author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | În ceasul biruinții | Cînd am ajuns la București, ploua mărunt în acea zi de ianuar, și noroiul gros acoperea pavajul. O lume de nerecunoscut, purtînd scrisă pe față lunga pîngărire de tot felul, mă privea ori cu mînie ori cu o totală indiferență, ca și cum n-aș fi fost niciodată în acest oraș sărăcit și acoperit de rușine. O obrăznicie a t... | 174 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Singurul meu rost, în momentul cînd liberalii luaseră din nou puterea prin farmecul pe care Ionel Brătianu îl exercita asupra timidului rege Ferdinand, complect dominat de acela care-i zicea”Maiestatea Ta», era ziarul. E adevărat că, fiind eu încă la Iași, cel reinstalat în scaunul ereditar de președinte al Consiliului... | 203 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Am luat articolul prin care condamnam egoismul încrezut care făcea pe liberali să ia singuri puterea și l-am rugat pe amicalul emisar să-l trimeată la București ca singur răspuns. Foaia îmi rămăsese, dar în ce stare! Revenită la București în atît de modeste condiții, ea ajunsese total neobservată. Nici la un sprijin al... | 221 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Cîte unul rămînea la Liga pe care, și cu ajutorui dlui Cuza – cu care mă întîlnisem, după o ruptură publică în Parlament, a cărei răspundere n-o port eu, în casa simpaticului tînăr avocat Melic, care va rămînea un timp strîns legat de mine, luînd și secretariatul partidului —, o alcătuise generalul Averescu. Prietenul ... | 254 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | În acea mare casă de raport din fața Vămii Poștei, plină și de anum mistere, căci la poarta ei se putea vedea un copilaș blond care sămăna perfect cu cineva bine cunoscut mie, redactam aproape tot ce se cu prindea într-o foaie care nu-și putuse găsi decît un număr foarte restrîns de cetitori: eram pe la patru-cinci mii... | 207 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Acasă, unde așezasem pe rafturi împrumutate de la banca de jos cărțile mele, pe care mi le păstraseră cu atîta credință, în tainița lor din balconul de la Vălenii de Munte, lucrătorii mei – și cu cîtă duioșie le recunoșteam, le pipăiam, le dezmierdam pe fiecare, așa mucezite, decolorate, mîncate de mucegai, cum erau! —... | 210 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Lăpedatu, pe care-l recomandasem lui Brătianu pentru conferința de la Paris, un Nistor, evenimentele unei vieți politice care nu-și găsea drumul și în care ardelenii intraseră de partea unde masa era întinsă și nu se cerea nici un risc pentru îndreptarea unor așa de urîte moravuri politice […]. O dată, un tînăr a venit... | 220 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Totdeauna plin de intenții bune, pe care și avea curajul de a le duce la capăt, dar supus influenței cui avea ultimul cuvînt și permanent dominat de mintea sigură a principalului său sfetnic, regele Ferdinand a încercat încă o dată realizarea celui mai scump vis al său: o concentrare națională în jurul Coroanei. Un îna... | 236 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Terenul îi fusese pregătit și prin supărarea generalului Averescu și a lui Take Ionescu, cari nu voiau să prezinte liste. Cît despre agitația obscură a așa-numiților „țerăniști”, în frunte cu sprintenul învățător Mihalache și cu sistematica ambiție tenace, de osoasă și proeminentă bărbie, a dlui Madgearu, Brătianu nu c... | 222 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | – puteam răsufla în această casă nouă, deschisă aerului curat de la șosea. Era și întîiași dată, la vrîsta de patruzeci și opt de ani, cînd mă găseam supt un acoperământ bucureștean potrivit cu un profesor de universitate. Reluasem, împreună cu lecțiile la școala unde alții funcționaseră și supt ocupație, și lucrările ... | 208 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Vorbisem la Iași și despre slavii răsăriteni și înțelegeam viața istorică a polonilor și a rușilor ca o serie de acțiuni și de reacțiuni între cele două grupe de elemente înrudite pe care le despărțise definitiv orientarea unora către Bizanț și a altora către Apusul latin. Manuscrisul a fost dat și el la tipar: mă într... | 297 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Cum se refăcea totul în Europa, anume cauze, ale noastre și ale aliaților noștri prezenți și viitori, ale neamurilor cu care aveam a lucra poate împreună, se impuneau atenției istoricului. Făcusem, la Institutul sud-est european, unde cîndva tratasem și istoria literaturii bizantine, pe care însă n-am redactat-o, un și... | 204 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Cum Dobrogea era încă în discuție, am strîns tot ce putea să sprijine dreptul nostru asupra ei, adăugind la