Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	Lagărul întărit care apăra "capul de pod" de la Turtucaia avea forma unui larg semicerc sprijinit pe Dunăre. După cât știam pe atunci și după cât îmi aduc aminte, orașul era ocolit la o distanță care varia între 8 și 12 km de un sistem de lucrări defensive principale, împărțite în așa-numite "centre" numerotate până la...	219
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	În ziua din urmă, odată cu apropierea primejdiei, numărul lor fusese sporit cu vreo două sute de turci de prin împrejurimi, care, sub paza soldaților noștri, cărau betonul frământat de o mașină gălăgioasă și îl turnau în două imense gropi cilindrice, unde trebuia să fie așezate tunurile. După câte auzisem, lucrarea înc...	250
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	– Mi-am lăsat nevasta acum șase luni, cu patru copii și numai cu trei franci în casă, îmi spunea unul dintre ei. Cum nu sar fi gândit cei mari și la noi, că doar nu suntem câini... De la o vreme, chipurile lor pământii, roase de același gând îndărătnic, începeau să-mi strecoare în suflet o teamă nelămurită, o dezamăgir...	205
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	Mă uitam la ei cu strângere de inimă. Nu se potriveau deloc cu imaginea "ostașului român", de acum și de pe vremuri, așa cum mi-o zugrăvise în suflet strălucitoarele defilări ale regimentelor gătite de paradă și, mai cu seamă, galeriile tragice ale istoriei noastre naționale, atât de aspră și de eroică. Numai artileriș...	222
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	– Cântă, cioară, să joace boieru! Și numaidecât ceasornicul începea, cu note picurate, un marș bulgăresc, iar Mieluș, cu o mână-n șold și cu alta-n ceafă, frământa pământul... – Ce te-a apucat, țigane? îl întrebai într-un rând. – Ei, domnule, am și eu un foc la inima mea. Ne-a prins războiul pe meleagurile astea și n-a...	223
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	Mai erau și trei sublocotenenți – doi în rezervă, al treilea abia ieșit din școală – băieți veseli, neștiutori parcă de greutatea ceasului de cumpănă prin care trebuia să trecem. Sub impresia manifestațiilor războinice din capitală, ei discutau zgomotos despre politică, literatură și "intențiile inamicului", și nici pr...	202
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	Iar în jurul meu, de pretutindeni, din ierburile înflorite, se ridica concertul în pizzicato al atâtor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte, risipite prin iarbă. Un murmur discret și cristalin tremura sub fiecare floare. Și-mi aduceam aminte de observația curioasă a nu știu cărui aeronaut: în noaptea liniștită, d...	206
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	E sublocotenentul X, care mă invită să prindem pește cu prostogolul, pe Dunăre. A luat cu el un sergent și doi soldați de prin părțile bălții. Coborâm în liniște pe poteca dintre mărăcini și ne oprim jos, la mal, în fața morilor, care stau negre și neclintite pe luciul de argint mișcător. Dincolo, spre ostrov, apa e li...	220
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	După câțiva pași, au tras-o la mal. În fundul ei se zbat câțiva pești, pe care unul dintre golani îl aruncă pe tăcute într-un sac de pesmeți, anume pregătit. Mă apropii, vâr și eu mâna și apuc unul, ca să-l văd mai de-aproape. Dar peștele zvâcnește, îmi scapă și cade pe nisip, unde rămâne neclintit. E un șalău mic – ce...	202
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În așteptare	Se îngâna umbra cu lumina, când morile au început să umble. Păreau niște lighioane stranii, care luptă greoi să înoate în susul apei și nu pot. Apoi, răsfrângeri de rubin au sângerat o fâșie de Dunăre. Pe fața apei au început să se străvadă toate schimbările și claritățile văzduhului. Acum păreau buchete mari de liliac...	143
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Focurile	Peste zi primim vestea că posturile noastre de grăniceri au fost atacate noaptea de bulgari. Grănicerii, după cum se stabilise mai dinainte, au pus foc pichetelor și s-au retras. Nu știm câți din ei au căzut. Spre seară, cerul e acoperit de nouri vineți și vântul începe să bată tot mai tare din susul Dunării. Apa e plu...	233
