author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | O dată însă mi-a venit o foarte veche cunoștință, poetul Gheorghe din Moldova, mititel și bondoc, roșu și iute, pe care, căsătorit de curînd cu înalta, palida soră a lui Vasile Conta, Ana, statul îl trimesese pentru studii de statistică pe care le urma cu un moldovenesc și botoșănean răgaz pe cînd soția lui, foarte int... | 216 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Stăteam într-o casă unde stăteau și pensionari, a căror dispariție o semnala doliul de la poartă, dar și cîte un misterios student care la miezul nopții bătea la ușa necunoscutului ca să ceară chibrituri, dar nu mai știa unde i-o fi odaia, și între atîția locatari eu eram pentru „concierge”-ul alsacian, pe care așa de ... | 221 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Văd încă pe grosul tenor Escalais, basc după care se nebunea Parisul și pe cântăreața cu glasul clar, dur și sec, dna Melba, spre care atenția parizienilor se îndrepta mai mult pentru că știau legătura ei cu blondul pretendent la tron, ducele de Orléans, care, mai tîrziu, cumințit, dar nu pentru prea multă vreme, a lua... | 243 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Îmi aduc aminte că, vorbind tot despre lucruri românești care plictiseau vizibil pe atunci așa de voinica și de blonda doamnă Picot, eruditul francez mi-a pomenit cu admirație de Nicolae Mavros care, spunea el, „era singurul om în stare a vorbi franțuzește ca în secolul al XVIII-lea”. Societatea franceză, de la care, c... | 252 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | De școală însă mă țineam. Nu însă în condițiile absurde ale programului care mi se dăduse, dar a cărui îndeplinire, firește, n-a cercetat-o nimeni. Fusesem trimes pentru limba greacă, dar eu, care mă gîndeam la filozofie și la istorie literară, n-am făcut nimic pentru a începe studii în această direcție, și astfel, Odo... | 219 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Trebuia făcută întîi alegerea între școlile înseși și, rebel față de autoritatea școlară, așa de competentă încît putea fixa și un program amănunțit pentru studii de specialitate peste graniță, am ales Școala des Hautes Études, singură Școala des Hautes Études, unde eram dator, de altfel, după același program, să-mi ia... | 237 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | N-am ascultat eu, care era să fac o teză cu subiectul și din literatura franceză a evului mediu, o lecție la Gaston Paris, care era să-mi șteargă în schimb pagini întregi din această teză cu mențiunea nu prea măgulitoare: „c’est insense…” Tot ce era dincolo de „școala mea” părea că nu mă interesează: n-am auzit o confe... | 218 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Și totuși era o vreme cutremurată de multe furtuni: un Ravachol, un Vaillant puneau bombe la poarta caselor burgheze, care se lăsau pe o coastă, și de Întîi Mai oamenii Primăriei acopereau cu nisip arterele principale ale Parisului ca să permită, contra încercărilor de revoltă muncitorească, șarjele splendizilor chiura... | 216 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Alascieni erau pretutindeni, și se ceteau romanele lui Erckmann și Chatrian, paginile dureroase ale lui Edmond About și, în vremea cînd, după afacerea Schnaebélé, funcționarul alascian arestat de germani la graniță, caii cavaleriei au stat o noapte întreagă cu curelele pe dînșii, naționalismul francez al abatelui Wette... | 221 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Unul din profesorii noștri, totuși un excelent republican și un om de stînga, ne spunea la curs că poate cea mai bună soluție la 1848 ar fi fost acceptarea regenței ducesei Elena de Orleans, ceea ce ar fi scutit de catastrofa, încă așa de dureros simțită, a imperiului al doilea. Pentru a înțelege în adevăr Franța ar fi... | 253 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | O dată – și n-am prea profitat de invitația aruncată în treacăt la care se adăugea și îndemnul de a merge la”Otelul Societăților Savante”, unde am auzit întîia formă, cu cochete și nepotrivite triluri la sfîrșit, a Marsiliezei —, o dată, zic, am dat acolo peste o traducătoare din rusește, rusoaică ea însăși, femeie înt... | 257 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Iar asemenea proiecte la oameni cari lucrează încet, aproape fricos, amenințau să-mi compromită reputația. Însuși Gabriel Monod, care domina secția noastră la Hautes Études, a scris protectorului meu Xenopol că „improvizez în erudiție” și, mai tîrziu, cînd îl rugam să-mi caute editor pentru un Carol al XII-lea la Bende... | 226 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Rămîneau deci abatele Duchesne, Monod și d. Charles Bémont. Duchesne, editorul vechilor biografii ale Papilor, Liber Pontificalis, și