author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | MOARTEA LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | Tăutul trăia, și poate tot așa bătrînul Hrăman, bătrînul Șteful, foști pîrcălabi amîndoi, bătrînii Duma fiul lui Vlaicu și văr al Domnului și Duma zis Brudur. Dar Jurj era Vornic în locul lui Boldur, care trecuse în rîndul tovarășilor pe cari Ștefan îi mai vedea numai în amintirile sale. Cozma Șerpe se adăugise la sfet... | 214 |
Nicolae Iorga | MOARTEA LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | În Ardeal pîrcălabii moldovenești stăteau în Ciceu și în Cetatea-de-Baltă, pe care Domnul o căpătase pe la 1478. Nimic nu tulbura de la moartea lui Matiaș legăturile bune cu Ungurii. Turcii din cetățile de la Dunărea-de-jos se stîmpărase; Mengli-Ghirai, Hanul Crîmului, socrul lui Selim, fiul cel mai mare al Sultanului,... | 211 |
Nicolae Iorga | MOARTEA LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | El nu voia însă ca mormîntul să-i fie stropit cu sîngele său și al neamului său, ca țara pe care o ridicase așa de sus, să se prăvale iarăși în prăpastia păcatelor. Boierii se zbăteau în lupta alegerii noului Domn,— cînd Domnul cel vechiu se ivi înnaintea lor pe cîmpul de adunare. De pe patul de moarte, el stăpîni ca d... | 222 |
Nicolae Iorga | MOARTEA LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | Si cu cît se vede această icoană mai limpede, cu cît se înțelege mai desăvîrșit și se iubește mai mult, cu atîta și viitorul se vestește mai bun, — căci atunci neamul merge pe drumul strămoșului cuminte. | 37 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Moștenitorii lui Ștefan risipiră una cîte una scumpele pietre din coroana pe care o adunase vrednicia vitează și înțeleaptă a părintelui, bunicului și străbunului lor, și prin vina lor Moldova se prăbuși răpede de pe sigura culme de glorie unde o înnălțase acest domn al vremurilor sale. Nedestoinici din fire unii dintr... | 230 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Răspins, într’un chip care-l acoperia de batjocură și rușine, ca Domn și ca om, el aprinse, pețind tot înnainte, o strașnică făclie de nuntă în năvăliri de pradă și nimicire care amintiau anul de după lupta lui Ștefan cu Polonii. Nici cu acestea el nu folosi nimic, și Bogdan-Vodă trebui să se mîngîie cu o căsătorie în ... | 226 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Une ori, dacă fiul e mai puțin vrednic, nepotul calcă pe urmele bunicului. Așa va fi fost, se putea crede, cu fiul lui Ștefan-cel-Mare și tatăl lui Ștefan-cel-Tînăr. Acesta trăi întăiu supt aripele părintești ale unui bătrîn boier ce purta numele de Arbure, și pe care el îl răsplăti apoi tăindu-l și stingîndu-i și neam... | 227 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Ca și tatăl său, el făcu războaie pentru nuntă, și ca și dînsul el trecu hotarul Milcovului pentru o biată gîlceavă fără însemnătate, încercînd să zguduie puterea nouă a viteazului Radu-Vodă de la Afumați, fiu al Radului din 1507, — numai pentru a-i putea lua nevasta, pe care o voia mai bucuros decît pe nevasta sa, sor... | 214 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Mari însușiri, pe lîngă care nu se întîlnia însă și aceia, și mai neobișnuită, care dă, mai ales, între oameni izbînda necontenită și roditoare, bătrînetele senine și recunostinta urmașilor: anume măsura, judecata dreaptă și cumpănită. De aceia viata lui Petru, Domnia lui de vre-o douăzeci de ani — timp în care pot înc... | 216 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | În zădar zdrobi vrednicul fiu al marelui tată pe Sașii regelui Ferdinand în lupta de lîngă Feldioara — ale cărei ziduri amintesc și astăzi această ispravă străbună —, în zădar împresură Brașovul, în zădar străbătu el, prădînd și amenințînd, Ardealul. Lipsia din aceste fapte îndrăznețe, zgomotoase și scînteietoare, soco... | 219 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Pentru ca să se încerce și mai departe, i-ar fi trebuit o deplină siguranță despre Turci. Aceștia însă erau obosiți de plîngerile ce veniau necontenit la Poartă pentru purtările Moldoveanului, și, văzîndu-l așa de neastîmpărat, așa de harnic în căutarea dușmanilor, ei se temeau să nu se întoarcă într’o bună zi și asupr... | 214 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Aceiași boieri cari își plecase frunțile de trădători înnaintea lui Soliman, cerură lui «Ștefan-Vodă fiul lui Ștefan» să dea înnapoi Moldovei pămînturile hrăpite de Turci la suirea lui în Scaun: toată tara dintre Prut și Nistru în apropierea Dunării-de-jos, și, în sus, pănă la Tighinea, din care Turcii făcură marea lor... | 201 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Peste cîteva luni însă, capul său ușuratec, care se încununase pentru o moarte înnainte de