cărticica din Iași, pe care d. Bezdechi, refugiat în Copenhaga, o tradusese în limba daneză: mărturiile din volumul La Dobrogea Roumaine. În Drepturile românilor asupra teritoriului lor național reuneam argumente... | 210 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Pentru unele suflete bune am apărut imediat ca naționalistul trădător pe care-l cumpărase Banca, – și nu-mi rezervasem măcar drepturi de autor… Calomnia scîrboasă a fost strigată și în Cameră și colportată prin ziare care nu se dau înapoi de la nici o mișelie iar pedeapsa prin justiție nu se poate căpăta la noi. Apoi l... | 208 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | În Academie era greu să se revie la atmosfera așa de necesară pentru lucrul dinainte de război sau, mai exact: dinaintea osebirilor de păreri din timpul neutralității, cînd mi-a trebuit oarecare trudă ca să aduc alegerea părintelui Lupaș și premierea cărții „dezertorului“ Tăslăuanu despre însăși „dezertarea“ lui. Nu nu... | 203 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Aceia contra cărora putea să se ridice acuzarea din punctul de vedere al credinței față de nația lor și al demnității personale s-au arătat, de altfel, dispuși a primi orice mustrare pentru trecutul la care luaseră parte, mergînd și pînă la prezintarea unor memorii pentru dezvinovățirea care, față de absoluta evidență ... | 207 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Curățirea, care ar fi servit atîta la pregătirea morală a unei generații ce se anunța foarte tulbure, fusese împiedecată și de uimitoarea toleranță față de vinovați, de tendința nenorocită de a face să treacă înaintea oricărui criteriu superior înrudirea, prietenia, relațiile de afaceri obișnuite, ceea ce a adus foarte... | 206 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Amicii mei au avut un neașteptat succes, putînd forma astfel un grup important în Camera deputaților. Dar, cum cel care striga mai mult împotriva trecutului și care prezintă mai încîntătoare miraje de viitor, fără ca personal să i se poată aduce înainte vreo greșeală, era încunjurat de mai multă simpatie de către un po... | 250 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Nu e aici locul să repet ce am spus în Supt trei regi despre ceea ce s-a întîmplat în acel moment pentru a aduce surprinderea – întîmpinată de o dușmănie furioasă, gata a întrebuința orice armă, a beneficiarilor puterii din care, ca mîndrie și ca venituri, trăiseră —, care era un guvern de caracter cu totul nou, avînd ... | 220 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Ca o tabără gata de război, știind de unde va veni, orice ar fi să fie, o victorie nelipsită, stăteau cei o sută de deputați, în partea dreaptă a sălii Ateneului unde, palatul propriu nefiind încă reparat, își ținea ședințele Adunarea Deputaților: nu s-ar fi crezut ce bătăios liberal de cea mai pură speță era, alături ... | 224 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Toate figurile mie de mult cunoscute erau acolo, și cu Nicolae Bălan de la Sibiu, porumbelul blond aducînd prin văzduh la Iași solia că Ardealul îndrăznește a se cere liberat. Corectul grup de bucovineni n-avea încă nici coeziune, nici șef, Flondor, legat de d. Averescu și de Take Ionescu, devenit deci al treilea în tr... | 228 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Cu cine te puteai înțelege mai greu, în ciuda relațiilor personale cu unii dintre dînșii, erau țerăniștii. D. Mihalache venise la prima redacție a mea în București, la tipografia vechiului meu șef de ateliere Nicolae Stroilă care, editor din prietenie al acestei cărți, era menit să ajungă un mare industriaș, și-mi desf... | 274 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Deocamdată, mai vie era pornirea de ură contra liberalilor din partea aglomerației sătești care, în anume momente, pornea cu un urlet furios spre băncile din dreapta unde, supt conducerea dlui Duca, un muget de aceeași extensiune îi răspundea imediat. Dar Aliații grăbeau, liberalii, retrași de la putere, rămîneau în at... | 227 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Eu credeam că trebuie să fim baza pentru un nou regim, indispensabil; după multă trudă, șeful ardelenilor a admis că „am putea să fim una”. A trebuit, într-un tîrziu, după miezul nopții din noaptea a treia, să amintesc că eu am o ocupație și că ori se ajunge la un rezultat ori sînt silit a nu mai participa la discuții ... | 217 |