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Focurile	Era primul foc de tun care răsuna pe câmpiile Turtucaii, în noapte. El ne vestea că războiul adevărat începe. Și desigur, în aceeași clipă, el a răsunat la fel în sufletele celor câteva mii de oameni care, înfundați prin tranșee, înconjurau cu șirul lor subțire orășelul murdar, ghemuit ca un pui de cadână pe malul Dună...	208
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Focurile	În sectorul nostru, însă, e liniște și noapte pustie – nici n-ai bănuit măcar că de aici, de lângă mal și până la Antimovo, sute de oameni stau într-o încordată așteptare. Tunarii noștri, afară de cei care sunt "de gardă" la lucru, s-au culcat, unii în bordei, alții pe afară. Mă las și eu în iarbă, cu fața în sus. Dar ...	217
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Focurile	Când ajung la noi, un caporal, foarte emoționat, ne spune că, la marginea unei păduri, au fost primiți cu focuri de bulgarii ascunși acolo. Nu știa ce s-au făcut cei doi sublocotenenți care îi conduceau. Pe unul l-a văzut căzând de pe cal, în goană, iar pe celalt l-a pierdut din ochi. – Cum ați putut să-i părăsiți așa?...	211
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Focurile	O femeie scoate apă dintr-o fântână. Un cârd de gâște se întoarce de la baltă, pe drumul mare, în liniște... E tocmai ora de cină, la sate. Îmi închipui, în jurul măsuței rotunde, câteva fețe de copii cuminți, un bătrân făcânu-și cruce domol, o gospodină care rânduiește ce trebuie la masă... Și cu inima strânsă, aștept...	206
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Focurile	E furnicar de umbre nelămurite, ce se zbat, se frământă, se amestecă în gloata gălăgioasă, care sporește mereu cu cei întârziați. Glasuri răgușite strigă, unii cheamă rudele, femeile își caută copiii... Apoi un capăt de convoi mohorât se formează pe coasta dealului din față, se lungește, se târăște la deal ca o omidă.....	166
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Un asalt	În dimineața de luni 22 august, un balon captiv inamic apăru spre miazăzi. Abia se vedea, gălbui și diafan, în ceața dimineții. Și tunurile dușmane, care până acum au bătut rar, încep să-și întețească focurile: bubuituri tot mai dese răsună spre Daidâr și Staro-Selo. Dar de-a lungul tranșeelor noastre, până la Antimovo...	207
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Un asalt	Iar la spatele nostru, lucrătorii de noapte muncesc până târziu la cupole. Astfel noaptea trece și, afară de patrulele care sosesc din când în când pe un drumeag de sub mal și își dau "parola" cu voce înfundată, nici țipenie de om nu se mai simte prin locurile acestea părăginite, cufundate în întuneric. Numai o singură...	219
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Un asalt	Stam ca pe ghimpi. Urcat pe o schelă de grinzi pentru ridicarea greutăților, priveam spre marginea platoului către Antimovo linia de tranșee deasupra căreia exploziile de șrapnele însemnau stoluri de nourași plutitori, mici ca niște batiste albe. O baterie de-a noastră încercă să atingă balonul. Dar tunurile nu bat pân...	205
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Un asalt	Și lucru straniu: lupta e în toiul ei, dar cât vezi cu ochii împrejur și în față, nici un singur om nu se zărește. Dacă n-ar fi urletul acesta neîntrerupt al artileriei, te-ai crede în mijlocul unor imașuri pustii, luminate puternic de soare... Dar oamenii sunt ascunși ca râmele în pământ. De acolo se pândesc unii pe a...	211
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Un asalt	Încerc să deosebesc și focuri de pușcă. Dar îmi dau repede seama că infanteria noastră nu poate trage acum, iar vuietul tunurilor, haotic și neîntrerupt, ca o vibrație de coardă groasă, învăluie orice alt zgomot venit dintr-acolo. Și cu cât mă apropii, cu atât detunăturile, ca într-o rupere de nouri, se amestecă și se ...	212
