author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Anton Bacalbașa | O victorie | Văzând pe toți acești zvânturați politici, pe acești copii inepți ai ineptei mase electorale, te miri cum nu sufăr cu toții de dilatație de stomac! Atât de mult stomacul primează la dânșii toate principiile și toate chestiile privitoare la diferitele suferințe ale mulțimii. Ne lasă pe noi indiferenți, reci ca la atinge... | 204 |
Anton Bacalbașa | O victorie | Poporul, sătul de cuvintele „libertate, ordine”, îmbrățișează astăzi pe aceia care luptă pentru dobândirea dreptului la viață, pentru ca muncitorul să fie stăpân pe rodul întreg al muncii! Nu milă din partea boierimii trufașe, nu îndurare din partea claselor de sus, dreptul întreg al poporului, munca lui, tot pământul,... | 108 |
Anton Bacalbașa | Începe!... | Iată-ne, în sfârșit, în plină perioadă electorală!... Din mila regelui și cu voia lui Lascăr Catargiu, vom asista din nou și vom lua parte la cea mai dezgustătoare și cea mai barbară petrecere ce e dat, din când în când, țării să sufere. Cursele se deschid. Taurii guvernamentali, ațâțați de fanionul roșu al cârciumaril... | 257 |
Anton Bacalbașa | Începe!... | * * * Dar ascultă-i, țară care-i suferi mută de durere! Ascultă cum toată vermina asta, care ți-a ros și măduva din oase, vorbește în numele tău prin întruniri, pentru ca apoi să te joace la club! Ascultă-i și te cutremură!... Ascultă-i, poporule muncitor, și din chilia unde ești aruncat, de pe paiele mucede ale bordei... | 135 |
Anton Bacalbașa | Țara fericită! | Caracteristica veacului în care trăim este că pretutindeni, în toate colțurile lumii, se agită chestiunile de viață și de moarte pentru clasele apăsate. Ca-n ajunul unui 1789, mai formidabil și mai măreț decât al veacului trecut, popoarele se frământă în dureri și-n lupte fără preget, și din aceste frământări, din lupt... | 201 |
Anton Bacalbașa | Țara fericită! | Ca freamătul unei păduri uriașe, ca valurile spumoase ale unei mări tulburate răsună miile de glasuri, deșteptate la viață și de viață doritoare... Și, cu toate astea, ca niște sălbatici de prin ținuturi necălcate de picior de om civilizat, oamenii politici din țara lui Mihai Viteazul n-aud murmurul surd al vremii. Și ... | 227 |
Anton Bacalbașa | Țara fericită! | „Te admir, progenitură de origine romană!” | 6 |
Anton Bacalbașa | Calm | Suntem în plină sesiune parlamentară, și, cu toate astea, atmosfera politică e învăluită într-o pâclă deasă; o monotonie covârșitoare, o liniște de mormânt apasă asupra tuturora. S-au dus vremile de agitație, s-a sfârșit cu zgomotul, cu viața, cu mișcarea ce de regulă însoțeau sesiunile parlamentare. De ce? De ce, nimi... | 221 |
Anton Bacalbașa | Calm | Atunci reacțiune a opiului începe, ramolismentul își înfige ghearele-i nemiloase. * * * Și cum să nu fie așa? Căci, nenorociților politiciani, ați amețit lumea în vremea alegerilor cu bășici de săpun — și ce săpun prost! — și acum, când a bătut vântul, bășicile s-au evaporat. V-ați păzit ca de foc să intrați în miezul ... | 208 |
Anton Bacalbașa | Calm | Ori poate congresul librarilor și al liberalilor? Ce? Scrisoarea d-lui Fleva? Retragerea d-lui Stătescu? Ori, poate... mai știi? Demisia d-lui Vrăbiescu? Astea să agite milioanele de români lipsiți de drepturi și de pâine? * * * Serios vorbind, cu cât observi mai mult atitudinea, cu atâta trebuie să te convingi că adev... | 146 |
Anton Bacalbașa | Sfânta Filofteia | Zilele trecute s-a petrecut în orașul nostru un fapt care-njosește veacul în care trăim și asupra căruia nu putem trece cu vederea. Față cu seceta de care sufereau câmpurile s-au adus de la Curtea-de-Argeș așa-numitele moaște ale sfintei Filofteia. Și atunci, popi în haine de carnaval, femei bătrâne și câțiva bine-cred... | 212 |
Anton Bacalbașa | Sfânta Filofteia | L-aș fi poftit să scoată acum două săptămâni trei camioane de moaște și să vedem dac-ar fi plouat. Jocul e însă periculos. Se știe că adeseori barometrul face farse și că arată la ploaie fără ca să plouă; sfătuim deci pe onorabilii preasfinți să nu se joace cu focul, căci adeseori moaștele au pățit rușinea luându-se nu... | 242 |
Anton Bacalbașa | Sfânta Filofteia | Prin urmare, ar fi de dorit ca atunci când sunt atâtea mijloace, unele științifice, altele populare, de a se cunoaște cum va sta vremea, să nu se mai dedea nimeni la operații de acestea ridicule, care pălmuiesc știința cu atâta sfruntare și dau atâtea parale – vreo câteva mii de franci – în buzunarul... moaștelor. Iată... | 221 |