prezintatorul Romei subterane, cu mormintele martirilor, în pregătirea admirabilei Istorii a Bisericii, scrisă după cele mai bune tradiții de formă ale științii franceze, era Voltaire în... | 260 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Dar, pentru moment, mergînd să-i prezint o teză, pe care o credeam destul de bine făcută, cu privire la o alegere de vechi Papă medieval, și făcînd să i se ducă de servitoare carta de vizită a importantei mele persoane, el m-a privit cu aceeași luminoasă ironie pe față, recomandîndu-mi să păstrez cartonul meu pentru al... | 286 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | ostenelile anume impuse de superiori fără inimă tînărului soldat, Monod ascundea de lume cu cea mai mare grijă această viață intimă a lui, așa de scumpă și așa de rară. O dată am mers la el ca să restitui o carte, și vizita n-a durat zece minute. Acolo am putut simți tot ce coboară în suflet religia unei așa de covîrși... | 259 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Îndemnul cel mai activ mi-a venit însă de la cineva care aparținea Sorbonei, între noi nu chiar atît de respectatei Sorbone, îmbulzită de studenți cari-și aveau în vedere examenele, unde am auzit o singură dată pe Lavisse, istoricul Prusiei lui Frederic, alcătuitorul, cu bizantinistul și cercetătorul Rusiei, Rambaud, a... | 225 |
Nicolae Iorga | Trei ani de străinătate | Acei mărunți ochi de miop și de observator m-au deosebit de la început dintre colegii francezi, printre cari îmi aduc aminte numai de măruntul, brunul și prietenosul Lucien Foubert, pe care nu l-am găsit mai tîrziu – iar de la Hautes Études îmi rămîne numai actualul director al imprimatelor la Biblioteca Națională, d. ... | 70 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Împrejurările-mi dădură, abia trecut de douăzeci de ani, prilejul de a dobîndi o catedră universitară, aceea pentru care fusesem pregătit, dar pe care atunci n-o vedeam în tot pericolul ei, ca informație, ca putință de critică pe un cîmp așa de vast, ca simț al oamenilor. Și anume nu la Iași, ca succesor al lui Nicolae... | 239 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Dar mai erau și alții, pe cari o neexplicabilă și cu totul nemeritată antipatie îi ridica împotriva mea, și din cari-mi aduc aminte pe Caragiani, înverșunat să puie trei acolo unde Xenopol. Rășcanu puneau zece și viceversa, obicei din nenorocire foarte răspîndit la concursurile noastre. Noroc de președinte, Odobescu, c... | 271 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Alături, era un învățat profesor de latinește la unul din iliceele din București, amic al lui Take Ionescu, M. B. Calloianu, de care cetisem niște studii într-o revistă din Craiova, de unde, se pare, era originar, și pe care-l vedeam acum întîia oară: scurt, pătrat, palid, foarte ciudos, pînă într-atît încît publica în... | 211 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Rezultatul a fost puțin măgulitor pentru mine: întrecusem cu cîteva zecimi numai pe Georgian. Pentru acest foarte îndoielnic succes am căpătat însă suplinirea catedrei. Intram într-un mediu cu totul necunoscut fără a fi făcut o singură lecție înaintea unor adevărați studenți și fără să am legături personale cu colegi d... | 252 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Nu exista o catedră de franceză, limbile romanice fiind încredințate unui profesor foarte distins, capabil de a avea vederi personale în filologie și a cărui carieră ar merita să fie studiată, fiul său, profesor, fiind aici ca să poată da lămuriri: am zărit cîndva mediul lui, cu totul italian, de casă, dar vrîsta îl co... | 204 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Își poate închipui cineva ce efect a putut să aibă asupra tînărului venit dintr-o lume așa de frămîntată și așa de vie această încunjurime în care nu putea găsi nici critică, nici recunoaștere, nici sugestie, nici ceva care să semene, cît de departe, cu o îndrumare. Profesorii mai bătrîni, cari dezvoltau o activitate, ... | 203 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Tot ce trebuie pentru a împiedeca pe un profesor de la îndeplinirea obișnuită a datoriilor sale. Dar și mai departe el îmi păstra o bună și caldă simpatie, care a durat pînă în momentul cînd l-am văzut fără suflare, din voia lui, pentru o nemernicie de dragoste așa de întîrziată, alb, frumos, cu ochii lui închiși ca pe... | 209 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Viguros, sangvin, nervos. Studenți și studente trebuiau să aibă, vrînd-nevrînd, legături personale cu veșnic entuziastul, în permanență tumultuosul profesor, cu o elocvență abruptă și incandescentă. Nenorocirea era că acest om făcut ca să aibă ucenici suferea de lipsuri esențiale. Întîi că, desigur învățat, inteligent ... | 216 