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Un asalt	Mă gândeam că atacul se poate întinde acum și la "centrul" nostru și voiam să pornesc îndărăt, la cupole – dar numaidecât bag de seamă că balonul începe să se coboare repede... Și ca prin farmec, în câteva clipe, pe frontul întreg, bubuiturile încetează cu totul. Numai tunul cel mare mai trage... Liniștea ciudată care ...	204
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Un asalt	Era vădit că bulgarii au pătruns în tranșeele noastre, sfărâmate de obuze, de unde măcelul cu baioneta a risipit pe cei rămași în viață... Când am ajuns la cupole, tot drumul de pe coasta din spatele nostru era plin de fugari, de răniți, de chesoane și de tunuri, care coborau în goană spre Dunăre și, pe sub malul înalt...	202
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Un asalt	Și domol, după ce ne-am îndeplinit cele din urmă îndatoriri poruncite de regulamente în asemenea situație, am pornit spre vale, cu sufletele înecate de mâhnire, pe lângă convoiul de turci, care, între sentinele, coborau în tăcere coasta, aruncându-ne priviri întunecate și piezișe... În ziua aceea, șapte "centre" întări...	61
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Pe malul apei	De-a lungul Dunării, pe sub malul râpos și înalt, era un furnicar neastâmpărat, o gloată care se rostogolea în goană pe drumeagul pietros și îngust, un amestec înfrigurat de căruțe cu bagaje, de chesoane, de soldați negri și prăfuiți, de cai slobozi, care alergau pe de margini, și de oameni răniți, care se târau cum pu...	204
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Pe malul apei	Și veneau să-i caute la pontoane. – Ofițerii au fugit și ne-au lăsat singuri, mai ziceau ei... Refrenul acesta l-am auzit întruna de atunci; dar mai târziu, în captivitate, m-am încredințat chiar din spusele lor că nu era cu totul adevărat. La Turtucaia fiind cea dintâi ciocnire mai crâncenă cu inamicul, desigur că nic...	211
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Pe malul apei	Atunci mi-am dat seama de toată întinderea înfrângerii și am înțeles că numai un ajutor grabnic și puternic, dacă nu o înlocuire totală a trupelor, ar mai putea pune în cumpănă soarta "capului de pod”. Soldați din diferite regimente, amestecați, forfoteau fără nici un rost în toate părțile. Era o gloată dezordonată, cu...	218
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Pe malul apei	Era acum un întuneric orb și o învălmășeală mare de oameni, cai, chesoane, care de corvadă puse de-a curmezișul și căruțe cu bagaje, între apă și malul înalt – ba am întâlnit și o cireadă de bivoli, care mugeau întruna prin întuneric, mânați din urmă cu strigăte și cu ciomege, Dumnezeu știe de unde și pentru ce. Peste ...	246
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Pe malul apei	Dar un somn greu și fără vise mă învălui repede și mă ținu sub apăsarea lui de piatră până a doua zi... Când am deschis ochii, somnoros, la câțiva pași Dunărea, sub lumina înghețată și albăstrie a zorilor, clipotea din valuri... Văzui mai întâi malul dimpotrivă – al țării noastre – printr-o pânză subțire de neguri. Apo...	90
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: La pontoane	Zvonuri umblau că peste noapte au trecut câteva regimente de muscali. Adevărul e, după cum am aflat mai târziu, că trecuse un regiment de infanterie de-al nostru, de "scutiți" și "dispensați", și unul sau două batalioane de grăniceri, care au înaintat peste noapte, împingând pe bulgari îndărăt, în tranșee, și mulțumită...	219
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: La pontoane	Obuze se spărgeau uneori prin viile de deasupra. În răstimpuri se auzea o răpăială îndepărtată de împușcături. Pe ponton și sub mal, răniții, pansați în grabă de doi medici, sporeau necontenit. Un ofițer de artilerie trecu dincolo cu luntrea pontonului să ceară muniții... În curând, un vaporaș sosi, având la remorcă un...	216
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: La pontoane	Tunurile vuiau întruna. În apă vedeai acum capete răzlețe de înotători, care luptau cu valurile. Dar pe celalt mal, jandarmii îi primeau cu focuri de carabină. Câteva monitoare de război, venind din susul apei, trecură cu toată viteza la vale și, peste puțină vreme, se pierdură în dosul crângurilor din ostrov. Se retră...	209
