. Primul meci de fotbal oficial s-a jucat la Timișoara în 1902 iar în 1910 a fost înființat primul club de rugby în București. Doi ani mai târziu a fost înființată în capitală Federația Societăților Sportive din România, fiind urmată de înființarea Comitetului Olimpic Român în 1914. Prima instituție de învățământ superior în acest domeniu, Institutul Național de Educație Fizică, și-a deschis porțile în 1923. În perioada dintre cele două războaie mondiale sportivii români au obținut primele victorii în concursurile internaționale.",
"Oina — sau hoina cum i se mai spunea — este socotită un joc sportiv național pentru români, având, pe pământul românesc, o vechime de cel puțin 6 secole, așa cum menționează cronici și hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucura printre copii și tineri, oșteni și voievozi. În timpul lui Vlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca în Țara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță.",
"Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la 8 iunie 1922 de la Belgrad, contra Iugoslaviei, scorul fiindu-i favorabil cu 2-1. La 20 mai 1923 Comisia de Fotbal a FSSR (Federația Societăților Sportive din România) este admisă la Congresul de la Zürich ca membră a FIFA. În această calitate de membră a FIFA, România participă la Turneul Olimpic de Fotbal de la Jocurile Olimpice din 1924 desfășurate la Paris. Federația Română de Fotbal este membră fondatoare a UEFA în 1954. Din august 1990, FRF a devenit organ independent de conducere al mișcării fotbalistice din România, primul președinte ales fiind Mircea Sandu.",
"La nivel internațional, selecționata de fotbal a României a participat până acum la 7 Campionate Mondiale de Fotbal. Cele mai mari succese le-a înregistrat pe parcursul anilor '90. În 1994, la Campionatul Mondial din Statele Unite, echipa României a reușit să ajungă până în sferturi, clasându-se atunci pe poziția 6 în clasamentul FIFA. Liderul generației de aur a fotbalului românesc este Gheorghe Hagi. În prezent, dintre fotbaliștii români celebri pot fi amintiți Adrian Mutu și Cristian Chivu.",
"Cel mai cunoscut club de fotbal din România este FCSB, care în 1986 a fost prima echipă din estul Europei și singura din România ce a câștigat Cupa Campionilor Europeni. De asemenea, în 1989 a mai jucat o finală a Cupei Campionilor Europeni, în 1988 o semifinală, iar în 2006 a ajuns în semifinalele Cupei UEFA, după un sfert de finală jucat cu altă echipă românească, Rapid București. Altă echipă de succes din fotbalul românesc este Dinamo București care a jucat o semifinală a Cupei Campionilor Europeni în 1984, iar în 1990 semifinala Cupei Cupelor; anterior, în sezonul 1982-83, CS Universitatea Craiova a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA.",
"Tenisul a fost introdus și el în România pe la sfârșitul secolului al XIX-lea de studenți întorși de la studiile din străinătate. Cel mai cunoscut jucător român de tenis este Ilie Năstase, activ în anii 1970, care în 1973 a ajuns numărul 1 mondial după ce a câștigat turneele de Grand Slam US Open 1972 și Roland Garros 1973. A făcut echipă de Cupa Davis cu Ion Țiriac, cu care a jucat finala în 1969, 1971 și 1972, pierzând de fiecare dată în fața Statelor Unite. Cei doi au câștigat și titlul la dublu la Roland Garros în 1970. După încheierea carierei, Țiriac a plecat din România comunistă și s-a lansat în afaceri, în 2015 el fiind considerat de Financial Times cel mai bogat fost sportiv profesionist din lume.",
"La feminin, Virginia Ruzici a fost, în aceeași perioadă, una dintre cele mai bune jucătoare din lume, câștigând turneul de la Roland Garros atât la simplu, cât și la dublu în 1978. Mai recent, Simona Halep a ajuns numărul 1 mondial și a câștigat Roland Garros la simplu în 2018. În data de 13 iulie 2019, Simona Halep a câștigat cu 6-2, 6-2 la finala de la Wimbledon, în meciul cu Serena Williams. Este al doilea titlu de Grand Slam câștigat și este prima jucătoare din România care câștigă turneul de la Wimbledon.",
"În România, primul meci de handbal a avut loc în anul 1922, fiind disputat în orașul Sibiu, între două echipe de elevi.",
"În anul 1936, handbalul se desprinde și este creată o federație de sine stătătoare, dar activitatea acesteia în ceea ce privește echipele, formarea antrenorilor și a arbitrilor, precum și promovarea acestui sport în rândul unor categorii largi ale populației a fost nesatisfăcătoare. În 1937, se organizează primul Campionat Național de handbal (pe mai multe serii). Handbalul românesc se afirmă și pe plan internațional, reușind, prin rezultatele obținute în perioada 1935-1940, să se claseze pe locul al cincilea în clasamentul mondial, precizează Enciclopedia Educației Fizice și Sportului.",
"La primele întreceri olimpice de handbal, din 1936, de la Berlin, au participat șase țări, România clasându-se pe locul 5.",
"La Campionatul Mondial de Handbal Masculin din 1961, în Republica Federală Germania, echipa României a câștigat campionatul după ce a învins în finală echipa Cehoslovaciei, devenind astfel pentru prima dată campioană mondială. La a V-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin din 1964, în Cehoslovacia, echipa României a câștigat campionatul după ce a învins în finală echipa Suediei, cu scorul de 25-22. În 1970, echipa României a câștigat pentru a treia oară Campionatul Mondial, după ce a învins echipa RDG-ului, cu scorul de 13-12. În 1974, echipa României câștigă pentru a patra oară Campionatul Mondial, după ce a învins echipa RDG-ului, cu scorul de 14-12.",
"La a II-a ediție a Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1956, în Republica Federală Germania, echipa României devine campioană a lumii la handbal în 11 jucătoare. La a III-a ediție a Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1960, în Țările de Jos, echipa României câștigă pentru a două oară titlul de campionană mondială la handbal în 11 jucătoare, după ce învinseseră, în finală, echipa Austriei cu 10-2.",
"La Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1962, desfășurat în România, echipa României a câștigat campionatul după ce a învins în finală echipa Danemarcei cu scorul de 8-5, devenind pentru prima dată campioană mondială. România este singura țară a cărei echipă națională a participat la toate edițiile Campionatului Mondial.",
"La Jocurile Olimpice de vară din 1976, echipa masculină de handbal a României s-a clasat pe locul 2.",
"Până în prezent, echipa națională de handbal feminin a României nu s-a calificat decât la patru turnee olimpice. Cea mai bună clasare a fost la Jocurile Olimpice de vară din 1976, unde România a obținut locul 4.",
"Cristina Neagu, căpitanul echipei naționale a României, este singura handbalistă din istoria acestui sport recompensată de patru ori cu titlul de Cea mai bună handbalistă IHF a anului.",
"Prima participare a României al Jocurile Olimpice a fost în 1900 când a participat doar cu un singur sportiv. Mai apoi, delegația României a fost prezentă la toate edițiile Jocurilor Olimpice începând cu anul 1924, excepție făcând două ediții de vară, cele din 1932 și 1948 și una de iarnă, cea din 1960. România are un palmares de 292 de medalii (din care 86 de aur, 89 de argint și 117 de bronz) câștigate de sportivi la Jocurile Olimpice de vară, de la prima ediție, Paris, 1924 până la ediția Beijing 2008. Prima medalie olimpică, una de bronz, a fost câștigată la Paris în 1924 de către echipa de rugby. Ea a fost urmată de una de argint la cursele de cai la Olimpiada din Berlin din 1936. Primele titluri de campion mondial au fost câștigate în 1934 și 1936 la sanie, în timp ce boxul românesc obținea primul titlu european în 1930 prin Lucian Popescu. În anii '50 s-au înregistrat succese notabile la tenis de masă feminin, tir, box, lupte și haltere. Dintre sportivii din această perioadă pot fi amintiți Iosif Sîrbu și Iolanda Balaș. La caiac-canoe România s-a remarcat prin Ivan Patzaichin iar la canotaj prin Elisabeta Lipă.",
"Gimnastica românească a avut un număr semnificativ de succese fapt pentru care România a devenit cunoscută în întreaga lume. Nadia Comăneci, prin performanțele sale răsunătoare consemnate de istoria sportului ca expresie a perfecțiunii este recunoscută peste ani de mișcarea olimpică ca sportiva secolului al XX-lea.",
"La 2 mai 1910 se înființează grupare polisportiva „Tenis Club Roman” (TCR). Aceasta reunea mai multe discipline: sporturi atletice, canotaj, football-rugby (denumirea englezească a rugby-ului), fotbal, înot, patinaj, sporturi de iarnă, scrimă, tenis și tir. Culorile noului club erau alb si verde, iar numarul membrilor se apropia de 350. Jocul de rugby avea să apară în cadrul acestui club peste doi-trei ani, printre promotorii acestei discipline numărându-se Grigore Caracostea și Mircea Iconomu. La fel cum s-a întâmplat și cu jocul de fotbal, primele noțiuni legate de rugby, precum și cele dintâi baloane de joc, au fost aduse la București de către tineri români care studiaseră la Paris. Acest proces s-a petrecut pe la începutul secolului al XX-lea.",
"Angelica Rozeanu a fost campioană mondială la tenis de masă în anii 1950 – 1955.",
"Jocul de baschet se răspândește în Europa la începutul secolului al XX-lea, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904, de la St. Louis. În 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet Amator (FIBA). România s-a aflat printre cele 8 țări membre fondatoare ale forului mondial alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveția și Portugalia. Din 1935 se dispută campionatele europene (la care a participat și o echipă din această țară). În România, primele demonstrații de baschet au fost efectuate în 1920. Până în 1923, baschetul se practica în special în liceele din capitală, organizându-se sporadic competiții interșcolare. Federația Română de Baschet și Volei ia ființă în 1931. Dintre performanțele României pe plan internațional menționăm clasarea de 3 ori pe locul IV la campionatele feminine europene (1964, 1966, 1968) și de 2 ori pe locul V la cele masculine (1957, 1967). În 1981, la Campionatele Mondiale Universitare echipa de fete a României s-a clasat pe locul III, cucerind medalia de bronz, iar echipa masculină a ocupat locul IV.",
"În România, scrima este rezultatul împletirii mânuirii armelor și activităților militare organizate cu influența străină pătrunsă prin intermediul războaielor și schimburilor economice și culturale, fiecare epoca aducându-și contribuția la scrima sportivă de astăzi. În perimetrul țării această activitate s-a aflat printre primele discipline sportive. Prima participare românească la un concurs internațional de scrimă are loc în 1910, în Franța, Mihai Savu ocupând locul I. În 1911, la Paris, românul Dinu Cesianu cucerește primul loc la un concurs internațional de spadă. În 1932, forul sportiv U.F.S.R. recunoaște oficial Federația Română de Scrimă.",
"În data de 2 noiembrie 2019, scrimera Ana Maria Brânză a câștigat Cupa Mondială la spadă de la Tallinn, Estonia, după ce a învins-o, în finală, pe rusoaica Violetta Kolobova, cu 15-13. În data de 26 ianuarie 2020, Ana Maria Brânză a câștigat medalia de aur la Grand Prix-ul de la Doha, Qatar.",
"Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Primul concurs organizat de atletism are loc în 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. La atletism, Gabriela Szabó a fost, de asemenea, de trei ori campioană mondială.",
"La înot, David Popovici a doborât în 2021 două recorduri mondiale la juniori în probele de 100 și 200 metri liber, a câștigat o medalie de aur la Campionatele Europene de Seniori și două de aur la Juniori. În 2022 a obținut 14 medalii în diverse competiții europene sau mondiale (dintre care 11 sunt de aur) și a doborât un nou record mondial - în proba de 100 metri liber - vechi de 13 ani."