Anton Bacalbașa | Sfânta Filofteia | Ceilalți urmează apoi ușor – sugestia prin grai, contagiunea produce tuturora aceeași părere. De altfel, s-au văzut multe epidemii de halucinație, și știința ni le-a lăsat neexplicate. În anul 1889 s-a întâmplat în departamentul Dordogne din Franța o epidemie colosală de halucinații: mii de oameni pretindeau că văd pe ... | 213 |
Anton Bacalbașa | Sfânta Filofteia | Nu-i vorba aci numai de puterea ce se atribuie spiritului, ci de o credință mult mai primitivă că orice proprietate caracteristică a unui agregat este inerentă fiecăreia din părțile integrante. Ce deosebire atunci între civilizații de astăzi, care au licee și universități și între locuitorii insulelor Sandvici, care pă... | 206 |
Anton Bacalbașa | Sfânta Filofteia | Aceste explicații trebuia să le dăm. Știm bine că credințele greșite nu se pot scoate dintr-o dată, dar cel puțin nădăjduim că mulți din cei ce nu-și explicau „minunile” moaștelor ne vor fi recunoscători. În tot cazul, dacă ești om cinstit, o speculă odioasă cu conștiințele-ntunecate te revoltă. | 48 |
Anton Bacalbașa | Furt... fără efracție | Este, oare, nevoie să mai spunem ce credem noi despre dotațiunea făcută de Camera burghezească prințului moștenitor? Între multele jafuri autorizate de stat, cum sînt birul personal, dările indirecte. Întreținerea armatei, a clerului etc., se mai adaugă acum un articol nou: luxul de a avea un moștenitor al tronului! Bă... | 209 |
Anton Bacalbașa | Furt... fără efracție | Băiatul României burgheze se însoară – să-l înzestreze burghezia, căci al ei este băiatul, pe dînsa o reprezintă, pe dînsa o apără, din ea este născut. În ea trăiește și în ea va muri. Ce caută la noi, ce caută la banul săracilor milogul acesta de carnaval, care stă pe saci cu aur și strigă că i-e foame? Pesemne nu deg... | 212 |
Anton Bacalbașa | Furt... fără efracție | Și cînd adoptezi, trebuie să porți singur cheltuielile. Altfel, generozitate cu banii altuia, cine nu știe? Nu ne mirăm de loc de noul bir ce ni se impune și nu ne miră nici fraza Constituționalului că „suma ce se oferă ca dotație e încă prea mică pentru prestigiul cu care o țară ca a noastră trebuie să înconjoare pe a... | 203 |
Anton Bacalbașa | 300.000 lei | Cînd vor apărea rîndurile acestea, dotaţiunea moştenitorului tronului va fi votată. Putem dar vorbi ca de un fapt împlinit. A mai spune că sîntem împotriva acestei risipe ce se face cu banii ţării este a spune aceea ce toată lumea ştie. Pentru noi, această dotaţiune este o risipă, dar nu mai mult. Ea dovedeşte încă o d... | 203 |
Anton Bacalbașa | 300.000 lei | Acelaşi lucru şi cu regalitatea. Cine are barbă trebuie să aibă şi pieptene, cine are burghezie, armată şi prostituţie trebuie să aibă şi un vodă… Cum ar rămîne altfel fără stăpîn aste trei podoabe? Văd de aici pe republicani zîmbind: — Dar Franţa? Franţa n-are burghezie? Şi unde are rege? Aşa e. Numai că nu haina face... | 204 |
Anton Bacalbașa | 300.000 lei | Liberalii au dat unchiului, conservatorii dau nepotului, ba de astă dată şi liberalii sînt oficialmente de acord; cei care cîrtesc nu sînt disciplinaţi. Armonie, armonie. Pentru noi. Încă o dată, dotaţia prinţului este o risipă, dar nimic mai mult. Cine zice monarhie, cine zice societate burghezească trebuie să zică în... | 176 |
Anton Bacalbașa | Băiatul României | Am să vă spun o poveste autentică și foarte interesantă. Aveam un prieten, și prietenul ăsta era rus, și rusul ăsta ținea un birt… Pîn-aici nimic interesant, nu-i așa? Dar ascultați mai departe. într-o zi, prietenul meu ședea plictisit la tejghea cu un alt prieten – să-i zicem Vaxinsky – și vorbeau nu știu despre ce. P... | 201 |
Anton Bacalbașa | Băiatul României | ‘ 0 fi, Tăchiță dragă, dar… așa deja și eu generos cu crenvurști de la altul! Că se-nsoară Fried’l nu-i nimic de zis; să pață și altceva, treaba lui – il a la tete pour cela / Dar să ne-nțelegem la vorbe: de unde și pînă unde „Băiatul României”? Că e băiat, se poate; dar că e al României – vax! Și apoi, cine I-a rugat ... | 201 |
Anton Bacalbașa | Băiatul României | Iată-mă ajutînd, fără voie, la întemeierea unei famelii… Iartă-mă, Dumnezeu al părinților noștri, că, parol, nu-i cu voia mea l Dar, vorba turcului: haram gheldt, haram ghitti! Banii adunați de haram au să facă ei o poznă. Și atunci… „să te ferești, băiat al României, de cui străin în casă”! | 50 |
Anton Bacalbașa | Pentru reprezentanții țării | Domnilor senatori, Domnilor deputați, Este atîta timp de cînd urmăresc cu multă atențiune discursurile pe care le rostiți în sacrosanta incintă a Parlamentului țării. Dacă fac aceasta, este că nu pot rămîne impasibil față cu aceste scurgeri parlamentare, ca să zic așa, ce vă caracteriză. Am simțit însă o mare mîhnire, ... | 213 |