vreme, cădea din porunca lui Rareș, care plecase din ascunzătoarea sa ardeleană și căpătase din nou, ca o desprețuită pomană turcească, cerșită de dînsul în genunchi, cu cenușa pocăitului pe creștet, Domnia moldovenească pe care ... | 231 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | — cealmaua lepădaților de lege. Cu mai puțin de cincizeci de ani în urmă, Moldova o stăpînia Ștefan-cel-Mare, apărătorul credinții. Pe fratele mai mic și urmașul lui Ilie îl chema Ștefan, după numele străbunului. Acest nou ȘtefanVodă era un stricat, care-și făcea rîs de casele boierilor săi: ei îl uciseră, prăbușind as... | 201 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Alexandru se lupta cu un vîntură-țară Grec, Vasilic Heraclide, care izbuti, bătîndu-și joc de toate drepturile și de toate datinile, pe care nu le putea înțelege, să iea Moldova, unde fu al doilea Ioan-Vodă. Peirea străinului de neamul domnesc, de neamul romănesc și de lege veni de la boieri, cari se deprinsese a ucide... | 222 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Ajutat de Cazaci, el prădă Bugeacul și Țara-Romănească. Muri ca un viteaz, vînzîndu-și scump viața. Oasele sale, sfărîmate de goana cămilelor, de care-i fusese legate mînile și picioarele, rămaseră pe cîmpul măcelului celei din urmă din oștirile sale, iar capul său crunt se bătu pe poarta Curții domnești a Bucureștilor... | 234 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Numai mamă-sa, Chiajna, soția lui Mircea-Vodă Ciobanul, Domn muntean, fusese din neamul lui Ștefan-cel-Mare, și Petru, căruia i s’a zis Șchiopul, om beteag și bun, purta numele lui Petru Rareș, tatăl Chiajnei. Dar, după judecata acelor vremuri, țara privia pe acest nou Petru-Vodă ca pe un străin, pus cu de-a sila de al... | 207 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | La rîndul lui, el fu schimbat în folosul lui Petru, căruia i se ceru îndată un bir mai mare și decît acela ce crescuse nespus de mult în veacul de la moartea lui Ștefan-cel-Mare; sărmanul creștin era milos pentru suferințile săracilor, așa încît fugi la Nemți, sătul de atîta cinste, și muri la dînșii, de dorul țerii. A... | 220 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Dar nici așa, ca luptător pentru cruce, el nu plăcu boierilor, și aceștia ajutară pe Hatmanul Răzvan, un om de ispravă în războaie, să se facă Domn. Răzvan se gîndi că e cu adevărat fiul lui Petru Șchiopul, care și-ar fi încălzit inima de slăbănog la ochii de foc ai Țigancei ce născu în Răzvan un prunc domnesc. El își ... | 213 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Acest al șeptelea Ștefan-Vodă era un bătrîn viteaz, crud și temut. El domni de două ori, fu mazilit pentru totdeauna și muri la Constantinopol. Pe rînd se strecurară în Moldova Radu Mihnea, fiul nepotului de văr al lui Petru Șchiopul, Alexandru fiul lui Iliaș și nepotul de fiu al lui Lăpușneanu bătrînul, și, pe lîngă a... | 207 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Ștefăniță și ajunse Domn. Boala lîngorii, de care murise Ștefan al lui Petru-Vodă, stînse și pe Ștefan fiul lui Vasile Lupu, pe acest tinerel Ștefan-Vodă al optulea. După el și înnainte de dînsul veniră boieri de țară, ca Istrati-Vodă Dabija, un bun bătrîn bețiv, ca Vodă Petriceicu, care se chema Ștefan poate după nume... | 202 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | Grecii aceștia, oameni siguri pentru Turci, ajung a stăpîni moștenirea lui Ștefan-cel-Mare. Mavrocordăteștii, cari se coboriau dintr’o fată a lui Alexandru Iliaș, Casandra, mama Sultanei, soția lui Alexandru Mavrocordat, Tălmaciul Porții; Ghiculeștii, al căror bunic, Grigorașcu, ținuse pe Maria Sturdza. Și unul și altu... | 226 |
Nicolae Iorga | Istoria lui Ștefan cel Mare | La 1877, patru sute de ani după luptele de la Podul-Înnalt și Războieni, Romînii, supt Principele Carol, smulseră neatîrnarea lor, într’o nouă luptă biruitoare cu Turcii. În 1875, se pomenia un veac de la înstrăinarea Bucovinei, și Romînimea venită din toate unghiurile locuite de dînsa îngenunchiase în 1871, cu toată c... | 119 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE LA CRONICARI | Cărturarii n’au știut să vorbească după cuviință despre faptele lui Ștefan, căruia-i datoriau însă putința de a scrie în țara lor și pe limba lor. În puținul pe care l-au scris ei, cronicari ce înseamnă anii Domnilor, scriitori bisericești și, tîrziu de tot, cîntăreți, se află foarte puțin despre marele Voevod. Suflete... | 249 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE LA CRONICARI | Încolo Ureche nu mai mărturisește despre eroul de la moartea căruia trecuseră ceva mai mult de o sută de ani, decît că avea acea vitejie măiestrită și îndărătnică pe care o vedem de alminterea și din desfășurarea războaielor lui. Cîți au mai scris povestea trecutului moldovenesc s’au mulțămit să întregească după scriit... | 207 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE LA CRONICARI | Dimitrie Cantemir, marele învățat de pe acest timp, nu înțelege și nu iubește pe acela către care trebuiau să se îndrepte cu deosebire ochii unui Domn moldovean ca dînsul, care doria să înnoiască pentru țara sa trecutul de liniște și de mîndrie. Istoricii din Ardeal, cari se iviră în a doua jumătate a veacului, nu cobo... | 169 |