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Iar al doilea, îl stăpînea o gelozie capabilă de a-l duce la fapte urîte, cum a fost, de pildă, sechestrarea a două articole ale mele, Istoria consulatului prusian și Pretendenții domnești, din care, pe cel dintîi nu l-am putut recăpăta niciodată; muzeul lui, plin de manuscrise și documente, era închis oricui, și, cînd... | 231 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Bătrînul moldovean Urechiă, care preda istoria românilor, înnădind an de an la volumele, împărțite pe labirintice serii, ale prezintării condicilor fanariote, pe care, pentru cîteva introduceri și explicații, le prezintă ca „istorie”, era mînat desigur și de iubire pentru materia sa, de dorința de a folosi, de un națio... | 241 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Altfel foarte bun cu elevii săi, pe cari-i punea să adune materialul alături de funcționarii Arhivelor, ba chiar să găsească fondurile de publicație, el consimțea să-mi împărtășească și mie unele informații din bogatul material pe care-l frămîntase. Dar, pe neașteptate, te trezeai că acest suflet de o așa de blîndă apa... | 260 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Cel așa de mult captat de atît de dibaci adulatori fusese – ciudată potrivire! – silit să mă recomande studenților, nici rectori, nici decani nefiind la îndemînă, și buzele i se descleștară pentru aceste cuvinte singure:”Vă recomand pe d. Iorga, chemat să vă facă lecții de istorie”. N-a fost una din cuvîntările mele de... | 232 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Căci el însuși, plin de idei, și în materie de învățămînt, fiind, în partidul liberal, care cucerise de la junimiști pe acest om de talent, unul din dușmanii sturdzismului și din factorii creatori ai „drapelismului”, nu căuta să facă din opiniile sale un crez de viață și un instrument de călăuzire și conducere. În fund... | 225 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Glasul gros, răgușit, toaleta căutată, figura însăși, pleșuv cu ochii strălucitori privind la succes, cu ușoara barbă cănită, fără măcar meșteșugul ales care înnegrea poruncitorul barbișon de comandă al lui Maiorescu, dădeau o senzație de pregătit, de artificial, de moale și de gelatinos, care îndepărta unele caractere... | 258 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Colegii mai bătrîni îl priveau cu neîncredere, gîcind că nu știu ce primejdie ar putea veni de la acest european plin de hotărîre și francheță și liber la vorbă ca și la scris cînd era vorba să judece onest o operă sau un om. Cu cei mai mulți dintre dînșii n-avea nici o legătură, iar colaborarea cu „cuconu’ Costică”, s... | 211 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Și prin silințile lui, care nu se simțea bine, izolat între bătrîni, a fost chemat, după cîtva timp numai, Dimitrie Onciul, venit din”Pedagogiul” lui de la Cernăuți, unde-și istovea puterile unui trup masiv, dar bolnăvicios și infirm, ca să ocupe o catedră de istorie a românilor înțeleasă altfel decît în sensul diletan... | 234 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Numărul fetelor era mic. Numai la cei doi rivali ai frazei, Maiorescu și Dimitriescu, erau și ascultători din afară, urmînd unei vechi și desigur excelente tradiții. De o vrîstă mai ridicată decît a multora din auditorii de astăzi, acești studenți de prin 1890 reprezintau un public școlar serios, ascultător, doritor de... | 363 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Înaintea lor, fără o tradiție a catedrei, încercam felul meu de a preda. Ca în toată viața mea, două lucruri mă dezgustau, din instinct, fără îndoială și din cauza originii mele septentrionale, tocmai din susul Moldovei, dar și din cauza coborîrii din niște oameni pe cari, din scrisorile lor, i-am cunoscut cumpăniți la... | 259 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Nici o notă critică față de înaintași nu se amesteca în expunerea mea și, dacă se rîdea la curs, uneori eu însumi cu studenții împreună, de nu ne mai puteam opri, era de cine știe ce neașteptată potrivire a lucrurilor sau atitudini ale personagiilor istorice, iar nu de vreun biet de înaintaș al meu care obosise, orbecă... | 242 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | a lui Onciul, de cu totul alt temperament – deși tradusese din Schiller și, cine ar crede? din zglobiul Heine – și de o pregătire atît de deosebită, spunea colegilor că nu fac decît mă joc cu lucruri culese dintr-o carte-două care-mi stăteau la îndemînă. Tîrziu de tot, cursul din acești primi ani plini de îndoieli și d... | 236 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Sava la Universitate, și apoi, dă Doamne bine de ce predică, uneori publică, avea să sufere! Sala de lectură s-a mutat apoi sus, în casa de alături, căpătată mai tîrziu și niciodată, chiar cînd erau bani, pusă bine în rînd cu vechiul sălaș; la biblioteca aceasta, de o înțeleaptă organizare și de o întrebuințare comodă,... | 231 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Era acolo ardeleanul Ștefan Pop, care e azi director la Sf. Sava, lîngă d. Obedenaru poet macedonskian, care pătrunsese și în bine păzitele Convorbiri, cu „fiorii morbizi, fosforescenți” care „în trupuri de adolescenți aprind zvîcnindele artere”, și enormul liric, blînd ca un prunc, a fost privit fără prea mult respect... | 238 |