Anton Bacalbașa | Pentru reprezentanții țării | Ei bine, nu compromiteți acest concert cu discursurile dv.? De aceea cred că cel mai nimerit lucru pe care l-ați putea face, și pentru care țara v-ar fi recunoscătoare, este să veniți la subscrisul să vă facă discursurile. Pentru acest nobil scop vă alătur carta mea de vizită. La Floarea retorică KINDERFUS SOHN & COMP ... | 216 |
Anton Bacalbașa | Pentru reprezentanții țării | Domnilor senatori, Domnilor deputați, Oameni sîntem cu toții și trebuie să ne ajutăm în lume. Onorariul meu va fi foarte modest, căci nu cîștigul material mă împinge la acest nobil act, ci dorul de țară. Știu că nu sînteți mîndri și că veți primi să încurajați întreprinderea aceasta națională. Din parte-mi, nu voi cruț... | 107 |
Anton Bacalbașa | Nunta Engliterei cu România | Prințul Ferdmand era în uniformă de vînător. El a îmbrățișat cu dragoste logodnica sa, care avea aerul cel mai plăcut și cel mai vesel. (Agenția româna) Îmi este cu neputință să descriu ce s-a petrecut la Sigmaringen cu ocazia sosirii a.s.r. principelui Ferdinand de România. Era grandios, și pana mea se refuză, ca să z... | 202 |
Anton Bacalbașa | Nunta Engliterei cu România | Mulțimea care se adunase într-un mod considerabil – erau peste cinci regimente de soldați – începu a striga din adîncul plămînilor: – Hoch! La auzul acestui cuvînt, toate capetele se descoperiră. Singur Lascar Catargiu. Întorcîndu-se cu fața spre mulțime. Începu a amenința cu pumnul: – Da’ ci-i, bre? Ați turbat amu? Ne... | 207 |
Anton Bacalbașa | Nunta Engliterei cu România | La auzul acestui cîntec, în care și cel mai aprig antidinastic ar fi putut vedea unirea României cu Anglia, toți izbucniră în lacrimi… – Plîngeți, copii, strigă regele Carol, căci lacrimile te mai ușurează! – Ba, sire. Întrerupse generalul Mânu, pe mine nu mă ușurează numai lacrimile… Peste o oră, potopul de lacrimi in... | 98 |
Anton Bacalbașa | Menageria regală. Lascăr Catargiu | Nu-i așa că-i potrivită? Natura face uneori pocinoage, pentru că de aia-i natură. Ea pune pe umerii unui rac moral un cap de om și îi dă și trupul tot de om. E un capriciu pur și simplu. Gravura de mai sus are de scop să îndrepteze această lacună divină și să dea racului ce este al racului. Omul al cărui cap îl vedeți ... | 215 |
Anton Bacalbașa | Menageria regală. Lascăr Catargiu | Cu racul nostru se întîmplă tot cam așa: cînd vodă vrea ca să postim de libertăți, ne trimite la putere cogeamite racul pe care-l vedeți. O singură deosebire este de observat între racul veritabil și racul nostru de la Golașei: pe cînd racul obicinuit se roșește dacă-l fierbi, racul-ministru nu se roșește cu nici un ch... | 211 |
Anton Bacalbașa | Menageria regală. Lascăr Catargiu | Așa e, l-a ferit Dumnezeu să fie deștept. Dar, cu toate astea, trebuie să recunoașteți că-i cinstit.” Așa ziceau prietenii cei mai devotați. Cu toate astea, și calitatea asta i-a zburat acuma: a trecut bietul rac prin atîtea combinații de la l888 încoace, că, să fi fost un rac veritabil, ar fi ajuns scordolea. A înșela... | 148 |
Anton Bacalbașa | Spanachidism | În seara aceea el era trist. Fără să vrea, simțea cum sufletu-i se-mbracă-în doliu, culoarea mormintelor și a călugărițelor; simțea cît e de mic în fața vremii eterne și cît este de naiv în fața nedezlegatului mister al vieții. Gînduri care de care mai funebre îl apucau. „Dacă m-aș sinucide singur?” Ideea aceasta îi su... | 204 |
Anton Bacalbașa | Spanachidism | Dar aceasta ar însemna mai mult decît o sinucidere!” Luă condeiul, se așeză la masă și începu să scrie cu cerneală roșie: „PROGRAMUL SINUCIDERII MELE În momentul cînd scriu aceste rînduri eu nu mai sînt printre cei vii. Scriu cu sîngele meu acest manifest, cel din urmă poate, și în care cetitorii vor afla cu cea mai ad... | 201 |
Anton Bacalbașa | Spanachidism | — Cine vine să turbure locașul morții? strigă el. Ușa se deschise și apăru servitorul casei. – A venit o madamă cu scrisoarea asta, domle… – Bine, zise Spanachidi. Du-te! Și servitorul ieși. Fostul sinucis luă scrisoarea, o desfăcu cu grabă și o lacrimă i se ivi în colțul pleoapelor. „Așadar, ea mă iubește! Și eu, ingr... | 212 |
Anton Bacalbașa | Spanachidism | Tînăr era, viitor avea, și iată că Sița venea să-i puie pe frunte cununa fericirii. „Ce inimă bună e Sița! exclamă el singur, cu glas de «aparte». De un an de cînd e bonă la maiorul Ursu mă iubește cu un amor exact. Oricînd poate, ea-mi scrie să ne întîlnim. Ah! de-ar mai dura manevrele, ca maiorul să fie concentrat!” ... | 229 |