Nicolae Iorga | O nouă viață politică: blocul de guvern | Dacă totuși am trecut peste această hotărîre și am luat prezidenția Camerei, a fost ca o protestare contra loviturii, de închipuită iibăcie dar, de fapt, de o neînchipuită naivitate, a ardelenilor cari, dînd Internele generalului Averescu, fără a mai întreba celelalte grupe din „bloc”, credeau că pot imobiliza pe omul ... | 146 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | De fapt, încă de a doua zi putea să se vadă că blocul s-a prefăcut în țănduri la atingerea cu colțul velinei pe care era scris decretul de dizolvare pus de Ion Brătianu în mînile regelui Ferdinand ca să-l cetească generalul Averescu. Atîția ardeleni stăteau la picioarele victoriosului, gîndindu-se mai mult la cariera l... | 230 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Un moment de lămurie a venit numai cînd, într-o mare întrunire, ținută la Alba-Iulia, devenită Medina retragerilor Profetului și punctul de plecare al răzbunărilor lui, căci Bădăcinul, moșia ancestrală a nemeșului care era d. Maniu, nu-și înscrisese încă modestul nume în istoria neamului, trebuia să se hotărască defini... | 226 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Apoi, după ce fusese vorba și de o legătură cu liberalii, pe care o voiau mulți dintre bătrîni, pe cînd tinerii doreau să meargă împreună cu noile partide din țara veche, a trebuit ca, în casa primitorului primar Sava, să ascult propuneri ale dlui Maniu din care nu se desfăcea altceva decît nevoia unui modest concurs e... | 212 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Mi-am dat sama foarte răpede ce stătea supt aparenta sacrificare a intereselor părintelui Lupaș fostul protopop al cercului. Guvernarea partidului național supt forma Consiliului Dirigent fusese atît de rea, încît țeranii prinseseră groază de dînsul, și astfel s-a înscenat trecerea aderenților lui sălișteni la partidul... | 230 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Am fost pretutindeni, de obicei singur, ori cu vreun tinerel, care era în stare doar să-mi arăte drumul, din sat în sat, timp de mai mult de o săptămînă. M-am suit pînă sus în munte, dincolo de Rod, la „localitatea cea mai ridicată din tot fostul regat al Ungariei”, m-am învîrtit prin satele de oieri care, de la Sălișt... | 221 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Mă rog, revoluție și nu altceva, complecta răsturnare a conducerii; dar cînd a fost la vot, toți au mers ca unul singur cu acela care nu avuse o singură aprobare publică. Deci și acuma, cînd am stat să explic, în nemțește, cine sînt și ce vreau, am fost întrerupt ca să mi se spuie: „noi știm“, „ni s-a spus“. Dar cu ce ... | 245 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Întîmpinam și îndoieli: undeva, în margenea pădurii care duce spre Alba-Iulia, un sătean m-a întrebat, sincer ori mehenghiu, el o fi știut, ce trebuie să facă, de vreme ce unul îi spune azi una și mîni altul îi spune alta, pe cînd odată se știa una și bună (candidatul românesc, se gîndea el, desigur, opus celui străin)... | 209 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Îmi aduc aminte și de singuratece drumuri prin păduri, mult timp după miezul nopții, într-o biată căruță trasă de o iapă cu mînz, care se oprea în desișul nestrăbătut cu ochii pînă i se întorcea odrasla șugubeață, curioasă de a ști ce este prin toate cărările. De partea cealaltă, sfîrîiau automobilele oficiale, afișele... | 246 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Eram acolo, cum lupta se ducea în numele unei „federații”, de fapt tot așa de sinceră ca și „blocul” dispărut, lîngă domnii dr. Lupu și Mihalache și, într-o sală micuță, plină de lume, vorbea un doctor de acolo, om pașnic și prin totala sa insuficiență oratorică. Deodată o ploaie de pietre s-a abătut asupra noastră, fă... | 224 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Și, cum românul e un om spiritual, d. Atanasiu observa că omul de la Brăila nu voia altceva decît „să-mi scurteze barba”. Sforțările regelui Ferdinand de a aduce imposibila grupare a tuturora în jurul unui Ministeriu care avea în sarcină terminarea problemei agrare, marea și neapărata preocupație, strîns legată de inim... | 345 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | De la începutul acestei obositoare sesiuni de vară, cineva care putea judeca împrejurările observa marea superioritate a acestei opoziții, și n-au trecut cîteva săptămîni fără ca ridiculul să se reverse larg asupra acelor cari apăruseră ca salvatorii țerii din anarhie și ca marii constructori sprijiniți pe asentimentul... | 223 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Înainte de a mă ralia la cei ce vor căuta să lărgească mai mult reforma agrară care a format preocupația celei de a doua sesiuni, prima ordinară – fără ca în guvernul însuși, cu un conservator marghilomanist, d. Garoflid, la Agricultură să fie vreo unitate de vedere, vreo siguranță teoretică, pe care o făcea imposibilă... | 205 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | De la Congresul din Londra nu mai fusesem în străinătate. Reveneam acuma, în circumstanțe așa de