author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | New-York | Preoți ai Bisericii unite, muncitori în haine de serbătoare, poetul și filologul Feraru; Evrei din Moldova de care-i leagă inima, vorbesc din prisosul sufletului lor mișcat. Nu e greu a se găsi pentru fiecare bunele mulțămiri cuvenite. Sântem acuma în oraș. Nu văd îmbulzeala furioasă a vehiculelor mecanice de care se v... | 220 |
Nicolae Iorga | New-York | In tot ce se va clădi pe urmă această primă marcă de fabrică a vechilor coloniști se va păstra. Oricât ar vrea să fie alții, atunci când în atâtea domenii ei sânt fără îndoială cei mai tari. Americanii nu-și pot renega originile. E aici vechea căsuță neerlandesă, unde s’au oploșit cei d’inlăiu înaintași ai marilor fami... | 222 |
Nicolae Iorga | New-York | Rămâne de sigur în general casa pănă la zece rânduri, cu încercări de arhitectură: frontoane stângace, de alt stil, acoperind goliciunea teraselor, colonete grecești de rupere a unei uniformități care mai sperie încă. Strada pe care lunecă automobilele, într’un depărtat huruit, cu care acuma în orice parte a lumii urec... | 202 |
Nicolae Iorga | New-York | Masele sânt așa de formidabil de ponderoase încât ideia riscului dispare cu totul. E o lume de Geryoni așezată. Ca la un semn se aprind acele mii și mii de ochi. Dihăniile privesc. O privire limpede. Vezi fără storuri tot ce este înuntru. O impresie de chibzuială matematică în lotul. Simți, cu furnicările supt picioare... | 214 |
Nicolae Iorga | New-York | A nu se uita și influența acestei ciudate limbi, dislocate, desosate, fluide, suggestie mai curând decât accentuare, care e limba englesă. Are comunicativitatea electricității. Tot felul de automobile, autocamioane, tramvaie cu două rânduri, căruțe de transport cu coviltirul tăiat, ca acela care poartă la Paris pe turi... | 207 |
Nicolae Iorga | New-York | Același mers socotit al automobilelor. Luminile roșii și verzi le orientează. Dar la semnul de oprire mișcările circulare din străzile laterale sânt îngăduite. Nicăiri pripă. Nici la ieșirea din magazine și birouri mulțimea nu se grăbește. E extraordinară posibilitatea de a produce cu metodă așa de mult fără nicio nerv... | 212 |
Nicolae Iorga | New-York | Vechea pădure, tăiată, unde e Universitatea, abia acum cinzeci de ani, e aici întreagă, doar rărită, cu tot capriciul dâlmelor ei, cu tot neprevăzutul copacilor pe cari niciun sprijinitor nu i-a îndreptat și nicio foarfecă nu i-a mutilat. O bucată de natură frustă, în toată variația și în toată desăvârșirea ei. Nimeni ... | 213 |
Nicolae Iorga | New-York | Mai ciudat e când, pe lângă unele ornamente de o formă deosebită, cutare sinagogă participă și ea la onoarea aceluiași stil ogival. Am trecut pe lângă goala zidire roșie, de proporții întinse, a Museului Metropolitan. La capătul drumului nostru e un alt complex de alte zidiri cu aceiași destinație. Nu Musee ale Statulu... | 217 |
Nicolae Iorga | New-York | Păcat că aceste comori de care trebuie să vorbesc mai larg sânt presintate după hasardul vitrinelor, fără osebire după categorii firești, după felul materialelor și tehnicei! Și încă mai mult: după regiunea bine determinată, păreia-i aparțin, după curentele din care fac parte, după vrâsta căreia, ca linie și coloare, c... | 228 |
Nicolae Iorga | New-York | De acolo animalele uscate, tristele capete de vulturi fără carne, șuvițele de păr negru prinse de pielea galbenă pe care o înfloresc mărgelele multicolore. De acolo măștile de uimire și de spaimă, menite să înghețe pe dușmanul lipsit de dânsele și să dea și mai mult curaj războinicului care atacă. De acolo figurile și ... | 258 |
Nicolae Iorga | New-York | Principiile acestei arte care se întinde de la ghețurile Nordului pănă la căldurile tropicale din Mexic și Guatemala, pănă la văile înalte ale Perului, sânt deosebite. Unele aparțin direcției lineare, abstracte, stilisate, geometrice, pe care așa de bine o cunoaștem și de la noi. Astfel desemnurile, de o rară delicateț... | 223 |
Nicolae Iorga | New-York | Pană ce se dă animalul însuși, ca în Peru, pe alte vase. Un simț extraordinar al decorației: se întâlnește totdeauna și el ajunge une ori la o perfecțiune uimitoare. Astfel în covorul peruvian în care se amestecă inextricabil, în mai multe registre, floarea, pasărea, maimuța, vagi figuri omenești, totul alergând unul d... | 307 |
Nicolae Iorga | New-York | Pe lângă picturi pe lemn și pe pânză de pe la începutul secolului al XV-lea, pe lângă autografe și incunabule, câteva pânze de maeștri. Un grup de lungi figuri tragice al lui Greco, între care o Madonă de o dulce și tristă expresie supranaturală. Pentru a spune adevărul, după ieșirea de dincolo, această nobilă și sigur... | 210 |