Nicolae Iorga | Întâii ani de profesorat | Cu înfățișarea lui de baron belgian, nalt, sprinten, osos, foarte slab – de-l întreba Hasdeu „ce interes are să fie așa slab” —, palid și frizat, privind de supt ochelari de miop o lume căreia i se simțea puțin potrivit, Nerva Hodoș, fratele lui Gorun, dar fără nimic din țepii acestuia, șii fiul lui Iosif Hodoș, luptăt... | 189 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Veneția-mi dăduse pînă la luarea Constantinopolei de turci în 1453 tot ce cuprinde, afară de atît de îmbielșugatul, dar nestrăbătutul Archivio Notările, în care, între hîrtiile notarilor, ce nu se poate găsi! Același lucru pentru Milano, pentru Genova, în care nu am mai lucrat niciodată. Pe scurt timp am revenit la Rom... | 312 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | – timid. La Florența, am găsit puțin, culegînd din tot ce poate da neasămănata cetate de pace, mai mult pentru suflet decît pentru știință. Dar aici am avut în fața mea, în persoana bibliotecarului Rostagno, pe unul din criticii lui Toma de Saluzzo al meu, pe care am avut prilejul să-l întreb care sînt „paginile pe car... | 211 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Astfel Ferrara, cu vechiul ei castel de cărămidă roșie, încunjurat de șanțurile acuma goale, uscate, dar încununat de vechile-i crenele războinice: Prin șanțuri goale, prin portice Se-ntind mari ierburi parazite: Pe-aice Ariost cîntat-a Și Tasso-a suferit aice. cînta poezia mea ațipită, pe care atîta frumuseță o trezis... | 262 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Cum și Sicilia pînă astăzi mi-a rămas necunoscută. Ambele, însemnate lacune în cunoașterea unei părți așa de nobile din Europa noastră, care în curînd era să fie sfîșiată de uri atît de adînci, ale unor generații rele și proaste. Am fost o clipă și în Ancona cu arcul lui Traian, și, într-o zi de aspru frig, sus, în tur... | 240 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Să mi se dea voie să mă opresc mai mult asupra lor. Veneam de la Fiume, pe un vas de comerț al Lloydului, care făceai legătura cu porturile acestei coaste de Apus a Peninsulei Balcanice și cu acele largi insule, în dosul cărora se ascundeau odinioară pirații iliri și urmașii lor slavi. Astfel am avut răgazul să văd fru... | 216 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Veneau ca niște umbre de trecut la căderea nopții, în veșmintele negre sau violete, de o tăietură milenară, și le așteptau în stradone, strada cea mare, mărgenită de fațade în care nu; era nici o vulgaritate modernă, bărbați frumoși, în poturi și veste de aceeași coloare, purtînd pe cap bereta de catifea, viorie, roșie... | 210 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Departe, insula Lacroma ascundea mănăstirea ei tăcută printre copacii deși ai livezilor. Iar în orașul însuși, cărări misterioase duceau printre case albe pe care le înfloreau în cerdace oleandri palizi fără mireasmă, și rîsete după perdelele trase, unde blonde patriciene cu strămoși înainte de cruciate pîndeau ce li s... | 252 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Îmi pare rău că îndată după aceea l-am pierdut din vedere cu totul. Dar el nu era aici singurul prieten din aceeași tagmă a scormonitorilor de arhive. Încă din prima zi am găsit în răcoroasa încăpere gotică, unde directorul însuși aducea registrele și legăturile de acte, pe un străin nalt, bine legat, cu lunga barbă ro... | 208 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Vinul dulce din insulele grecești strălucea în păhare, și mînile se rătăceau în coșul cu migdalele abia culese. La plecare, cu un fes dalmatin pe cap, priveam pe aceste cunoștinți care nu lipsiseră să fie la debarcader ca să-și ia ziua bună de la acela în tovărășia căruia stătuseră cîteva săptămîni de atîta satisfacție... | 202 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Și cînd mai e și întîia tinereță a celor abia douăzeci și șase de ani, cu tot ce ea singură poate aduce cu dînsa… Drumul spre Italia însăși, pe un vas al Companiei raguzane, cu puțină lume localnică, a fost pentru mine continuarea aceluiași farmec. Iarăși, plutind încet, de-a lungul țermului cu înalții munți, dincolo d... | 239 