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: La pontoane	Fiindcă m-am coborât câteva momente de lângă locotenent, a trebuit să mă trezesc peste câteva zile tocmai în fundul Macedoniei și să îndur o captivitate atât de lungă! Ce se întâmplase? Tot vălmășagul acela de oameni grămădiți acolo fu cuprins deodată, fără pricină aparentă, de o panică nebună. Ca niște fiare speriate ...	201
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: La pontoane	Nici revolverul, nici carabinele care le trosneau sub nas nu erau în stare să-i oprească. Cei din spate împingeau pe cei din față, care începură a se rostogoli în Dunăre, peste balustrada de dincolo, ruptă... În cele din urmă vaporul porni și bacul se dezlipi ușor de ponton. Toți cei de la margine se prăvăliră în apă. ...	217
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: La pontoane	Unda tulbure se încrâncenase de sânge. Și cum vaporul se depărta din nou, un om gol, abia ieșit din apă, trecu ca o nălucă în picioare peste cei grămădiți, călcând pe capetele și umerii lor, și se aruncă, cu brațele înainte, pe balustrada bacului. Puntea care lega pontonul de mal se rupsese. Cei rămași sus coborâră pe ...	217
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: La pontoane	Unde e domnul general?..." În curând dispăru și acest monitor în josul apei. De data asta eram definitiv părăsiți pe malul bulgăresc.	22
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	Despărțit de locotenent și de o parte din camarazii mei (câțiva știam bine că au rămas dincoace, dar nu-i vedeam în învălmășeală), am rămas câtăva vreme cu brațele încrucișate, privind în jurul meu. Vedeam numai chipuri posomorâte, ochi plini de deznădejde. Pe drumeagul dinspre Turtucaia veneau și se opreau în grămadă ...	221
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	În curând începurăm să întâlnim soldații care veneau spre mal. – Departe sunt bulgarii? – Nu sunt departe. Uite, acum prind a ieși iar din pădure. – De-ai noștri mai sunt mulți? – Nu mai sunt. Găseam răniți, pe după câte o movilă, prin gropi. Într-o margine de vie doi țigani mâncau struguri. Când am ieșit deasupra, la ...	210
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	Înaintea mea, unde pământul devenea mlăștinos pe alocuri, aveam acum de o parte niște tufe mari de măcieș, de cealaltă un dâmb de pământ. Printre ele trimiteam glonț după glonț spre limba de pădure care se vedea nu departe și de unde știam că ne vin împușcăturile. Tâmplele îmi zvâcneau. Iar gândurile îmi fugeau neconte...	203
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	Multe obuze se spărgeau departe, la spatele nostru. Era un foc de "baraj”, care, din pricina lungimii frontului nostru, nu putea să ne taie retragerea. Când întorsei capul, văzui că vecinul din dreapta a rămas în urmă. – Ce, nu mai vii? îl întrebai. Iar el, cu fața-n soare, se strâmbă urât, parcă i-ar fi fost scârbă ta...	216
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	Înaintau în salturi mici, pe căprării, câte unul din fiecare flanc, apoi din mijloc – ca la carte. Unii făceau saltul în goană, alții veneau în pas, aplecați ușor, cu lopata în dreptul obrazului. Mă lăsasem la pământ și, sprijinit în coate, fără nici un adăpost în fața mea, trăgeam cu năduf. Cunoșteam acum prețul cartu...	210
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	– Ăla e! striga el, cu multă satisfacție. Închizătorul armei însă mergea din ce în ce mai greu – se îmbâcsise de praf ori se umflase de căldură. Țeava frigea. O mitralieră bulgară începu a turui fără veste – dinspre stânga. Gloanțele, zvârlite departe, ca stropii de apă dintr-un furtun de grădinărie, însemnară câteva l...	215
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	M-am ridicat și eu și am pornit îndărăt. Și nu știu cât voi fi mers în urma lui Mieluș, când acesta se opri să-mi spuie ceva... Dar în aceeași clipă, c-un trăsnet grozav, simții ca o izbitură în obraz și rămăsei câteva clipe cu ochii strânși închiși. Urechile îmi țiuiau. Îmi dusei mâna la obraz, la tâmple – eram întreg...	201