Nicolae Iorga | New-York | Dar totul se face fără alt zgomot decât al miilor de conversații de târguială; nu se strigă și nu se cântă: e un fel de mocneală socotită asupra acestor scene de răsfăț ale pitorescului vulgar. Și ajunge o întrerupere de trotoar ca să te afli în cartierul cel mai elegant. Marile case cu mai multe zeci de rînduri adăpos... | 213 |
Nicolae Iorga | New-York | De jur împrejur colegiile, otelurile pentru studenți — al studentelor poate să cuprindă măcar o mie din cele patru-cinci mii care sânt înscrise—, restaurantul pentru profesori, seminariile, odăile de lucru pentru aceia din personalul învățător cari locuiesc departe în oraș. Cu profesorul Muzey luăm dejunul în mijlocul ... | 209 |
Nicolae Iorga | New-York | Un dejun la „New-York Times”. Două imense clădiri sânt proprietatea puternicului ziar, prin care un Ox, un Finley poruncesc opiniei publice. Ziarul american n’are articole prime, nici telegrame, nici foileton. Mărunte notițe se amestecă haotic atrăgând atenția cetitorului prin literele groase ale titlurilor. Totul înec... | 204 |
Nicolae Iorga | New-York | Numele lor sânt înscrise pe table de marmură, veșnicind memoria bunilor cetățeni, a oamenilor a căror viață a fost numai muncă, a mărinimoșilor donatori: Pierpont Morgan, Aleman... Nu se poate o clădire mai potrivita pentru scopul pe care-l servește. Mari săli luminoase, stăpânite de înalte galerii. Nu lipsește nici at... | 208 |
Nicolae Iorga | New-York | Astfel avem acuma copiile frescelor egiptene, adunate îndelung cu o nesfârșită răbdare de o întreagă misiune. Și înflorirea aceasta de tonuri palide, succesiunea de figuri exotice vrăjesc o așa de străină lume milenar de veche între zidurile pe care le bate asprul vânt al mărilor Nordului. Școli, studenți, studente cer... | 205 |
Nicolae Iorga | New-York | Figuri de o extremă delicateță, svelte învârtiri ale trupușoarelor de bronz, juvaiere în care aurul și smalțul se îmbină în cea mai încântătoare întovărășire, animale, gângănii de toate spețele, pănă la o caraghioasă grupă de broaște, — această artă multiplă, veșnic nouă, veșnic bucuroasă că poale smulge o nouă taină n... | 215 |
Nicolae Iorga | New-York | Una întreagă e plină de pânze din cele mai frumoase ale lui Rembrandt, ca „nobilul slav”, mândru, desprețuitor în blănurile lui. Rafael e represintat printr’o mare pânză sacră care nu e din cele mai frumoase ale lui. Un admirabil portret de Van Dyck. Un colț al Spaniolilor, din care nu lipsește nici Velasquez, nici Goy... | 223 |
Nicolae Iorga | New-York | Nesfârșite par odăile care cuprind ceia ce s’a putut smulge în risipa bogăției europene. Civilisațiile asiatice și-au dat și ele partea: covoare de Persia și de Anatolia (unul foarte complicat, cu amestecuri curioase de linii stilisate, de șiraguri ale florilor geometrice), sculpturi în lemn de o învălmășită bogăție, c... | 207 |
Nicolae Iorga | New-York | D. Nelson Cromwell îmi arată la ieșire un întreg cartier, un block masiv de case, de vechiu sistem olandes, între care și a sa. „Ele vor dispărea în doi, trei ani, vor fi dărâmate.” Rockefeller le-a cumpărat și le va da jos. In loc va fi după porunca lui hotărâtoare un nou cartier, o „cetate” a lui, care-i va purta num... | 205 |
Nicolae Iorga | New-York | Primar e aici un Irlandes de vre-o treizeci de ani, șeful Statului o rudă a lui Roosevelt, despre care nu se știe spune multe și ce se spune face parte din biografiile obișnuite. Alături însă sânt oamenii fără titlu și fără situație cari exercită o adevărată dictatură de influență. Cu mai puțin idealism, e casul lui Pe... | 206 |
Nicolae Iorga | Spre Washington | Gările presintă același caracter de pașnică și sigură mișcare. Supt mărețele bolți lucii, stâlpi de fier anunță în litere roșii ceasurile de plecare. La gurile culoarelor trenurile care poartă scrisă sus destinația lor se presintă pentru a-și lua încărcătura omenească. In Pullmanuri, care înlocuiesc lipsa claselor supe... | 207 |
Nicolae Iorga | Spre Washington | La New-Brunswick, capitala acestui Stat, New-Jersey, n’a rămas nimic din vechea modestă origine germană, Biserici fără caracter străbat cu vârfurile lor îngrămădirea caselor de zid și de lemn. Nume de localități în mare parte făcute: Colonia, Castioria ori amintind pe primul colonist: Adams. Forme prescurtate ca Plains... | 202 |
Nicolae Iorga | Spre Washington | Și furnalele de azi nu mai spun același lucru ca umilele hogeacuri de acum aproape două sute de ani. Oraș s’a creat lângă oraș. Dincolo de grădina zoologică, peste terenuri libere, e altă aglomerație de lemn și cărămidă, altă familie de fabrici, Philadelphia de Vest. Apoi mai departe largi poduri peste mlăștini, casc d... | 206 |