Anton Bacalbașa | Spanachidism | La colț tocmai venise tramvaiul. Dete douăzeci de bani: — Pîn’ la Icoană! | 13 |
Anton Bacalbașa | Nunta Engliterei cu România | Prințul Ferdmand era în uniformă de vînător. El a îmbrățișat cu dragoste logodnica sa, care avea aerul cel mai plăcut și cel mai vesel. (Agenția româna) Îmi este cu neputință să descriu ce s-a petrecut la Sigmaringen cu ocazia sosirii a.s.r. principelui Ferdinand de România. Era grandios, și pana mea se refuză, ca să z... | 202 |
Anton Bacalbașa | Nunta Engliterei cu România | Mulțimea care se adunase într-un mod considerabil – erau peste cinci regimente de soldați – începu a striga din adîncul plămînilor: – Hoch! La auzul acestui cuvînt, toate capetele se descoperiră. Singur Lascar Catargiu. Întorcîndu-se cu fața spre mulțime. Începu a amenința cu pumnul: – Da’ ci-i, bre? Ați turbat amu? Ne... | 207 |
Anton Bacalbașa | Nunta Engliterei cu România | La auzul acestui cîntec, în care și cel mai aprig antidinastic ar fi putut vedea unirea României cu Anglia, toți izbucniră în lacrimi… – Plîngeți, copii, strigă regele Carol, căci lacrimile te mai ușurează! – Ba, sire. Întrerupse generalul Mânu, pe mine nu mă ușurează numai lacrimile… Peste o oră, potopul de lacrimi in... | 98 |
Anton Bacalbașa | Menageria regală. Alexandru Lahovary | Figura de mai sus – o cunoașteți ca și mine – a pătimit un accident nenorocit; nenorocit nu pentru cap, ci pentru corp. Desigur, e o greșeală. E cu neputință să se fi pus cu intenție capul lui Alexandru Lahovary, excelență ce a mâncat la Sigmanngen broaște fripte, pe un corp de vultur. Auzi, Alexandru Lahovary vultur! ... | 207 |
Anton Bacalbașa | Menageria regală. Alexandru Lahovary | După căderea liberalilor, acest pseudovultur a suferit toate zgardele posibile și imposibile, că, de ar fi fost altul, ar fi făcut bătături la gît! Apoi ați văzut undeva vultur cu zgardă? Atunci, pe ce o fi vultur, zău așa?! Poate pe aceea că e obr… îndrăzneț? Dar, slavă Domnului, noi știm un animal și mai îndrăzneț, c... | 217 |
Anton Bacalbașa | Menageria regală. Alexandru Lahovary | Apoi nu șade rău să compromiteți bunătate de vultur?! Prin urmare, jos Vulturul!!! Sus Uliul!!! Dar voi, cloști de familie, păziți-vă puii! | 22 |
Anton Bacalbașa | Spanachidi | Primim nenumărate scrisori prin care sîntem rugați, conjurați și imprecați să ne lămurim, să fim categorici și să explicăm ce este Spanachidi și spanachidismul, pe care mulți îl iau ca o imaginație a noastră și nu ca ceva real. Ei bine, ne vom explica. Spanachidi, doamnelor și domnilor, nu este un om, ci un tip. Nimeni... | 220 |
Anton Bacalbașa | Spanachidi | Convins de rolul mare pe care e chemat să-l joace în „țara noastră”, Spanachidi scrie broșuri, care fac mult zgomot cînd le întrebuințezi: ce fîșiitoare hîrtie! Școala pe care o face Spanachidi se numește spanachidism. Ea are mulți aderenți, pentru că e greu de intrat în ea, și trebuie să ai o adevărată vocațiune, să f... | 139 |
Anton Bacalbașa | Holera mitropolitului | Nu mai este holeră!” Vindecare sigură și radicală!!! Aici, domnilor, aici!!! Așa ar trebui să strige Î.P.S.S.T.U.V.Z. mitropolitul primat, care, în sfîrșit, a bătut pe toți doctorii din lume. Î.P.S.S. a descoperit leacul împotriva holerăi. Și dacă nu credeți, n-aveți decît să cetiți următoarea rețetă pe care a trimis-o... | 202 |
Anton Bacalbașa | Holera mitropolitului | În formă de injecții Brown-Sécard, sau. În fine, a posteriori. În formă clisterină? Aici nu ne deslușim. Noi știam, pînă acuma, rezultatele miraculoase ale antipirinei, fenacetinei, glicerinei, chininei, dar de minunile leturghiei nu auzisem încă. Necredincioșii spun, iubite sfînt, că te-ai cam făcut de rîs cu ordonanț... | 131 |
Anton Bacalbașa | Marele căpitan | Fost locotenent în armata prusacă. Venit în România, a îmbrățișat cariera de domn, ca voluntar. Nu cunoaște teoria, nici practica. în loc de mînuirea armelor știe mînuirea sforilor. Cînd merge călare, parcă-i Moș Teacă în Dobrogea. Partizan al bătăii în armată, bate… apa în piuă. Își bate capul să facă parale, bate tob... | 185 |
Anton Bacalbașa | Don maior Fritz | Maior la alegere, nu la vechime. Unchiul a ales pînă a cules. Se zice că natura nu face salturi, prinții însă fac grozav. Băiat tînăr și frumușel. Urechi nedeciuplinate. Părul blond, barba rade… pentru că nu crește. Amator de parăzi – ca un Tecușor; amator de rachiu cazon – ca un aghiotant. A studiat la școala vieții, ... | 171 |