Nicolae Iorga | PANEGIRICUL LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | Dar în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea duhul sfînt al iubirii pentru trecutul mare se cobori asupra unui călugăr care a fost cel d’intăiu cîntăret al lui Ștefan-cel-Mare. El trăia în Putna chiar, în ctitoria lui Ștefan, care-și dormia somnul cel veșnic între zidurile ei. Aceste ziduri suferiseră multe, din anii... | 217 |
Nicolae Iorga | PANEGIRICUL LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | Venind cu Cazacii săi sălbateci în ajutorul lui Vasile Lupu, aruncat din Scaun de Logofătul său, — fiorosul tînăr Timus Hmilnițchi, ginerele Domnului Moldovei, se întări în Suceava, și ostașii săi nesățioși se răpeziră pănă la Putna, pe care o stricară cu totul, după ce o despoiaseră: Logofătul învingător, Gheorghe-Vod... | 203 |
Nicolae Iorga | PANEGIRICUL LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | Egumeni prea bucuroși de mese mari, ca Misail Chisăliță, cel ce strică la petreceri păharul lăsat de Ștefan-cel-Mare, scăpîndu-l din degetele sale slăbite de băutură, grăbiră pustiirea minunatului lăcaș de odinioară. Pe la 1750, turnul de la poartă se pleca spre pămînt, străbătut de crăpături adînci, zidul de prin prej... | 236 |
Nicolae Iorga | PANEGIRICUL LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | Astfel ajunse el să stăpînească pe deplin limba înflorită a laudei sfinților și cunoștința unui timp pe care toate îl amintiau în Putna, cu toate dărîmăturile și înnoirile. Pe la 1762, Arhimandritul Vartolomei ajunse și egumen al Putnei, în locul lui Pahomie. În Rusia el auzise preoți și călugări meșteri în cuvîntare l... | 251 |
Nicolae Iorga | PANEGIRICUL LUI ȘTEFAN-CEL-MARE | Lauda lui Ștefan-cel-Mare nu se potrivia cu simțirea sfioasă și cugetarea umilă a unor timpuri îngenunchiate, care cutezau să nădăjduiască mult mai puțin decît atîta. Ca tot ce nu era de nevoie în biserică sau pe lingă biserică, ea nu s’a tipărit, și ea se află numai în două manuscripte — dacă ele nu sînt chiar unul și... | 66 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ȘI ȘCOALA LITERARĂ NOUĂ | A trecut apoi mai bine de jumătate de veac, și numele lui Ștefan-Vodă nu s’a mai pomenit în scrise romănești. Bucovina intrase în stăpînirea Austriei, și măsurile de orînduire a mănăstirilor luate de Împăratul Iosif hotărîseră că în mănăstirea Putnei vor locui numai douăzeci și cinci de călugări, romîni și, de-acuma ‘n... | 208 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ȘI ȘCOALA LITERARĂ NOUĂ | Dar nu-l înțelese și nu-l înfățișă nici-odată după cuviință. Tablourile lui Asachi sînt din 1833, poesia despre tăria de suflet a «Doamnei Elena» a fost tipărită în 1841 în revista lui Asachi, Spicuitorul, care ieșia în romănește și în franțuzește pentru ca să răspîndească și în străinătate numele întemeietorului ei. L... | 249 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ȘI ȘCOALA LITERARĂ NOUĂ | În asemenea cuvinte nu se mai vorbise de zilele vechi ale Romînilor, și, ținîndu-se samă de deosebirea timpurilor, ele pot fi puse alături, întru mărirea lui Ștefan, cu laudele bisericești ale călugărului Vartolomei din Putna. La 1845 începeau să se împartă cele d’intăiu coli din marea și, pentru acea epocă, măreața cu... | 209 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ȘI ȘCOALA LITERARĂ NOUĂ | Într’un calendar din 1845—după ce ieșise în parte Letopisițile — Kogălniceanu sau Russo scrie, zugrăvind lupta lui Ștefan la Baia: «Romînul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles. Orice cetate, orice zid, orice val, orice șanț, întreabă-l cine l-a făcut: el îți va răspunde: Ștefan-cel-Mare.... | 106 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Poporul era întrebat deci și el despre Ștefan-Vodă, după ce vorbiseră despre dînsul însemnările cărturarilor mai apropiați de dînsul. Țeranul din munți și văi, din păduri și de pe malul apelor nu știa nici ziua luptelor, nici anii și nici veacul, căci mai marii lui cuprind mai multe veacuri, nesfîrșit de multe, cu trup... | 205 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Pămîntul Moldovei nu fusese al lui numai atunci cînd oamenii de de mult îl putuse vedea; el rămăsese al lui în vecii vecilor, cu toți oamenii ce se îngropau pe rînd, și, în clipe