onorabile, trebuind să vorbesc la Collège de France îndată după un om de valoarea epocală a unui Einstein, și un loc de membru corespondent la Academia de Inscripții, adunare științifică de mai mare prestigiu în lumea între... | 203 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Am cercetat pe venerabilul meu învățător de pe vremuri în biblioteca lui din rue Monsieur le Prince și am crezut că pot să-l tulbur fără a mă anunța dinainte – am simțit mai tîrziu greșeala ce făcusem în această societate de îndîrjită muncă, pe cînd la Moscova Ioan Bogdan putea să intre la miezul nopții pentru un păhar... | 249 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Călăuzul cel mai bun în acest nou Paris, în care mă recunoșteam așa de greu, mi-a fost d. C. Marinescu, unul dintre cei mai buni elevi ai mei, care, după ce trecuse prin încercările războiului, gustînd și din neajunsurile, suportate cu demnitate, ale prizonieratului în Germania, era acum, cu bursa de stat pe care o căp... | 203 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | În Paris am mai găsit însă pe cineva de care, de un timp, și cu toată povestea de la Iași a „cascadei tronurilor”, mă lega tot mai mult aceeași apreciare a oamenilor și împrejurărilor, aceeași orientare în ce privește mijloacele de a consolida minunata situație pe care ne-o dăduse sfîrșitul fericit al războiului. Nu vă... | 224 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | În ce privește popularitatea, pe care Take Ionescu o merita desigur prin frumoasa-i atitudine în timpul războiului, șeful unui partid conservator complect sfărîmat știa bine ce-l așteaptă de la alegătorii postbelici, complect dezorientați și uneori de o uimitoare inconștiență. Astfel el făcu abstracție desăvîrșită de î... | 216 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Nu uitase relațiile sale cu Grecia după încheierea primului tratat din București și era, pentru a i le aminti, numele de strada Atenei, dat aceleia în care el locuia după ce-și refăcuse casa, sălbatec devastată și spurcată de ocupanți […]. Revăzîndu-mă la Paris cu dînsul, el mi-a arătat toată prietenia. Fusese, în nego... | 247 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Era, acolo, totul de reluat, și invitarea la Collège de France a fost prilejul pentru începerea unei întregi opere de propagandă, menită să scoată la iveală originalitatea și, prin aceasta, valoarea poporului românesc, asupra căreia, și în Franța ca și oriunde aiurea, se făcuse obișnuința de a trece, în orice domeniu, ... | 218 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Nu puțină mi-a fost surprinderea cînd am aflat prin prezintarea lor că presupușii nemiloși critici, pe cari nu i-aș fi putut satisface, nu erau decît consulul român Ghiță Ioan, nepotul lui Take Ionescu, și bătrînul profesor grec de la Iași, un coleg și amic de pe vremuri al marelui bizantinolog german Krumbacher, d. N.... | 216 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Puțini le-au ascultat. Încă de la această primă vizită mi-am putut da samă cît lipsește acestui tineret, venit la Paris pentru a-și pregăti o carieră ori numai pentru a urma o modă, aceea ce leagă pe un om pe toată viața de țara de unde se trage, de neamul din care face parte. Pe cînd studenții de altă origine caută or... | 276 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Era aceeași stare de spirit, de o așa de complectă inconștiență, pe care o puteam constata cu același prilej la legație – care, de altfel, continua vechea tradiție de indiferență față de ce se petrecea în colonie și mai ales în această studențime —, unde grija unică era asaltul sălbatec asupra bufetului, un fel de iniț... | 202 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Pensionari, ca un Cosmovici de la căile ferate, aventurieri cu un trecut detestabil la noi, petrecători de toate nuanțele, oameni comozi, cari nu înțelegeau să participe la greaua muncă de reconstrucție după război, se îngrămădiseră prin toate colțurile imensului oraș, fiecare trăind pentru sine, între ai săi, fără să ... | 297 |
Nicolae Iorga | Vremuri politice tulburi | Unii și-ar fi dat ani din viață ca să-și revadă brazda și să și-o știe iarăși a lor; rareori îi întovărășeau femei, fete, care se pierdeau, în cazul cel mai bun, prin slugăritul parizian. Și erau niște oameni așa de buni, de curați, de creștini în suflet! Unul, dăunăzi, căruia îi vorbeam de scăderea și amînarea datorii... | 79 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | În timpul cînd adunam în străinătate materiale de studii sau îndeplineam îndatoriri care tindeau să răspîndească știința românească și știința despre români, ori lucram din toată inima la așezămintele pe care am ținut să le las după mine, împrejurări neprevăzute schimbau cu desăvîrșire, prin