]
],
"images": [
[
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/3b/Scrisoarea_lui_Neacsu.jpg/220px-Scrisoarea_lui_Neacsu.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Scrisoarea lui Neacșu, cel mai vechi document conservat scris în limba română'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/dc/Rum%C3%A2nia_v%C4%83zut%C4%83_de_Cezar_Bolliac.jpg/250px-Rum%C3%A2nia_v%C4%83zut%C4%83_de_Cezar_Bolliac.jpg', 'alt': '', 'caption': 'O hartă a ipoteticei Rumânii (România), datată 1855, realizată de Cezar Bolliac'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f8/Misu_Popp_-_Mihai_Viteazul.jpg/250px-Misu_Popp_-_Mihai_Viteazul.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Mihai Viteazul'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/ee/King_Carol_I_of_Romania_with_his_nephew_and_great_nephew.jpg/160px-King_Carol_I_of_Romania_with_his_nephew_and_great_nephew.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Regele Carol I cu nepotul său Ferdinand și cu fiul acestuia, Carol'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9d/Al_I_Cuza.jpg/250px-Al_I_Cuza.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Alexandru Ioan Cuza'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f9/Bucegi_Sphinx%2C_Romania.jpg/250px-Bucegi_Sphinx%2C_Romania.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Munților Bucegi, la 2216 metri altitudine, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/52/Physical_map_of_Romania.jpg/330px-Physical_map_of_Romania.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Hartă topografică a României'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/87/Romania_general_map-ro.png/300px-Romania_general_map-ro.png', 'alt': '', 'caption': 'Harta generală a României'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c5/Pelicani_din_Delta_Dunarii.PNG/250px-Pelicani_din_Delta_Dunarii.PNG', 'alt': '', 'caption': 'Pelicani zburând deasupra Dunării în Deltă'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/ca/Lipovean.jpg/260px-Lipovean.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Delta Dunării'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/69/Dias.Roman-Est.png/330px-Dias.Roman-Est.png', 'alt': '', 'caption': 'Răspândirea celor patru \"limbi romane orientale\" sau \"dialecte ale limbii române\" (conform celor două puncte de vedere prezente printre lingviști)'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/ae/Carol_Popp_de_Szatmary_-_T%C3%A2rgul_Dragaica.jpg/330px-Carol_Popp_de_Szatmary_-_T%C3%A2rgul_Dragaica.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Târgul Drăgaica – Carol Popp de Szathmáry'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/86/Rom%C3%A2nii_pe_jude%C8%9Be_%28Rom%C3%A2nia%2C_1930-2021%29.jpg/250px-Rom%C3%A2nii_pe_jude%C8%9Be_%28Rom%C3%A2nia%2C_1930-2021%29.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Românii pe județe(Recensăminte 1930–2021)'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f8/Romania_Rohia_Monastery_Wooden_Church.jpg/250px-Romania_Rohia_Monastery_Wooden_Church.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia, Maramureș'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b7/Universitatea_din_Bucuresti_din_Piata_Universitatii.jpg/260px-Universitatea_din_Bucuresti_din_Piata_Universitatii.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București (UB)'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/db/Rectoratul_Politehnicii%2C_noaptea_%281%29.jpg/260px-Rectoratul_Politehnicii%2C_noaptea_%281%29.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Clădirea rectoratului Universității Politehnica'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d3/Bucharest-Skyline-01.jpg/270px-Bucharest-Skyline-01.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Piața Universității și Palatul Parlamentului în fundal'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/bb/Rom%C3%A2nia_regiuni_dezvoltare.svg/330px-Rom%C3%A2nia_regiuni_dezvoltare.svg.png', 'alt': '', 'caption': 'Regiunile de dezvoltare ale României'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/5d/Tower_Center_International%2C_Bucharest.jpg/330px-Tower_Center_International%2C_Bucharest.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Tower Center International'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/37/Romania-drumuri.svg/330px-Romania-drumuri.svg.png', 'alt': '', 'caption': 'Hartă cu rețeaua rutieră din România'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/0a/Titan_metro_station_2.jpg/330px-Titan_metro_station_2.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Stația de metrou Titan'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/ba/CFR_96_at_Gara_de_Nord%2C_2006.jpg/220px-CFR_96_at_Gara_de_Nord%2C_2006.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Căile Ferate Române'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4b/Piata_Mica_si_Turnul_Sfatului.jpg/330px-Piata_Mica_si_Turnul_Sfatului.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Piața Mică din Sibiu cu Turnul Sfatului în centru'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c1/Bradet.peste_sat.jpg/330px-Bradet.peste_sat.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Vedere peste satul Brădet cu biserica de lemn'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/dc/Eminescu.jpg/250px-Eminescu.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Mihai Eminescu'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e3/Ion_Luca_Caragiale_-_Foto04.jpg/250px-Ion_Luca_Caragiale_-_Foto04.jpg', 'alt': '', 'caption': 'I.L. Caragiale'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/90/Nicolae_Grigorescu_-_Car_cu_boi.jpg/220px-Nicolae_Grigorescu_-_Car_cu_boi.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Nicolae Grigorescu – Car cu boi (1899) – Galeria Națională, București'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9a/Revolutionary_Romania_by_C_D_Rosenthal.jpg/170px-Revolutionary_Romania_by_C_D_Rosenthal.jpg', 'alt': '', 'caption': 'România RevoluționarăC. D. Rosenthal'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1d/4%2C_Strada_Stavropoleos%2C_Bucharest_%28Romania%29_1.jpg/250px-4%2C_Strada_Stavropoleos%2C_Bucharest_%28Romania%29_1.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Biserica Stavropoleos, arhitect necunoscut, 1724, un exemplu de arhitectură brâncovenească din perioada fanariotă'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/8d/Palatul_%C8%98tirbei%2C_Bucuresti.jpg/220px-Palatul_%C8%98tirbei%2C_Bucuresti.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Palatul Știrbei de pe Calea Victoriei, c. 1835, de Michel Sanjouand; cu un etaj cu cariatide adăugat în 1882 de Joseph Hartmann, un exemplu de arhitectură neclasică de secol 19 dinainte domnia lui Alexandru Ioan Cuza'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/69/Hotels_in_Mamaia%2C_Romania%2C_during_the_1960s_or_1970s.webp/250px-Hotels_in_Mamaia%2C_Romania%2C_during_the_1960s_or_1970s.webp.png', 'alt': '', 'caption': 'Hoteluri în Mamaia, modernism postbelic, foarte asemănătoare din punct de vedere estetic cu ce se construia în Vestul Europei în anii’ 50 și 60, Cezar Lăzărescu et al., 1958-1961'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f9/Belle_%C3%89poque_or_interwar_photo_of_Beaux_Arts_buildings_in_Ovidiu_Square%2C_Constan%C8%9Ba%2C_Romania.jpg/250px-Belle_%C3%89poque_or_interwar_photo_of_Beaux_Arts_buildings_in_Ovidiu_Square%2C_Constan%C8%9Ba%2C_Romania.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Clădiri în Piața Ovidiu, Constanța, arhitecți necunoscuți, c. 1900–1910, demolate în anii’ 80 cu excepția celei neoromânești din dreapta, parte a procesului de sistematizare'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/80/Libraria_Carturesti_Carusel_-_Interior_ziua.jpg/250px-Libraria_Carturesti_Carusel_-_Interior_ziua.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Interiorul librăriei Cărturești Carusel din București, o fostă bancă din anii 1900 pe Strada Lipscani, renovată și transformată într-o librărie în 2015'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/b/b9/4A%2C_Strada_Dimitrie_Racovi%C8%9B%C4%83%2C_Bucharest_%28Romania%29.jpg/250px-4A%2C_Strada_Dimitrie_Racovi%C8%9B%C4%83%2C_Bucharest_%28Romania%29.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Strada Dimitrie Racoviță nr. 4A, București, de Corina Dîndărean, 2017'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9e/Soldiers_on_parade.jpg/330px-Soldiers_on_parade.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Paradă militară de Ziua Națională a României'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/40/Romanian_troops.jpg/330px-Romanian_troops.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Trupe române în Afganistan'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/AcademiaMilitaraB2.JPG/250px-AcademiaMilitaraB2.JPG', 'alt': '', 'caption': 'Universitatea Națională de Apărare „Carol I” cu Monumentul Eroilor Patriei'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d1/Gheorghe_Hagi3_cropped.jpg/170px-Gheorghe_Hagi3_cropped.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Gheorghe Hagi'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/69/RO_B_National_Arena_opening_day_1.jpg/250px-RO_B_National_Arena_opening_day_1.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Arena Națională, București'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/cc/Simona_Halep_%2819143181691%29.jpg/250px-Simona_Halep_%2819143181691%29.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Simona Halep'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/32/20170613_Handball_AUT-ROU_Cristina_Neagu_8446_.jpg/250px-20170613_Handball_AUT-ROU_Cristina_Neagu_8446_.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Cristina Neagu'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fa/Sandra_izbasa.jpg/200px-Sandra_izbasa.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Sandra Izbașa'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/ea/Nadia_Com%C4%83neci_1976.jpg/250px-Nadia_Com%C4%83neci_1976.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Nadia Comăneci'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/cb/Ana_Maria_Branza_Challenge_International_de_Saint-Maur_2013_n02.jpg/250px-Ana_Maria_Branza_Challenge_International_de_Saint-Maur_2013_n02.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Ana Maria Brânză'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/2d/Constantina_Tomescu_cropped.jpg/160px-Constantina_Tomescu_cropped.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Constantina Diță-Tomescu'}"
]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:07.758229Z"
]
}
|
a5737a406a909871035a6044529b1b9b
| 458
|
Limbi romanice
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbi_romanice
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară. Fac parte din subfamilia italică a limbilor indo-europene. Au mai mult de 700 de milioane de vorbitori nativi răspândiți în întreaga lume, mai ales în Europa, America de Sud și Africa.",
"Limbile romanice își au rădăcinile în așa-numită latină vulgară, sociolectul popular al limbii latine vorbit de legionari, colonizatori și comercianți ai Imperiului roman, deosebit de limba clasică folosită de clasele superioare ale societății. Între anii 350 î.Hr și 150 d.Hr., expansiunea imperiului a dus la aceea că latina a devenit limba dominantă a Europei de Vest și de Sud continentale, influențând de asemenea dialectele folosite în Marea Britanie, Africa de Nord și partea de nord a Balcanilor.",
"În timpul căderii Imperiului și după împărțirea lui în secolul al V-lea, dialectele latine au început să se diferențieze ducând la apariția limbilor noi. Imperii de peste mări create de Portugalia, Spania și Franța au dus la răspândirea limbilor romanice în lume. Acum, peste 70% din vorbitorii limbilor neolatine trăiesc în afara Europei.",
"În ciuda influențelor din limbile germanice și cele preromane, iar în cazul limbii române din cele slave – fonologia, morfologia, lexica și sintaxa tuturor limbilor romanice au evoluat în cea mai mare parte din latina vulgară. Toate au pierdut sistemul de declinare al limbii latine (totuși româna și-a dezvoltat unul prin punerea pronumelor demonstrative latine la sfârșitul cuvintelor) și prin urmare folosesc mai multe prepoziții.",
"Un studiu din 1949 al lingvistului Mario Pei care analizează gradul în care șapte limbi romanice s-au separat de latina vulgară în ceea ce privește vocalizarea accentului, a dat următoarele măsurători ale divergenței (cu procente mai mari indicând o divergență mai mare față de vocalele accentuate ale Latină vulgară):",
"Studiul a subliniat, totuși, că acesta a reprezentat doar „o demonstrație foarte elementară, incompletă și provizorie” a modului în care metodele statistice ar putea măsura schimbările lingvistice, au atribuit valori punctuale „foarte arbitrare” diferitelor tipuri de schimbări și nu au comparat limbile din eșantion cu privire la nicio caracteristică sau formă de divergență, altele decât vocalele accentuate, printre alte avertismente.",
"Teritoriul pe care se vorbesc astăzi limbi romanice nu coincide cu cel al Imperiului Roman. Au fost pierdute pentru romanitate mai multe zone (Panonia, Dalmația, Thracia, Grecia, Moesiile (parțial întrucât există minoritatea română/vlahă sau aromână) Britania, Germania, Africa de nord). Acestea poartă numele de Romania Submersa („scufundată“) și mai păstrează uneori forme ale romanității în toponimie și vocabular.",
"Similaritățile lexicale și gramaticale ale limbilor romanice, precum și latina și fiecare dintre ele, pot fi puse în evidență cu ajutorul exemplelor următoare:",
"SIL International a alcătuit pentru limbile romanice clasificarea de mai jos.",
"Următoarele limbi creole s-au format având la bază limbi romanice. Se indică locul unde se vorbesc aceste limbi."