grele, suspinul și rugăciunea se suiau la dînsul ca la Dumnezeu: «Săracul Ștefan-Vodă, unde-i să vadă?!». Poporul, înnaintea căruia stătuseră... | 250 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Cînd s’a făcut mare și a început luptele lui drepte și bune, nici-un colț de țară n’a rămas nesfințit de biruințile lui sau de suferințile cu care le plătia. În scorburile acelea mari de lîngă Baia s’a adăpostit el, singur-singurel în codru, pîndind pe Unguri meniți peirii. Scările acelea tăiate în stîncă au fost făcut... | 220 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Dincoace au fost vrăjiți Tatarii cu fuioare fermecate și nori de fum, și tăiați pănă la unul. Cazacii au fost nimiciți la gîrla Cazacului. La Ciortărei, de unde era poate boierul său Andreico Ciortorovschi sau Ciortoreanul, a dat Dumnezeu o pîclă de a putut să răpuie Ștefan pe păgîni. Cei șepte munți din Vrancea au fos... | 204 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | La Poiana Dealului-Mare se văd cetatea și șanțurile prin care au crezut în zădar Tatarii că se pot apăra de același ascuțiș de sabie. La Sîngeri el a vărsat, pe dreptate, acel sînge mult ce se pomenește în numele locului. Din cerdacul de lîngă Huși, el a pîndit în zare, peste Prut, mersul Tătărimii pustiului. În stînci... | 206 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Tot ce a fost pe acest pămînt se topește în lumina lui. Se știe că el a murit și că pe mormîntul lui a ars trei zile și trei nopți o lumină pe care n’o aprinsese nimeni. Dar moartea nu i-a luat simțirea, și, cînd neamul lui sufere, strămoșul plînge în mormîntul său. Plînge, căci nu se poate mișca, dînd la o parte povar... | 204 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Dar ei n’aveau nici puterea de simțire, nici bogăția de închipuire, nici învățătura și nici adevărata dragoste de țară care ar fi trebuit pentru ca un vrednic prinos să vie și din partea lor. Aceasta trebuie s’o spunem. Se vede și din următoarea împrejurare: În 1856, Archimandritul de la Putna, care și el va fi cetit L... | 207 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Se găsi ce lasă în urmă o strecurare de patru sute de ani aproape: capul păstrat în cea mai mare parte și fărîmături de oase între surcelele sicriului și petecile mantiei; odoarele: cununa, nasturii, inelele, sabia le luaseră hoții. Atîta se păstrează astăzi în mausoleul ce s’a ridicat pe urmă lui Ștefan. Răsunetul fu ... | 209 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Cu un an înnainte, Alecsandri povestise într’un poem lupta de la Dumbrava-Roșie, o lucrare din cele mai bune ale sale, plină de versuri răsunătoare, pe care din nenorocire le tot întrerup altele, mai puțin îngrijite. În ea se vorbește, fără cunoștința adevărului faptelor, de luptele ce s’au putut încleșta între boierii... | 259 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Sfaturi a căror nevoie se simte din nenorocire și astăzi, după aproape patruzeci de anî! O statuie a lui Ștefan-cel-Mare s’a înnăltat la Iași abia în 1883. O făcuse un meșter străin, și a făcut-o rău, cum nici nu se putea altfel, căci numai cine face parte dintr’un popor îi poate înțelege în adevăr eroii, îi poate iubi... | 221 |
Nicolae Iorga | ȘTEFAN-CEL-MARE ÎN LITERATURA POPORULUI. POMENIREA LUI ÎN TIMPURILE DIN URMĂ | Se vor înfrăți ei înnaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se în- naltă liturghia recunostinții de marile mulțimi care nu pot nici să vorbească, nici să cînte? Nu prin silinți răzlețe, ci prin buna înțelegere la lucrul harnic, se întemeiază învățătura, cultura unul popor, care e vitejia de astăzi, și la acea... | 67 |
Nicolae Iorga | Basarabenii în războiul Rusiei | De mai bine de jumătate de an, un straşnic măcel se făptuieşte în locuri foarte îndepărtate şi despre care cei mai mulţi dintre europeni n-aveau pănă acum nici idei lămurite, pe apele calde ale mărilor Asiei răsăritene, în văile Coreei muntoase, în munţii Manciuriei fierbinţi sau înecată în ploi mocirloase, pe câmpiile... | 268 |
Nicolae Iorga | Basarabenii în războiul Rusiei | Şi acestea toate se petrec, nu doar pentru că un neam fără de milă s-ar abate năprasnic asupra ţerilor luminate ale lumii, care ar fi datoare să-şi apere, cu orice jertfe, neatârnarea, munca, înflorirea, pentru vremea de astăzi şi pentru toate vremile. Nu, barbari de aceia nu mai sunt, sau, dacă se află undeva, ei lucr... | 211 |
Nicolae Iorga | Basarabenii în războiul Rusiei | Sute de mii de oameni, de flăcăi, cu neveste, copii şi mame, vor trebui să piară pentru aceasta, ca şi cum ar fi vinovaţi de cea mai mare nelegiuire. Şi iată că acum, între atâtea veşti zguduitoare care năpădesc în fiecare zi, ca bombele şi gloanţele acolo, cade şi aceea că un ucaz împărătesc a chemat supt steag pentru... | 221 |