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	Dădui peste câțiva soldați răzleți care strigau și făceau semne cu capela. – Ce e? – Trag ai noștri, tot în noi! îmi strigă unul. În adevăr, multe gloanțe veneau dinspre Dunăre. Ostenit, mă lăsai atunci într-o adâncitură de pământ, sub un nuc cu ramuri plecate. Tâmplele îmi zvâcneau dureros. "Numai de n-aș cădea rănit"...	207
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În foc	Nu știu cât voi fi mers, fără să-mi dau seama de nimic din jurul meu. Când am ajuns deasupra râpilor de lângă apă, văzui aceeași strânsură de oameni grămădindu-se pe sub maluri. Mulți aveau albituri în vârfuri de băț, alții le fluturau în mână. Și Dunărea era plină de oameni care luptau cu valurile.	54
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În apă	Coborând spre apă, am dat peste doi tovarăși din artilerie. Erau călări, gata să pornească pe mal în jos, spre Silistra. Am apucat atunci cel dintâi cal slobod ce mi-a căzut sub mână și am pornit în urma lor. Dar la cotul de la Kosui, mitralierele dușmane pândeau în dreptul văii pe cei care încercau să fugă în josul ap...	214
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În apă	Puteam să înot bine, dar niciodată nu m-aș fi încumetat să trec Dunărea. Am luat doi snopi bine legați și am intrat în apă... Unda era tulbure și rece. În curând am pierdut pământul de sub picioare. Cu stânga mă țineam de snopi și, purtat de valuri în jos, cu dreapta vâsleam spre mijlocul apei, domol, ca omul care știe...	217
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În apă	Peste puțină vreme, schimbai iarăși mâna. Nu știu cât a durat sforțarea asta. Trecusem de mijloc și ajunsesem aproape în dreptul gării. Puțini mai erau în jurul meu. Simțeam sub mine adâncimea fioroasă a apei, iar valul puternic și masiv îmi lua întruna picioarele la vale, pe sub snopi. Începeam să mă apropii de celalt...	206
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În apă	Dacă vei scăpa, trebuie să mori de glonț. Dacă nu vei mai scăpa... asta înseamnă că trebuie să te îneci, ca țiganul la mal." Nu mai aveam vreme să protestez. Și mă resemnasem deja să mor... când văzui venind din susul apei o "a treia posibilitate", sub forma unei mese cu trei picioare, pe care legile neînțelese ale fat...	208
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În apă	Dar cel puțin eram sigur de data asta că mi se pregătește ceva, că n-am să mor înecat. Când urmăritorii mei văzură că încep să mă depărtez, vâslind spre malul bulgăresc, îmi mai trimiseră un glonț de adio, care-mi șuieră vesel ca la vreo doi stânjeni pe deasupra capului, și rămaseră în extaz, cu privirile spre mine. Ma...	207
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: În apă	Târziu, când am pus iarăși piciorul pe malul de unde pornisem, departe în josul apei, și mă uitam peste fața Dunării, parcă nu-mi venea să cred că am scăpat. Luasem o baie pe care o voi ține minte toată viața.	40
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Clipe de groază	Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere... Am regăsit aproape în același loc pe cel care îmi păstra hainele și m-am îmbrăcat în grabă. Mă urmărise cu ochii multă vreme și cunoștea o parte din pățaniile mele, dar era încredințat că în cele din urmă m-am înecat. Nu departe de acolo, un sublocotenent, după ce încercase în zadar...	213
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Clipe de groază	Unii intrau în apă călări, dar caii se înecau curând, ori se împotmoleau în nomolul de la mal. Părăsiți acolo, se zbăteau cufundându-se încet și nechezau într-o lungă agonie, cu botul abia ridicat din apă. Pâlcuri de soldați, mai ales țigani, se aruncau asupra hainelor celor ce se dezbrăcau pe mal, căutând bani. Alții ...	204
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Clipe de groază	Unii, de groaza acestei morți năprasnice, încercau să se întoarcă la mal; cei de pe bușteni și plute făceau semne deznădăjduite. Și bulgarii se întreceau la țintă asupra lor – împușcăturile răpăiau întruna peste capetele noastre. Dar înotătorii răzleți fiind greu de nimerit, mai jos de pontonul al doilea începură să-i ...	201