]
],
"images": [
[
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/2e/Idiomas_y_dialectos_romances.png/678px-Idiomas_y_dialectos_romances.png', 'alt': '', 'caption': 'Limbi romanice'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/96/Western_and_Eastern_Romania.PNG/220px-Western_and_Eastern_Romania.PNG', 'alt': '', 'caption': 'Limbile romanice de est, de vest și sudice'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/20/Italic_languages_tree.svg/500px-Italic_languages_tree.svg.png', 'alt': '', 'caption': 'Ramura italică a limbilor indo-europene'}"
]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:08.808420Z"
]
}
|
1e80c639229e4aba07c4d518388ed30a
| 5,554
|
Roman, România
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Roman,_România
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Roman este un municipiu în județul Neamț, Moldova, România. Este situat în partea centrală a podișului Moldovei, în județul Neamț, la confluența râurilor Siret și Moldova. Dacă la recensământul din anul 1992, orașul avea o populație de 80.328 de locuitori, în anul 2011 aceasta a coborât până la 50.713, importantul spor negativ datorându-se migrației interne și celei externe.",
"Orașul este situat în centrul regiunii istorice Moldova, în depresiunea Romanului, la nord de confluența râului Moldova cu Siretul și se află la o distanță de 82 de kilometri de Iași, fosta capitală a Moldovei. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN2 (parte a drumului european E85 care leagă orașul lituanian Klaipeda de nordul Greciei, respectiv orașul Alexandroupolis), care îl leagă spre nord de Suceava și spre sud de Bacău, Focșani, Buzău și București. La Roman, acest drum se intersectează cu șoseaua națională DN15D care îl leagă spre vest de Piatra Neamț și spre est de Vaslui. Tot din DN2, la Roman mai pornesc șoselele județene DJ207B, care îl leagă spre nord de Cordun și Săbăoani (unde se termină tot în DN2); DJ201A, care duce spre nord-est la Tămășeni și mai departe în județul Iași la Răchiteni (unde se termină în DN28); și DJ207A, care duce spre est la Sagna, Bâra, Boghicea și mai departe în județul Iași la Sinești și Popești.",
"Gara Roman este stație a magistralei feroviare 500 care leagă Bucureștiul de frontiera Ucraina, Vicșani. Istoric, gara din Roman a fost construită pentru a deservi căile ferate București–Galați–Roman și Suceava-Roman. Din magistrala 500, la Roman se ramifică magistrala secundară Roman–Buhăiești.",
"Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Roman se ridică la 48.644 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 50.713 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,05%), cu o minoritate de romi (2,18%), iar pentru 16,4% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,15%), cu o minoritate de romano-catolici (11,52%), iar pentru 17,75% nu se cunoaște apartenența confesională.",
"Primele mențiuni le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 și în Cronica lui Nestor. Primul document intern este un hrisov de danie din 30 martie 1392. Se apreciază că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului. Romanul a fost de-a lungul istoriei sale unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei, fiind un oraș cosmopolit datorită prezenței mai multor grupuri etnice, cuprinzând, pe langă comunitatea româneasca, comunități importante de armeni, evrei și o importantă comunitate catolică. Roman I i-a eliberat pe evrei de serviciul militar în schimbul unui impozit. Distrus în mare parte în 1467, în timpul campaniei lui Matei Corvin în Moldova, a fost refăcut de Ștefan cel Mare.",
"Importanța Romanului medieval este arătată de prezența în oraș a unei arhiepiscopii, care a avut și rol de mitropolie a Romanului și a Țării de Jos a Moldovei. Neavând documente certe care să ateste cu precizie data întemeierii arhiepiscopiei, istoricii consideră că aceasta a fost cel mai probabil înființată în perioada 1408 - 1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, cel care este considerat organizatorul ierarhiei bisericești din Moldova. Dimitrie Cantemir menționa în \"Descrierea Moldovei\" că \"dupa ce s-au înmulțit locuitorii din Moldova, lucrul acesta a ajuns prea greu ca să poată să-l împlinească un om singur, pentru înlesnirea mitropolitului s-au mai făcut în Moldova încă alte trei scaune arhierești, unul la Roman, altul la Rădauți și al treilea la Huși; dar numele de episcop s-a dat numai vlădicilor de la Rădauți și de la Huși. Cel de la Roman a fost numit arhiepiscop și i s-a îngăduit să poarte la slujba bisericească mitra arhierească, dar el nu este mai mare peste ceilalți episcopi, nu are decât întâietate\".",
"Orașul Roman a fost reședința ținutului Roman și a fost reședința Țării de Jos a Moldovei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Romanul era comună urbană, reședință a județului Roman și avea 14019 locuitori ce trăiau în circa 2500 de case. În oraș existau un seminar cu 4 clase, un gimnaziu, o școală profesională de băieți și una de fete, trei școli primare de băieți și două de fete, plus câte o școală de băieți și una de fete a comunității armenești; șase biserici ortodoxe, o capelă ortodoxă, una catolică, o biserică armenească (datând din 1809) și un spital. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului, funcționa și comuna Carol I, al cărui sat de reședință formează astăzi cartierul Nicolae Bălcescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul în continuare ca reședință a aceluiași județ și având 18300 de locuitori.",
"În 1950, Romanul a căpătat statut de oraș regional și a devenit reședință a raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952-1956, din Regiunea Iași). Reforma administrativă a lui Nicolae Ceaușescu din 1968 nu a reînființat județul Roman, orașul primind statut de municipiu și trecând la județul Neamț.",
"Municipiul Roman este administrat de un primar și un consiliu local compus din 21 consilieri. Primarul, Laurențiu Leoreanu, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 1 noiembrie 2024. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:",
"Primăria Roman funcționează într-o clădire construită în anii 1935-1937, în Piața Roman-Vodă, nr. 1.",
"Până în 1990, cele mai importante întreprinderi din Roman erau Întreprinderea de Țevi Roman (înființată în anul 1957), Întreprinderea Mecanică Roman (fostul arsenal al armatei) și Întreprinderea de Fire și Fibre Poliamidice Roman (înființată în anul 1979, construită pe locul fostului aerodrom Roman) . După 1990, Întreprinderea de Țevi Roman a devenit PETROTUB S.A. (în prezent ArcelorMittal Roman), Întreprinderea Mecanică Roman s-a divizat în Umaro S.A. și FONTAX S.A. (ulterior desființată), Întreprinderea de Fire și Fibre Poliamidice a devenit POLIROM S.A. și este în lichidare.",
"S-au mai înființat de asemenea un \"pension\" de băieți, două pensioane de fete și o școală armenească.",
"În secolul al XVII-lea, pe lângă mănăstirea „Sfinții Voievozi” s-a organiat o bolniță.",
"Se mai construiește o policlinică stomatologică, un leagăn pentru copii, cinci dispensare urbane, un spital de boli contagioase.",
"Rețeaua de asistență medicală este susținută și de o rețea de farmacii. De asemenea, asociația \"Precista Mare\" oferă servicii medicale și asistență la domiciliu.",
"De importanță culturală sunt Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, Muzeul de Știinte Naturale. În plin centru al orașului se află, deși în paragină, casa dirijorului Sergiu Celibidache, cunoscută și cu numele de Casa vornicului Done. La câțiva kilometri de oraș se află vestitul Han al Ancuței, vizitat de scriitorul Mihail Sadoveanu, reconstruit în aceleași locuri după ce a fost odată mistuit de flăcări.",
"Catedrala arhiepiscopala a Romanului a fost construita de catre domnitorul Petru Rareș pe locul vechii catedrale mitroplitane care data din secolul al XIV-lea. Lucrările la actuala catedrală arhiepiscopală au durat timp de 8 ani, încheindu-se în 1550 prin grija soției lui Petru Rareș, Elena Doamna și a fiilor săi Iliaș, Ștefan și Constantin, după cum rezultă din textul inscripției originare, în care numele fiului cel mare (Iliaș) a fost șters ulterior, în urma trecerii sale la islam. În perioada 1990 – 2005 s-au efectuat lucrări de restaurare a picturilor și clopotniței și s-a refacut acoperișul conform stilului tradițional moldovenesc.",
"Un alt monument important, situat în vecinatatea Episcopiei, este Biserica \"Precista Mare\". Ea face parte din categoria marilor ctitorii voievodale, fiind rodul evlaviei și strădaniilor Doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpușneanu, care a ridicat acest lăcaș de închinăciune în anul 1569, pe locul altuia mai vechi. Lucrările de construcție s-au desfășurat în prima parte a scurtei domnii a lui Bogdan Lăpușneanu (1568 - 1572). Biserica a fost restaurată succesiv în 1753 de către epicopul Ionichie în timpul domniei lui Constantin Racoviță, în 1784 de către egumenul Gherasim Putneanul, în 1944 și 1977 a fost restaurată datorită deteriorărilor produse de cutremure. Dintre obiectele reprezentative amintim grupul celor 40 de icoane praznicale pictate de zugravi anonimi în anii 1793 - 1794, la comanda egumenului Gherasim Putneanul.",
"Biserica \"Precista Mică\" (str. Sucedava) a fost ridicată pe locul unui vechi lăcaș de lemn ridicat la începutul secolului al XVIII-lea sau chiar mai înainte. Construcția actualului edificiu a început în 1791 prin grija preotului Constantin (fiul preotului Ioniță), iar biserica a funcționat - cu un acoperământ provizoriu - până în 1826, când se termină zidăria. Monumentul are un plan simplu, cruciform, cu sânurile laterale ușor pronunțate, care îl încadrează stilului moldovenesc, în varianta specifică secolului al XVIII-lea. Nu are turle, turnul-clopotniță s-a zidit separat, iar pridvorul a fost adăugat în 1855. Având de suferit în urma cutremurului din noiembrie 1940 și mai apoi a războiului, monumentul a fost restaurat în 1946, cele mai recente lucrări de reparație încheindu-se la începutul anilor 2000.",
"Actul de atestare a monumentului este hrisovul datat 2 mai 1753 care face din \"Ștefan Vodă cel Bun\" (adică Ștefan cel Mare), ctitorul bisericii cu hramul \"Sfinții Voievozi\". După 1695, Biserica Albă a mai suferit - fără nici o îndoială - mai multe lucrări de reparații și restaurări, care nu au dus însă la modificări structurale. În veacul trecut, cele mai ample lucrări s-au desfășurat în 1928 (când s-a adăugat și un pridvor aflat în totală contradicție cu linia constructivă a monumentului), în 1971, 1979 și, mai recent, în 1985, când s-a realizat restaurarea și consolidarea temeinică a acestui valoros monument.",
"Acest lăcaș a fost ridicat probabil pe la 1600 și atestat documentar în \"mărturisirea hotarnică\" din 3 septembrie 1752 cerută voievodului Constantin Cehan Racoviță de către episcopul Ioanichie al Romanului. Vechea biserică de lemn a fost înlocuită cu actuala biserică de zid între anii 1747 - 1769. Inscripția cu litere latine care s-a păstrat deasupra icoanelor împărătești precizează că iconostasul a fost dăruit de către episcopul Gherasim al Romanului în anul 1816. Mai rețin atenția două icoane pictate pe lemn, din secolul al XVIII-lea și o uriașă lumânare de ceară donată în anul 1707 pentru biserica veche de către breasla romilor. Lăcașul de cult este situat in strada Bradului .",