Anton Bacalbașa | Noului-născut | Nu vei domni, Macbeth Spun poveștile bătrîne că la fiecare naștere vin ursitoarele să prorocească pruncului norocul sau restriștea ce-i rezervează viitorul. Și iată că astăzi se trîmbițează tuturora – ca de răsărirea unei Mesii – nașterea unui copil, care – spun magii poliției – schimbă cu totul mersul normal al istori... | 216 |
Anton Bacalbașa | Noului-născut | Vei fi crescut, copile. În îngîmfare. În dragostea de tine însuți. În disprețul gloatelor necăjite. În ura potrivnicului. În egoismul cel mai rușinos. Și vei ajunge în vîrsta în care ți se va încredința grija de a te conduce singur prin valurile vieții… Părinții și dascălii tăi îți vor fi spus pînă atunci că cerul ți-a... | 217 |
Anton Bacalbașa | Noului-născut | De azi în douăzeci de ani, copile, omenirea liberă și civilizată va fi izgonit din domeniul faptelor prezente pe falșii ei păstori, pe aceia care o împing la vrajbă nejustificată, la măcel și la moarte. Deja pe fața tuturor acestor cîrmuitori se scrie soarta moșneagului rege Lear. Popoarele. Îngenuncheate pînă azi tira... | 206 |
Anton Bacalbașa | Noului-născut | Nu vei domni, Carol al doilea, pentru că vîntul vremii va spulbera tronul înainte de a fi sunat ceasul domniei tale! | 21 |
Anton Bacalbașa | Răspunsul la mesaj | Domnule Carol, Mai întîi de toate, doresc ca mica mea epistolă să te întîmpine în momentele cele mai fericite ale sănătății matale. Cît despre mine, vei ști că m-am tăvălit de rîs cînd ți-am citit mesajul. Ia ascultă-mă, nene, știu eu că ești rege și că un rege nu poate să spuie tot ce are el pe suflet; dar, să-ți spun... | 238 |
Anton Bacalbașa | Răspunsul la mesaj | Mi-a părut întotdeauna rău că nu te pot găsi într-un colț, ca să-ți spun toate astea verde-n față, cum ți le scriu aici. Se zice că nu ești tocmai Tănase și că numai te faci Gheorghe, dar, altfel, din fire nu ești Enache. Ei bine, eu aș vrea să te întreb un lucru: Pleci de la palat înconjurat de jandarmi, ajungi la Mit... | 212 |
Anton Bacalbașa | Răspunsul la mesaj | Acuma, dacă-i bal, bal să fie. Din momentul ce știu că nătăflețu ăștia au nevoie de mine – că altfel s-ar lua a doua zi de chică între ei – eu mi-aș plăti odată luxul să-mi bat joc de sufletul lor; dar știi, frumos, fără perdea, să le placă și lor! Pe mine mă bate gîndul că gîndești tot ca mine. Dacă e așa, nu pricep d... | 214 |
Anton Bacalbașa | Răspunsul la mesaj | Dar, ca om teafăr și cu parale fiind, să-ți faci capul calendar de bunăvoie și să discuți politică înaltă cu Catargiu numai tu ești în stare. Ce-ți folosesc toate astea, poți să-mi spui? Reclama? Dar cu banii pe care îi ai ți-ai putea face o reclamă strașnică, fără să recurgi la maimuțării proaste ca alea de ieri… Fugi... | 121 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | În vălmășagul vieții de toate zilele. Încercăm adeseori decepții, deziluzii sfâșietoare; ni se pare adeseori că e zadarnică lupta pe care o ducem și zadarnică truda noastră. Atunci noi cădem în scepticism și încetăm de a privi cu încredere izbânda viitoare. Dar sînt minute care ne înviorează, care readuc în inimile noa... | 215 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Dacă nu mai departe decît acum cincizeci de ani ai fi spus boierului tabetliu că în anul mîntuirii l894 n-o să mai meargă de la București la Ploiești cu diligența ci cu trenul; că o să bată telegraful de aici Ia Paris; că o să poată sta acasă și să audă opera de la Londra cu ajutorul telefonului, tabetliul ți-ar fi spu... | 218 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Ați cetit desigur și dumneavoastră că în armată se bate. Știți ca și noi că aceea ce se petrece în cazărmile noastre e înfiorător. Pentru cele mai mici așa-numite greșeli de disciplină, pentru fapte care aiurea n-ar avea nici o însemnătate, oamenii sînt insultați, umiliți, bătuți, torturați. Uneori barbaria e împinsă p... | 205 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Începe să creadă că el are dreptul să taie și să spînzure pe toți cei ce n-au la mînă două galoane de lînă și pe toți civilii. Să facem puțin psihologia lui Stan Păpușă, vîrît în cazarmă. Cînd l-au luat de acasă, era cu minte, ca noi toți. L-au dus în miliție. îndată au dat ordin să-l tundă cazon – cînd s-o izbi musca ... | 202 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | „Ce-o mai fi și asta?” se-ntreabă Stan Păpușă. Dar, îndată ce vrea să cîrtească, don căprar îi strigă, cu un strigăt cazon, bineînțeles: – Nu răspunde, leat, că eu sînt căprar! Știi tu ce-i un căprar? Și așa