Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
Anton Bacalbașa	La Văcărești nu la Filaret!	Înțeleg revolta oamenilor de inimă, care – întîmple-se ce s-o întâmpla! – vor merge să izgonească de pe cîmpia Filaretului pe acești pretinși moștenitori, veniți să uzurpe o memorie ce nu le aparține. Ei la bănci, la poliție și-n pușcării! Acolo e de ei! Să manifesteze în contra directorului de penitenciar, ca să le de...	107
Anton Bacalbașa	Oamenii lui 98	Într-un fel ori într-altul, peste cîteva zile vom serba data de 11 Iunie l848. Pentru că nu mai avem decît vreo cîteva zile pîn-atunci, credem că este bine să facem aici constatarea situației sufletești a contemporanilor noștri. Observăm de la început că în serbărde de care se vorbește 11 Iunie l848 ocupă un loc foarte...	212
Anton Bacalbașa	Oamenii lui 98	Ideile au fost izgonite din cîmpurile de luptă ca netrebnice, și tot mai mult au fost înlocuite cu cele mai meschine patimi. Politicianii au pus stăpânire pe toată viața statului, pe tot sufletul neamului și au ofilit orice entuziasm. La l8 ani sîntem decemviri, la 2l, deputați cu diurnă permanentă, și la 25, nu ne mai...	204
Anton Bacalbașa	Oamenii lui 98	[…] Altul, purtînd ochelari numai așa, „de al dracului”, măcar că distinge cale de o poștă polul de liră. Îți joacă pe blazatul. El te asigură că a îmbătrînit, că e om de cabinet, că nu e făcut pentru acțiune, că se simte și cam surmenat, dar că tu ai face foarte bine să te agiți… singur. Ia-l pe acest ridicul monșer ș...	189
Anton Bacalbașa	Oculta și Inteligența	Oculta nu se poate lăuda că disprețul ei financiar pentru tot ce este talent n-a provocat și din partea talentelor o aversiune adîncă împotriva ei. În vreme de entuziasm și de glorie, cînd liberalismul avea ziariști de valoarea lui C. A. Rosetti și a lui Cezar Bolliac, se scriau satire în contra acelor care nu vroiau s...	216
Anton Bacalbașa	Oculta și Inteligența	Trăind atîta timp între ei, Delavrancea nu s-a putut, totuși, aclimatiza în atmosfera lor. Și cînd a vroit să zugrăvească Un Parazit, a luat pe unu dintre dînșii. Caragiale i-a imortalizat în atiția eroi. Înfățișîndu-ni-i în toate posturile – puteți citi chiar „toate posturile” – dar vecinic ridiculi. Ori de cîte ori u...	232
Anton Bacalbașa	Oculta și Inteligența	Ei bine, nu retrag un rînd, o iotă din tot ce am scris împotriva ăstor… oameni. În fluctuațiile acestei vieți, mai ales într-un timp cînd ziaristica nu era stabilită, n-am scris niciodată un rînd pentru ei, și țiu atît de mult la titlul acesta. Încît m-aș mulțumi să-mi fie consacrat ca epitaf: acest om n-a fost nici un...	155
Anton Bacalbașa	Prefață la don Paladu	Penultimul număr al revistei enciclopedice Larousse a fost consacrat unei monografii a lui Bismarck: viața, tinerețea, maturitatea, operele lui și așa mai încolo. Nouă ne-a venit altă idee: Dacă s-a făcut o monografie a lui Bismarck, de ce n-am face și moi o moftografie a lui don Paladu? Orice ar zice istoria, Bismarck...	213
Anton Bacalbașa	Prefață la don Paladu	Îl iubim pentru că am pus în el valuri de cerneală și scîntei din suflet. G. D. Pallade era un avocat de a zecea mînă, secretar fără importanță, și fără șoșoni-galoși, al d-lui Petrache Grădișteanu. El mergea la tribunal, mai tîrziu a mers și-n politică, pleda la bară, vorbea prin întruniri, s-a ales deputat, a ajuns c...	203
Anton Bacalbașa	Prefață la don Paladu	Moș Teacă atotștiutor, capabil să învețe pe pești ocenia, să poarte pe piele robă în loc de flanelă-iegăr, să rezolve „difițitu” bugetar cu tabla lu ăla…lu Pitagora! Don Paladu, așa zugrăvit, este azi un tip special al României; de acuma încolo el aparține țării, el este al istoriei. G. D. Pallade ar fi rămas în praful...	205
Anton Bacalbașa	Prefață la don Paladu	Cînd lucrurile stau cum spuserăm pîn-aci, cum voiți să nu iubim pe Don Paladu? În judecata lui meschină, Don Paladu și-o fi închipuind că noi îl urîm. El nu știe – biet cap de întrunire pe culori! – că avem pentru dînsul cel mai cumplit amor. Cum Cervantes iubea pe Don Quijote, cum Victor Hugo iubea Măgarul, cum poporu...	177
Anton Bacalbașa	Mitiță Scuza	Prefață originală Începând culegerea sistematică ce ne-am impus asupra vieții și excentricităților lui Mitiță Scuza, ne vedem siliți să declarăm de la început că opera noastră nu va fi completă. Nu va fi completă nu din cauza noastră, ci din cauza eroului. Nu există om în țara lui Traian care să fi dat naștere la atâta...	213