lovituri ale soartei și pri... | 264 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Din umbra în care-i plăcea să se retragă, încunjurîndu-se de prestigiul ei, Ion Brătianu calcula, cu metoda sa de inginer pusă în serviciul pretențiilor incomensurabile ale unei adevărate dinastii, cea care chemase pe cealaltă, momentul exact cînd iluziile locțiitorului său vor trebui să se împrăștie. Cunoscusem person... | 246 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | A fost vorba cu șeful guvernului, pe care-l căutam pentru interese ale Ligei, de unele din problemele, așa de grele, ale zilei. Generalul avea în vedere o dispariție a regelui și, în lipsa moștenitorului, contra căruia nu arăta pasiunea feroce a liberalilor, el se gîndea la o regență care să nu fie marcată de o ambiție... | 201 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Mă temeam însă că va fi ca să mă cerceteze despre relațiile cu fiul său, pe care, în împrejurări asupra cărora e firesc să nu divulg nimic, îl îndemnasem cu toată căldura unei vechi și sincere afecțiuni să revie în țară, cum era evident că însuși dorea, dar lîngă soția și fiul său, ceea ce era pentru mine un articol de... | 273 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | I-am făgăduit că, oricare ar fi dorința Suveranului, sînt gata să contribui la îndeplinirea ei și, pentru a pregăti publicul, a doua zi chiar am publicat în foia mea un articol în care arătam imperioasa nevoie a unirii tuturor puterilor politice. Peste cîteva ceasuri mi s-a comunicat confiscarea Neamului românesc, cum ... | 221 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Îi recomandasem ca, la invitarea, pe care o avea în vedere, a șefilor de partide, să ia măsura de prudență de a-i aduna pe toți împreună și de a le cere să puie în scris răspunsul lor la oferta de colaborare, pe care generalul, cu multă părere de rău, ajunsese a o accepta. M-am dus la ceasul arătat, dar nu venise nimen... | 218 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Nici unul, nici altul nu admiteau că invitația nu era la generalul Averescu personal, ci la prezidentul Consiliului, pentru a discuta împreună asupra impasului în care boala Suveranului punea țara însăși. Așa de mult era stăpînit fiecare de interese înguste de partid și de preocupații pur personale. Căci altfel ar fi î... | 251 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Mai tîrziu, eu, care am criticat această ușoară părăsire a puterii înaintea unor intrigi al căror caracter se putea recunoaște ușor, mi-am putut da sama înaintea acelei noi strangulări de serai, între două uși ale palatului, că în asemenea împrejurări dezgustul e atît de hotărîtor pentru oricine are mîndria unor fapte ... | 240 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | S-a învederat, în această formă, cea mai periculoasă și mai imprudentă, că astfel de combinații, ieșite din motive oricît de lăudabile, ca dorința veche a regelui de a strînge pe toți la o mare operă comună – și ce nu se putuse face în jurul sănătății sale credea că s-ar putea dobîndi în jurul unui pat de agonie —, nu ... | 231 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Rezultatul combinației din mai a fost deci acela care se putea aștepta: hărțuit din toate părțile, amenințat, terorizat, omul de bun simț și de mare rezervă care e d. Știrbei și-a dat samă că a guverna astfel ar fi o greșeală mai mare decît aceea de a fi primit în astfel de împrejurări și supt astfel de auspicii. De al... | 256 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Ei, cari votaseră „legile organice”, pentru care se crezuseră singurii chemați, nu mai aveau nici un punct de program. Rostul lor era însă îndoit, și negativ în ambele privinți: să împiedece venirea la putere a național-țerăniștilor, cari aduceau cu dînșii localism și spirit de clasă, ambele foarte primejdioase pentru ... | 240 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | În alegeri eram cuprins în lista oamenilor cari nu trebuiau să iasă: adăugîndu-se teribila lege electorală a lui Al. Constantinescu, n-aveam nici mijloacele bănești necesare ca să ne asigurăm mizerabilul de doi la sută pe țară pe care ea îl pretindea. Pentru întîia oară deci, după vechea silă cu baioneta a lui Marghilo... | 212 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Deși chemat înapoi la București de regență, nu m-am grăbit. La ce puteam fi bun, așa cum eram, părăsit de atîția dintre ai mei și despărțit și de activitatea parlamentară iar, în afară de aceasta, așa de profund dezgustat de ceea ce văzusem de o bucată de vreme? Vintilă Brătianu a venit să mă vadă, desolidarizîndu-se d... | 221 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Se dădeau bătălii cu pumnii în jurul urnelor. În acest timp căutam în străinătate clipa de odihnă