trece zi după zi. Soldatul se scoală după semnal, se îmbracă cazon, calcă pă note, mănâncă pa două rînduri, salu... | 235 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Aceasta e psihologia adevăratului militar, aceasta este educația cazonă, care zăpăcește mințile, care întunecă seninătatea oonștiinței, care face dintr-un om sănătos o ființă ridiculă. Căci nu-i puțin lucru să crești pe un biet muritor cu giîndul că el e om superior tuturora, că nimeni nu-i ca el. Și ceea ce se petrece... | 220 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Știți bine că nenorocitului bătut și umilit nu l se lasă nici dreptul de a se plînge, dreptul acesta cafe le era dat și robdor din vechime. Năpăstuitul trebuie să ceară voie tot de la cel care l-a asuprit, să ceară voie „pe cale ierarhică”, altfel. Închisoarea e gata, și e aspru consiliul de război… cînd e vorba de un ... | 201 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | În pădure, zăcea întins, cu ochii mari deschiși, cu trupul plin de vînătăi, fostul apărător al țării, ucisul de camarazi-i superiori! Eu n-am uitat-o. Și dacă am adus cu mine impresii de groază și de milă, nu pot isă nu vi le spun dumneavoastră, cetățeni liberi, singurii judecători în care ne punem toată încrederea! Am... | 201 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Ea vine din oreșterea militară care falșifică judecata omenească și face pe „superior” să vadă în inferiorul în grad o ființă inferioară, față cu care nu merge să fii nici drept, nici uman! Și judecata asta cazonă se pune mai presus de legi, de Constituție, de tot, pentru că e militară, și atîta ajunge. De pildă, sînt ... | 210 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | El crede că, o dată ce e militar, soldatul a încetat de a fi cetățean. Inviolabilitatea persoanei? Astea or fi bune pentru țivili, dar nu pentru oamenii care își iau legile, moravurile, tradițiile și morala lor aparte! Și, dovadă că toate aceste monstruoase barbarii, care pălmuiesc civilizația ce ne-am dat, nu sînt caz... | 212 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Încearcă să stabilească legenda idioată că nu mizerabilii și asasinii sînt rușinea neamului nostru, ci aceia care descoper și înfierează fărădelegile lor! Se-nțelege, ne pasă prea puțin de părerea sceleraților despre noi, pentru că avem credința nestrămutată că apărăm o cauză dreaptă, cauza celor mai nenorociți robi, ș... | 219 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Căci fiecare știe cînd pleacă, dar nimeni nu știe de se va întoarce, de nu-i va ieși în drum un Căliman, care să-i stingă viața în pădurea de la Ștefănești! Și spaima asta de miliție nu-i nouă, pentru că nu de ieri, nu de azi datează suferința celor încazarmați. Poporul a-nțeles așa de bine amarul vieții militare, el a... | 210 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Poporul nu are teorii multe. Dar, fără s-o poată exprima clar, el a-nțeles că armata permanentă e un jug. în toate poeziile poporului se cuprind durerile care-l apasă, și între aceste dureri armata ocupă un loc de căpetenie. Fără îndoială, este ceva putred în armată, și acel ceva e armata însăși. Așa cum e organizată a... | 211 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Cum să nu-ți explici dezertările și sinuciderile, aceste revolte pasive, aceste manifestări ale desperării soldatului? Citiți Monitorul oficial, și vedeți cum soldații dezertează cu grămada; citiți statisticile sinucișilor, și aflați că armata este aceea care produce cel mai mare contingent de morți silite. Poate cinev... | 216 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Vă mărturisesc că, deși aveam amănuntele cele mai precise, și deși văzusem cadavrul nenorocitului, am avut un moment de îndoială. îmi ziceam că un ofițer, un om În definitiv, nu-și poate da cuvîntul de onoare cu atîta ușurință și avînd convingerea că minte. A venit procesul. Ei bine, știți ce a spus acolo Căliman? El a... | 206 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Cînd publicam crima de la Ștefănești, ziarele lor ne spuneau că publicăm romane fanteziste. Nu e aci locul să explic pe larg pentru ce partidele burgheze s-au arătat întotdeauna partizane ale bătăii în armată, pentru ce ele au tolerat toate cruzimile și toate sălbăticiile. Pe scurt, atîta pot spune: că o clasă socială ... | 203 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Și, de altfel, modul acesta de a judeca chestiunea ar conveni de minune bătăușilor. Eu am auzit mulți ofițeri bătăuși zicînd: — Suprimați armata, dar nu ne vorbiți de suprimarea bătăii! Da, este foarte adevărat că educația militară a născut pedepsele corporale; da, este foarte adevărat că aceia care au interes să aibă ... | 207 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Să-și ia fiecare obligația de a denunța tot ce află asupra torturilor din cazărmi, și să ne luăm fiecare Îndatorirea de a ne susține în lupta asta, care e o luptă sfîntă. Să nu uitați că mai toți, cîți și-au luat sarcina de a înfiera sălbătăcide cazone, au căzut ei înșiși victime ale brutalităților acestor pahonți ofic... | 207 |