Nicolae Iorga | Basarabenii în războiul Rusiei | Cei ce locuiesc în aceste sate sunt nişte oameni nalţi, chipeşi, blânzi la faţă şi dulci la grai, nişte oameni miloşi, compătimitori pentru orice durere, simţitori pentru orice suferinţă, supuşi cârmuirii pe care o socot trimeasă de la Dumnezeu care încearcă pe aleşii săi. Ruşii înţeleg ce bunătate zace în sufletele lo... | 234 |
Nicolae Iorga | Basarabenii în războiul Rusiei | Când îi întrebi ce sunt, ei se mărturisesc moldoveni şi, întinzând mâna lor zgâriată de fierul muncii şi arătând toată zarea, şi la apus şi la răsărit, ei zic: "Vezi, toată asta e ţară moldovenească!" Şi acuma o poruncă faţă de care nu poate fi nici o mântuire, îi cheamă la război, la războiul din Manciuria; înţelegeţi... | 210 |
Nicolae Iorga | Basarabenii în războiul Rusiei | Iar, dacă Basarabia va rămânea săracă de flăcăi, ce pagubă e despre aceasta! Rusia e mare şi puternică, şi se vor aduce în această gubernie locuitori din altă gubernie pe care o va fi cruţat războiul. Dar cine ni va da nouă, acestui mic, sărac şi de o mie de ori nenorocit neam românesc pe ai noştri pierduţi pentru astf... | 216 |
Nicolae Iorga | Vești din Basarabia | Românii cari cunosc așa de puțin România - parcă te poți lăuda că o cunoști și că ai cheltuit atâta și atâta pentru aceasta? -, nu cunosc mai deloc teritoriile românești de care România e încunjurată, precum o piatră scumpă este prinsă în aurul scump. Ardealul, Crișana, Banatul sunt drumul la Pesta, care duce la Viena ... | 206 |
Nicolae Iorga | Vești din Basarabia | Prutul, îngustul râu mâlos, lutos, râpos, nu mai e o apă dunăreană, ci o prăpastie uriașă prin care se despart două lumi ce nu pot avea nici o legătură între ele. Cutare pe care împrejurările îl aduc în județele mărginașe privește în liniștea amurgitului spre malul rusesc de pe care se ridică fumul vetrelor și chiotele... | 206 |
Nicolae Iorga | Vești din Basarabia | Și ce ai putea să știi măcar despre pământul pe care-l păzește, îl apără de orice atingere a spiritului, de orice flacără a inimilor, straja aspră a cazacilor biciuitori? Iar, dacă ai răzbate chiar ca să afli, care ar fi folosul? Țeranul nostru de aici din țară chiar, ascultă prea bucuros vorbele de momeală ale năimiți... | 247 |
Nicolae Iorga | Vești din Basarabia | Descrierea de călătorie a profesorului Weigand, cercetătorul cu stăruință al limbii noastre, și câteva scrisori pe care le-a suflat către mine un vânt norocos mă ajută să spun că Basarabia nu e așa de închisă, așa de adormită, așa de pierdută - din punct de vedere național și cultural, zic, nu iredentist -, cum s-ar cr... | 202 |
Nicolae Iorga | Vești din Basarabia | Grecii, cari în 1812 au fost mai bucuroși de Basarabia decât de Moldova, sunt căpeteniile evreilor; ei sunt marii negustori și arendașii cei mari: grecul Sinadinos e cea mai puternică pungă din Basarabia. Specula pământului se face în cel mai nerușinat chip de tovărășiile greco-ebraice. În fruntea satelor stau pristavi... | 207 |
Nicolae Iorga | Vești din Basarabia | Cei ce se fac preoți nu uită că s-au născut într-un sat românesc și caută să se întoarcă acolo sau în altul. Câțiva, în sfârșit, trec la Universități, dar nici aceia nu pierd legătura cu neamul din care au pornit. Prin orașe depărtate, prin strașnice locuri de osândă, unde i-au aruncat avânturile lor liberale, ei scriu... | 219 |
Nicolae Iorga | Vești din Basarabia | Cărturari înfumurați ai unui popor de țerani fără învățătură, spuneți câți ați scris de acestea, cu câte ați putea răcori setea celor cari le cer în Basarabia uitată? | 28 |
Nicolae Iorga | Cu prilejul dizolvării Dumei rusești | Duma a fost dizolvată. O nouă Dumă se va aduna abia peste nouă luni, la 5 mart. st. n. 1907. Nici condiţiile în care se vor face alegerile nu sunt arătate. E o lovitură de stat ca aceea pe care a făcut-o Carol al Xlea. Regele Franciei a plătit-o cu tronul. Vom vedea cât e de tare partidul revoluţionar lovit drept între... | 213 |
Nicolae Iorga | Cu prilejul dizolvării Dumei rusești | Credinţa că oamenii sunt unul ca şi altul, numiri abstracte, şi că ei sunt mişcaţi, într-un chip ce se poate prevedea şi pregăti, de idei, de teorii. Siguranţa deplină în aceste teorii care ar cuprinde ca o destăinuire veşnică a sfintei şi marii zeiţe Raţiunea. Şi, în sfârşit, multă, foarte multă vanitate omenească, în... | 219 |
Nicolae Iorga | Cu prilejul dizolvării Dumei rusești | Iar nesfârşit de mulţi ţerani, încă mai blajini, sunt departe... Şi, în sfârşit, cultura, cheagul mişcărilor de prefacere moderne lipsea de multe ori şi specialiştilor în discuţii cari vorbeau de pe tribuna Dumei. | 33 |