Nicolae Iorga | Spre Washington | De obiceiu nicio împodobire. Rare ori câte un joc de colori în aceste case care sânt doar un deposit al familiei și un adăpost de noapte. Cea mai mică notă de frumuseță îți apare ca o mângâiere. Dar întinderile largi, frumoasele grupe de arbori, permanența naturii despăgubesc pentru aceasta sărăcie de gust a unei omeni... | 208 |
Nicolae Iorga | Spre Washington | Regiunea fermelor se prelungește spre zările albe. Pe alocuri o bisericuță de lemn, o vitrină de prăvălie cu de toate pentru acești isolați, în cari se continuă vechea viață de familie, pură, plină de sentiment religios, a întemeietorilor. In amestecul de colori clare, une ori și într’un ușor capriciu al liniilor se si... | 220 |
Nicolae Iorga | Spre Washington | In acest mediu, la țară, între ferme ca acelea de unde a pornit însăși lupta de libertate, silințile de întemeiere, s’a făcut Capitala. | 23 |
Nicolae Iorga | Washington | Iat’o așa cum au voit-o seninii, binecuvântații ideologi. Nu un campament de horde venite pentru câștig, ci un calm lucru de bună socoteală, în necontenită comuniune cu natura. Operă chibzuită, făcută cu plan, executată cu multă răbdare, apărată de invasii, ținută la o parte de fluctuații. Mai mult decât atâta: oasă de... | 203 |
Nicolae Iorga | Washington | Ca pentru a îndeplini impresia, a nins. Ca în Suedia zăpada se păstrează largă, albă. De-asupra un cer albastru, ca acela care domină cugetarea. Liniștit, cu copiii de mână, lumea se primbla dimineața. Aceasta e adevăr, dar adevăr de Duminecă dimineață; în parte și ilusie. Adevăr prin ceia ce orașul de 600.000 de locui... | 226 |
Nicolae Iorga | Washington | Abia un păzitor civil la poartă: nicio uniformă militară, nicio pușcă pe umăr. Lăcașul corpurilor representative, dominat de o cupolă care imită și întrece pe acele pe care, la Institut, la Invalizi, la Panteon, Soufflot le-a dat Parisului, înșiră un întreit glorios fronton clasic. Inlăuntru, unde cel mai îngrijit conf... | 231 |
Nicolae Iorga | Washington | Aceleași glorii, alături de monumente alegorice, și pentru Scandinavul care a călcat întăiu pământul american, ocupă piețele prea mari pentru proporțiile acestor monumente. Poate că obeliscul lui Washington e o mai bună formă de amintire decât aceste obiecte de grădini și de Museu în jurul cărora se zbate o viață care ... | 202 |
Nicolae Iorga | Washington | N’a fost oare spiritul lui Lincoln acela care a mânat America, orice ar fi, pănă la capăt, în cel mai mare din războaiele lumii? Aproape, și Museele. Iarăși inițiativa privată. Iarăși negustorul mecenate. La „Corcoran”, Clarke a dăruit cea mai complectă și mai aleasă colecție de artă modernă francesă, de la Chardin păn... | 214 |
Nicolae Iorga | Washington | Parcă n’ar fi acest pământ și cei mai vechi, așa de nenorociți fii ai săi. Aici fiilor lui îi e păstrată descoperirea și înălțarea maestrului. Pe o înălțime, biserica episcopală, a aleșilor, aceia care se intitulează cu mândrie, în fața multor catolici, a fanaticilor metodiști și puritani, a sectelor lacome de adesiuni... | 224 |
Nicolae Iorga | Washington | De altfel și în cartierele bogate casa e o adunătură de scânduri pusă într’un teren vag fără îngrădituri: un hall, cămăruțe pe două trei rânduri, totul mic, cochet, bine rânduit, cu electricitate, cu lumină, ca pentru gospodărie fără servitori (o negroaică pentru câteva ceasuri se plătește 60 de dolari pe lună). Și pre... | 201 |
Nicolae Iorga | Washington | E aici o galerie de pictură care se pregătește: câteva tablouri de maeștri, multe pânze americane. Împărțirea e pe odăi, și ce odăi largi și clare, ce bogăție în materialele de prima ordine care sânt întrebuințate! De o parte străini, de alta Americanii. Mândria acestui mare popor pătrunde acum și în artă, care începe ... | 202 |
Nicolae Iorga | Washington | Acolo se rostesc la zile mari cuvântările comemorative. Caracterul lor îl pot arata severele și impunătoarele inscripții în care cuvintele latine sânt amestecate cu versete biblice. Sufletele „soldaților cetățeni” pot pluti mulțamite în această nobila atmosfera de recunoștință națională. | 39 |
Nicolae Iorga | Împrejurimile Capitalei | Pe o vreme de ploaie mare, cu boabele grele, de-a lungul câmpului învălurat pe a cărui bogăție în copaci căsuțele de țară par o jucărie, un cort de lemn, aproape o ofensă în nimicnicia lor față de lărgimea orizonturilor, spre Mount Vernon, casa și mormântul ctitorului libertății americane. Admirabile pajiști cu arbori ... | 206 |