Anton Bacalbașa | Bătaia în armată | Adevărații eroi în luptă nu sîntem noi, care ținem discursurile și scriem articolele. Noi avem partea noastră de glorie egoistă în toate astea. Dar erou cei mari sînt acei ce luptă și pier necunoscuți. Ca zidarul care pune temelia casei și nu știe dacă-i va vedea sfîrșitul, și nu știe dacă mai sus nu se va rupe schela,... | 130 |
Anton Bacalbașa | Ce este Constituția | Soarta a vrut ca Moș Teacă să apară în urma lui Napoleon I, așa că acesta a definit constituția mai înainte decît mine. „Constituția – a zis micul caporal – este ceea ce ne ocupă mai mult și observăm mai puțin.” Dacă n-ar fi zis-o căprarul franțuzesc, Moș Teacă ar fi fost azi original spunînd el acest mare adevăr. În a... | 227 |
Anton Bacalbașa | Ce este Constituția | în fond, amorului acesta orb pentru bucata de hîrtie prevăzută cu ștampilele cuvenite l se poate aplica versul lui Scarron: Je suis de mon amour pressè cruellement, Mon esprit s’en altère et mon corps s’en constipe Și dac-ai întreba pe fiecare-n parte „de ce atîta dragoste?”, ar da din cap – presupunînd că ar poseda as... | 206 |
Anton Bacalbașa | Ce este Constituția | De ce? Pentru că, pasămite, nu prea prețuim cauciucul sub toate formele. De altfel, lege fixă și cunoscută: nimic necesar nu dispare, și nimic nu dispare dacă dispariția nu-i necesară. Pentru ce a dispărut diligența? Pentru ce au dispărut opaițul, mucările 2, poșta lui Vilner, șalvaragni și alte ingrediente de astea in... | 191 |
Anton Bacalbașa | Prăsila regală | A fost odată un împărat. Și împăratul ăsta era calic de mama focului. își întorcea chipiul pe dos cînd se învechea, făcea negoț de brînză și de unt proaspăt, aducea pînă și vaxul de ciubote de la Viena, pentru că acolo era mai îeftin și transportul nu-l ținea nici o lețcaie chioară; mă rog, era calic de parcă trăsese p... | 212 |
Anton Bacalbașa | Prăsila regală | Cum s-a gîndit, așa a făcut. A scris lu frate-său, care i-a trimis puiul de băiat cu ăl dintîi tren de marfă Cînd l-a văzut împăratul că vine, sfrijit și jerpelit, cu urechile pleoștite, era p-aci-p-aci să-l trimită la HanTătar, că prea era urîtă jigodia, de speria lumea. Cîinii îl lătrau, găinile se ascundeau, pînă și... | 212 |
Anton Bacalbașa | Prăsila regală | – Lasă, unchiule, răspunse băiatul, că știu eu cum să mă port!… Și zău c-a știut! Cum s-a mai înviorat puțin, a început să calce pe urmele lui unchiu-său; nu te-ai fi lipit de el să-i scoți un gologan măcar să fi crăpat dracu! își întorcea și el chipiurile și aduna bani în colțul ciorapului; iar cînd se făcea grămăgioa... | 202 |
Anton Bacalbașa | Prăsila regală | Numai ce vine, tocmai la urmă, un șoltic de bătrîn, care înșelase și pe MumaPădurii în viața lui, și zise: – Ce mi-i da, maistate, să-ți spun eu ce are flăcăul? – Îți dau ce vrei, numai scapă-mă, că-i păcat de bunătate de parale pe care trebuie să le dau pe coroana de la dric… – Apîi… să-mi dai… aista… ministeriul, și…... | 212 |
Anton Bacalbașa | Prăsila regală | Peste cîtăva vreme, Fridelache a găsit una de ținea de trei împărății și a făcut o nuntă de s-a dus pomina de cîte parale a cheltuit țara în care era moștenitor. Iar șolticul cel bătrîn era în fruntea bucatelor. Și unde mi s-a pus Fridelache al meu pe făcut copii, dar ce copii! Care cum ieșea din ghioace striga: „Dotaț... | 210 |
Anton Bacalbașa | Prăsila regală | Săruta nădragii și se văicărea într-una: — O, pantaloni ai țărei mele adoptive! Primiți lacrămile mele de cel mai sincer regret! Că de mai ședeam un an în țara aia, o aduceam ou totul la casa mea de schimb! Și încălecai pe-o roată și vă spusei o minciună adevărată – și cu prorociri de viitor. | 55 |
Anton Bacalbașa | Geograful Gobjan | Dacă este o știință care mă plictisește pe mine grozav, e, desigur, geografia. Am profesat pentru ea întotdeauna un dispreț suveran, și ou drept cuvînt. Căci să vă spun păcatul: Pe vremea cînd eram eu băiat, la noi la școală, ne dădea domnu să învățăm geografie după cartea lui August Gorjan. Cartea asta e așa de drăcoa... | 242 |