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Clipe de groază	Ridicai capul. Sus, pe creasta malului râpos, un soldat bulgar ne făcea semn cu șapca să pornim într-acolo...	18
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Încheiere	Doi ani aproape au trecut de atunci. Toate însemnările câte le făcusem zi cu zi pe hârtie mi s-au pierdut. Multe amănunte s-au șters din amintirea mea, unele mi-au rămas prea confuze și poate că le-am uitat ordinea în care sau petrecut, dar multe mi s-au întipărit pentru totdeauna în suflet, vii și clare, parcă le-aș f...	201
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Încheiere	Deși sunt un profan în ale milităriei, totuși, în credința că mărturiile viitoare nu-mi vor aduce dezmințire, îți răspund hotărât: Atât numărul și calitatea trupelor aflătoare acolo la începutul luptei – în mare parte milițieni, dispensați revizuiți etc., regimente recrutate din Dobrogea sau Cadrilater, pline de turci ...	222
George Topârceanu	Amintiri din luptele de la Turtucaia: Încheiere	Am avut Turtucaia, dar am avut și Mărășeștii!... Și la Turtucaia au fost destule pilde de eroism, zadarnic, dar înălțător. Un sergent necunoscut, care-și așezase mitraliera într-un copac, la colțul unei păduri, a oprit singur în loc înaintarea bulgarilor multă vreme. Și nu s-a lăsat până când artileria dușmană, căutând...	263
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Abia trezit din somn în coliba lui prizărită la marginea dinspre răsărit a raiului, sfântul Sisoe făcătorul-de-minuni înălță pe glasul al șaptelea, cu un ochi închis și cu celalt deschis numai pe jumătate, o cântare de laudă împăratului ceresc, stăpânul celor văzute și celor nevăzute. Ieși apoi în prag, să se spele pe ...	205
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Și pretutindeni văzduhul mirosea cucernic numai a smirnă ș-a tămâie, de-ți venea amețeală; ba te-ar fi apucat de la o vreme chiar durerea de cap, dacă în rai ar fi cu putință asemenea răutăți. Dar în grădina cea sfântă a raiului nu se pomenește boală ori durere, căci acolo nu se cunoaște moarte. Traiul celor preaferici...	207
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Pe aici, soarele abia acum începea să răsară. Cicori și aglice cuvioase își întorceau spre el cruciulițele de smalț. Și macii luminați numai dintr-o parte înălțau deasupra șiraguri de candele roșii, arzând neclintit cu feștila micșorată pe dinlăuntru. Sisoe trecu apoi, în pas agale, de-a lungul unei cărări deschise înt...	201
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	— De dimineață ai pornit la treabă..., îi strigă iar Sisoe, cercând să intre-n vorbă. Dar sfântul cel mare tot nu catadicsi a-i da răspuns, ci se încruntă doar la el și-i făcu semn, din treacăt, să nu-l tulbure cu vorbe în deșert. Sisoe se feri atunci mai la o parte din calea convoiului și rămase acolo, cu bărbia sprij...	209
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Alții, în urma acestora, mai de curând veniți de pe pământ, cu obrazul stafidit de postiri îndelungate și cu genunchii înțepeniți de mătănii, se îmbulzeau călcând de sus, ca-n străchini, gata să se poticnească la fiecare pas. Și cum treceau de-a valma pe lângă Sisoe, cu ochii-n jos de-atâta smerenie și umilință, se cun...	217
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Când ajunse în dreptul lui Sisoe și dădu fără veste cu ochii de el, începu să urle de spaimă. Iar Sisoe, ca să-i vâre și mai tare-n oase frica de cele dumnezeiești, se stropși la dânsul umflându-și obrajii, ba se și luă după el câțiva pași, cu toiagul ridicat. După aceasta, Sisoe se întoarse liniștit și însemnă cu vârf...	221
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Dar Domnul-Dumnezeu, știindu-l pre el cam lipsit de învățătură și nu cu totul dezlegat de cele pământești, măcar că plin de râvnă duhovnicească și curat la cuget, nu prea se uita la gura lui. Și nici n-ar fi putut Cel milostiv să-i împlinească voia, fără a stârni tulburare și zâzanie între sfinții părinți; căci, după c...	219