Nicolae Iorga | Împrejurimile Capitalei | Mesuțe, care au aparținut vechii case, elegante scăunașe, paturi cu polog. Sus în cele mai mărunte și mai umile din cămăruțe, pană la pleoapa strâmbă a coperișului, sânt adăposturile agoniei pentru cei doi stăpâni. Aici în foșnetul vechilor copaci iubiți, cari li făceau la fereastă semnul de rămas-bun și-au încheiat zi... | 217 |
Nicolae Iorga | Împrejurimile Capitalei | Intre acestea din urmă grosolane contrafaceri ale figurii omenești, stângace și strâmbate caricaturi, mai mult figuri desfăcute. Dar tocmai în fund, la Zuluși, mărgelele ieau aceleași forme geometrice ca la Indieni și la noi. E de neînlăturat parerea că și aici, prin Asia, e o pătrundere a vechii arte preistorice care-... | 163 |
Nicolae Iorga | Spre Chicago, prin furnalele veșnice | De la Washington spre Chicago. Spre Philadelphia o linie paralelă. Păduri de fagi și de brazi, căsuțe de settleri sămănate fără garduri, fără mijloace visibile de osebire a terenurilor. Aproape de oraș cimitirele sânt acoperite de flori roșii; rar mormânt care să fie uitat: se poate zice că în această neobosită usină, ... | 211 |
Nicolae Iorga | Spre Chicago, prin furnalele veșnice | Un Ținut de metalurgie, cu întinse orașe de lumină, din care, ca din uriașe incendii, țișnesc flăcări. O întreagă noapte în trenul grăbit, care scoate la trecerea prin sate urlete de vacă sălbatecă. O formidabilă scuturătură agită vagoanele de fier. Ele, și tot ce le privește, represintă ceva simțitor deosebit de ce cu... | 207 |
Nicolae Iorga | Spre Chicago, prin furnalele veșnice | Un întreg trecut de robie se vede în tot ce fac pentru stăpânul alb, alături de care îi pune legea, dar nu și obiceiul— quid leges sine moribus! Deprinși din generație în generație să ajute la orice, ei pândesc când ai nevoie să muți o bucată în farfurie și se grăbesc s’o facă, lățos și dulceag. Un instinct de dădacă, ... | 167 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Chicago, care se prelungește acum cu suburbiile lui uniforme, înșirând căsuțele de lemn ale muncitorilor de-a lungul străzilor înzăpezite unde curge fumul norilor grei care-l învăluie, nu e un oraș, ci o țară, o țară grămădită pe un singur loc, cu munca ei, cu gândul ei creator, cu faptele bune, așa de multe, cu miseri... | 215 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Și, pentru ca acestei măreții omenești, actuale și în. pregătire, să i se adauge din partea naturii ceva care o depășește, lacul Michigan, o Mare pe care vapoarele pun douăzeci și patru de ceasuri ca s’o străbată și ale cării valuri pot să provoace catastrofe, își întinde vastul luciu pe care ghiața încearcă o ușoară p... | 204 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Și lumea care străbate străzile acestei imense „factorv” n’are nici bună starea, nici calmul burghes de acolo. Sânt cartiere de neocupați în care Șe moare de foame, și filantropia în afară de societățile de ajutor e lucru foarte rar. Și aici dăruitorii, ctitorii, evergeții au răspândit larg banii pentru a înălța și mob... | 202 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | O surprisa, și cât de mare, e de la început aceia a descoperirilor de obiecte de aur în Columbia (America-de-Sud). E în ornamentele circulare, în măștile lățite, aceiași artă ca la Tirint și Micena, lucrată cu aceiași tehnică. Din ce în ce mi se impune marea ideie mângâietoare a unității tuturor civilisațiilor umane. V... | 201 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Forme bizare: capete de om, unele din ele cu delicate forme quasi-italiene, altele represintând divinități pocite, cu tiare ca niște căciuli, cu gulere, încinși cu manile și cinchiți pe picioarele terminate cu ghiare, măști care se strâmbă, broaște care se târăsc, buhne cu aripile grele, picioare de șerpi cu ochii albi... | 222 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Noua Zelandă, insulele vecine aduc prinosul acestei arte generale. Unele statui de morminte ori de temple, ținute tainic în adâncul pădurilor, represintă cea mai îmbielșugată adunare de variante și fiorituri, de capricii ale liniei. In Insulelele Ermiților se fac astfel de ace sculptate cum le-ar putea privi cu gelosie... | 210 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Ceramica spaniolă de Talavera, cea mexicană, galbenă, cu elemente de imaginație indiană, cea de un adânc albastru a vechii Sirii, cea arabă, mosaicul săpat al ceramicei indiene din grota care cuprinde statuia zeiței adormite între florile de lotus fac parte din aceleași tesaure. Sus, la tablouri, spre care duce o expos... | 219 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Printre cei noi, două portrete de Suedesul Zorn, un Zuloaga, un Hristos pe lac de Carlson, alt Suedes — ușoară visiune de palid albastru cu slaba lumină a nimbului divin—, și apoi toată cea mai nouă școală francesă, cu Degas, Renoir, Gauguin, Tan Gogh, pănă la cele două puternice pânze ale lui Lucien Sirnon. Tabloul lu... | 207 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Sânt shanty-men, oamenii din colibe, colibașii. Două lumi dușmane, care-și stau ireconciliabili față în față și pe lângă care ce mai înseamnă judecătorul, care face ce-i zice căpitanul, temnicerul, care-i stă la ordine, autoritatea de Stat, care e mai mult o ficțiune! Povestea romanului spune că fiul căpitanului, care,... | 263 |