Anton Bacalbașa | Geograful Gobjan | Asta se mai cheamă și altfel pe românește, dar s-o lăsăm încurcată și să vedem mai bine ce o fi Europa, de care auzim atîta vorbindu-se pe la întruniri. Europa este o peninsulă a Asiei appusală și cea mai mică parte a lumii I Ba bine că nu! Dacă n-ar fi fost Asia, rămînea Europa fără definiție;.așa. Însă, noi știm că e... | 207 |
Anton Bacalbașa | Geograful Gobjan | loru se numesce climă. Vorba ăluia: trage birja în pivniță, că mi-e dor de A. Gorjan! Ca să afli ce-i clima, iei o țară și o vîri pentru 24 de ore între două paralele. După aia, faci o anchetă pe la cetățeni și-i întrebi: — Măi leat, cum ți-s ție zilele? Mai lungi ori mai scurte deciît ale vecinilor? Și ori or fi mai l... | 222 |
Anton Bacalbașa | Geograful Gobjan | Adică, o iei rara spre munte. Atunci ți se vede „vîrfulǔ”, pe urmă „mediǔ-loculǔ”, și la urmă hop și poalele. Se înțelege, să nu-ți dai poalele peste cap, că atunci curat că se vede rotund! Și acum, spuneți-mi dacă eu, om serios, incapabil să citesc altceva decît Biblia și pe Moș Teacă, puteam să învăț o știință ca Geo... | 139 |
Anton Bacalbașa | Anul Nou | Acest prunc nu este singurul pe care l-au avut părinții săi. Maica sa, o femeie de condițiune, Materia, iar tatăl său, un bărbat lung, Spațiul, au colaborat la mulți feți ca el, dar pe toți i-a lînghițit Vremea (un pseudonim sub care se ascunde cunoscutul nostru amic Saturn, copilofagul). Anul nou se prezintă de astă d... | 205 |
Anton Bacalbașa | Anul Nou | Justiția și-a clădit acareturi cu trei caturi, ca dovadă că face „afaceri” strălucite. Armata și-a compromis pamponul. Înarmată fiind cu ciomagul Mannlicher, ca în vremile de tristă pomenire ale lui Silaghi, San-Marin, Zaharia și alți diplomați. Școala este compromisă prin numeroșii elevi care se dedau la vițiuri rușin... | 105 |
Anton Bacalbașa | Băieții lui Brătianu | Subscrisul, domnu Rigolo, român, major, domiciliat în cîmpul vast ai Democrației, am deschis ochii politici, ca să zic așa, pe la 1885. Era pe vremea cînd marele bărbat de stat Radu Mihai făcea scamatorii cu ceasornicele, ca un al doilea proroc al lui Andronic-Apă-de-aur. Ca orice tânăr cu viitor, citeam ziare și merge... | 214 |
Anton Bacalbașa | Băieții lui Brătianu | …Sînt de atunci atîția ani. Și din nou presa îmi semnalează o sumedenie de prostii oficiale: Unul inundă Galații și apoi pune pe olandezi să pompeze apa cu o tulumbă mare și cu o cheltuială și mai mare; Altul anunță reforme teribile și, cînd colo, dă un kilogram de tutun lui Gogu Cantacuzino și lui Tache Protopopescu; ... | 168 |
Anton Bacalbașa | Păpușile maiestății-sale | Am anunțat, împreună cu toate ziarele, că m.-s. regina va pleca, foarte-n curând, la Neuwied. Augusta poetă Carmen Sylva, cu spiritu-i inventiv, s-a hotărât, precum se știe, să ducă de aci din țară o colecție de păpuși. Ideea s-ar părea stranie și plină de aluziuni malițioase la țara latină de pe țărmurile lui schones ... | 231 |
Anton Bacalbașa | Păpușile maiestății-sale | Un singur fel lipsește din bogata colecțiune a maiestății-sale – și asta nu din vina noastră – păpuși care să stea drept și să nu clipească din ochi. Este drept că suveranul a avut și asemenea rarități, dar le-a eliminat din probar, deoarece m.-s. are o vădită aplicație pentru cele mișcătoare. Îndoitoare și schimbătoar... | 207 |
Anton Bacalbașa | Păpușile maiestății-sale | Ai noștri au această tristă particularitate, că nu pot ține nici un moment fruntea sus în fața voinței regale. În Germania, unde dinastia este legată de țară prin tradiții vechi și prin tradiții comune. Încă se găsesc nu numai individualități, dar chiar partide-ntregi care să se ridice, la un moment dat, cu o energie c... | 121 |
Anton Bacalbașa | La Văcărești nu la Filaret! | …Și vor să serbeze pe 1848! în deșert caută bunăvoința noastră să găsească sufletelor lor vreo înrudire cu mișcarea generoasă de atunci; în deșert ne frămîntăm să le aflăm dreptul de a se arăta lumii ca urmași ai acelei generații de eroi – căci ne este cu neputință! Cu neputință să concepem legătura sufletească dintre ... | 202 |
Anton Bacalbașa | La Văcărești nu la Filaret! | Și pe cînd de pe urma lui rămînea țăru un neprețuit tezaur de cîntare și de lumină, rămășițele lui pămîntești zăceau pierdute pentru totdeauna în groapa sărăcimii siciliene. Ce ziceți de această viață astfel trăită, așa pierdută? Recunoașteți în ea vreunul din caracterele ocultistului nostru, care se dă drept copil al ... | 217 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.