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Așa fiind, acestora nu li se poate da nici un suflet de creștin pe mână. Și nu le rămâne alta de făcut, cât ți-i veșnicia de lungă, decât să se plimbe cu mâinile la spate de colo până colo prin sfântul rai, fără treabă, înălțând pe neașteptate, de după câte un tufiș, o cântare nouă de laudă, cu meșteșugite întorsături ...	207
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Astfel în rai orice dorință ori nevoie îți este împlinită, cât ai clipi din ochi. Atâta doar, că nimeni nu cutează acolo să dorească ce nu se cade, fiindcă Cel atoateștiutor veghează și cunoaște în orice clipă gândurile fiecăruia. După ce își udă cerul gurii, fără nici o plăcere deosebită, căci abia apucase a-i fi sete...	230
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Dealtfel, toți tovarășii lui întru neștirbita fericire umblau ahtiați după așa ceva: — Rogu-mă sfinției-tale — se îmbiau ei unul pe altul când se-ntâlneau la câte un loc mai ferit — trage-mi un pumn în nas... Dar puteau ei să tot încerce, că nu-i durea nici cât un bobârnac, măcar de și-ar fi cârnit nasurile din loc. Vă...	218
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Sisoe ar fi vrut să treacă pe acolo nebăgat în seamă. Stătu puțin la îndoială; să meargă mai departe, ori s-apuce pe alt drum?... Dar era prea târziu. Un îngeraș, care se pitise de tovarășii lui de joc între candelabrele unui castan înflorit, l-a zărit de-acolo, printre frunze. Și-i strigă de departe, cu glas de clopoț...	201
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Un serafim care tocmai trecea-n zbor peste copaci, zărind forfota de jos, se lăsă pe pământ, să vază ce-i. Cu aripile încă desfăcute, făcu trei sărituri lungi pe vârful picioarelor, înainte de a se opri din iuțeala zborului. Și aripile de azur i se alipiră delicat de-a lungul spatelui, până deasupra coapselor de fildeș...	210
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	* Aleea pe care apucase Sisoe dădea într-un luminiș rotund, cât o arie largă, bătătorită bine de pași pe la margini, măcar că locul nu părea tocmai potrivit pentru plimbare. Acolo, drept în mijloc, sta un pom singuratic, prăpădit de bătrânețe. Un gard de sârmă cu ghimpi îl închidea de jur împrejur, ca să nu mai poată n...	211
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	De bătrân ce era, îi căzuse toți dinții și-abia mai putea clipi din ochii lui mici, de găină bolnavă. De demult tare trebuie să fi rămas el înnodat acolo, ca o curea veche care ar ține scoarța pomului să nu-i lunece la vale. Își luaseră vrăbiile nărav să-l ciugulească cu de-amănuntul de două ori pe zi, în batjocură. Și...	204
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Mărul lui Adam nu mai dădea rod. Doar la zece ani o dată dacă mai făcea și el, acolo, câteva mere pipernicite și verzi, de-ți strângeau gura pungă de departe, numai cât te uitai la ele. Ceasuri întregi stăteau atunci sfinții părinți cu ochii la acele stârpituri pădurețe, și le lăsa gura apă, că erau doriți de acritură....	215
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Iar la sfârșit a fost apucat cu atâta furie, că nu mai știa nimeni ce să-i facă și cum să scape de el. Dădea buzna la tovarăși, adulmecând grabnic și pipăindu-l pe fiecare, încât unora le aducea mare tulburare în inimă, măcar că alții îl scuipau și-l-îmbrânceau cât colo. Așa că la urmă a trebuit să-l scoată dintre ei ș...	202
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/În rai	Când ai puțini, merge... Dar asta-i, că sfinții cei mari nu vor să se mulțumească cu puțin; ba câte unul mai lacom are atâta liotă de creștini pe cap, că nici să le dea apă de două ori pe zi nu mai prididește, necum să-l scarpine pe fiecare unde-l mănâncă...	50
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	– Facem un țintar, frate Sisoe? răsună deodată, de la spatele lui, un glas cunoscut. Sisoe se întoarse, tresărind, și dădu cu ochii de un sfânt lung și slab, care s-apropiase fără zgomot și se oprise la câțiva pași, în soare. Un anteriu prea scurt și cam ros de molii pe la poale îi îmbrăca trupul deșirat. Acesta era sf...	202