pe care credeam că o merită ostenelile mele de un an întreg, unite cu tot ce poate lăsa pe suflet un an ca acela care abia se încheiase. Plecat în februar la Paris, am vorbit despre Franța din Cipru, revenind la vechile me... | 204 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | La întoarcerea tîrzie, am trecut și pe la Milano, vorbind la”Cercul filozofic” de acolo: în toată Italia nu e oraș unde manifestările de intelectualitate să fie cerute mai mult și urmărite mai cu interes decît această mare și inteligentă capitală a Lombardiei. Mă vor ocupa în acest an și deosebite lucrări mai grele. În... | 215 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Începeam și cercetările cu privire la portretele domnești, din care în curînd era să dau o bogată colecție. În sfîrșit reveneam la Teatrul Național cu o dramă în versuri, Cleopatra, în care opuneam legendei unei ispititoare femei stricate – fermecătoarea de la Alexandria, pe care a răpus-o glacialul despreț al lui Octa... | 216 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | În vară, Congresul de istorie de la Oslo, întîia întîlnire a tuturora după zguduirea marelui război, m-a făcut să întîlnesc colegi germani ca d. Brandi, austrieci ca d. Dopsch. Prezidat, comandat, aș putea zice, de maniera tare, inexorabilă, pe care am regăsit-o și la adunările anuale ale comitetului internațional, a d... | 303 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Regulamentul mi-a impus să fiu decan provizoriu și am constatat nu fără uimire că stăpînirea de sine și buna creștere pot duce totuși la bune rezultate și într-un mediu așa de obișnuit cu ai te procedări. De aceea n-am refuzat cînd voturile s-au îndreptat spre mine, și am strîns chiar mîna, oferită cu o electorală fran... | 201 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Mă gîndeam și la relații prietenești între familiile profesorilor și, la rectorat, invitîndu-i seara în birourile mele, am socotit că ajung la rezultate durabile, cele dintîi fiind pline de speranțe. Pe de altă parte trebuia infrînat spiritul nesuferit de anarhic al elevilor noștri, între cari însă de la o vreme se des... | 211 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | M-am încredințat că drumul cel bun e totuși acela către inimile acestor zgomotoși războinici, cari sînt de fapt niște copii și, dacă te uiți cu luare-aminte și cu părintească iubire la dînșii, niște copii buni. I-am căutat și în căminurile lor, și am găsit acolo condiții materiale și morale în adevăr îngrozitoare. Cîte... | 203 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | La ploieșteni, unde am venit la zece ceasuri noaptea, am găsit o infecție a privăților care se prelungea în șirlăie prin antrete; fete și băieți erau despărțiți numai printr-o scară. Vechea școală ungurească din dosul Academiei Române cuprindea un cămin obișnuit, așa încît apariția autorității stîrnea zîmbetele ironice... | 214 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Cînd am venit însumi – și acuma eram rector —, am găsit un front masculin comandat de cineva care-și încrucișa brațele pe piept a sfidare; la spate stătea sexul slab, încrezîndu-se in virtuțile luptătoare ale tovarășilor. Am făcut dintr-un gest să se lase in jos brațele napoleonic încleștate și am pus în vedere executa... | 261 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Într-o frumoasă casă a primăriei în Strada Romană, pe care o refuzase unul din generalii împroprietăriți în Capitală, am așezat un mare număr de studente, și o străină bine crescută în vechea Rusie a știut să facă din acest adăpost răpede mobilat prin îngrijirile bunului și credinciosului meu colaborator în multe lucru... | 207 |
Nicolae Iorga | Marile schimbări politice | Nu mi-a fost ușor să prezidez o lume de oameni atît de merituoși, dar cari erau prin conștiința firească despre propria valoare așa de refractari față de orice autoritate, chiar aceea care ieșea din dorința și din consimțămîntul lor. Ca și la Academia Română, fiecare înțelegea să vorbească oricînd, oricît, de ori cîte ... | 100 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Mi se anunțase neapărat pentru april 1931 o nouă criză, care trebuia să fie absolut decisivă, instaurîndu-se noua eră. D. Manoilescu, dușmănit de o parte din parlamentari, a provocat-o, dîndu-și toată aparența că are o misiune de îndeplinit – și cît de mult erau să se schimbe, supt influența dlui Argetoianu care nu fus... | 244 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Fusesem chemat și eu ca șef de grupare ca să-mi dau părerea, și am publicat notele luate îndată după o audiență în comun, care a învederat, ca și convocarea de odinioară a generalului Averescu, că e zădarnic să se aștepte de la corifeii politicei noastre o declarație francă. Venisem de la