Nicolae Iorga | Către frații din Basarabia | I Foaia românească din Basarabia care poartă în litere latine deasupra unui cuprins în slove rusești numele țerii pierdute de noi, dă în supliment actele oficiale privitoare la dizolvarea Dumei și la întemeierea din nou - cine știe pe cât timp? - a tiraniei în Rusia. Regimul Trepov, care se ascunde supt un minister alc... | 223 |
Nicolae Iorga | Către frații din Basarabia | Noi am iubit această foiță sfioasă și săracă, nesigură de drumul ei, de alcătuirea, de limba, de ortografia ei, fiindcă ea ni se părea ca un glas de frate pierdut de multă vreme care se aude din nou, depărtat, îngăimat, stâns, nu cerând un ajutor - căci nici el nu cutează, nici noi nu-l putem da -, ci încercând câteva ... | 203 |
Nicolae Iorga | Către frații din Basarabia | Și, câtă vreme a fost dincolo de Prut oarecare siguranță, câtă vreme se putea urma o tactică de "moldovenii" din împărăția tuturor nedreptăților, atâta vreme am crezut și noi că se cuvine a nu li turbura rosturile, a-i lăsa să umble cum cred pe drumuri ce li sunt lor mai bine cunoscute decât nouă și să așteptăm pentru ... | 208 |
Nicolae Iorga | Către frații din Basarabia | Din nenorocire, în afară de această călduroasă dorință, impusă de nevoile firești ale vieții, țeranul de peste Prut nu mai are decât un simț al inimii către acei cari pe aiurea, oriunde, în locuri necunoscute, în împrejurări pe care nimeni nu vine să le deslușească în fața lor, se împărtășesc de același grai, cari li l... | 259 |
Nicolae Iorga | Către frații din Basarabia | Să se fi lăsat veștile despre oștenii ce se răscoală, despre satele de pe stepa rusească ce se plâng și ele despre aceleași dureri, să nu se fi vorbit deopotrivă de toate făpturile lui Dumnezeu care sufăr de mult, și nu mai pot răbda. Ci să fi pornit încet o propovedanie către ai noștri despre ale noastre. Răbdător, în... | 223 |
Nicolae Iorga | Către frații din Basarabia | Și, stăruitor, necontenit, deși în chip păzit, așa încât să nu se poată da de bănuit nimănuia, să se fi învățat săteanul Basarabiei, și nu numai el, cu gândul că mai sunt români și aiurea și să i se fi lămurit ce fel de viață în toate ramurile duc acei frați pe cari i-a răzlețit nenorocirea. Atunci, Basarabia ar fi put... | 137 |
Nicolae Iorga | Pavilionul Basarabiei | Basarabenilor li s-a dat o aripă din Pavilionul etnografic no. 1. Nu vreau să ştiu cine a organizat odăiţa. Voi arăta numai ce se află şi ce ar fi trebuit să se afle. Ce se află. O rusoaică cu picioarele goale, adusă din părţile ruteneşti ale Hotinului, de o domnişoară de peste Nistru; abia ştie româneşte! Apoi destule... | 149 |
Nicolae Iorga | O veste bună din Basarabia | Preoţimea românească din Basarabia şi-a deschis de Sf. Dumitru tipografia de limba moldovenească. Inaugurarea ei a fost o zi care va rămânea înscrisă în analele culturii noastre, iar pentru basarabenii înşişi o dată din cele mai fericite. S-a şi vorbit româneşte la serbare. Prieteneşte pentru noi s-a arătat şi Mitropol... | 219 |
Nicolae Iorga | O veste bună din Basarabia | Şi în alte dăţi, pe alte plaiuri, din cartea bisericească pe româneşte şi-au luat zborul scrisul, şi apoi şi gândul românesc! Erau de faţă şi redactori ai ziarului Basarabia. Aceşti tineri crescuţi în şcoli înalte ruseşti, stăpâniţi de cetirea literaturii ruseşti revoluţionare, înrâuriţi de prieteni ruşi revoluţionari,... | 171 |
Nicolae Iorga | Pentru Basarabia | Basarabia din 9 august răspunde la observaţiile noastre cari spuneam că lucrul cel mai bun ar fi o luptă a tuturor elementelor româneşti fără deosebire de clasă şi că ar trebui mai puţină dragoste pentru idealele ruseşti, de fericire a "tuturor oamenilor ce sufăr". După ziarul din Chişinău, boierii au fost şi sunt netr... | 173 |
Nicolae Iorga | Dureri și speranțe din Basarabia | Dintr-o scrisoare a unui basarabean: "Aici pe la noi în Basarabia e linişte, dar ca balaurul cel îngrozitor din poveşti se târăşte o reacţie care este mai ales pentru aceea ameninţătoare, pentru că vine, nu din partea guvernului, ci din partea societăţii şi poporului. La ultimele adunări din Chişinău - unul din cele ma... | 251 |
Nicolae Iorga | Dureri și speranțe din Basarabia | De alminterea sunt foarte bucuros că prin discuţia cu mine, necunoscătorul profesor din Bucureşti, foaia "moldovenească" din Chişinău a ajuns a spune lămurit că e "naţional-poporană", şi nu "poporanistă-naţională", cum părea pănă acum şi cum dorim să nu mai pară de acum înainte. Şi daţi-mi voie o întrebare: vă plac jid... | 219 |
Nicolae Iorga | Dureri și speranțe din Basarabia | În seminarul din Chişinău s-a făcut o catedră de "moldoveneşte": titularul e un fost seminarist ieşean, Constantinescu, fiul unui preot de la Sf. Nicolae cel Sărac. (Neamul românesc, anul I, nr. 59.) * * Un preot îndeamnă în Basarabia pe clericii de la "Frăţimea Naşterii lui Hristos", cari tipăresc de la un timp în Chi... | 252 |