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Lunga excursie științifică a atins întîi Liovul strămoșilor noștri, Lembergul, de pe care, cu năvălirea descălecărilor evreiești, se pierduse, în ciuda statuii dominatoare a eroicului rege Ioan Sobieski, prea mult din caracterul istoric, pe care numai pe urmă l-am descoperit la Biserica Moldovenească a Lăpușneanului și... | 251 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Fără acea puțin simpatică plebe evreiască, cetatea negoțului cu Apusul german, rareori cercetat de ai noștri, Cracovia,”Cracăul”, era, în ce privește fidelitatea pioasă față de evul mediu, o Ragusă polonă. Totul vorbea de acele vremi: porțile perfect conservate, hala negustorilor, frumoasa biserică gotică în stil itali... | 305 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Pe lîngă folosul ce am tras, și pentru epoca marelui cabotin”Despot-vodă”, am avut prilejul să cunosc aici și o viață germană plină de mari învățături, cu totul deosebită de aceea pe care o prinsesem în casa cu mulți oaspeți, feluriți, a bătrînei Döllen: o Germanie de provincie, ordonată, harnică, de un admirabil spiri... | 273 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Aici mi-a fost scurtă, deși nu zădarnică, petrecerea. Pentru a cunoaște, în vederea unei publicații de documente, pe care era s-o fac mai tîrziu numai, cum se va vedea, dar și a înfățișării depline a eroului și a mediului, vremea lui Mihai Viteazul, o nouă și mare excursie de cercetări trebuia întreprinsă, la un an dup... | 214 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | —, apoi într-o locuință mai încăpătoare și mai curată, dar din cînd în cînd cu apariția aceluiași parazit local despre care noua gazdă-mi spunea:”Dar arată-mi d-ta o casă în Viena fără ploșnițe”, m-am pus la lucrul încordat pe care-l cerea imensitatea unui material incomplect cercetat de Hurmuzaki care, intrînd în depo... | 274 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Acolo, cu cheiurile rîului în față, mi-am scris, într-un senin răgaz, Chilia și Cetatea Albă. Oarele de lucru la Viena erau potrivite așa încît să lase personalului după-amiaza liberă: se începea la nouă și se continua pînă la trei; grăbiți să profite, cercetătorii își aduceau în buzunar ceva de ronțăit, pe cînd, la o ... | 212 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | El era acolo, dincolo de perdeaua verde, prin culoarul luminat și ziua de lămpi, în fața căruia străjuiau pe rînd gardistul austriac și gardistul ungar, cari, la apariția bărbii mele negre, ca și a bărbii blonde a unui belgian prieten, care el se supăra, iar eu găseam haz în această neînțelegere, lua poziție de onor, b... | 202 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | În lumea căreia-i comunicam la rîndul meu vestea era, mai ales la femei, un fior de milă. Dar, cînd, peste cîteva zile, într-o noapte, sicriul cu trupul celei rămase frumoasă pînă și în moartea fără strigăt a sosit, bunii burghezi ai fidelei capitale își molfăiau cîrnații și deasupra capetelor umblau halbele cu bere, f... | 235 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Pe căminul de marmură, ceasornicul din veacul al XVIII-lea tîcîia molcom ceasurile,, și uneori aripi albe din „coafa” totdeauna proaspătă anunțau fără cel mai mic zgomot apariția fetei care îngrijea odaia cu o abstractă corectitudine mută. Seara, restaurantul meu era, lîngă sala oaspeților de cari mă feream, o odaie di... | 247 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Rămînea ca un alt drum, la Bistrița, unde am fost primit de arhivarul Albert Berger cu o prietenie care putea să-i fie periculoasă, căci îmi comunica actele acasă la otel, unde lucram pînă noaptea tîrziu la o lampă chioară – și mi se va face apoi socoteala greșelilor de lectură de către oameni avînd actele la îndemînă ... | 263 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | În tot acest timp, și la Brașov am găsit din partea sașilor aceeași bună întîmpinare, de care voi avea parte și la Sibiu, unde pe vremea aceea arhivele erau conduse de editorul Codicelui diplomatic al nației sale, Franz Zimmermann, care se va muta apoi în Germania. Brașoveanul Friedrich Stenner, care-și cunoștea perfec... | 219 |