Anton Bacalbașa	Mitiță Scuza	Am contribuit mult noi înșine, o știm, ca să vulgarizăm pe Mitiță Scuza; dar pentru aceasta nu reclamăm absolut nimic, dovadă că-l dăm ca supliment, cu totul gratuit, cititorilor lui Moș Teacă. Meritul — dacă vreun merit poate fi — este pe de-a-ntregul al năzdrăvanului politic, care a reușit să se facă mai de pomină de...	96
Anton Bacalbașa	Servitorul regelui	Din toate condoleanțele primite de familia regretatului Gogu Cantacuzino, una mi-a atras atențiunea cu deosebire: telegrama regelui. Această telegramă, care a fost reprodusă de toate ziarele, zice: DOAMNEI ELENA CANTACUZINO BUCUREȘTI Sunt adânc mâhnit de moartea iubitului vostru soț, în care țara pierde un bun patriot ...	233
Anton Bacalbașa	Servitorul regelui	Bun patriot într-o țară în care istoria n-a înregistrat nici un trădător este sinonim cu „bună dimineața”. Orice român ar subscrie asemenea telegramă, bineînțeles într-o românească mai corectă, întrucât nici un român nu zice „Dumnezeu să sprijinească pe domniile voastre” ci „Dumnezeu să vă sprijinească”. Dar nu observa...	252
Anton Bacalbașa	Servitorul regelui	Un om ca Gogu Cantacuzino, care numai servitor n-a fost, e tratat acuma ca atare, și asta nu pare anormal la 1898. Și de ce? Pentru că autorul telegramei s-a deprins să vadă în tot conglomeratul politic al țării un simplu... birou de servitori. Un Gogu Cantacuzino, un Alexandru Lahovary, despre care e bine știut că n-a...	91
Anton Bacalbașa	Casa de nebuni	Clienţii doctorului Şuţu au scăpat din chiliile lor şi au pus stăpânire pe guvernul ţării româneşti. Asta este impresia ce ne fac faimoşii noştri ocârmuitori în toate ocaziile. Dar, cu ocazia grevei studenţilor împotriva noului proiect de lege a recrutării, ne-am făcut o convingere deplină că trăim sub regimul unor ali...	227
Anton Bacalbașa	Casa de nebuni	El a fost discutat în Consiliul de Miniştri şi nu va fi modificat, pentru că e un proiect foarte bun.” Ce însemnează această duplicitate... sau mai bine această triplicitate. Fără-ndoială, nimic altceva decât că avem un guvern care ne dă exact impresia unei case de nebuni. Ştim bine ce ni se va răspunde: că oamenii din...	201
Anton Bacalbașa	Casa de nebuni	Să nu mai creadă studenţii în cuvintele rectorului? Să-şi facă ei convingerea că ministrul instrucţiunii este un păcălici de rând, care pentru obţinerea unui rezultat dorit e capabil de o minciună? Dar aceasta este o morală groaznică, pe care numai codicele ocultist o mai poate concepe. Şi pentru ruşinea vremii în care...	118
Anton Bacalbașa	Pentru Eminescu	Onor. P. T. Misir s-a supărat pe mine pentru că am îndrăznit să afirm că prea puțin îi pasă „Junimii” de suferințele lui Eminescu. Ca să-mi dovedească dimpotrivă, d. Misir se laudă pre sine și laudă pe junimiști, care ar fi făcut marea cu sarea pentru nenorocitul poet. Vina că Eminescu suferă astăzi d. Misir o aruncă p...	223
Anton Bacalbașa	Pentru Eminescu	Dar când viața ți se stinge într-o casă de nebuni și când nimeni nu te întreabă de trăiești ori de ai murit, o, atunci se schimbă lucrul, o, atunci nu mai glumești!... Un sfat: Ai face mult mai bine, în loc să scrii pentru mine, să scrii amicilor dumitale, rugându-i să le fie cel puțin milă de Eminescu dacă nu altceva....	84
Anton Bacalbașa	„Din goana vieței!”	În seceta ce arde câmpul literelor noastre, noul volum al domnului Alexandru Vlahuță cade tocmai la vreme. Amețiți de gălăgia politicii, amărâți de stârpiciunea literară ce-și rânjește dinții galbeni prin revistele de-o zi, simțim o adevărată mângâiere când răsare — și ce rar răsare! — câte o operă pe care să-ți poți a...	207
Anton Bacalbașa	„Din goana vieței!”	Puiul de vultur, oricât de mic, nu se poate confunda cu bufnița, și o scânteie de lumină electrică face mai mult decât 10 lumânări de seu. E altă factură, e altă mână. Sunt șapte profiluri în versuri: Daniil, bătrânul stareț, care s-a înfruptat cu vârf și îndesat din toate cele lumești și asupra căruia apasă acum, la b...	285
Anton Bacalbașa	„Din goana vieței!”	Și toate profilurile astea sunt scrise în niște versuri admirabile, armonioase, care uneori te umplu de o adâncă tristețe, cu toată nota veselă a subiectului. E o ironie crudă în versurile astea din profilul al patrulea, cel mai reușit, după mine: Aspazio, Aspazio, Sub blazonul tău mă ia Și-ți voi pune sub picioare Sla...	232
Anton Bacalbașa	„Din goana vieței!”	Autorul trece pe la vitrina fotografiei Mandy și se oprește un moment ca să privească. Aceea ce-l lovește mai mult sunt fotografiile copiilor costumați. Figurine mici, palide și bucălate, sub largi tricornuri panașate, fetițe de câte 5 ani, aproape strivite sub găteala grea și umflată a unei dame istorice, țânci de abe...	215