Nicolae Iorga | Cetatea oțelului: Chicago | Acolo omul e, pe mal, abia la primele încercări; viața e pe râu. Și este un pasagiu, un frumos pasagiu în care unul afirmă, că Mississipi e o ființă, o mare ființă care înțelege, simte și vrea. | 37 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Acuma merg la ai miei, la cei mulți și trudiți, pe cari blăstămul vremilor vitrege i-a zvârlit aici ca epave ale Oceanului și cari, muncitori și modești cum sânt, nu s’au lăsat mânați de vânt ca niște hârtii netrebnice, unul ici și unul dincolo, ci s’au adunat la un loc, au făcut societăți, biserici, au creat, nu colon... | 222 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Doi polițiști cu șăpci și, pe piept, cu o stea ca a marilor decorații europene, ne precedă pe biciclete. Ei au dreptul de a trece și atunci când semnalul roșu poruncește automobilelor să stea. Și pentru a face știut că trece autoritatea, care a venit la otel să mă invite, și cortegiul oaspeților, sirena lor se amestecă... | 203 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Fețe apar la ferești: femei, copii — ca totdeauna foarte drăgălași—, cari privesc îndelung, cu o zimbitoare curiositate, această defilare de automobile pe care flutură alături de „Star Spangled Banner” steaguri necunoscute. Ne-am oprit pentru a ne semnala. Și acesta e un mijloc pentru ca, precum spunea Regina Maria, „s... | 232 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | La uniți, unde se face slujba aproape întreagă — aici s’a sfințit, la început, steagul, și deci ea primează, — o gospodărească grijă, o pornire spre podoabe care ne deosebește ori în ce loc, a strâns litografii catolice, dulci îngeri de porțelană, tot ceia ce catolicismul adauge zimbitor și alintat unei religii de smer... | 207 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | După o clipă de odihnă în locuința parohială polonă, cu preoți de cea mai amicală întâmpinare — și steagurile defilează în mijlocul unei întregi populații răscolite de spectacolul extraordinar—, în casa polonă ospăț. Ardealul îi are secretul, și l-a păstrat și aici. Șase sute de oameni vorbesc prin mandatarii lor, pe c... | 207 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Oricine, pănă la dactilografe, pănă la ușieri se presintă pentru a întinde mâna. Ca și la președintele Hoover, pare că sânt toți acasă. După niște gratii în mijlocul șirului de odăi, „închisoarea provisorie”. Niște negri, de o perfectă indiferență pentru situația în care se află și pentru privirile curioase care-i caut... | 226 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | E o minune de tehnica. Pe o parte întră vagoanele cu lemne din Missouri, pe de alta pleacă lăzile care cuprind tot felul de obiecte, făcute după desemnurile acestui om inteligent și întreprinzător, care la doisprezece ani a plecat singur din Tecuciu, pentru ca, din simplu lucrător, să ajungă astăzi a întrebuința șase, ... | 201 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Sinagoga, școala, sala de petreceri sânt perfect ținute. O remarcabilă grijă de curățenie. Intr’un colț sala de rugăciuni pentru toate zilele. — Au vremea să vie acolo?— Vin bătrânii cari n’au ce face. Și aici noua religie a muncii, a cumplitei munci lacome de câștig, omoară religia cea veche, a riturilor îndelungate ș... | 203 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Rosenthal, fostul director al „Adevărului”, uită atentatul stupid care era să-l curățe, și vorbește foarte mișcat de „voioșia și duioșia” românească prin care, în scrierile unui Bercovici și unui Diamant, s’a dat o nouă notă literaturii americane. Cuvintele mele de sfătuire, din care nu lipsește și critica, sânt ascult... | 215 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Unde sânt noii veniți, cei ce strigă spre libertate, el e zeul rupător de cătușe, magul înflăcărat mergând cu siguranță, peste primejdia vieții, beat de prevederea martiriului, către steaua care niciodată nu se poate clinti. Ce bună e o