"Comunitatea armeană din Roman a impus ridicarea unei încăpătoare biserici de piatră, realizată în 1609, după cum rezultă din pisania originară. O inscripție de pe peretele nordic informează că edificiul actual este rezultatul unor lucrări mai recente, executate între anii 1863–1868 sub conducerea arhitectului bavarez Johann Brandel din Deggendorf. Deoarece comunitatea armeană din Roman nu mai număra decât câteva familii, iar biserica ce fusese părăsită începuse a intra în ruină, episcopia ortodoxă cu sediul în oraș a obținut în martie 1981 din partea Arhiepiscopiei Armene din București cedarea edificiului „în folosință provizorie pe termen nelimitat”.",
"Prezența unei comunități catolice la confluența Siretului cu Moldova este aproape contemporană cu fondarea orașului, mama mușatinilor, Margareta, fiind catolică. În prezent, funcționează în oraș patru biserici catolice:",
"Romanul a devenit din 1991 principalul centru de formare a călugărilor franciscani minori conventuali, cu un Institut Teologic de Grad Universitar (str. Ștefan cel Mare, nr. 268B) și cu un Liceu Teologic Romano-Catolic \"Sf. Francisc de Assisi\". (sursa: Emil Dumea, Istoria Bisericii Catolice din Moldova, editura Sapientia, Iași, 2006).",
"Hramul bisericii se referă la Sfinții Ioachim și Ana care sunt patronii familiei creștine.",
"Este construită din lemn în stil maramureșan și se găsește în cartierul Favorit pe strada Victor Hugo, în apropierea intrării Stadionului «Moldova» . A devenit biserică parohială, deservind nevoile spirituale ale enoriașilor din cartierul Favorit.",
"A fost construită sub coordonarea preotului paroh Gheorghe Paleu în intervalul 2 martie – 27 aprilie 2008 și sfințită de Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Ioachim Băcăuanul. Clădirea, construită în altă parte, a fost transportată la Roman și ansamblată la fața locului.",
"Este denumită și Biserica Copiilor, deoarece a fost ridicată în locul în care a existat un parc pentru copii, dezafectat, pe un teren donat Eparhiei de către municipialitatea romașcană. Alături, a fost amenajat un nou părculeț, în care copii din zonă să vină să se joace. În incinta bisericii a fost ridicat începând cu anul 2009 cu sprijinul Eparhiei Romanului și Bacăului și sub coordonarea preotului paroh un așezământ social-filantropic intitulat „Micul creștin”.",
"Multe personalități ale evului mediu românesc sau ale epocii moderne s-au născut, au trăit sau doar au poposit pentru o vreme la Roman. Printre aceștia a fost episcopul Macarie, care a trăit la Roman între anii 1531 și 1558. Între anii 1606 și 1612 a trăit la Roman ctitorul mănăstirii Dragomirna, Anastasie Crimca, un neîntrecut miniaturist. Între anii 1665 și 1671 episcopul Dosoftei a tradus și versificat la Roman „Psaltirea în versuri”, tipărită apoi la Kiev în 1673.",
"Marele cronicar Miron Costin, care avea o moșie în apropierea orașului, a trăit și a sfârșit tragic în Roman.",
"Un alt reprezentant al culturii secolului al XVIII-lea, care a trăit și creat la Roman, a fost episcopul Leon Gheucă, posesorul uneia din cele mai bogate biblioteci ale vremii. El a tradus cărți din operele lui Seneca și Platon.",
"Veniamin Costachi, cunoscut ierarh cărturar, a fost episcop de Roman între anii 1796 și 1803. Cel mai de seamă cărturar și ierarh al Romanului medieval a fost Melchisedec Ștefănescu, episcop al Romanului și Hușilor între anii 1879 și 1892. Melchisedec Ștefănescu a fost membru al Academiei Române și a publicat numeroase lucrări și studii, între care se remarcă „Chronica Romanului și Episcopiei de Roman”.În epoca modernă Romanul a dat culturii naționale și universale nume mari în mai toate domeniile. În literatură s-au afirmat: Vasile G. Morțun, Petru Th. Missir, Al. Epure, Otilia Cazimir, Ioan Luca, Ion Sofia Manolescu, Marcel Blecher, Filip Brunea-Fox (deopotrivă prozator și gazetar, \"părintele reportajului românesc\"), Eugeniu Speranția, Cezar Petrescu, Haralamb Zincă și mulți alții.",
"Vremelnic, dar pentru mai lungi perioade, la Roman au poposit Calistrat Hogaș, Nicolae Iorga și George Topîrceanu.",
"Romanul a dat artelor plastice nume ca: Maria Ciurdea Steurer, Constantin Isachie, Marcel Locar, Gh. Iliescu, Crina Lecca, Aurel Vlad și Neculai Păduraru de la Sagna. În muzică s-au făcut cunoscuți romașcanii: Mihai Burada, Paul Ciuntu, Alexandru Zirra și Mihail Jora, care stau alături în istoria muzicii românești și universale de Sergiu Celibidache. Teatrul și filmul din România s-au bucurat de prezența unor artiști din Roman: Nae Roman, Sandu Sticlaru, Ludovic Antal, Jean Petrovici, Virgil Petrovici și marele regizor Jean Mihail."
]
],
"images": [
[
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7b/Curte%26Clopotni%C5%A3%C4%83_Arhiepiscopia_Roman.jpg/250px-Curte%26Clopotni%C5%A3%C4%83_Arhiepiscopia_Roman.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Curtea interioară a Episcopiei ortodoxe a Romanului'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/54/SteagulRoma%C5%9Fcan.JPG/250px-SteagulRoma%C5%9Fcan.JPG', 'alt': '', 'caption': 'Steagul orașului Roman încadrat de cel român și cel al Uniunii Europene'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/21/RO_NT_Roman_Roman_Voda_high_school_main_building.jpg/250px-RO_NT_Roman_Roman_Voda_high_school_main_building.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Colegiul „Roman Vodă”'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1b/RO_NT_Roman_hospital.jpg/250px-RO_NT_Roman_hospital.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Spitalul Municipal de Urgențe din Roman în anul 2008'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/24/Spitalul_Municipal_de_Urgen%C8%9Be_Roman.jpg/244px-Spitalul_Municipal_de_Urgen%C8%9Be_Roman.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Spitalul Municipal de Urgențe din Roman în anul 2022'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e1/RO_NT_Roman_Hogas_villa.jpg/250px-RO_NT_Roman_Hogas_villa.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Vila Liceului, numită și Vila \"Calistrat Hogaș\"'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f2/RO_NT_Roman_episcopal_cathedral.jpg/250px-RO_NT_Roman_episcopal_cathedral.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Catedrala arhiepiscopală ortodoxă din Roman'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/0d/RO_NT_Roman_Dormition_church.jpg/200px-RO_NT_Roman_Dormition_church.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Precista Mare'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d1/Precista_Mic%C4%83_Roman.jpg/250px-Precista_Mic%C4%83_Roman.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Precista Mică'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f3/RO_NT_Roman_white_church_and_belfry.jpg/250px-RO_NT_Roman_white_church_and_belfry.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Biserica Albă'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/cc/RO_NT_Roman_armenian_church_1.jpg/120px-RO_NT_Roman_armenian_church_1.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Biserica armenească din Roman'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/64/Esglesia_catolica_de_Roman.jpg/250px-Esglesia_catolica_de_Roman.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Biserica romano-catolică \"Sf. Tereza\"'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/8a/Igreja_dos_crian%C3%A7as.jpg/200px-Igreja_dos_crian%C3%A7as.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Biserica din lemn'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/8a/Centru_roman.jpg/200px-Centru_roman.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Vedere din zona centrală'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a4/Casa_Roman.jpg/200px-Casa_Roman.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Casă din Centrul Vechi'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c4/Castel_Roman.jpg/250px-Castel_Roman.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Castel în cartierul Colonie, prins între Fabrica de Zahăr și Liceul \"Danubiana\"'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7f/Pietonal_Roman.jpg/200px-Pietonal_Roman.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Imagine din pietonalul Ștefan cel Mare'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/8d/Hala_central%C4%83.JPG/250px-Hala_central%C4%83.JPG', 'alt': '', 'caption': 'Hala Centrală'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7d/RO_NT_Roman_Ioanid_house.jpg/250px-RO_NT_Roman_Ioanid_house.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Biblioteca'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/55/Bust_Celibidache.jpg/150px-Bust_Celibidache.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Bustul și casa în care s-a născut Sergiu Celibidache, situată astăzi pe strada Veronica Micle, nr. 2'}"
]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:09.281854Z"
]
}
|
d2bf7f946752c8fdb24d060bc6cb6a64
| 1,331,169
|
Telekom Romania
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Telekom_Romania
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Telekom Romania este un brand de telecomunicații din România, lansat pe 13 septembrie 2014. Deși se prezintă și comunică sub același brand, serviciile fixe sunt oferite de Telekom Romania Communications SA (fost Romtelecom SA), iar serviciile mobile sunt oferite de Telekom Romania Mobile Communications SA (fost Cosmote Romanian Mobile Telecommunications SA); ambele societăți au sediul în București și reprezintă subsidiara Deutsche Telekom în România. Infrastructura operațională exista cu mult timp înainte, Romtelecom fiind operatorul național de telefonie fixă, domeniu în care a deținut monopolul până la 1 ianuarie 2003, iar Cosmote (ex-Cosmorom) deținând din 1998 una din licențele de telefonie GSM, cu acoperire națională.",
"În iunie 2010 Romtelecom avea în portofoliu 2,6 milioane de clienți de telefonie fixă, iar Cosmote 7,2 milioane de clienți dintre care 21% sunt abonati. La data rebranding-ului (2014), prin comasarea portofoliului de clienți, Telekom Romania a ajuns pe primul loc ca număr de clienți pe piața românească de telecomunicații.",
"Principalele domenii de activitate sub brand-ul consolidat sunt: telefonia mobilă, telefonia fixă, furnizarea de acces la internet și televiziune digitală prin satelit, IPTV și WebTV, noul brand concentrându-se asupra serviciilor integrate (pachete 5 Play). Concurenții principali sunt: RCS & RDS, Vodafone și Orange.",
"Compania Telekom Romania Communications se redenumește Orange Romania Communications, ca urmare a deciziei AGA (Adunarea Generală a Acționarilor) din 10 februarie 2022. Acest pas vine după ce pe 1 ianuarie 2022 sediul social al companiei a fost stabilit în Calea Victoriei nr. 35, 010061, Sector 1, București, România.",
"Continuatoare a fostului Romtelecom, compania Telekom Romania Communications este controlată de Orange România (din 2021 după ce a cumpărat acțiunile de la Deutsche Telekom), care deține 54% din acțiuni. Restul de 46% din acțiuni au rămas în posesia statului român.",
"Continuatoare a fostului Cosmote România, Compania Telekom Romania Mobile Communications este controlată de Deutsche Telekom prin OTE, care deține 100% din acțiuni. La sfârșitul lui 2013, compania avea 6,1 milioane de clienți, dintre care 25,9% erau abonați, iar restul foloseau servicii preplătite. După rebranding, baza de clienți a scăzut dramatic de la 6,1 milioane de utilizatori la 4,84 milioane utilizatori în august 2017."