Anton Bacalbașa	„Din goana vieței!”	Un domnișor oarecare, un donjuan care face versuri pentru ca să ajungă mai ușor subprefect ori pentru ca să ia cu asalt zestrea unei june din lumea mare, ar fi exclamat în fața tabloului: „Sont-ils gentils ces mioches!” Vlahuță, însă, se revoltă, Vlahuță e cuprins de grijă în fața mascaradei ce se joacă pe spinarea nen...	222
Anton Bacalbașa	„Din goana vieței!”	Are dreptate Vlahuță! Aveam de gând să scriu odată tot niște impresii de la vitrina fotografiei Mandy. Pe mine mă izbise altceva: toate femeile frumoase din București sunt expuse acolo, nu știu dacă intenționat ori ba; știu numai că e o exibiție de sânuri decoltate, de sprâncene făcute cu chibritul, de ochi dungați pe ...	224
Anton Bacalbașa	„Din goana vieței!”	Și, mai presus de toate, o notă clară vibrează, iubirea nemărginită a scriitorului pentru nenorocitul țăran. Prigonit, înșelat de toți, lovit în viața de toate zilele de mâna nemiloasă a tuturor celor ce trăiesc din munca brațelor lui, săteanul are la Vlahuță nu numai un interes deosebit, dar în inima scriitorului toat...	231
Anton Bacalbașa	„Din goana vieței!”	Un singur lucru am avut de gând să limpezesc: să arăt volumul așa cum e el și mai cu seamă, plin de mulțumire, să constat că încetul cu încetul talentele reale și inimile bune nu pot să nu fie influențate de mișcarea uriașă, de grandioasa deșteptare a mulțimii apăsate. Nici nu putea fi altfel: în inimile bune, în intel...	72
Anton Bacalbașa	„Note și schițe”	Când autorul Nopții furtunoase, al Scrisorii pierdute și al lui Conul Leonida a dat la lumină Năpasta, a fost o neîncredere aproape generală și anticipată în publicul care-l aplaudase cu câțiva ani în urmă. Din toate părțile n-auzeai decât: „Ei, aș! Caragiale și dramă! Auzi comédie!” Și neîncrederea asta a publicului, ...	201
Anton Bacalbașa	„Note și schițe”	Și reușește. Citind volumu-i din urmă, nu știi să spun care din doi e mai talentat: Caragiale care râde, ori Caragiale care plânge? Iaca, de pildă, două bucăți: În Nirvana și 25 de minute. Sunt ieșite din același condei, sunt publicate în același volum — puse, parcă, dinadins pentru comparație — și, cu toate astea, nu ...	232
Anton Bacalbașa	„Note și schițe”	Și dacă am plâns când l-au așezat prietenii și vrăjmașii sub teiul sfânt, n-am plâns de moartea lui; am plâns de truda vieții, de câte suferise această iritabilă natură de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși. Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un ...	227
Anton Bacalbașa	„Note și schițe”	Iar dacă-ntorci numai câteva file de la articolul ăsta, dai peste 25 de minute. Povestea e scurtă: Vine vodă într-un oraș de provincie. La gară-l întâmpină autoritățile și cocoanele din societate (mă rog, nu toate femeile sunt din societate!). Între aceste cocoane e, firește, în rândul întâi soția locțiitorului de pref...	205
Anton Bacalbașa	„Note și schițe”	Mama îi dă o palmă peste mână: „Nu ți-e rușine să bagi mâna-n nas?! Șezi frumos! te vede madam Carol!” Și așa mai departe, pe tema asta, urmează mai tot volumul: Temă și variațiuni, A zecea muză și Din carnetul unui vechi sufleor. În toate, aceeași vioiciune de spirit caracteristică celui mai inteligent autor român. Cu...	217
Anton Bacalbașa	„Note și schițe”	Aș! Ai găsit un editor care se însărcinează să dea unei producții de-a ta viața vitrinei, repede la scris, și nu te codi mult, și nu sta mult să alegi, căci adeseaori un editor e mai variabil ca un barometru și te-i pomeni că-și schimbă gândul! Nu suntem în Franța, unde o carte bună are 50 de ediții, care-ți produc atâ...	204
Anton Bacalbașa	„Note și schițe”	Deloc; căci, precum am zis-o, marca omului de talent se cunoaște cale de o poștă în orice producție a lui, fie cât de neînsemnată. Vreau numai să explic celor ce s-ar întreba pentru ce Caragiale n-a publicat alte lucrări mai de valoare în volumul acesta. Atâta tot. Trebuie să cunoști les dessous în chestie pentru ca să...	240
Anton Bacalbașa	„Note și schițe”	Nu-i așa că e deștept bărbat d. Danieleanu, profesorul universitar care scrie în albumul presei că n-ar voi să trăiască în altă epocă decât în cea actuală? În adevăr, mai nostimă epocă nici că se poate! Musiu Nae, care nu știe pe de rost decât „îndată!”, „vine!”; musiu Nae, care n-a învățat din gramatică decât numele d...	183