lecție de „Lincoln” în clipa când mii de cârciume clandestine servesc clienți aproa... | 212 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | E un vârtej de raze, o nebunie luminoasă, un desfrâu astral spintecând făcând bucăți întunerecul nopții de-asupra lacului imens, a zăpezii și ghețurilor țermului. Bănățeni sânt Românii din Chicago. Cei mai mulți dintre dânșii veniți d’inainte de războiu, alții chemați, din familia lor, de către aceștia. Bănățeni oacheș... | 230 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | De la o bucată de vreme preot și cântăreți par a pierde simțul locului și al clipei: e un plâns desperat către țara îndepărtată. Ochii credincioșilor cari pentru a ne primi și-au pierdut la fabrică o zi de muncă se umplu de bune și sfinte lacrimi. Trecem la clădirea pe care obștea românească o posedă. In rândul de jos ... | 214 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Cuvinte nu pot cuprinde bucuria pe care o dau celui venit de departe ca să cerceteze o viață națională amenințață de astfel de scene. De ce s’ar pierde pe meleaguri străine atâta vlagă și atâta voioșie? Și de ce, îndemnând „acasă” pe fiecare, am auzit spuind: „Nouă ni place aici”? De ce între băieți vorbirea aproape ex... | 209 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Au fost priviți atunci cu neîncredere, cântăriți ca „nație de al doilea rând”. „De atunci lucrurile, s’au schimbat, dar rana a rămas în suflet.” Merg une ori acasă, și primesc scrisori. Ar vrea ziare, reviste. De regimul românesc nu sânt nemulțămiți. Știu ca li-am deschis școlile închise de Unguri. Pomenesc de unele fr... | 204 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Acum un șfert de veac era câmp aici. De atunci s’a adunat o lume din toate părțile care formează astăzi o populație de 120.000 de oameni, în care ai noștri sânt vre-o 1.500 (exact, după statistica părintelui Reu: „280 de familii, 180 de oameni singurateci, 135 feciori și fete de la 16 ani în sus, 370 de copii pănă la 1... | 241 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Predica părintelui Reu găsește vădit răsunet în inimile bune ale acestor oameni chinuiți, cari din micile lor economii au făcut minuni pentru familiile și pentru obștea lor. E aici un adevărat început de burghesie românească, îngrijită de a-și ridica odraslele cât de sus. Ii văd seara, la masa comună, în care se serves... | 214 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Copiii, cărora se caută, cu atâta greutate, a li se păstra caracterul național, își arată talentele. Un dracușor de fetiță, care n'are mai mult ca șase ani, fata d-lui Nicoară, joacă toate danțurile cu o grație indescriptibilă și cochetăria ei precoce avea gesturi de o supremă eleganță: bate pe toate baletistele din lu... | 208 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Fiecare face ce vrea: pleacă, rămâne în clasă, încunjură pe profesori și profesoare, trece în sălile de sport. Albi de toate colorile, negri de toate nuanțele. Băieți și fete. Turnul Vavilonului, cu limba englesă obligatoare. Ca să încapă atâția, sânt împărțiți la deosebite ocupații. Unii ascultă lecția — care, pentru ... | 234 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | De la Chicago spre Aurora, un centru pentru lucrul la căile ferate. Se deșiră aproape fără întrerupere căsuțele de muncitori, așezările de fermieri. Natura e îngăduită numai ca decor, mai puțin: ca teren încă disponibil. Nume francese: La Grange, sau de o recentă poesie sentimentală (ca și Aurora însăși): Eola. Cele d’... | 208 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Harnici muncitori, plătiți mai slab decât la usine. Dar din puțina lor agoniseală, pe care au încercat fără noroc s’o fructifice în România care devalorisa, ei au făcut lucruri mari. Biserica unită, cea mai frumoasă ca stil și ca materiale din tot ce am văzut pănă acum în America, e făcută din cărămidă aleasă; un picto... | 210 |
Nicolae Iorga | Spre ai noștri | Trei șferturi din colonie sânt aici, cu femeile, cu copiii, pănă la cei ținuți în brațe. Se sfiese a vorbi fiindcă li se zice că, atinși de înstrăinarea limbii „băsaduiesc” împestrițat cu ungurește, dar ce limpede și cald se rostește unul dintre acești fii credincioși ai nației! Și ei țin să-mi arăte ce pot în cântec: ... | 127 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | In fulguirea rară a dimineții glaciale apar ca într'un oraș european — așteptând sky-scraperurile, indispensabile oficiilor — puternice zidiri oficiale, în stilul cunoscut nouă. Un mai vechiu monument veșnicește izbânda din războiul succesiunii. Larga stradă pare mai calmă, poale pentru oara așa de