țară, nu numai dezgustat de to... | 255 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Am asistat, scîrbit, ceasuri întregi la comedia de refuz pe care o juca expertul diplomat față de regele pe care-l dușmănise odată și pe care printr-o presă străină asupra căreia avea o explicabilă și bine nutrită influență va căuta să-l compromită, pentru ca la urmă să mi se ofere, să mi se impuie mie moștenirea guver... | 249 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Am crezut totuși, cîteva săptămîni, că se poate face ceva, cîștigînd și pe tînărul suveran pentru acel „ritm nou” pe care și azi îl cred singurul mijloc de a îndrepta lucrurile. În acest sens am vorbit țerii, străbătind-o săptămîni de zile, fără să primesc nimic din onorurile pentru care atîția doresc o asemenea situaț... | 201 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Iar, în ce privește legătura electorală cu liberalii dlui Duca, pe care o voisem, ba chiar o smulsesem regelui pentru ca un nesucces în alegeri să nu puie Coroana într-o situație delicată – cu atît mai mult, cu. cît căderea regelui Spaniei și avertismentele presei dlui Titulescu, cu atît mai înverșunat, cu cîte refuzas... | 248 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Dorisem un Parlament cu caracter profesional. Sfînta prostie națională a făcut mare haz de propunerile făcute unor asociații, și mai modeste, care n-aveau firește prestigiul cîrdășiilor pentru putere. Nu mi-a părut rău decît de faptul că nu toți acești breslași, oameni cu ocupație, trăind din munca lor, m-au înțeles pe... | 292 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | După ce izgonisem de la Instrucție toată banda solicitatorilor politici și toată gloata confuză a cutreierătorilor de birouri, impunînd oricui munca și răsplătind-o și prin daruri de vacanță, așa încît ministerul devenea astfel un loc curat și respectat – și ce era să fie după mine cu Hermes trismegistos al celor trei ... | 203 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | La o observație că se protestă polițele, am obiectat că astăzi aceasta n-are gravitatea din timpurile normale. Am fost denunțat îndată, de o presă cumpărată, că am recomandat aruncarea în mare a debitorilor – va veni vremea de li se va spune și învățătorilor că le-am dat și lor același sfat – și că am indicat ca mijloc... | 279 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Ea a fost inițiată în lipsa mea la Paris, unde plecasem pentru cursul meu și pentru lămurirea unei prese ațîțate contra mea – călătoria făcîndu-se numai cu leafa mea de director la Fontenay-aux-Roses, unde am și locuit, iar milioanele rezervîndu-se pentru altă călătorie, a unui coleg care mă va înfățișa acolo ca păpușa... | 295 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Ce m-a susținut pînă la acel Consiliu din mai, prezidat de regele. Consiliu în care, după vădirea insuficienței conducătorului Finanțelor, nu știu ce răspundere pare că a căzut asupra mea – și n-am știut cum să acopăr mai răpede în cabinetul suveranului foaia unei demisii de indignare și dezgust, —, au fost două lucrur... | 213 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Idei despre școala primară, din care am vrut să fac sufletul satului, cu directori aleși de colegi, cu revizori ieșiți prin concurs, cu înaintări, nu după buchea învățată, ci după munca depusă în mijlocul sătenilor, cu ateliere de lucru, cu cariera deschisă învățătorilor și în alte domenii de învățămînt. Mi s-a răspuns... | 216 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Păcate grele… Un congres al acestui corp s-a adunat în mai ca să arunce injurii nemaiauzite asupra tiranului flămînzitor al colegilor săi. Ce ipocrizie și ce decădere! Am ieșit din această osîndă fără un cuvînt de mulțămită pentru cît servisem, fără un semn de atenție pentru cît mă jertfisem. Iar, în alegerile făcute d... | 260 |
Nicolae Iorga | O încercare neînțeleasă și nesprijinită | Mulți s-au supărat, nimeni n-a îndrăznit să proteste. Ce să mai vorbesc de ce am făcut, de ce am ținut să fac și după aceea! Și așa stau, la șaizeci și doi de ani ai mei, sigur și tare, mîndru, drept înaintea conștiinții mele și a judecății vremurilor. | 48 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Cînd acum doi ani mi s-a anunțat în faptul zilei sosirea prințului Carol, am întrebat în ce calitate și cu ce gînd vine. Față de situația creată, față de jurămîntul luat de armată și de funcționari copilului regal, credeam că o atitudine se impune: aceea ca tatăl să intre în regență pentru a apăra tronul fiului său. In... | 220 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Se fac formele, a căror alcătuire a fost încredințată dlui Iunian. Fiecare din șefii de partide, generalul Averescu trecînd, prudent, cuvîntul dlui Goga, își dă