]
],
"images": [
[]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:09.621269Z"
]
}
|
64a4d6e90310cd313fee5087cec5f786
| 241,786
|
Accademia di Romania
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Accademia_di_Romania
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Accademia di Romania a Roma (Școala română din Roma) este o instituție științifică și culturală înființată la propunere lui Nicolae Iorga (ca și „sora” ei, École roumaine de Fontenay-aux-Roses, lângă Paris) destinată perfecționării tinerilor licențiați români în domeniile științelor umaniste (filologie clasică și modernă, istorie și arheologie), al artelor plastice și arhitecturii.",
"Activitatea științifică a Accademiei este coordonată de Academia Română și Ministerul Educației, cea culturală de către Institutul Cultural Român, iar gestiunea este asigurată de Ministerului Afacerilor Externe al României. Academia este unul dintre cele 15 centre culturale ale României în afara granițelor.",
"Ideea fondării unei „școli românești la Roma” a fost lansată de Vasile Pârvan și Duiliu Zamfirescu, pe la 1914, dar izbucnirea Primului Război Mondial a făcut imposibilă punerea în aplicare a ideii.",
"După război, în 1920, la presiunea lui Nicolae Iorga și a unui grup de parlamentari, a fost acceptă propunerea de a se întemeia două școli românești în străinătate, una la Paris și cealaltă la Roma. Regulamentul de funcționare a fost aprobat de Consiliul de Miniștri în 1921, Școala română din Roma începându-și în mod oficial activitatea pe 1 noiembrie 1922, sub conducerea lui Vasile Pârvan, într-un local închiriat situat în Via Emilio de’ Cavalieri nr. 11.",
"În 1921, Primăria Romei a concesionat suprafața de 50.000 de metri pătrați în parcul Valle Giulia, pe Villa Borghese, pe care, cu sprijinul financiar al BNR, a fost ridicată clădirea, după planurile arhitectului Petre Antonescu. La 27 ianuarie 1928 s-a pus piatra fundamentală a noii clădiri din Valle Giulia în prezența lui Nicolae Titulescu, mai târziu în 1932, instituția s-a mutat în noua clădire, care a fost inaugurată oficial la 10 ianuarie 1933. Pe frontispiciul clădirii era înscris:",
"La etaj, pe placa intitulată „donatori” este înscris un singur nume: Benito Mussolini, conducătorul fascist al Italiei între 1922 și 1943, deși el nu a fost singurul sponsor.",
"În al Doilea Război Mondial fondul de carte a fost trimis în România, pentru a fi salvat, dar pe drumul de întoarcere s-a înjumătățit. Dacă în 1943 biblioteca avea peste 13000 de volume, într-un articol publicat în revista 22 în anul 1998, profesorul Marian Papahagi declara că la acea dată, din fondul de carte original mai existau doar 2500 de volume.",
"În timpul războiului, la Roma a rămas un personal redus, format din directorul de la vremea respectivă, Scarlat Lambrino, Sever Pop și Dinu Adameșteanu. Între 1947, când școala a fost închisă, și 1968 clădirea a trecut printr-o fază de abandon. Academia s-a redeschis în 1969 ca Biblioteca Română la Roma.. De atunci funcționează ca un centru cultural.",
"În 1945 Accademia di Romania a fost unul din membrii fondatori ai Uniunii Internaționale a Institutelor de Arheologie, Istorie si Istoria Artei din Roma. În 2005 a fost reprimită în Uniune și continuă să-și publice Anuarul Ephemeris Dacoromana.",
"În curtea Accademiei di Romania a fost dezvelită în 1994 statuia lui Traian, operă a sculptorului Vasile Gorduz, identică cu Statuia împăratului Traian din București.",
"La 4 aprilie 2011, vis-a-vis de statuia lui Traian a fost dezvelită o statuie reprezentând capul lui Decebal, turnat în bronz de sculptorul ploieștean George Dumitru.",
"De la crearea sa și până în 1947, Accademia găzduia, pentru doi ani, bursieri ai Ministerului Instrucțiunii Publice de la București ce proveneau dintre cei mai buni licentiați ai universităților din București, Cluj, Iași și Cernăuți (pentru această universitate doar până în 1940). Pe perioada șederii la Roma bursierii dispuneau de facilități de studiu (acces gratuit la biblioteci, muzee) și aveau obligația de a realiza două lucrări. La încheierea sejurului de doi ani Accademia nu elibera o diplomă, rezidenții având însă dreptul de a purta titlul de „fost elev al Școlii Române din Roma”.",
"Printre membrii Școlii Române din Roma se numără: Dimitrie Găzdaru, Vasile Christescu, Virgil Vătășianu, Mihai Berza, Grigore Ionescu, Mihail Macrea, Mac Constantinescu, Emil Condurachi, Nicolae Cucu, Dionisie M. Pippidi, Ana Tzigara-Berza, Traian Chelariu, Céline Emilian Marcovici, Zoe Băicoianu, Ion Lucian Murnu, Dinu Adameșteanu, Eugen Drăguțescu, Ștefan Pascu.",
"După proclamarea Republicii Populare Române, ca „Biblioteca Română de la Roma”",
"După Revoluția Română din 1989",
"Ephemeris Dacoromana, publicat de la înființare, este anuarul școlii, în el publicându-se lucrările realizate de membri școlii pe perioada șederii la Roma.",
"Diplomatarium Italicum, publicat începând cu 1925, prezenta colecții de documente păstrate în bibliotecile și din arhivele italiene privind istoria și cultura românilor."
]
],
"images": [
[]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:09.836014Z"
]
}
|
138e62649f29dc266cad4da54b9456e2
| 2,013,517
|
Curent de retur
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Curent_de_retur
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Un curent de retur sau curent longitudinal, denumit adesea curent rip, după denumirea din engleză, este un anumit tip de curent de apă care poate să apară în apropiere de plaje cu valuri care se sparg. Cu toate acestea, un curent de retur poate fi de multe ori greu de observat și absent la valurile care se sparg, și se poate recunoaște doar după încrețirea apei care se îndreaptă înapoi spre mare. Un curent rip este un curent puternic, localizat și îngust, de apă care se deplasează în direcție opusă țărmului, tăind liniile valurilor care se sparg ca un râu care se varsă la mare, și este mai puternic în apropiere de suprafața apei.",
"Curenții de retur pot fi periculoși pentru oamenii din apă. Înotătorii care sunt prinși într-un astfel de curent, care nu înțeleg ce se întâmplă, și care nu au abilitățile necesare, pot să intre în panică, sau să se epuizeze încercând să înoate direct împotriva curentului. Din cauza acestor factori, curenții de retur sunt principala cauză a acțiunilor de salvare ale salvamarilor pe plaje, iar în SUA ele cauzează în medie 46 de decese prin înec pe an.",
"Un curent de retur nu este același lucru cu contracurentul, care apare întotdeauna sub un val. Nici contracurenții, nici curenții de retur nu pot trage o persoană în jos și să o țină sub apă. Un curent de retur pur și simplu transportă obiecte plutitoare, inclusiv oamenii, dincolo de zona de spargere a valurilor.",
"Un curent de retur se formează deoarece vântul și valurile care se sparg împing apa către țărm, iar acest lucru determină o ușoară creștere a nivelului apei de-a lungul țărmului, apă care va tinde să curgă înapoi în larg pe calea de minimă rezistență. Atunci când există o zonă locală puțin mai adâncă, sau o pauză în bancul de nisip sau de corali din dreptul țărmului, acest lucru poate permite apei să curgă mai ușor în larg, și va iniția un curent de retur prin acest spațiu. Apa care a fost împinsă până aproape de plajă curge de-a lungul țărmului zona de retur alimentând curentul, și apoi curge înspre larg în unghi drept față de plajă într-un curent îngust numit „gâtul” returului, unde fluxul este mai rapid. Când apa din curentul de retur ajunge în afara liniei de spargere a valurilor, fluxul se dispersează în lateral, își pierde puterea și se disipă în ceea ce este cunoscut sub numele de „capul” returului.",
"Curenții de retur pot să apară pe un țărm cu terase line acolo unde valurile care se sparg trec aproape perpendicular pe linia țărmului, sau acolo unde topografia subacvatică încurajează curgerea apei spre o zonă anume. Ele se pot forma pe coastele oceanelor, mărilor și lacurilor mari atunci când sunt valuri cu energie suficientă. Locația curenților de retur poate fi dificil de prezis. În timp ce unii tind să se repete mereu în același loc, alții pot să apară și să dispară brusc în locații diferite de-a lungul plajei, în funcție de topografia fundului și de direcția valurilor.",
"Curenții de suprafață pot să apară oriunde există variații puternică de-a lungul țărmului în spargerea valurilor. Această variație poate fi cauzată de unele caracteristici cum ar fi bancurile de nisip (așa cum se arată în diagrama animată), de pontoane și de diguri, și chiar de trecerea unor trenuri de valuri, și sunt adesea situate în locuri ca cele unde există o întrerupere într-un recif sau zone mai joase pe un banc de nisip, și poate chiar adânci canalul printr-un banc de nisip odată format. Curenții de suprafață sunt, de obicei, destul de înguști, dar tind să fie mai frecvenți, mai largi și mai rapizi când și unde valurile care se sparg sunt mari și puternice. Topografia subacvatică locală face unele plaje mai susceptibile la curenți de retur; câteva plaje sunt notorii în acest sens.",
"Deși acești curenți nu sunt maree, în zonele cu maree puternice, curenții de retur pot apărea numai în anumite etape ale ciclului mareic, atunci când apa este suficient de mică pentru a provoca spargerea valurilor deasupra bancului de nisip, și suficient de adâncă pentru ca valurile sparte să curgă peste banc. Dacă țărmul are terasa lină, în unele părți ale lumii, cu diferențe mari între nivelul apei la flux și la reflux, distanța dintre banc si țărm poate varia de la câțiva metri până la un kilometru sau mai mult de la flux la reflux.",
"O concepție greșită destul de comună este faptul că curenții de retur pot doborî un înotător și-l trage sub apă. Acest lucru nu este adevărat, și în realitate un curent de retur este cel mai puternic aproape de suprafață, întrucât fluxul de la fund este încetinit prin frecare. Curentul de retur curge, în general, pe un canal mai adânc, unde valurile sunt mai puțin probabil să se spargă, sau unde se sparg valurile mai departe în larg ca urmare a efectului curentului asupra valurilor, ceea ce duce la iluzia de zonă de apă mai calmă spre țărm, fără valuri, care poate atrage unii înotători spre acea zonă.",
"Curenții de suprafață au un aspect caracteristic, astfel încât pot fi identificați vizual de pe mal. Acest lucru este util pentru salvamari, înotători, surferi, barcagii, scafandri și alții care activează în apă, care ar putea avea nevoie să evite sau să profite de curentul de retur. Curenții de retur de multe ori arată ca un drum sau un râu care curge direct spre mare, și sunt mai ușor de observat și de identificat atunci când zona de spargere a valurilor este privită de la înălțime. Următoarele sunt câteva caracteristici care pot fi utilizate pentru a identifica vizual un curent de retur:",
"Aceste caracteristici sunt utile în procesul de învățare a recunoașterii și înțelegerii naturii curenților de retur, astfel încât o persoană să poată recunoaște prezența unuia înainte de a intra în apă. În SUA, unele plaje au semne create de Administrația Națională Oceanică și Atmosferică și USLA, care explică ce este un curent de retur și cum se poate scăpa de el. Aceste semne sunt intitulate, „Rip Currents; Break the Grip of the Rip”. Cei care merg pe plajă pot obține informații de la salvamari, care sunt mereu cu ochii pe curenții de retur, și care își pot muta steagurile de avertizare astfel încât înotătorii să poată evita curenții.",
"Curenții de retur sunt o potențială sursă de pericol pentru oameni în apele de adâncime mică, cu valuri care se sparg, din mări, oceane și lacuri. Curenții de retur sunt cauza proximă a 80% din operațiunile de salvare efectuate de salvamarii de plajă.",
"Curenții de retur curg de obicei cu aproximativ 0,5 metri pe secundă, dar pot ajunge la 2,5 metri pe secundă, o viteză mai mare decât poate înota oricine. Cu toate acestea, majoritatea curenților de retur sunt destul de înguști, și niciunul nu este foarte larg; înotătorii pot ieși cu ușurință din ei înotând perpendicular pe curent și paralel cu plaja. Înotătorii care nu sunt conștienți de acest fapt se pot epuiza încercând fără succes să înoate împotriva curentului. Curent dispare, de asemenea, complet la cap, în afara zonei de spargere a valurilor, astfel încât există o limită definită a cât de departe de țărm poate fi dus un înotător de către un curent de retur.",
"Într-un curent de retur, moartea prin înec survine atunci când o persoană are abilități limitate de înot și intră în panică, sau atunci când un înotător persistă în încercarea de a înota direct spre țărm împotriva unui curent puternic, devenind în cele din urmă extenuat și în imposibilitatea de a mai rămâne pe linia de plutire.",
"Potrivit Administrația Națională Oceanică și Atmosferică, în medie pe 10 ani, curenții de retur au cauzat moartea a 46 de persoane anual în Statele Unite ale Americii, iar în 2013 au murit în curenți de retur 64 de persoane. Cu toate acestea, United States Lifesaving Association, „estimează că numărul anual al deceselor cauzate de curenții de retur de pe plajele țării depășește 100”.",
"Un studiu publicat în 2013 în Australia a arătat că curenții longitudinali au ucis mai multe persoane pe teritoriul australian decât incendiile, inundațiile, cicloanele și atacurile rechinilor la un loc.",
"O persoană prinsă într-un curent de retur poate observa că el sau ea se îndepărtează de țărm destul de rapid. Adesea nu poate înota direct înapoi spre mal împotriva curentului de retur, deci acest lucru nu este recomandat. Curentul nu trage un înotător la fund, ci pur și simplu îl poartă departe de țărm într-o fâșie îngustă de apă în mișcare. Curentul de retur este ca o bandă de alergat aflată în mișcare, de pe care înotătorul poate ieși înotând perpendicular pe curent, paralel cu malul, în orice direcție, până când iese din curentul de retur, care, de obicei, nu este foarte larg. Odată ieșit din curent, înotul înapoi la mal este relativ ușor în zonele în care se sparg valurile și acolo unde obiectele plutitoare (inclusiv înotătorii) sunt împinse spre mal.",
"Ca alternativă, înotătorii sau cei prinși într-un curent de retur puternic pot sa se relaxeze și să se lase duși de curent (fie plutind, fie călcând apa) până când curentul dispare dincolo de linia de spargere, și atunci ei pot cere ajutor, sau înota înapoi în diagonală în direcția opusă curentului și spre mal.",
"Înotătorii de pe coastă trebuie să înțeleagă pericolul curenților de retur, să învețe cum să-i recunoască și cum să îi evite și, dacă este posibil, să înoate doar în acele zone în care salvamarii sunt la datorie.",
"Persoanele cu experiență și cunoștințe, între care surferii, body-boardiștii, scafandrii, salvamarii și caiaciștii vor folosi uneori curenții de retur pe post de mijloc de transport rapid și simplu atunci când doresc să iasă dincolo de zona de spargere a valurilor."