timpurie. Un pod de ... | 213 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | La biserica de zid a uniților, cu același harnic preot ca redeșteptător al conștiințelor adormite, credincioșii au fost smulși maghiarisării une ori aproape complecte, — și cu ce credință stau ei supt faldurile tricolorului cusut cu aur! O veselă sală e proprietatea Românilor și, când vorbesc în ea, fiecare glumă prind... | 225 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Acuma curentul, chiar în Sudul care li interzice tovărășia în restaurante, în oțele, în trenuri și tramvaie, pe stradă, este spre asimilare. Negresele sânt, spun toți, căutate de albi, și atâtea albe chiar ar avea o bolnavă slăbiciune pentru negrul buzat cu trupul de bronz. Mulatrii sânt pe toate drumurile și de toate ... | 215 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Mulți proclama de acuma că ea se duce, că trebuie să se ducă și că ar fi absurd, monstruos, dacă nu s’ar duce. Nu e liber fiecare om? Nu e stăpân, cum zicea cândva la judecată o cunoscută canalie de la noi, pe trupul său? O femeie ca și un barbat. Unul îți poate plăcea un moment, dar pentru atâta nu strici asociația in... | 239 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Clevelandul mai are o parte pe care o descopăr, mergând la Universitate, la Universitatea de sport și de studii, în care e așa de greu să găsești studenți, așa încât, conferința pentru dânșii o ascultă profesorii. Aici e așezarea cea veche, casele de câteva decenii, acelea care de atâtea ori și-au schimbat proprietarii... | 205 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | In frumoasa clădire de cel mai limpede stil clasic opere de artă, adesea foarte rare, sânt așezate în odăi care, după cel mai nou și mai potrivit sistem de orânduire, formează reconstituiri istorice. Une ori elemente de mare preț se pierd puțintel în această alcătuire. Astfel două delicioase schițe de Fragonard și de B... | 204 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Opere în fildeș și în cliampleve arată adânca influența a acestui Bizanț, fabricând „micul articol” pentru orice călător și pelerin, asupra artei Apusului, păna în regiunile Rinului și pănă în Franța de Răsărit. De aici trecerea e ușoară la rotundele, albele creațiuni ale seninei ceramici italiene, de meșterii mai măru... | 206 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Din această inspiratoare artă a vechii patrii vin doi Turneri, dintre pari unul, cu un peisagiu de fantasie, plin de coloane antice și de arbori din Sud, în fața căror marea-și joacă diafanele, bizarele ilusii de formă și coloare, e una din marile pânze ale descoperitorului minunilor aicrului liber „Lesbia înaintea păs... | 226 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | întunecat și tragic, cu figurile orientale pe care le încadrează, colțul de pădure bătrână al lui Delacroix, și ochii se opresc îndelung, fermecați de incomparabila idilă a lui Puvis de Cliavannes, albe trupuri rătăcind prin poieni de eliseană seninătate. Școala francesă se prelungește pana la crudele adevăruri, luate ... | 203 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Case risipite, ale lucrătorilor cari vor aceiași lumină, cari sânt însă stăpâniți de amintirile gospodărești ale țerii de naștere, având plăcerea de a locui, de a locui în adevar acasă, la dânșii, cu puțină poesie rustică în jurul lor. Șirul de lumini se întinde des, nesfârșit. Din sat în, sat, de fapt orășele, treci p... | 205 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Sânt Salageni și Olteni din Țara Făgărașului, sânt albe Sibience, sânt Bănățeni de la Curtici și de la Beba, sânt Arădani, oameni pătrați, voinici, e câte un Bucovinean din preajma Sucevei, câte un Macedonean de la Florina, câte un Bucureștean chiar. Graiul dulce al preotului ardelean gâlgâie de lacrimi. Un Evreu din B... | 217 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Creațiuni noi pentru oameni mai bogați; mici capricii de artă dau caracter clădirilor răzlețe, care rămân însă credincioase, în liniile generale, tipului consacrat, cu neputință de izgonit de acuma înainte. Totalul face impresia unui cochet coltage engles. Grădini însă nicăiri în vaga împrejmuire fără despărțiri. Ajută... | 212 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Se știe cât e de lăudat sistemul educației în comun, de la școala elementară la ultimul an de Universitate trăită supt același acoperiș, pe care-l practică Americanii. Ceia ce nu împiedecă duioasele tovărășii între cele două sexe pe care le întâlnești pe toate cărările, mai ales când suflă vânt de primăvară și amurgul ... | 201 