aprobarea. Și reprezintanții naționalităților se adaugă. Recomandînd, de două ori, cu toată puterea, restaurarea, care din punctul de vedere al dreptății și al... | 222 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Se schițau, de unii curagios, și speranțe de împăcări care treceau dincolo de cercul oamenilor cari „fac politică“, sau pe cari politica i-a atras la sine. Am văzut pe Carol al II-lea atunci chiar și i-am auzit cuvintele bune, la care am răspuns prin urarea de om încercat și deprins cu vicisitudinile lumii:”Să dea Dumn... | 206 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | De fapt, în bună parte și pentru aceea se formase în afară de Camere curentul atotputernic al unei țeri deprinse din veac î-n veac să fie domnită. Crearea unui instrument de guvernare sprijinit pe merit – nu pe devotament – era întîia și cea mai mare necesitate pentru stăpînirea, așa de călduros primită, a lui Carol al... | 248 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Cu atît mai mult, cu cît în fața lui Carol al II-lea stătea neteda tăgăduire a moștenitorilor aceluia care-l exilase pentru că prevedea că nu-l va putea domina și folosi: liberalii, al căror șef, Vintilă Brătianu, era în stare să deie luptei fără frîu tot prestigiul unui mare nume, unei devotate puteri de muncă fără ex... | 226 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Ieșise complect curat, numai cu moșioara sa din Roman, dintr-o situație, în care atîția au făcut avere. Întors la București, trăise absolut retras, străin de orice intrigă și rebel la orice îndemn oare ar fi vrut să-l întrebuințeze. Avuse o singură dorință: de a putea să reorganizeze fără servituți de partid armata pe ... | 255 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Un bun, foarte bun început pentru o eră pe care toți, peste toate calculele și uneltirile, care au și început, o vor nouă, cu desăvîrșire nouă. Dar opoziția liberală continuă, fără nici o cruțare. Fiul lui Ionel Brătianu, refuzînd să se supuie, fusese pur și simplu exclus din partid. Succesorul prezumptiv al lui Vintil... | 232 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Cînd, la 10 iunie, sînt, din nou, chemat la regele, care-mi dă cordonul Ordinului Carol I, subliniind că e pentru meritele culturale, hotărîrea e, în sfîrșit, luată. Nu mai e vorba de Ministeriul Național avînd în frunte pe cineva care să nu fie șef de partid – îi vorbisem, în această concepție, și de președintele Came... | 205 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Cînd mă vede, pentru a-mi propune viceprezidenția, și eu îi răspund că primesc numai”Ministerul pe care nu-l va voi nimeni”, pare sigur de național-țerăniști, are speranțe din partea generalului Averescu, dar nu va face nimic fără asentimentul, care se pare imposibil, al lui Vintilă Brătianu. În seara zilei de 23 se af... | 279 |
Nicolae Iorga | RESTAURAREA. PRIMA CRIZĂ DE GUVERN | Din partea lor, liberalii au o revenire pe care o provoacă acțiunea de concentrare a „intelectualilor” – foștii mei elevi de la Fontenay-aux- Roses – supt titlul, evident uzurpat, de „partid național-liberal“, care se proclamă și în Cameră, fără prea mari protestări, căci se așteaptă întoarcerea, cîndva, a „fiului pier... | 76 |
Nicolae Iorga | CÎTEVA LUNI DE OPORTUNISM | Regimul de pînă la 5 iunie s-a reinstalat. E o singură deosebire față de trecut.”Regnicolarii” au izbutit a-și face un loc mai larg în dauna auxiliarilor din armata dlui Mihalache: pînă și vechii tachiști sînt strînși într-un colț. Dreptul politicianismului ardelean s-a impus întreg. Dar acești oameni n-au nici o veder... | 213 |
Nicolae Iorga | CÎTEVA LUNI DE OPORTUNISM | Influentul deputat Angelescu, cu legături în Dobrogea nouă, face a se vota o lege a proprietății în această regiune, care avantajează pe alegătorii săi bulgari. Și lumea s-a potolit: resignarea orientală dă o înfățișare de bună-cuviință deziluziei. La capătul acestor isprăvi, inspirate exclusiv cu grija pe care o are u... | 255 |
Nicolae Iorga | CÎTEVA LUNI DE OPORTUNISM | Pentru Viitorul sînt un pur bolșevic; bătrînul ziarist C. Bacalbașa înștiințează pe rege să se „păzească“ de mine. Îndreptarea generalului Averescu adauge glasul său îndîrjit, iar L’Indépendance Roumaine maschează o nouă atitudine a partidului „expectativei binevoitoare și patriotice», propuind dlui Maniu un pact prin ... | 266 |
Nicolae Iorga | CÎTEVA LUNI DE OPORTUNISM | A venit pentru o schimbare politică? Nu atît. Momentul pare încă depărtat pentru a scăpa Coroana de tutela Maniu, lipsită de grație și de amabilitate. D. Titulescu are o singură dorință: aceea de a fi văzut din cînd în cînd, la descinderea din”Europa“ pe acest pămînt de mizerie și prostie, ca omul care, dacă ar vrea, a... | 239 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.