]
],
"images": [
[
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/88/Rip_current_warning_signs_at_Mission_Beach.JPG/330px-Rip_current_warning_signs_at_Mission_Beach.JPG', 'alt': '', 'caption': 'Semne de avertizare despre curenții de retur, în limbile engleză și spaniolă în Mission Beach, California'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/6d/Backcomp.gif/330px-Backcomp.gif', 'alt': '', 'caption': 'Diagrama văzută de sus cu un curent de retur: valurile care se sparg trec peste un banc de nisip aflat puțin în larg. Apa împinsă în sus poate cel mai ușor să treacă înapoi în mare printr-un gol din bancul de nisip. Astfel se formează un curent de retur rapid.'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1b/Rip_current_warning_signs.png/220px-Rip_current_warning_signs.png', 'alt': '', 'caption': 'O colecție de semne de avertizare despre curenții de retur în Olanda'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9f/Danger_courant_baines.jpg/170px-Danger_courant_baines.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Semn de avertizare în Franța'}",
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fa/Hanakapiai_Beach_Warning_Sign_Only.jpg/150px-Hanakapiai_Beach_Warning_Sign_Only.jpg', 'alt': 'Photo of sign reading \"HANAKAPIAI BEACH WARNING! DO NOT GO NEAR THE WATER UNSEEN CURRENTS HAVE KILLED 83 (displayed as 16 groups of 4 vertical lines with 1 diagonal line marking a group of 5 and three additional lines) VISITORS', 'caption': 'Semn de avertizare de pe traseul către Hanakapiai Beach, Hawaii.'}"
]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:10.262303Z"
]
}
|
9db2065abe967c4233af786d10264df6
| 748,043
|
Baywatch
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Baywatch
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Baywatch este unul dintre cele mai cunoscute seriale TV, producție Germania - Statele Unite ale Americii, filmat intre anii 1989-1999. A continuat până în anul 2001 cu seria Baywatch Hawaii.",
"Serialul prezintă întâmplările de zi cu zi ale unei echipe de salvamari, viața lor și cazurile întâlnite.",
"A intrat în Cartea Recordurilor pentru cel mai vizionat serial TV din toate timpurile, atingând peste 1 miliard de telespectatori într-o săptămână. După difuzarea primului sezon, la canalul de televiziune american NBC, serialul s-a suspendat datorită audienței mici și faptului că studiourile în care s-au filmat aceste episoade s-au retras din producție.",
"Ulterior a fost reluat, în anul 1991, având un succes nesperat, în special pe piața internațională.",
"Pentru că în anul 1999 costurile de producție s-au mărit foarte mult, nu a mai fost posibilă continuarea serialului aici și s-a decis mutarea lui în Australia. După episodul pilot, producția a fost oprită în totalitate pentru că locuitorii din Avalon (New South Wales, Australia) s-au plâns cu privire la fragilitatea deja existentă a ecosistemului.",
"Regizorii filmului au fost Reza Badiyi, Cliff Bole, Gabrielle Beaumont, Michael Berk, Gregory J. Bonann, Charles Braverman, Paul Cajero, Roy Campanella, Gary Capo, Lyndon Chubbuck, David Hasselhoff, Monte Markham și din distribuție au făcut parte: David Hasselhoff (Mitch Buchannon), Michael Newman (Mike 'Newmie' Newman), Michael Bergin (Jack \"J.D.\" Darius), Jason Brooks (Sean Monroe), Brooke Burns (Jessie Owens), Stacy Kamano (Kekoa Tanaka), Simmone Mackinnon (Allie Reese), Jason Momoa (Jason Ioane), Brandy Ledford (Dawn Masterton), Krista Allen (Jenna Avid), Parker Stevenson (Craig Pomeroy), Brandon Call (Hobie Buchannon), Shawn Weatherly (Jill Riley), Erika Eleniak (Shauni McClain), David Charvet (Matt Brody), Billy Warlock (Eddie Kramer), Monte Markham (căpitanul Don Thorpe), Nicole Eggert (Roberta 'Summer' Quinn), Pamela Anderson (C. J. Parker), Loni Christine Willison."
]
],
"images": [
[]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:10.456976Z"
]
}
|
bc04c774687f03a77d7b89b08ea5d990
| 1,363,046
|
Servicii de urgență din România
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Servicii_de_urgență_din_România
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
".",
"Serviciile de urgență din România sunt agenții (structuri) specializate de intervenție care asigură soluționarea imediată a problemelor specifice urgențelor[1]. Ele sunt fie publice (de interes general, coordonate de autoritățile administrației publice și disponibile tuturor cetățenilor), fie private.",
"În caz de urgență, alarmarea structurilor publice specializate în acest sens se poate face telefonic prin intermediul Sistemului Național Unic pentru Apeluri de Urgență(SNUAU), formându-se numărul unic pentru apeluri de urgență 112 valabil în Europa continentală. În unele țări, un număr este utilizat pentru toate serviciile de urgență(de exemplu, 911 în America, 999 în Marea Britanie. În unele țări, fiecare serviciu de urgență are propriul număr de urgență. Unele departamente de pompieri oferă servicii medicale de urgență împreună cu serviciile lor primare.",
"În România principalele servicii specializate de urgență de interes național sunt:",
"Aceste servicii pot fi furnizate de unul dintre serviciile de bază sau de către un guvern separat sau un organism privat.",
"Aceste instituții, societăți comerciale, grupuri și organizații răspund la situații de urgență și oferă alte servicii legate de siguranță fie ca parte a sarcinilor lor la locul de muncă, ca parte a misiunii principale a afacerii sau preocupărilor lor, sau ca parte a serviciilor lor.",
"Gestionarea eficientă a serviciilor de urgență necesită ca agențiile din mai multe servicii diferite să colaboreze strâns și să aibă linii de comunicare deschise. Majoritatea serviciilor au sau ar trebui să aibă proceduri și legături pentru a asigura acest lucru, deși absența acestora poate fi grav dăunătoare bunei funcționări. Uneori poate exista tensiune între servicii din mai multe alte motive, inclusiv membri ai echipajului profesioniști versus voluntari, sau pur și simplu în funcție de zonă sau divizie. Pentru a ajuta comunicațiile eficiente, diferite servicii pot împărtăși practici și protocoale comune pentru anumite situații de urgență pe scară largă. În Marea Britanie, protocoalele comune utilizate în mod obișnuit includ CHALET și ETHANE în timp ce în SUA, Departamentul pentru Securitate Internă a solicitat implementarea la nivel național a sistemului național de gestionare a incidentelor (NIMS), din care face parte sistemul de comandă a incidentelor (ICS)."