Nicolae Iorga | Multe drumuri străine | Eram prea mult prins de cercetările din fiecare zi, de bogăția materialului pe care-l aflam pentru ca, seara, obosit, să caut societate: necunoscut de lumea românească de acolo, mă strecuram la un restaurant sărac și acolo întrebuințam o oră uitîndu-mă, eu care nu citeam gazete acasă, prin foaia germană a orașului. Cre... | 258 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Vin acum la scrisul meu de-a lungul acestor ani, care n-au fost, ca și atîția alții pe urmă, decît o continuare a studiilor universitare, cu un entuziasm pe care nu-l avusem la Universitate, la nici una din Universitățile pe care le străbătusem, și mai ales cu un profesor mai sever, mai greu de laude decît oricare din ... | 261 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Riscînd să fiu considerat, cum mi se spunea așa de amabil, ca „omul-document”, eram zorit numai să comunic altora marea mea recoltă din arhive și biblioteci, despre care aveam dreptul să fiu convins că va contribui esențial la lărgirea cunoștinților de istoria românilor. Cerînd favoarea de a mi se tipări întreaga colec... | 202 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Ieșind din secolul al XVIII-lea, în care detaliile sînt multe și de aceea mai puțin prețioase, începeam acuma tipărirea, pe banii statului, dar fără cel mai mic avantaj pentru mine, nici măcar acela de a-mi rezerva un număr de volume, fie și ca să le împart gratuit – ce-mi trebuiau bani, de vreme ce aveam vreo zece mii... | 220 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Se pare că aveam aerul unui tînăr destul de inteligent… O apropiere se face în mintea mea. Am spus că primul concurs, ținut la Iași, îmi dăduse, cu o reputație foarte îndoielnică, numai suplinirea catedrei de istoria universală la București pentru care mă recomandase așa de frumos Maiorescu. Îmi îndeplinisem cu zel, în... | 225 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Acuma l-am găsit pe tînărul ministru, de o așa de îngrijită înfățișare engleză, cu un aer de o severitate deosebită, al cărui secret am aflat pe urmă că-l cunoștea foarte bine fostul și viitorul meu concurent, Calloianu. Îmi făcu semn să trec în odaia de alături și, cum publicasem în revista ilustrată a lui Ignatz Hert... | 276 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Cred că a revenit Georgian. Și mai era, tot gata să se retragă înainte de probe, simpaticul Calloianu care, cu toată desconsiderațiunea pe care o aruncase anul trecut asupra mea, îmi propunea amical să cer amicului său, ministrul, scindarea catedrei, în care caz puteam fi sigur că nu mi se va mai face nici o greutate. ... | 211 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Întreruperea publicației mele, așa de smerite, de la început, m-a îndreptat, firește, către alte posibilități de a tipări și, pierzînd pe cîțiva ani sprijinul statului cu atîtea preocupații de partid și de clientelă, am nimerit, tot în 1897, la Academia Română. N-a fost chiar așa de ușor cum îi este astăzi oricărui tîn... | 255 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | El făcu să se observe că a da tineretului beneficii materiale – nici nu știam că se plătesc șaizeci de lei pe coală – înseamnă a-l conrupe. A trebuit intervenția lui Sturdza pentru a frînge împotrivirea unui adversar așa de virulent în mijloacele lui de elocuțiune. Fiindcă era vorba numai de suma pe care Academia era e... | 203 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Iar, pentru prefață, care a ajuns să fie un tratat de istorie economică, discret furișat acolo, ce n-am cercetat, scotocind de la Viena chipul, zugrăvit pe tabla unei firme de magazin, al lui Alexandru-vodă Ipsilanti și statuia lui glumeață de la Brunn cu ciubucul in gură și picioarele păturite supt propriul său postam... | 221 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Colecția oprită de Minister pentru păcatul meu, închipuit, de neadmisibil „junimism”, a primit-o și mai departe tot Academia, mulțămită, se pare, de volumul abia încheiat, cu toate că mulțămirea nu mi-a exprimat-o nimeni și niciodată. Partea cuprinzînd veacul al XVI-lea pînă la Mihai Viteazul a urmat ca volumul al XI-l... | 237 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Apoi, cînd a fost vorba să dau drumul și la comoara strînsă în Innsbruck și în Viena despre Mihai Viteazul, pe care se știe că-l calomniasem, a trebuit o tainică înțelegere a dlui Bianu cu Sturdza pentru ca pe neștiutele de toți să alcătuiesc cele două părți, pline de noutate, ale volumului al XII-lea, trecut și el tot... | 207 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Astfel, pe lîngă Cronicile muntene cercetate în originea și legătura lor, fragmentele de povestiri găsite în bibliotecile apusene cu privire la trecutul nostru, Manuscriptele din biblioteci străine, actele românești despre Petru Șchiopul și Mihai Viteazul, în care vibra atîta și din umilința unuia și din energia nebiru... | 205 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Aceeași bună credință era s-o întîlnesc la Academie și pentru cărticica elegantă pe care mi-o editase d. Emil Socec cu documentele Bistriței. Prezintată la premiu, raportorul, Vincențiu Babeș, bătrîn bănățean cu multe sucituri și, mai ales, supus multor influențe, a declarat că nu se poate premia singur primul volum ia... | 218 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Cu