Anton Bacalbașa	Arta noastră	Odată avusesem un vis frumos, și greu de împlinit, ca toate visele frumoase: un ziar literar în care să încapă toate ideile și toate direcțiile, unde să nu fie vrajbă și culise politice, un ziar care să atragă și să pasioneze toată armata de tineri ce se pierd prin redacții sau prin lume. Făcându-mi-se azi cinstea deos...	214
Anton Bacalbașa	Arta noastră	Și, ce e mai trist, au rămas o sumedenie de figuranți, o sumedenie de „domnule conte, masa este servită”. *** Când trăiești în mijlocul societății și când nu ești străin de toată activitatea ei, revolta asta platonică împotriva politicii nu are caracterul unei simple nemulțumiri fără explicație. În vremea-n care trăim,...	224
Anton Bacalbașa	Arta noastră	Să porți cu tine dezgustul de politică, fără să-ți dai seama că politica asta este și ea urmarea fatală a unor împrejurări fatale, este să te condamni la inacțiune, să-ți impui pasivitatea tembelă a celor fără vlagă. Vroiți în adevăr înmormântarea acestei dezgustătoare poli- tici? Luptați să îndrumați tineretul — tiner...	208
Anton Bacalbașa	Arta noastră	Astăzi arta, dacă nu voiește să piară, trebuie să iasă din salon, să nu se mai supună formelor seci și formulelor admise, ci să îmbrățișeze toată patima lumii, tot zbuciumul acestei vieți, cu aspirațiile, cu luptele, cu nevoile, cu lacrimile și cu bucuriile ei. Și numai după izbânda idealurilor mari va veni izbânda art...	107
Anton Bacalbașa	C. Dobrogeanu-Gherea	Exemplul cel mai rar al omului impus prin propriile lui merite. Const. Dobrogeanu-Gherea s-a născut la 21 mai 1855 în gubernia Ekaterinoslav din Rusia. A studiat acolo până la vârsta de 19 ani. Convins de ideile de regenerare care cutremurau pe atunci, și cutremură și azi, împărăția țarilor, a fost urmărit de autorităț...	202
Anton Bacalbașa	C. Dobrogeanu-Gherea	Au făcut școală. Urât de spiritiști, e iubit de oamenii de spirit. În momentele de față are nostalgia Elveției, de unde s-a întors alaltăieri, și visul volumului al doilea din Literatură și știință, pe care-l va scoate în curând. Îl iubesc toți, ca pe un frate mai mare — și mai cu minte. Poartă ceasornic de argint și i...	109
Anton Bacalbașa	Bene-Merenti	Am citit mai zilele trecute în Monitorul Oficial că d. Cristu Negoescu a primit medalia Bene-merenti pentru lucrările sale literare. Vă puteți închipui disperarea mea, nu pentru că d. Negoescu a primit o medalie, dar pentru că nu aflasem încă de lucrările literare ale medaliatului. Să ai pretenția că faci și tu literat...	207
Anton Bacalbașa	Bene-Merenti	În catalogul ăsta am găsit Bucăți alese din diferiți autori, aranjate de Cristu Negoescu. M-am luminat. Dar confuzia mea s-a schimbat într-o adâncă uimire. O fi oare de ajuns să culegi câteva bucăți din diferiți autori, pentru ca să capeți o medalie literară? Asta să însemneze Bene-merenti? E drept că chipul cum marele...	203
Anton Bacalbașa	Bene-Merenti	Fără îndoială, aceia care au găsit că-i bine să se facă o medalie literară au avut intenția să distingă pe scriitorii cei de talent din cei nuli sau mediocri. În cazul acesta, scopul, fără doar și poate, este atins: se va ști de azi înainte că Bene-merenti este distincțiunea pe care o capătă nulitățile și mediocritățil...	238
Anton Bacalbașa	Bene-Merenti	Cel puțin marfa negustorului a trebuit să existe și să fie supusă unui juriu. Literații ăștia însă n-au produs nici o iotă și n-au trecut prin mâna nici unei comisii examinatoare. Atâta este adevărat, că nimic nu scapă neprihănit de încape pe mâna oficialilor.	44
Anton Bacalbașa	Iubirea în poezie	Nu trebuie să surprindă pe nimeni faptul că, mai ales în versuri, iubirea joacă rolul principal, iar toate nenorocirile, toate durerile și toate năzuințele omenirii sunt aruncate pe un plan depărtat. În marele tablou al lui Tizian Amorul sfânt și amorul profan sunt reprezentate cele două feluri de iubire: amorul sfânt...	213
Anton Bacalbașa	Iubirea în poezie	De pildă, Didon, Heloisa, Werther, Sapho, Nejdanov, deși iubesc în moduri diferite, sunt rezultatele aceleiași patimi. Păgânul Virgiliu, romanticii Rousseau și Goethe, naturalistul Daudet și gingașul modernist Turgheniev, toți sunt pătrunși de eterna simțire a dragostei atunci când concep pe eroii lor — deși fiecare e ...	222
Anton Bacalbașa	Iubirea în poezie	Toți acești versificatori prin impulsiuni fiziologice ar putea să spună ca Pippo al lui Musset: Jai le coeur de Petrarque et nai point son genie! Și, pe câtă vreme Adam va fi mușcat din pomul oprit, iar Eva va fi „coastă din coastele lui”, toate teoriile grave și toate consiliile paterno-medicale nu vor fi în stare s...	216