]
],
"images": [
[
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/13/Emergency_sevices_attending_the_accident_-_Flickr_-_Highway_Patrol_Images.jpg/250px-Emergency_sevices_attending_the_accident_-_Flickr_-_Highway_Patrol_Images.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Poliția, pompierii și serviciile medicale la locul unei accident rutier în New South Wales, Australia'}"
]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:10.686604Z"
]
}
|
95afd2033e7a73589d8f9d636e063e98
| 2,826,672
|
Primul răspuns certificat
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_răspuns_certificat
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Primul răspuns certificat este o persoană care a finalizat un curs și a primit certificat în acordarea de îngrijiri pre-spitalicești pentru urgențe medicale. Persoanele certificate sunt acelea care au mai multe informații decât cei care au fost instruite pentru acordarea primului ajutor de bază și resuscitarea cardiopulmonară(RCP), dar au cunoștințe de îngrijire medicale avansate (tehnicienii medicali de urgență - EMT) și paramedicii). Asistența medicală avansată este de obicei oferită de EMS, deși unii ofițeri de poliție și pompieri se antrenează și pentru a deveni tehnicieni medicali de urgență sau paramedici.",
"În Franța, îngrijirea pre-spitalicească este efectuată fie de primii pompieri certificați veniți la fața locului (sapeurs-pompiers, în majoritatea situațiilor de urgență), fie de la o companie de ambulanță privată (urgența la domiciliu), sau de către o echipă medicală care include un medic, o asistentă medicală și un tehnician de ambulanță(numit „ SMUR ”). Scara intermediară, asistenta de pompieri (infirmier sapeur-pompier, ISP), este doar o evoluție recentă și este realizată de asistenții care au fost instruiți special acționând cu protocoale de urgență; aceste asistente medicale sunt echivalentul francez al paramedicilor. Sosirea primilor respondenți este astfel cel mai frecvent rezultat al unui apel de urgență. În plus, în Franța există o rețea de asociații de prim-răspuns, precum Crucea Roșie Franceză (Croix-rouge française), Protecția Civilă Franceză (Protection civile), FFSS (Fédération Française de Sauvetage et de Secourisme) sau altele.",
"Primele persoane certificate în asistență de urgență medicală din SUA pot oferi asistență de urgență inițială mai întâi la fața locului (poliție/ pompieri/căutare și salvare) sau pot sprijini tehnicienii medicali de urgență și paramedicii. Abilitățile permise la acest nivel sunt foarte asemănătoare cu cei din EMT, inclusiv controlul sângerării, ventilația cu presiune pozitivă cu o mască, căile respiratorii orale, căile respiratorii nazale, administrarea suplimentară de oxigen, aspirația, resuscitarea cardiopulmonară(CPR), utilizarea unui sistem extern automat defibrilator(DEA), stabilizarea manuală a fracturilor și asistarea în administrarea medicamentelor de bază. De asemenea, sunt instruiți în ambalarea, mutarea și transportul pacienților.",
"La National Fire Protection Association standardele 1006 [8] și 1670 afirmă că toți „salvatori“ trebuie să aibă o pregătire medicală pentru a efectua orice operațiuni de salvare inclusiv tăierea vehiculul în sine în timpul unei descarcerare.",
"Primul curs de instruire pentru lucrătorii din serviciile de urgență (pompierii profesioniști și voluntari) cuprinde cunoștințe strict minime pentru rezolvarea unei situații de urgență inclusiv acordarea primului ajutor medical.",
"Personal intervenții non-tradiționale include:"
]
],
"images": [
[]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:10.939249Z"
]
}
|
f9db3f2a1c74b5e81537f3dd5eee70a7
| 1,068,040
|
Nu filmăm să ne-amuzăm
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nu_filmăm_să_ne-amuzăm
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Nu filmăm să ne-amuzăm este un film de comedie românesc din 1975, regizat de Iulian Mihu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Jean Georgescu, Gina Patrichi, Violeta Andrei și Aimée Iacobescu.",
"Acțiunea filmului se referă la producerea unui film românesc despre niște bișnițari care încearcă să-și rotunjească veniturile în anul 1968 pe litoralul Mării Negre. Sunt prezentate mai multe acțiuni în paralel, care sunt explicate publicului de actorul Toma Caragiu.",
"Directorul unei case de filme (interpretat de Mircea Albulescu) consideră „apt pentru producție” scenariul filmului Castele de nisip. Bătrânul regizor (Jean Georgescu) este însă nemulțumit de miza măruntă a comediei, cei criticați fiind „niște amărâți de bișnițari, niște pârliți”. În plus, actorul Ștefan Trănică, care trebuia să interpreteze rolul ofițerului de miliție și al directorului închisorii, joacă în alt film în același timp și nu poate veni. Toma Caragiu acceptă însă rolul responsabilului de restaurant Berbecaru, deși nu-i place scenariul. Alți actori consideră dialogurile vulgare și personajele anoste. Pentru a mai micșora din deviz, directorul casei de filme îi recomandă regizorului să apeleze la neprofesioniști pentru rolurile secundare, afirmând că aceștia aduc un aer de autenticitate filmului.",
"Filmările au loc pe malul Mării Negre. Filmul prezintă mai multe personaje sosite în vacanță pe litoral, acțiunea având loc în anul 1968. Două văduve ușuratice: Margareta (Gina Patrichi) și Clara (Angela Chiuaru), plus Ileana, fiica Clarei, vor să-și petreacă vacanța la mare, fără a cheltui niciun ban. Ele fac autostopul la dus și apelează pentru cazare și masă la Iuliu, o veche cunoștință angajat ca ospătar la restaurantul condus de Berbecaru. În cele din urmă, trebuind să plătească, acceptă să se angajeze ca bucătărese la restaurant.",
"Pe plajă mișună și o serie de personaje cu preocupări neserioase: bișnițarii Gicu și Petrică (interpretați de doi zugravi, unul dintre ei fiind Jean Constantin) care fură și, dându-se drept străini, încearcă să vândă „pe sub mână” produse românești pe care le prezintă ca fiind de import, un escroc sentimental pe nume Gheorghiță (interpretat de fotbalistul Alexandru Boc), care se dă drept englez. Gicu seduce o coafeză suedeză despre care crede că este bogată și-i fură o brățară. O tânără actriță pe nume Lucia (Aimée Iacobescu) își caută pe plajă marea dragoste, refuzând un număr mare de bărbați ale căror replici le consideră stupide. Aflată și ea la mare, Clematita (Flavia Buref), soția directorului comercial Aposu (Gheorghe Dinică), își înșală soțul cu bărbați mult mai tineri.",
"Un reprezentant comercial pe nume Nițelea îl anunță pe Berbecaru (Toma Caragiu) că directorul Aposu urmează să sosească de la București pentru a încheia o afacere importantă cu fabricantul vest-german de peliculă Renner Brenner. Responsabilul de restaurant se oferă să-l cazeze gratuit pe director și să organizeze un banchet privat pentru acesta, confundând buzunarul propriu cu cel al statului. Postul lui Aposu este vânat de o colegă pe nume Diaconu (Violeta Andrei), care încearcă să-i fure afacerea. Mecanicul neamț Dieter (Ovidiu Schumacher) este confundat de Nițelea cu fabricantul Renner și invitat la banchetul organizat pentru Aposu. Invitații mănâncă și beau în contul statului. Producătorul încheie afacerea cu tovarășa Diaconu, iar directorul Aposu este schimbat din funcție.",
"La finalul filmului, Gicu este arestat de miliție pentru furtul brățării. Actrița Lucia își găsește dragostea în persoana procurorului Mihai (Mihai Cafrița), care lucra la mare sub acoperirea de salvamar. Văduvele se întorc la București tot cu autostopul. Margareta câștigă o mașină Skoda la loz în plic și vrea să o vândă și să stea două luni la mare. Gregor este luat în armată. Vânzătoarea Stela (Angela Stoenescu), care visa să devină cântăreață, este părăsită de prietenul ei, zidarul Mocanu.",
"Rămas fără sprijinul lui Aposu, Berbecaru trebuie să acopere golul din gestiune. El nu vrea să treacă cheltuiala cu banchetul la pierderi și încearcă să i-o impute ospătarului Iuliu. Acesta din urmă afirmă că el a organizat banchetul din dispoziția responsabilului și amenință să-l denunțe miliției, luându-i ca martori pe ceilalți angajați. Rămas fără mașina de serviciu, fostul director Aposu se întoarce cu trenul la București, urmând a-și relua meseria de topograf. Berbecaru și Gicu ajung împreună la închisoare. Tânărul este eliberat pentru că bijuteria furată era din sticlă; el este așteptat la ieșire de către suedeză și, văzând-o, el cere să fie primit înapoi în pușcărie.",
"Filmările se încheie, iar actorii pleacă fiecare în altă direcție. Toma Caragiu și Gheorghe Dinică pleacă în turneu la Găești și Caracal. Aimée Iacobescu se împacă cu soțul ei. Regizorul vrea să plece la mare după terminarea filmului, iar actrițele care au interpretat văduvele merg la munte. Zugravul care l-a interpretat pe Gicu este solicitat să joace într-un film nou, în timp ce Jean Constantin se întoarce la zugrăvitul pereților.",
"Scenariul filmului a fost scris de dramaturgul Paul Everac și a purtat titlul „Castele de nisip”. Regizorul Iulian Mihu nu a fost mulțumit de „conformismul și platitudinea materialului scriptic, de lipsa de virulență a satirei” (după cum o cataloga ulterior umoristul Valentin Silvestru) și a operat modificări în text, provocând supărarea scenaristului care a susținut că opera sa i-a fost denaturată și că nu și-o mai recunoaște.",
"Filmul a intrat în faza de producție în vara anului 1973. Filmările au durat șase săptămâni, potrivit informațiilor din presă, și au avut loc în stațiunile de pe litoralul Mării Negre. Filmul a fost realizat în tehnica Graphys Color de operatorii de imagine Gheorghe Fischer și Alexandru Întorsureanu, pelicula fiind prelucrată în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Ion P. Ion, iar regizor colaborator Hortensia Cajal. Au cântat Mircea Florian, Angela Stoenescu, Eva Kiss și Iuliu Merca, acompaniați de grupurile conduse de Horia Moculescu și Radu Goldiș. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.688.000 lei.",
"Numele scenaristului Paul Everac nu a fost înscris pe genericul filmului, el aflându-se în conflict public cu realizatorii. În versiunea finală s-a folosit un comentariu semnat de dramaturgul Teodor Mazilu și rostit în voce off de către Toma Caragiu.",
"Filmul Nu filmăm să ne-amuzăm a avut parte de un succes la public, fiind vizionat de 1.546.235 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.",
"Recenzile critice ale filmului au fost în majoritate negative, cronicarii de la premieră apreciind filmul drept „o bagatelă” (Florica Ichim), „un interludiu comic” (Călin Căliman) sau „un fel de concurs în care aproape toate secvențele își etalează sărăcia de umor” (Radu Georgescu). Chiar și producătorul Dumitru Fernoagă, directorul Casei de Filme 1, a criticat dur filmul: „«Nu filmăm să ne amuzăm» sau «cum își închipuie Iulian Mihu o poveste». Personaje paiațe care nu spun nimic și de care nu poți să râzi. Păcat! Este probabil cel mai prost film produs de «scumpa noastră cinematografie»”.",
"Într-un comentariu publicat la zece ani de la premieră, umoristul Valentin Silvestru afirma că acest film a avut parte de o soartă nefericită, deși umorul său este virulent. Punctul lui de vedere este următorul: „o comedie originală, cu o soartă ingrată. Renegat de primul scenarist (în total dezacord cu noua sa formulă produsă de regizorul nemulțumit de conformismul și platitudinea materialului scriptic, de lipsa de virulență a satirei), filmul s-a menținut pe propriile-i picioare, adică pe contribuțiile esențiale ale regizorului de fapt (I. Mihu) și ale celui din film (maestrul Jean Georgescu), pe comentariul incandescendent al lui Teodor Mazilu, cu colaborarea lui Toma Caragiu, care l-a rostit în voce off cu o evidentă aderență la text, impunându-i un plus de vivacitate și vitriol, pe concursul unui grup de valoroși actori. Filmul dă (intenționat?) senzația de improvizație. Pentru că – așa cum suntem preveniți de la început – miza e mică și ideile par a veni pe parcurs. Dar umor său, despovărat de șabloane, este eficient și săgețile își ating mai toate ținta”.",
"În Istoria filmului românesc (1897-2000), criticul Călin Căliman considera că regizorul Iulian Mihu „s-a jucat, frumos, în Nu filmăm să ne-amuzăm (martie 1975), o comedie amuzantă, deși încearcă să ne convingă - uneori cu aplomb didactic - că umorul este o întreprindere foarte serioasă, cu dedesubturi grave”. Filmul este apreciat drept „o joacă în creația cineastului, un divertisment estival”, în care evoluează „comici vestiți ai ecranului” precum Toma Caragiu, Jean Constantin, Gheorghe Dinică și... Jean Georgescu și „un «galon» feminin pe cinste” format din Gina Patrichi, Violeta Andrei, Flavia Buref, Aimée Iacobescu, Angela Chiuaru și Angela Stoenescu.",
"Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: „Aventurile pe Litoral ale unei echipe de filmare care realizează o pretinsă satiră a moravurilor din jungla cinematografiei românești. Comicul vizează lipsa de inspirație și deruta meseriașilor care nu și-au pregătit filmul cu temei. Dar ca și bătrânul regizor, obsedat mereu de miza măruntă a comediei pe care o turnează, și miza satirei lui Mihu e superficială: poantelor cu bișnițari și chelneri coțcari le corespund săgețile debile la adresa găinarilor cinematografiei românești. De reținut prezența lui Jean Georgescu în propriul său rol de maestru al comediei, dând indicații pe platou după ce fusese pensionat forțat. Pe aceeași temă de circumstanță va recidiva și Manole Marcus cu comedia sa Ca-n filme.”",
"Câteva cadre din Nu filmăm să ne-amuzăm (scena abordării unei fete pe litoral de către bișnițarii Gicu și Petrică și cea în care directorul Berbecaru discută în limbi străine cu doi pretinși turiști străini) sunt prezentate în filmul Expresul de Buftea (1979)."