publicul cel mare eram să intru în contact prin conferințe rezervate mie, în înțelegere cu Onciul, care alesese ca subiect: Întemeierea Principatelor, și cu Bogdan, care a vorbit despre Studiile slave la români. Partea mea au fost: Luptele lui Mihai Viteazul cu turcii și Cultura română supt fanarioți. Ambele au serv... | 270 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Acolo era același popas, iar nu o adevărată locuință: un fotoliu cumpărat din singura moștenire a vieții mele, de la arhimandritul Varahiil Lateș din Mînăstirea Neamțului, fost ajutor al Mitropolitului Sofronie Miclescu, cîteva scaune despărechiate, un pat de fier și o masă de sufragerie reprezintau, pînă ce gospodăria... | 242 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Dădusem însă două note, în legătură cu preocupația permanentă în ce privește cruciatele, revistei consacrate acestor studii, Revue de l’Orient latin, care continua Arhivele contelui Riant și a cării conducere o avea un spirit de o critică sigură și nemiloasă, pentru care fiece cuvînt era obiectul unor lungi examinări ș... | 253 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | În toată lunga mea viață am avut un sentiment de fereală, un adînc dezgust, cu motive mai mult de estetică și de eleganță, față de dogmatismul greoi și pretențios pe care numai spiritele pedante, neputînd prinde ce e relativ, incapabil de a fi complect definit și de a fi exprimat printr-o formulă, una singură și fără g... | 244 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Deci nu putea să fie vorba de o „școală nouă” în istorie, precum mai: tîrziu voi evita în literatură tot ce ar fi putut să semene că are acest caracter de înnoire voită, codificată și proclamată, pentru ca la capătul luptei să se creadă altceva decît ce fusese crezut, multă vreme, înainte de o asemenea „revoluție”; a p... | 219 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Aceasta pentru a explica de ce ideea unui război cu atîta lume, pe care a trebuit să-l primesc, rareori cu bucuria că am înfruntat o șarlatanie ori am distrus o iluzie răufăcătoare, a fost străină de intențiile mele și cu totul necorespunzătoare idealului de viață a cui de mult nu căuta altceva decît cea mai desăvîrșit... | 247 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Îmi interzisesem apoi orice activitate literară, și o dată numai un tînăr ziarist moldovean, al cărui nume ca și numele foii (soția lui iscălea Laura Vampa) nu mi le amintesc bine (poate Eugen Vaian), mi-a smuls cîteva versuri pentru coloanele sale. Afară de două-trei conferințe la Ateneu, unde mă chemaseră stăruitor, ... | 225 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Dar apropierea mea de Ioan Bogdan, care-mi aducea deseori mărturisirea năcazurilor sale de om nepotrivit cu mediul, dar a cărui dorință de a-l influența era vizibilă, și de aceea atacurile, din mai multe locuri, cădeau asupra lui fără ca el să li poată răspunde, ajungînd pînă la neurastenie —, mai tîrziu adăugirea lui ... | 235 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Dacă Hasdeu se ferea să provoace o discuție publică, din care ar fi putut suferi prestigiul lui de vrăjitor în ale științii – ceea ce se admira mai mult decît orice alta de o societate căreia-i trebuia zguduirea surprinderii —, mulțămindu-se a da la timpul potrivit loviturile, în umbră, și îndreptățindu-se apoi că n-a ... | 213 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Din ce am spus pînă acum se vede cît de greu mi se făcuse drumul către o activitate în care nu doream decît să pun la îndemîna tuturora ceea ce cu atîta trudă putusem să cunosc și să descopăr, fără măcar să fixez deosebirea între ce se știa și ce, după ostenelile mele, se putea ști de acum înainte. Depozite închise, că... | 233 |
Nicolae Iorga | Prime publicații | Era, credeam eu, fără a mă gîndi să înlocuiesc oriunde pe oricine, o datorie, dureroasă fiind vorba de un coleg – dar vai de ce era colegialitatea noastră într-o Universitate veșnic sfîșiată! – să învederez aceste lucruri, a căror revelație singură putea să explice și atitudinea mea față de asemenea înaintași. Scăpate ... | 148 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Nu-mi stătea prin gînd, la început, prin 1899, să ating în l’Indépendance Roumaine subiecte politice. Dar nu numai în sufletul meu, ci în acela al unei întregi generații, mai ales al celor cari avuseră legături cu Apusul și cunoscuseră societăți de o civilizație modernă adevărată, activă, cu simț de răspundere, oricare... | 253 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Și aceasta cînd, dincolo de hotarele unde se opreau privirile politicianilor, considerând provinciile românești ca un număr de kilometri oarecari pe drumul spre Apusul tuturor plăcerilor și