Anton Bacalbașa	Iubirea în poezie	Și lirismul va merge alături cu știința socială, el se va înălța de la o cântare de cocoș la cântul conștient al unei iubiri superioare. Pân-atunci, frumoasă Venere, întinde-ți brațele de marmu- ră!... Iubirea cea nouă nu-i rezervată unei tinerimi fără entuziasm. Nu fiii burghezimii, crescuți în atmosfera nesănătoasă a...	107
Anton Bacalbașa	Convorbire cu Gherea-Dobrogeanu	Duminica trecută am profitat de libertatea câtorva ceasuri ca să mă duc la Ploiești. Nu-i prea mare rizic un drum de câteva ceasuri când e vorba să te întâlnești cu cel mai superior și mai simpatic dintre scriitorii români, cu Gherea-Dobrogeanu. Casa din care ies volumele de critice, care au atâta înrâurire asupra lite...	222
Anton Bacalbașa	Convorbire cu Gherea-Dobrogeanu	*** Primirea pe care ți-o face Gherea nu seamănă cu a nici unui om pe care l-am cunoscut vreodată. E o bucurie întreagă când își vede un prieten, o bucurie care se manifestă cu căldură, fără nici un fel de ceremonie. Intrăm în casă, și cea dintâi grijă este să întrebăm ce face ceaiul. În așteptare, criticul înghite ned...	222
Anton Bacalbașa	Convorbire cu Gherea-Dobrogeanu	Și când el va fi pătruns, atunci natural că opera lui de artă se va resimți. Arta reflectă mult personalitatea autorului. Când un artist va fi și un mare cetățean, negreșit că în tot ce va produce el se va vedea ce idei are. — Venim, vrasăzică, iarăși la influența mediului social. — Sigur că da. Numai, sunt oameni care...	235
Anton Bacalbașa	Convorbire cu Gherea-Dobrogeanu	Trebuie numai să ne înțelegem: eu nu zic că mediul social e un factor unic și atotputernic. Aici e chestiunea pe care mi-o impută și Delavrancea. La unul din cursurile lui, el spunea că a atribui totul mediului social și a nu studia personalitatea autorului este o greșeală. Sigur că da. Și nu numai că așa cred și eu, d...	201
Anton Bacalbașa	Convorbire cu Gherea-Dobrogeanu	Nu ne mai putem plânge de lipsa de cititori; cei cu talent să lucreze. — Încă o întrebare, și sfârșesc cu tortura intervievului. Nu crezi că e prea puțină solidaritatea între artiști? De ce nu s-o fi formând nici un cerc literar la noi? — O, sunt atâtea cauze! E greu de răspuns în câteva cuvinte... — Oricum, eu cred că...	213
Anton Bacalbașa	Convorbire cu Gherea-Dobrogeanu	Te simți renăscut, te simți încurajat pentru încă o bucată de vreme!...	12
Anton Bacalbașa	Arta încurajată	Literatura românească trece azi printr-o fază foarte curioasă. S-a crezut un moment, după moartea nefericitului Eminescu, că se face în așa-numita opinie publică o schimbare de idei, că lumea asta, care se îndeletnicește toată ziua cu citirea intrigilor și mahalagismelor politice, începe, în sfârșit, să se arunce pe că...	217
Anton Bacalbașa	Arta încurajată	Și lumea a început să se intereseze de literatură și de literați. Fără îndoială, zgomotul făcut în jurul lui Eminescu a contribuit mult la mergerea înainte a literaturii. Dar... dacă lumea, din inițiativa ei, începe a simți nevoia de citit, ce face guvernul pentru dezvoltarea gustului acesta? N-am de gând să fac politi...	205
Anton Bacalbașa	Arta încurajată	Și atunci, cine-și încovoaie mai bine șira spinării este sigur de izbândă. Și în loc să taie, de pildă, taxele pe hârtia de tipar, în loc să reducă taxele de timbre poștale pe imprimate, în loc să voteze credite pentru biblioteci la dispoziția tuturora, ne pomenim cu câțiva avortoni literari, subvenționați... și asta s...	107
Anton Bacalbașa	Amintiri literare. Genialul Pătrașcu	Amintirea pe care o dau aci e foarte de curând, ea n-a împlinit nici un an, așa că mi-e cu putință să o transcriu cât se poate de adevărat. Eram într-o seară adunați la Caragiale: dnii Barbu Delavrancea, Vlahuță, doctorul Urechiă, Artur Stavri și... mai era și d. Pătrașcu. Caragiale, rău ca-ntotdeauna, uitase că e boie...	203
Anton Bacalbașa	Amintiri literare. Genialul Pătrașcu	Numai d. Vlahuță, diplomat ca întotdeauna, dădea mai mult fitiluri, fără să atace... taurul de coarne. Și bietul taur guvernamental scosese limba de un cot. Peste un ceas, articolul era distrus, credeam că autorul va intra în pământ. Dar Caragiale veghea, el nu se mulțumea cu puțin. Și deodată interpelă pe d. Pătrașcu:...	202