]
],
"images": [
[]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:11.159760Z"
]
}
|
7baaeacc79c6245ad429f951ab250c95
| 374,493
|
Albert Henry Munsell
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Henry_Munsell
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Profesorul Albert Henry Munsell (n. 6 ianuarie 1858, Boston, Massachusetts, SUA – d. 28 iunie 1918, Massachusetts, SUA) a fost un pictor american, renumit prin peisajele marine și portretele pictate, un profesor de artă și inventator al unuia dintre primele sisteme de culori (spații de culoare) și anume sistemul de culori Munsell (folosit pe scară largă și în prezent).",
"A studiat pictura în Europa în perioada de glorie a impresionismului, fără să fi fost marcat de acest curent, dovadă stând operele sale de mai târziu (ex. pictura în ulei a lui Helen Keller, din 1892). Întors în țară, a lucrat ca profesor la Școala Normală de Artă Boston. În acea perioadă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Albert Munsell a fost conștient de faptul că nu există, practic, o teorie despre culoare. Din propria sa muncă și experimente, el a dezvoltat sistemul ce îi poartă numele.",
"Sistemul de notare a culorilor propus de Munsell a fost prezentat în lucrarea “A Color Notation” („O Notație a Culorii”) publicată în 1905 și dezvoltat în “Atlas of the Munsell Color System” („Atlasul Sistemului de Culori Munsell”) publicat în 1915, la care s-a adăugat “A Grammar of Color: Arrangements of Strathmore Papers in a Variety of Printed Color Combinations According to The Munsell Color System” publicată postum în 1921.",
"Faima lui Munsell se datorează inventării sistemului de culori ce îi poartă numele. Acest sistem de culori pornește de la o notare a culorilor prin trei variabile: nuanța (hue), valuarea (value) și croma (chroma). În acest sistem, „nuanța” este reprezentată prin cinci culori de bază și anume: roșu (Red), galben (Yellow), verde (Green), albastru (Blue) și violet (Purple), la care se adaugă culorile complementare portocaliu (YR - yellow-red), verde-gălbui (GY - green-yellow), albastru-verzui (BG - blue-green), violet-albăstrui (PB - purple-blue) și roșu-purpuriu (RP - red-purple); fiecare dintre aceste culori împart în 10 trepte (de la 1 la 10) ce determină tranziția dintre ele (de ex. pentru roșu avem 1R, 2.5R,... 10R). Valuarea (luminozitatea culorii) și croma (puritatea culorii) sunt reprezentate prin scări de valori numerice, astfel: valoarea este dată prin numere de la 0 (negru) la 10 (alb) și croma prin numere de la 1 până la 26, sau chiar până la 30 (în anumite situații foarte rare, ne întâlnite în practica curentă).",
"Prin 1912 a început să lucreze pentru a atrage atenția la nivel mondial. În primăvara anului 1914, el a fost invitat să prezinte această invenție la reuniunile societăților științifice din Anglia, Franța și Germania. Deși a contractat o severă răceală, el nu a fost dispus să anuleze nici una din prelegerile sale. A fost întâmpinat de un public entuziast atât la Londra, cât și la Paris sau Berlin.",
"Acest sistem de ordonare și notare a culorilor a fost acceptat rapid pe scară largă atât de comunitatea științifică cât și de oamenii de afaceri. Sistemul de culori propus de Munsell a fost larg acceptat pe plan internațional și a servit drept fundament pentru multe alte sisteme de culori cum ar fi CIE XYZ, CIE L*a*b* (CIELAB), CIExyY etc.",
"În 1917, Munsell înființează Munsell Color Company.",
"Fiul său, A.E.O. Munsell, continuă popularizarea sistemului de culori Munsell și după moartea tatălui său."
]
],
"images": [
[]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:11.584052Z"
]
}
|
c3a9fa593059f2cb26139eb8aa9c50a8
| 1,971,870
|
Filmografia lui Kirk Douglas
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Filmografia_lui_Kirk_Douglas
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"Următoarea listă este filmografia actorului de film și teatru, producătorului de film și autorului Kirk Douglas. Cele mai populare filme ale sale sunt Out of the Past (1947), Champion (1949), Ace in the Hole (1951), The Bad and the Beautiful (1952), 20,000 Leagues Under the Sea (1954), Lust for Life (1956), Paths of Glory (1957), Gunfight at the O.K. Corral (1957), The Vikings (1958), Spartacus (1960), Lonely Are the Brave (1962), Seven Days in May (1964), The Heroes of Telemark (1965), Saturn 3 (1980) și Tough Guys (1986).",
"Este pe locul 17 în lista Institutului American de Film a celor mai mari legende ale marelui ecran din istoria cinematografiei americane, fiind persoană în viață cea mai bine cotată. În 1996, a primit Premiul Onorific Oscar \"pentru 50 de ani ca forță creatoare și morală în comunitatea cinematografică\"."
]
],
"images": [
[
"{'src': 'https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f0/Kirk_Douglas_1969.jpg/220px-Kirk_Douglas_1969.jpg', 'alt': '', 'caption': 'Kirk Douglas în 1969'}"
]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:11.805041Z"
]
}
|
5e2fc23170436656fa1ceb8bfd6255c7
| 1,937,380
|
The Sun (New York)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/The_Sun_(New_York)
|
{
"heading": [
"Introduction"
],
"content": [
[
"The Sun a fost un ziar din New York, care a fost publicat din 1833 până în 1950. Era considerat un ziar serios, la fel ca și cele mai de succes două gazete ale orașului, New York Times și New York Herald Tribune. The Sun a fost cel mai conservator din punct de vedere politic dintre cele trei ziare.",
"The Sun a început să fie publicat la New York la 3 septembrie 1833, ca un ziar de dimineață editat de către Benjamin Day cu sloganul „It Shines for All” („El strălucește pentru toți”). Acesta a fost un ziar ieftin, în stil tabloid.",
"The Sun a avut un conținut inovator, fiind primul ziar care a raportat crime și evenimente personale, cum ar fi sinucideri, decese și divorțuri. Day a tipărit prima relatare de presă a unei sinucideri. Această poveste a fost semnificativă deoarece era prima despre o persoană obișnuită. Ea a schimbat jurnalismul pentru totdeauna, făcând ziarul o parte integrantă a comunității și vieții cititorilor. Înainte de aceasta, toate articolele din ziare despre politică sau recenzii de cărți sau de spectacole de teatru. Day a fost primul care a angajat reporteri care să iasă pe străzi și să adune știri. Înainte de aceasta, ziarele se bazau pe trimiterea de articole de către cititori și pe realizarea unor copii neautorizate ale știrilor din alte ziare. Concentrarea sa asupra criminalității este începutul „meseriei de reporter și de povestitor”. Dacă nu inventator, Sun a fost cu toate acestea, ziarul care a demonstrat în mod concludent că un ziar putea fi susținut de reclame și nu taxe de abonament și că putea fi vândut pe stradă, în loc să fie livrat la fiecare abonat. În plus, The Sun nu s-a adresat elitelor, ci masei mari de oameni ai muncii. Day și The Sun și-au dat seama că masele deveneau rapid știutoare de carte și au demonstrat că se poate obține profit prin vânzarea către acei oameni. Înaintea lui The Sun, tipografiile editau ziarele, adesea în pierdere.",
"O ediție de seară a fost introdusă în anul 1887. Frank Munsey a cumpărat ambele ediții în 1916 și a fuzionat Evening Sun cu New York Press. Ediția de dimineață a lui The Sun a fost fuzionat pentru un timp cu New York Herald a lui Munsey sub titlul The Sun and New York Herald, dar în 1920 Munsey le-a separat din nou, a desființat The Evening Sun și a transformat The Sun într-o ediție de seară. Acest ziar a existat până la 4 ianuarie 1950, când a fuzionat cu New York World-Telegram pentru a forma un nou ziar numit New York-Telegram and Sun; în 1966, acest ziar a devenit parte a New York World Journal Tribune, care și-a încetat apariția în anul următor.",
"The Sun a devenit celebru mai întâi pentru rolul său central în farsa Great Moon Hoax din anul 1835, o poveste inventată despre presupusa descoperire a vieții și chiar a civilizației pe Lună pe care ziarul i-o atribuia în mod fals astronomului britanic John Herschel și pe care nu a retractat-o niciodată. Pe 13 aprilie 1844, The Sun a publicat ca fapt o povestire de Edgar Allan Poe, cunoscută acum sub numele de „Farsa cu balonul”, pe care a retractat-o la două zile după publicare. Povestirea se referă la traversarea imaginară a Atlanticului cu balon cu aer cald.",
"Astăzi, ziarul este cel mai bine cunoscut pentru editorialul său din 1897 intitulat „Is There a Santa Claus?” (denumit în mod obișnuit ca „Yes, Virginia, There Is a Santa Claus”), scris de Francis Pharcellus Church.",
"John B. Bogart, redactorul-șef al The Sun între 1873 și 1890, a realizat ceea ce este, probabil, cea mai frecvent citată definiție a demersului jurnalistic: „Dacă un câine mușcă un om, asta nu este o știre, pentru că se întâmplă atât de des. Dar dacă un om mușcă un câine, asta este o știre”. (citatul este frecvent atribuită lui Charles Dana, redactor al The Sun și coproprietar între 1868 și 1897.)",
"În 1947-1948, The Sun a prezentat o serie revoluționară de articole scrise de Malcolm Johnson, „Crime on the Waterfront”, care a câștigat Premiul Pulitzer pentru reportaj local în 1949. Seria de articole a servit ca bază pentru filmul Pe chei (On the Waterfront) (1954).",
"Prima femeie reporter de la The Sun a fost Emily Verdery Bettey, angajată în 1868. Eleanor Hoyt Brainerd a fost angajată ca reporter și redactor de modă în anii 1880; ea a fost una dintre primele femei care a devenit redactor profesionist și, probabil, primul redactor de modă full-time în istoria jurnalismului american.",
"Filmul Deadline – U.S.A. (1952) este o poveste despre desființarea unui ziar din New York numit The Day, vag inspirat din vechiul New York Sun, care s-a închis în 1950. Ziarul original Sun a fost editat de către Benjamin Day, iar numele ziarului din film era joc de cuvinte (a nu se confunda cu ziarul real cu același nume din New London, Connecticut).",
"Antetul original al paginii principale a ziarului Sun este vizibil într-un montaj de tăieturi din ziare într-o scenă din filmul Nașul (1972). Birourile ziarului erau amenajate într-un fost magazin de pe 280 Broadway, între străzile Chambers și Reade din Manhattan, cunoscut acum sub numele de \"The Sun Building\" și celebru pentru ceasurile care poartă antetul și moto-ul ziarului. Acestea au fost recunoscute ca reper al orașului New York City în 1986.",
"În 2002 a fost lansat un nou ziar cu titlul The New York Sun, care purta antetul și moto-ul vechiului ziar. Acesta a fost conceput ca o alternativă „conservatoare” și axată pe știri locale la mult mai liberalul/progresistul New York Times și la alte ziare din New York. El a fost publicat de către Ronald Weintraub și redactat de către Seth Lipsky și și-a încetat apariția pe 30 septembrie 2008."
]
],
"images": [
[]
],
"access_time": [
"2025-04-06T14:42:12.035459Z"
]
}
|
End of preview. Expand
in Data Studio
Sorry exam week, will be updated soon!
- Downloads last month
- 17