fericirilor, conceput și acela între cartierul de distracții al Parisului și Coasta de Azur, fremăta o întreagă românime ardeleană... | 287 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Îl voi cunoaște mai tîrziu, terorizat și eu de aceste excepționale daruri fizice, mai mult decît gata să-mi adaug iscălitura la a unui Nicolae Filipescu, care fusese complect cucerit, în favoarea unui program supt realizarea căruia trebuia să zacă și atît de scumpa nouă neatîrnare a României noastre. Pentru moment, dup... | 226 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | O dată, cu o frumoasă adresă caligrafiată, am fost chemat la ministrul meu, care era colegul doctor Istrati, mie dealtfel personal necunoscut. O misiune? O decorație? Era o zi foarte caldă de vară și, în cabinetul său, ministrul stătea în jiletcă. M-a invitat să mă dezbrac și eu, ceea ce, înclinîndu-mă înaintea generoz... | 203 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | – Atunci, știu eu? o cercetare științifică. – Aș face-o la mănăstirea Neamțului. — A, tocmai, tocmai… – Dar cu mandat oficial, trecut la Monitoriu… — Desigur! – Și nu ca o compensație: voi prezintă contul… – Desigur! Și m-am dus la Neamț și am prezintat contul, dar nici însărcinarea nu s-a publicat, și a trebuit să îng... | 223 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Linii generale nu voise, sau nu putuse desface autorul străin, căruia toată această comedie îi era în fond indiferentă. Ele mi s-au impus cu atîta putere, trezind o adîncă durere în sufletul cui își dădea samă la ce rezultat s-ar fi ajuns dacă puterile vii ale nației ar fi fost în adevăr întrebuințate, încît am redacta... | 234 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Acolo s-a tipărit deci o nouă serie de articole, în care, reluîndu-se tema din recenzia asupra lui Damé, se urmărea trecerea de la o viață modestă, dar reală, potrivită cu noi, capabilă de a da forme proprii și de a întreținea o atmosferă morală, la această păpușerie de care se puteau înșela numai vanitățile ușoare ale... | 218 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Articolele au fost reunite în două broșuri, Opinii pernicioase, partide politice în România în secolul al XIX-lea (1900) și Un proces de deznaționalizare (1902) care au fost urmate de Scene și istorii din trecutul românesc. Îndărătul acestor negații, exprimate fără nici o rezervă, într-o formă a cării urbanitate și obi... | 249 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Și acesta era un vechi crez. O dată – numai o dată, căci interesații se feresc de a fi prinși din nou – avusem prilejul să exprim public părerile acestea. Era chiar la începutul activității mele de profesor și de istoric, cînd se socotea că sînt, și că voi rămînea un „băiat bun“. Se făcea la Ateneu cu solemnitate mare ... | 242 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Nimic, absolut nimic. Așa de obraznic era acest tînăr de douăzeci și cinci de ani… Și, cînd a venit ziua pe care acuma o așteptam cu calm, căci conștiința mea avea să vorbească, și pagină după pagină s-au desfășurat fără să apară ce așteptau lojile oficiale, ce aștepta în primul rînd regele, s-a făcut în sală o apăsare... | 216 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Astfel – pe lîngă aprobări ca a lui Constantin Bălăceanu – în partidul liberal, în care nu biruise „drapelismul“, pus supt conducerea aparentă a lui Aurelian, dar însuflețit de flacăra de paie a unui C. Dimitrescu-Iași și a cîtorva altora, se ridica o nemulțămire contra „mînăstirii” lui Dimitrie Sturdza revenit la cîrm... | 208 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Prin Procopiu, nalt, slab, palid, solemn sfătuitor mai bătrîn, Brătienii achiziționaseră l’Indépendance, unde odată fusese servită, nu fără răsunet, ideea conservatoare. Mi s-a oferit să iau asupră-mi conducerea unui număr de duminecă, literar și cultural. Am primit cu plăcere, și m-am pus să adun pagini de trecut, să ... | 227 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | Poate am arătat prea mult de la început asemenea intenții și de aceea s-a căutat o jignire care să mă îndepărteze de o foaie pe care, ca orice a căpătat vreodată munca mea, ajunsesem a o iubi. Dar se pare că în planurile lor de viitor, urmate cu perseverența caracteristică a acestei admirabile familii de vieri argeșeni... | 217 |
Nicolae Iorga | Prime preocupații politice și naționale | —, despre pericolul capitalului străin, care nu vine niciodată într-o țară fără ca aceia cari-l aduc să ceară pentru ei, în politică, drepturi corespunzătoare cu serviciul cum, de altfel, s-a și întîmplat, pînă la primirea, astăzi, a controlului financiar al Genevei (iar noi, atunci, priveam cu milă la Bulgaria control... | 242 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.