Anton Bacalbașa	Amintiri literare. Genialul Pătrașcu	Când se desfăcură tezele, a lui Caragiale n-avea nici o greșeală. A dlui Pătrașcu era oribilă, îngrozitoare și miraculoasă. Cinstit vorbind, un băiat din clasa a doua de gimnaziu ar fi tradus-o mai bine. Avea greșeli elementare de ortografie, de limbă, de gramatică, de tot ce voiți. Atunci a fost momentul decisiv. Vlah...	207
Anton Bacalbașa	Amintiri literare. Genialul Pătrașcu	Ești mai liric ca o domnișoară... Mă, cu indivizi de ăștia nu trebuie să fii milos. L-ai văzut tu pe ăsta? (D. Pătrașcu plecase.) E un triumfător. Azi îi dai la cap, și mâine ți se cocoțează în cap. Din pricina microbilor ăstora cu poene misterioase băieții de talent nu se pot ridica. *** V-am spus că lucrul nu s-a pet...	201
Anton Bacalbașa	Amintiri literare. Genialul Pătrașcu	Panait Macri la teatru, Neculai Pătrașcu în profesorat! Idioția acestui neam se ridică să întunece toate talentele, precum broaștele tulbură apa bălților ca să nu se vadă oglindindu-se în ca zborul măreț al vulturilor de sus!	36
Anton Bacalbașa	I. L. Caragiale	Astă-seară se face înmormântarea lui I. L. Caragiale. Marele nostru dramaturg, omul căruia îi datorăm Noaptea furtunoasă, Scrisoarea pierdută și atâtea alte opere ce vor însemna în literatura astei țări o epocă mare, se îngroapă în astă-seară — poate pentru veci! El, care a plâns pentru marele Eminescu, atunci când neî...	218
Anton Bacalbașa	I. L. Caragiale	Toate nulitățile aduse ca un potop de țânțari de prin bălțile mucegăite, unde se bălăcesc târâtoarele, și-au găsit un colț de adăpost în milostenia blajinului buget. Caragiale, însă, n-a putut trăi în atmosfera asta de slugi și de slugarnici. Răscoliți bugetele, cercetați operele de încurajare literară pe care le săvâr...	225
Anton Bacalbașa	I. L. Caragiale	Știi ce? Să-mi faci și mie una pentru dumneei, că grozav e de mucalită la piesele altuia! Și după ce halbele vor fi golite, cinstitul cap-de-gâscă își va putea permite chiar să strige: — Mă, eu sunt negustor vechi! Pă mine să nu mă iei peste briceag, că te zmeiesc! Șorțuri verzi, transformate în Wertheim cu mașină, mi-...	212
Anton Bacalbașa	I. L. Caragiale	Vine la vreme exemplul acesta, pe care, vai! ni-l dă Caragiale, pentru ca să lumineze încă o dată ce e arta pentru artă. E clară situația: sau vă veți pleca fruntea cu umilință în fața potentaților, și veți căpăta, în schimb, satisfacerile burghezești de care v-a molipsit burghezismul, sau, dacă umilințele astea vă ruș...	155
Anton Bacalbașa	Artă pentru artă	Doamnelor și domnilor, Înainte de a dezvolta subiectul conferinței mele Arta pentru artă, dați-mi voie să fac o introducere mică. Ea va părea nefolositoare, poate, pentru dumneavoastră, dar e de multă însemnătate pentru mine. Voi avea nevoie pentru aceasta să fac puțină etimologie grecească, lucru puțin atrăgător, cum ...	202
Anton Bacalbașa	Artă pentru artă	De ce am făcut introducția aceasta? Pentru ca să nu surprindă pe nimeni când va auzi, în astă-seară, păreri care contrazic tot ce se învață în școli, în școlile oficiale... Și acestea zise, trec la subiectul meu. *** O adâncă bucurie sufletească trebuie să simțim cu toții când vedem progresele ce săvârșește arta la noi...	203
Anton Bacalbașa	Artă pentru artă	În Franța, telegramele ce ne vin chiar astăzi ne spun că studenții au făcut manifestații ostile dlui Brunetière și au strigat: „Trăiască Emile Zola!” D. Brunetèire este un mare vrășmaș al artei pentru artă; dar d-sa este, în același timp, criticul de la Revue des eux mondes, un critic reacționar, și care, dacă nu admit...	55
Anton Bacalbașa	Gramatică!	Când eram la școală nu învățam nimic. Mă luasem de comedii, iar profesorii mei se luaseră de gânduri. Minutul când „domnu” intra în clasă mi se părea tot așa de îngrozitor ca minutul în care la ușa bietului condamnat apare gâdele. Nu mai vorbesc de clipa în care mi-auzeam numele strigat la catalog și însoțit de tradiți...	202
Anton Bacalbașa	Gramatică!	Asta ar fi pentru mine totuna cu distrugerea Franței de către Germania, cu torturarea mea, cu un cataclism universal. Și credeți că din egoism? Deloc. O greșeală de gramatică într-un articol străin mă impresionează tot așa de dureros. Simt un rău organic, parc-aș pune mâna pe cretă, parc-aș curăți piersici, parc-aș scr...	207
Anton Bacalbașa	Gramatică!	Am avut un cult pentru Bolintineanu, dar când am citit: E ca cele păsări ce în noapte zbor — am aruncat în noaptea uitării lebăda de la Bolintin, pe care am găsit o pană murdară. Las de o parte pe „ca cele” las pe „păsări ce” — dar zbor în loc de zboară e un ultraj, o crimă, un incest. Și-mi sună mereu în ureche: Verbe...	233