Nicolae Iorga | Dureri și speranțe din Basarabia | S-au vărsat lacrimi de bucurie, s-au purtat pe umeri ca nişte învingători cântăreţii. Pare că-ţi vine, aflând acestea, o veste din altă lume... O dată ce-nvie, sufletul nu se poate opri: el se hrăneşte din înseşi nădejdile sale. Praf se fac înaintea lui toate alcătuirile, cât de uriaşe, ale lumii. Uitaţi-vă numai la ce... | 212 |
Nicolae Iorga | Ziare basarabene | Încă o foaie românească ni trimete Basarabia. Viaţa basarabeană care iese într-o ediţie cu buchi şi în una cu litere latine, pentru noi, are scopul de a lucra pe terenul cultural pentru binele "moldovenilor" din ţara de peste Prut. În cel dintăi articol ea spune adevărul acesta, elementar pentru noi: "E absurd, după pă... | 229 |
Nicolae Iorga | Ziare basarabene | Moldovanul, foaia d-lui Gh. Madan, iese şi mai departe, dând cetitorilor din Basarabia o cetire literară folositoare şi ferindu-se de orice ciocnire cu cârmuirea. Veşti din România şi alte ţeri române nu dă. Va trăi mult şi va folosi ceva. Iar Basarabia democratică şi cam revoluţionară şi aplecată spre socialism pare a... | 91 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | Puţine le mai putem şti despre românii din Basarabia şi despre ţara lor ţinută în sălbăticie, în cel mai adânc întunerec al minţii şi cu gând rău împestriţată prin aducerea a orice fel de neamuri în locul bieţilor moldoveni momiţi cu făgăduieli de pământuri - veşnica lor dorinţă! - pe malurile reci ale apelor siberiene... | 222 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | Ce e Urusov, se poate spune uşor. Un om harnic şi modest, urând uniforma, despreţuind orice alte discursuri decât ale sale, şi chiar pe acestea înainte de a le ţinea, - aşa-l judeca boierimea şi "inteligenţa" din Chişinău, cel puţin după asigurarea prinţului însuşi. "Bun prieten al jidanilor", i-ar fi zis opinia public... | 228 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | Evreu sau creştin, rus, moldovean, armean, jidan, nobil, preot, om de rând, - toţi sunt reprezintanţii, asemenea între ei, ai speciei umane, frământată de patimi şi înşelată de gânduri pentru care filosoful are un uşor zâmbet de boier mare, bine crescut. Şi acum, asupra tuturor acestor supuşi, cari cheamă luarea-aminte... | 241 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | În schimb, li se îngăduie a merge cu alai solemn de 30 000 de oameni pentru a îngropa la cimitir fărâmele cărţilor sfinte pe care le rupseseră răsculaţii. Aceasta se petrece fără zgomot şi fără bătaie, şi fireşte că meritul îl au evreii, cari, după sfatul ce li se dăduse, au cruţat; de atunci, scrie Urusov, s-a născut ... | 208 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | Deci lipsă desăvârşită a exclusivismului de rasă. După discursul cel mare al excelenţei sale, se putea vedea, la primblare, sâmbătă, "o mulţime compactă de evrei şi evreice gătiţi": sfioşi şi fricoşi cum sunt, scot de acolo pe creştini, cari, ei, au prostia de a se crede stăpânii ţerii din moşi şi strămoşi. La audienţe... | 249 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | Înaintea oraşelor - precupeţia fiind oprită şi, în orice caz, foarte dăunătoare pentru ţeran - stau precupeţi cu grămada, şi Urusov îşi bate joc de un ofiţer care obişnuia să împrăştie cu biciuşca pe aceşti exploatatori fără milă şi fără ruşine. Pănă şi în biserica Mitropoliei se încumetă să intre evreii, şi acelaşi of... | 219 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | Pănă atunci însă, jaful în permanenţă va domni. Ostaşii împărăteşti fură de zvântă; guvernatorul însuşi o spune, de hatârul evreilor săi măcar. Poliţia din Chişinău fură pe an, din partea ei, un milion de ruble, şi acelaşi guvernator asigură că poliţia din Petersburg nu se satură fără 15 milioane. Comisarii de sate mer... | 213 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | Fac planuri şi cheltuieli nebuneşti, ca acel "Adăpost al nobleţei", clădit de Balş, care a văzut la urmă că nici un "decavat" nu se înjoseşte a veni să locuiască în el. Fură la aşezăminte de binefacere, şi capătă decoraţii împărăteşti în schimb! Să credem pe dl. guvernator. D-lui ştie ce spune! Într-un colţ, excelenţa ... | 205 |
Nicolae Iorga | Basarabia de azi, așa cum o înfățișează un guvernator al ei | Acuma faceţi ce voiţi, evrei răpareţi, funcţionari mitarnici, boieri chiulangii şi petrecători, guvernatori filosofici cu ironia pe buze. Dar, când se va ridica acesta, prostul de azi, cu arma în mână, sau cu lumina culturii în minte, atunci, - atunci o să vedeţi voi! | 44 |
Nicolae Iorga | Jalea pentru Basarabia pierdută | Am știut noi toți, cel de sus ca și cel de jos - afară de câteva uscături trândave, care se laudă cu stearpa lor mărire, - cel bogat ca și cel sărac, cel cu învățătură din carte și cel cu înțelepciune din viață, am știut să ni arătăm, cuviincios și liniștit, dar hotărât și puternic, jalea pentru că, acuma o sută de ani... | 223 |