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | De la intrare vezi materiile distribuite: „literatură de imaginație”, „istorie”, etc. Cercetezi cu ochii și alegi. Indatoritoarea funcționară e gata să te ajute, să-ți dea un sfat. Scaunele, mesuțele sânt așezate așa încât cetirea să fie o plăcere. Dedesupt e odaia cercetașilor, cu cele mai potrivite cărți expuse afară... | 205 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | „Oasele ni se rup”, spune un barbat. Femeile arată cum viața li se duce între fabrică și casă, muncind și de o parte și de alta. Și ele sânt puse la cea mai grea muncă: la căratul sarcinilor celor mai zdrobitoare. O femeie tânără cu fața de Madonă are obrajii așa de albi ușor scufundați și o nesfârșită melancolie acope... | 213 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Ca la țara la noi lătratul de câne se aude din când în când, și vezi une ori și animalul răzleț strecurându-se printre automobile. Ai atunci impresia că te găsești cu adevarat în realitate, că totul nu e numai măreața ilusie a zborului mașinilor. Ajungem între casele din suburbiile orașului. Infațișarea e atrăgătoare. ... | 225 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Ah, sufletele care se chinuiesc ori se stârpesc înăuntru! Și totuși albe fațade de porțelană presintă ghirlandele renașterii, firidele bisericilor europene; totul ca un vis din albul raiu pierdut al vieții armonioase, vrednică de trăit! Mergem la biserică. Dincolo de valea care scânteiază de lumini și din mijlocul care... | 226 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Știam câți din America au fost pe la noi, în zilele de restriște de la Iași și pe urmă. Dar aici găsesc mai mult decât a-Jâta: amintirea simpatiilor care au întovărășit războiul nostru pentru independență, considerația pentru ce am ajuns a fi, dorința ca și nota noastra etnică, la aceia cari vor rămânea aici, Să se ame... | 234 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Cuvântările urmează, duioase, pănă la aceia a Evreului român din Budujeni, care vorbește de blăs-l tămata graniță a Bucovinei și salută ca fost soldat al regelui Carol tricolorul românesc. Văzusem dimineața pe cei câțiva Români din Campbell, muncitori la marea fabrică de acolo. Vin cu lacrimi în ochi, cu bunel cuvântăr... | 201 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Totul în cea mai migăloasă ordine. întorși în țară, ce n’ar putea face, cu învățămintele pe care le stăpânesc, astfel de oamenii Spre Newcastle drumul e mai puțin, frumos decât pe la Akron. Copacii supțirateci, strâmbi, crescuți în voia lor, osândiți, cu grămădirea necontenită a locuinților, la o moarte apropiată, .sta... | 212 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Dar și aici o credință admirabilă față de țara de care ca un blăstăm îi oprește să se apropie. In marele cimitir, cu masivele blocuri de piatră neagră, purtând de cele mai multe ori, în slove aspre, singurul nume de familie— și câte nații le amintesc numele acestea !—, doarme, supt un monument care face onoare prieteni... | 226 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | La o mică distanță de Youngstown e Niles, locul de naștere al președintelui Mackinley, asasinat la Buffalo, în 1901. Casa se păstrează — dacă se poate vorbi de păstrare atunci când supt grija unei bătrâne doamne cu barbă, so-•ția unui Ungur, totul se acopere de praf, totul se străbate •de umezeală, totul se apleacă spr... | 201 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Totuși părintele Holdăr» li-â clădit o frhmOasă biserică de cărămidă roșie aparentă», unde se face slujba din când în când; icoane de un interesant stil naiV; dedesupt e o Sală d& adunare, cam părăsită. Presbiteriul e ocupat, în lipsa preotului permanent, de-o familie de muncitori români, chiriași. Bărbatul, care a> tr... | 222 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | Sânt de toate neamuri!^, cu voia de a-și numi șP străzile: Italienii âu „Bella vista”, noi „București”, și „România”. Mergem la bisericuța foarte bine îngrijită. Câțiva oameni sânt adunați .acolo: Făgărășeni, Arădani, cele două feluri de Români mai des represintați în aceste locuri. Li vorbesc de primăvara pare izbucne... | 236 |
Nicolae Iorga | A doua metropolă a Românilor: Cleveland | De jur împrejur se întinde țara furnalelor, țara de ceruri roșii în noapte, de nesfârșită licărire a miilor de ochi .-electrici, țara ținută supt presiunea muncii și a câștigului, — nu a nobilei munci de datorie, cu pierdere, ci a vulgarei munci care scontează recompensa imediată și care, dacă ea n’ar mai fi abundentă,... | 86 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.