Anton Bacalbașa	Gramatică!	Ce-ați zice de un zidar care ar așeza cărămizile pe dos? Ce-ați zice de un pictor care n-ar cunoaște combinația culorilor? Ce-ați zice de un croitor care n-ar ști să coasă un nasture? Și, cu toate astea, nu ziceți nimic de un scriitor care nu știe gramatică! Pentru mine un astfel de criminal poate să facă băcănie, depu...	101
Anton Bacalbașa	La stână!	Unde eşti, biată „Junime”, ori te-ai dus tu către nori, cum un fluture se duce ca zefirul printre flori? Habar n-am! Dar ştiu că ziarul Constituţionalul — chipurlea succesorul „Junimii” — îşi face strămoşii de râs. Ca dovadă că talentul sare întotdeauna o generaţie, Constituţionalul nu face literatură; iar când face, m...	205
Anton Bacalbașa	La stână!	Şi după măcelul acesta, mai îngrozitor decât măcelărirea pruncilor din Egipt, vă puteţi închipui restul. E aşa de oribil, încât autorul, printr-o fenomenală îndărătnicie, ajunge să ne vorbească de „zbieretul mieilor”. — Armand, ia seama că vor protesta măgarii dacă le iei apanajul zbieretului!	44
Anton Bacalbașa	Cărțile didactice	Gheorghe Vasilescu era un băiat de zahăr. Blând ca un miel, prostuț ca noaptea, trecea prin școală ca gâsca prin apă. Îl urmărea însă nenorocul și-l persecuta de foc. I se părea Universitatea un sicriu, și cursurile o inchiziție; când vedea pe Dogele-profesor, umbra lui Marino Faliero îi trecea pe la ochi ca o stafie r...	237
Anton Bacalbașa	Cărțile didactice	Căci dacă geniile se nasc la câte un veac, iar talentele la un deceniu, proștii au calitatea de a se înmulți ca stelele cerului, ca nisipul mării. Când apare o carte didactică, poți de mai înainte să te aștepți la ceva în genul Păsăreanu. Rar, foarte rar, aceste opere — menite ditai să lumineze tinerele generațiuni — î...	228
Anton Bacalbașa	Cărțile didactice	O carte didactică în care ți se spune că tinicheaua este un metal ce se găsește și-n stare nativă, ori că sulfurile arzând produce acid carbonic; o carte didactică în care afli că melcul are două coarne... este, fără îndoială, o carte cu care nu poți discuta altfel decât cu o imensă zeflemea... De aceea, Adevărul liter...	95
Anton Bacalbașa	Poeți, cântați!	Pătrașcule, aține-te! Dacă nici acuma nu te-i procopsi, apoi neprocopsit rămâi! Cu mila Domnului, și mai ales cu mila Sfântului Duh, prințul Ferdinand e azi tatăl unei perechi de copii: un băiat și o fată. La nuntă, făcuși poenele misterioase, dar țara asta sceptică și ingrată și-a bătut atuncea joc și a trecut la ordi...	172
Anton Bacalbașa	Ce face Caragiale	Vitrinele librăriilor, chioșcurile, toate sunt pline de opere proaspete apărute de sub presă. Întâlnești o sumă de nume de autori, pe care nici nu-i bănuiai că există. Toți fac gură, toți țipă, copertele apar din ce în ce mai fantastice, mai urlătoare, mai atrăgătoare. Numai de unul nu se mai aude, parc-ar fi dispărut ...	222
Anton Bacalbașa	Ce face Caragiale	La noi n-are aproape nici o însemnătate. De-abia dacă noi, câțiva profani, admiratori sinceri ai talentului celui care a scris pe Conul Leonida, simțim o adâncă părere de rău că el ne lasă. Ne-am întrebat adesea pentru ce Caragiale, cel mai original și cel mai puternic dintre scriitorii noștri, e dat uitării de către a...	252
Anton Bacalbașa	Ce face Caragiale	Să te păzească Dumnezeu însă să ridiculizezi o clasă ori o tagmă! Atunci, cu cât vei avea mai mult talent, cu cât adică lucrarea ta va fi mai caustică, cu atâta trebuie să fii mai sigur că ți-ai făcut vrășmași pe veci. Omul iartă orice mai lesne decât faptul că a fost ridiculizat. Și numai atâta e? Caragiale a mai avut...	151
Anton Bacalbașa	1893	Intrăm în anul l893. Însemnătatea anului nou este de astă dată foarte mare, pentru că în același timp se împlinesc o sută de ani de la data cînd, propriu-zis, s-a făcut declarația drepturilor omului, cînd omenirea a souturat printr-o sîngeroasă revoluțiune domnia feudalismului. Se împlinesc o sută de ani de cînd Ludovi...	207
Anton Bacalbașa	1893	Intru ce mai seamănă triumfătorii de azi cu strămoșii lor revoluționari? A răspunde la aceasta este a face bilanțul societății burghezo-capitaliste, și pentru această analiză ne-ar trebui volume enorme. La l789—l793, poporul muncitor s-a luptat, alături cu burghezimea, pentru dărâmarea feudalismului; dar din toată acea...	230