Nicolae Iorga | Jalea pentru Basarabia pierdută | Și pe străzile orașelor celor mari fiecare trecător a fost rugat să dea câte ceva, cât îl lasă puterea și tragerea de inimă, pentru ca să se poată alcătui la Iași o casă în care să stea și să afle hrană feciorii de români din Basarabia, cari n-ar vrea să se adape de tulburea învățătură muscălească, ci de limpedea învăț... | 123 |
Nicolae Iorga | Accidentul Vlădicăi Ciceagov | Serbarea, la Chişinău, a anexării Basarabiei. Zi de rugăciuni şi de praznice, de provocaţie şi de beţie; zi de imoralitate cinică faţă de Dumnezeu şi de imoralitate cinică faţă de oameni. Totul e pus la cale de vrednicul ierarh basarabean, păstorul tuturor sufletelor creştine, care sunt mai toate suflete de "moldoveni"... | 249 |
Nicolae Iorga | Accidentul Vlădicăi Ciceagov | Şi iată-l cetind cuvintele binecuvântării care cuprinde un blăstăm. Pare că întinereşte. E ostaşul ce a fost: aurul nu e al odăjdiilor de arhiereu, ci al uniformei luptătorului; cârja-i luceşte înaintea ochilor ca o baionetă; din căţuia de argint fumegă sânge, şi mirosul de tămâie se preface în greul miros de după lupt... | 130 |
Nicolae Iorga | Comemorarea pierderii Basarabiei | Nu pentru a "ofta", cum spune pe hârtie roşie, cu obrăznicie, un manifest revoluţionar, nu pentru a plânge, precum nici pentru a enunţa sentimente de ură, făgăduinţe de răzbunare, ne-am adunat aici. "Oftează" aceia cari urmăresc lucruri ce nu le-au avut şi nu pot să le aibă, ca acei tulburători cari nu vor vedea niciod... | 202 |
Nicolae Iorga | Comemorarea pierderii Basarabiei | Acum o sută de ani tocmai, la 16 mai 1812, prin tratatul de la Bucureşti, între Rusia şi Turcia, am pierdut pământul pe care numai cu greu îl pot numi, împotriva adevărului istoric: Basarabia, căci Basarabia era numai partea de la gurile Dunării. E oare o umilinţă în aceasta? Am stat noi la luptă, am fost biruiţi, ni s... | 214 |
Nicolae Iorga | Comemorarea pierderii Basarabiei | Că acest imperiu se întemeiase pe consimţimântul naţional al plebiscitului, că el fusese aclamat frenetic a doua zi după biruinţile din Crimeea şi din Italia, că naţiunea franceză salutase în el gloria înviată a zilelor lui Napoleon cel genial, ce are-a face! Francezii simţeau şi simt că nu ei, libertatea lor, energia ... | 202 |
Nicolae Iorga | Comemorarea pierderii Basarabiei | Li-a părut rău mai ales ca moşieri, ale căror comunicaţii erau să fie tăiate de acum înainte printr-un hotar. Nici un suflet nu s-a sprijinit pe amintiri, nu s-a deschis către speranţe pentru a da o luptă desperată spre care s-ar putea îndrepta astăzi recunoştinţa noastră pioasă. Se gândeau doar cu frică la primejdia c... | 258 |
Nicolae Iorga | Comemorarea pierderii Basarabiei | Fără conştiinţă era clasa boierească a Moldovei din anul 1812, călcând astfel datoria oricării clase dominante de a cuprinde şi exprima toate amintirile, toate speranţele, tot dreptul, toată mândria şi onoarea unui popor. Mulţi din membrii ei, şi boieri mari, au trecut Prutul pentru a se aşeza supt oblăduirea împăratul... | 212 |
Nicolae Iorga | Comemorarea pierderii Basarabiei | Nu folosesc şi nu trebuie ţinute în seamă făgăduinţile unor ruşi de omenie ca publicistul Durnovo. Am dori să vie cândva aici la noi ca să-şi dea seamă că este nu numai un drept, dar şi un popor în stare să şi-l ceară. Şi am dori să-l vedem şi noi, tocmai pentru că samănă aşa de puţin cu cei de acelaşi grai şi de acela... | 236 |
Nicolae Iorga | Comemorarea pierderii Basarabiei | Şi revoluţia rusească liberatoare, aceea n-are a face cu noi. Ar fi făcută pentru oamenii în genere, pentru cei supuşi şi apăsaţi, fără deosebire. Şi nouă ni trebuie ceva anume pentru neamul nostru, care e deosebit de celelalte şi cere măsuri deosebite pentru dânsul. Suntem noi oare prea slabi pentru a lua asupra noast... | 204 |
Nicolae Iorga | Comemorarea pierderii Basarabiei | Ne-am strâns azi încă mai mult. Am simţit-o cu toţii. Zică orice vor voi sămănătorii de ură, sprijiniţi în lupta dintre partide care nu se sfieşte să aţâţe războiul civil, azi a trecut peste suflete ceva mai mare decât interesele şi rivalităţile de clasă. Ne-am simţit un popor, un singur popor. Şi furia urgiei din urmă... | 140 |
Nicolae Iorga | O carte despre Basarabia și împrejurările nouă din Rusia | Acum doi ani, scriind câteva pagini de informaţie despre războiul din Extremul Orient şi cauzele lui, îmi arătam credinţa că a venit şi pentru noi vremea să cunoaştem, potrivit cu firea, nevoile şi interesele noastre, lucrurile şi prefacerile mari care se petrec pe lume, dezrobindu-ne şi astfel de stăpânirea tiranică a... | 226 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.