Anton Bacalbașa	1893	Burghezimea asta, care a ajuns clasă stăpînitoare prin revoluție, prin conspirație și prin eșafod, nu iartă azi celor învinși nici dreptul de a se plînge, nici dreptul sfînt de grevă, nici dreptul de a blestema lanțul care-i sugrumă. Ea are învățați subvenționați din fonduri necurate. Învățați a căror însărcinare este ...	222
Anton Bacalbașa	1893	Încît din aceste contradicții societatea burgheză pregătește ea însăși izbucnirea societății viitoare. De la l789—93 n-au treout decît vreo 60 de ani, și muncitorii au înțeles unde-i răul și care-i leacul. Internaționala a fost semnul cel mai caracteristic al acestei perfecte înțelegeri. Și dacă ea a fost înfrîntă o cl...	213
Anton Bacalbașa	1893	Miniștri, deputați, bancheri, elita societății burgheze trece acum în judecata tribunalelor. Învinovățită de furtun ordinare. În Germania, afacerea fondurilor guelfe caută să acopere strălucirea afacerii Panama. Iar marele conrupător, gazda și căpitanul hoților, este după arătările lui Vorwartz însuși guvernul. Însuși ...	207
Anton Bacalbașa	1893	Mai mult ca oriunde, la noi bate un vînt reacționar la cîrma statului și, fără exagerare, mai mult ca oriunde putem fi veseli de.succesele mișcării social-demooratice. Guvernul de astăzi este reprezentantul cel mai autorizat al trecutului de rușine și de doliu al țării. Nu-i vorbă, la noi guvernele au avut acest mare t...	230
Anton Bacalbașa	1893	În momentul de față social-democrația română e într-o perioadă de dezvoltare fericită; nu putem dar face o urare mai sinceră tuturora, decît aceea de a-i vedea îndoindu-și energia, mărindu-și silințele spre a face ca _ această dezvoltare să progreseze. În curînd istoria omenirii va trece la o pagină nouă, și nu cunosc ...	74
Anton Bacalbașa	Acel ce tace	O, taci, taci! Diferite drame „Vorba este de argint, iar tăcerea de aur” – iată singura vorbă de aur. A ști să taci, a avea talentul de a tăcea, imai ales la momentul oportun, este darul cel mai mare. Omul care știe să tacă este omul viitorului. Mai ales în politică, o tăcere prețuiește enorm, dovadă marele bărbat de s...	218
Anton Bacalbașa	Acel ce tace	S-a zis că „tăcerea este o afirmare”. Și. În adevăr, dacă vrei să te afirmi, taci. Femeile pierd enorm din cauza maniei de a vorbi. Sînt unele care nu sînt urîte, și or mai fi avînd și alte calități, dar, Doamne, cum le taie gura săbii! Poeții au înțeles valoarea tăcerii; de aceea, cînd vor să descrie fericirea unui mo...	88
Anton Bacalbașa	Ajutor	Am crezut că, înainte de a se fi uscat sîngele românesc, vărsat pe ulițele Bucureștilor, Trădătorul va fugi de pe locul ce a pîngărit. Am crezut că se va respecta durerea acestui biet popor român, și se va izgoni de la cîrma statului netrebnicul mișel, sîngerosul personaj, sceleratul fără suflet și fără rușine. Am crez...	211
Anton Bacalbașa	Ajutor	Lupta s-a încins așa de crîncenă, corp la corp. Între Romania și Trădătorul ei. Încît nu e loc pentru nimeni să stea între acești doi luptători fără să fie confundat cu unul sau cu aitul. Și atunci, nu cumva vom începe a ne întreba dacă există un rege al României ori un rege al Trădătorului? Pasivitate și meditație lun...	93
Anton Bacalbașa	Alexandru III	De morți – spune o veche și milostivă vorbă – să nu zici inimic dacă nu poți zice de bine. În relațiile de [la] om la om, filozofia asta îindurătoare poate avea cătare; ea ne învață să iertăm. În fața eternității morții, greșalele greșiților noștri. Gînd însă mortul aparține istoriei, milostenia asta mistică nu-și mai ...	214
Anton Bacalbașa	Alexandru III	Insă iluziile acestea au fost de scurtă durată. Subjugarea tot mai grea a mulțimii. Întărirea îngrozitoarei secții a treia, prigonirea celor ce luptau pentru trezirea simțului de dreptate politică, iată care au fost toate gîndurile și toate faptele crudului împărat. Sub domnia lui autocratică, pohodul na Sibir a crescu...	216
Anton Bacalbașa	Alexandru III	Și-a grăbit moartea, și atîta tot. Iată un monarh. Avea tot pentru ca să fie un om fericit. Și și-a răpit singur liniștea, și și-a zdrobit singur viața, pentru că n-a înțeles înțelepciunea veacului său, că nimeni nu poate pune stavilă uriașelor valuri pe care cerințele istoriei le aduc. În locul lui va veni mîine altul...	115
Anton Bacalbașa	Armonie!…	Serbarea zilei de l Mai ne înfățișează. În mic, icoana unui moment din societatea viitoare. Astăzi, la aceeași oră, și, poate. În aceeași clipă, muncitorii din lumea întreagă se adună ca să afirme frăția și solidaritatea clasei apăsate de pretutindeni. Iată cum, cu toate piedicile, cu toată vrajba și cu toată ura semăn...	188

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.