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Sisoe nu prea avea chef de jucat. Țintarul era pentru el un joc prea migălos, la care nu se pricepea tocmai bine și rămânea totdeauna bătut. Ca să nu se cheme la urmă că s-a dat prea lesne biruit, când venea rândul să mute se prefăcea mai întâi că se socoate adânc... Apuca apoi bobul de porumb între două degete și înai...	208
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Și a fost aspru mustrat de sf. Petru, după cuviință, căci în rai nu-i îngăduit nimănui să muncească, acolo fiind veșnică sărbătoare. Afară de asta, cum fusese proroc în zilele lui, Habacuc știa să ghicească sfinților părinți în palmă. Și-i spunea fiecăruia, ca din carte, tot ce are să i se-ntâmple până într-o mie de an...	204
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Sisoe, care tocmai ducea la gură un bob de porumb, privi și el într-acolo și rămase așa, cu mâna ridicată și cu buzele țuguiate... Pafnutie avea trei binecredincioși sub oblăduirea lui: doi moșnegi ș-o babă. Nu era mare lucru – dar tot era ceva. Se opri din trecere nu departe, lângă o tufă de liliac, și păru a sta în c...	221
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	vorbi Pafnutie cu duhul blândeții, oprindu-se la spatele lui Sisoe, în picioare. Habacuc răspunse: – Iaca stăteam și noi de vorbă... mai de una, mai de alta... Pafnutie întinse atunci cârja peste umărul lui Sisoe și dezveli, cu grijă, țintarul. – Al cui e rândul la mutat? întrebă iar sfinția-sa, dând la iveală un dinte...	203
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Când îi veni deci rândul să mute iar, Pafnutie întinse mâna și mută în locul lui, fără să-l mai întrebe. Și astfel, încetul cu încetul, molipsindu-se și sfinția-sa de plăcerea jocului, îi luă locul lui Sisoe. În vremea asta, cei trei binecredincioși stăteau la o parte pe piatră, unde-i lăsase sfântul lor, cu mâinile pe...	211
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Dar după vrun an ori doi, unii mai degrabă, alții mai târziu, cum e firea fiecăruia, încep să cadă mereu pe gânduri și li se lungesc ochii a drum... La masă, rămân cu lingura-n mână și se uită pe pereți, parcă s-ar lipsi de orice; iar când sunt duși la plimbare, aruncă priviri iscoditoare în toate părțile, ca și cum le...	208
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Binecredincioșii sfântului Pafnutie trăiau bine laolaltă. Cum nici unul nu cunoștea limba celorlalți doi, se îmboldeau numai cu cotul, ori, când erau în toane rele, își repezeau și câte-un genunchi în șale, pentru trecere de vreme. Cel din mijloc, cel mai negricios, pe nume Ovanez, fusese în vremea lui – era mult tare ...	243
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Zece ani l-a slujit cu credință femeia, fără nici o sâmbrie, ci doar așa, din râvnă mare pentru cele bisericești. Și i-a citit părintele, drept mulțumită, atâtea molitve în timpul vieții, i-a făcut atâtea parastase după moarte, pentru ușurarea păcatelor, că nu se putea până la urmă să nu fie primită și ea, săraca, în î...	213
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	se supără Sisoe. În sfinția-ta de ce nu dă? – Pe mine mă cunoaște, răspunse Pafnutie, moale. Ca să-i arate că nu se teme (ce era el, să se teamă? ), Sisoe se întoarse la ungur, îl apucă cu două degete de vârful nasului, îi săltă puțin capul mai sus și i-l suci un pic într-o parte, ca să stea drept. – Vezi că n-a dat? z...	240
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	– Trebuie s-o fi atins... că singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute aici. – O fi lunecat, cine știe cum... protestă iar Habacuc. Că doar nu jucăm pe parale! – Urât mi-a fost mie de când lumea, frate Avacume, sfântul care umblă cu șiretlicuri la țintar. Când văz așa ceva, m-apucă un fel de sc...	204
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Oare sfinției-tale cum s-a putut? Pafnutie înălță capul: – Pentru mine s-or fi rugat cei de jos, care ne judecă pe fiecare după faptele noastre de pe pământ, vorbi el apăsat, arătându-și colțul. – Și ce fapte mari până pe-acolo ai făcut sfinția-ta pe pământ? înălță glasul Sisoe, gata să plângă de obidă. Oare eu nu m-am...	214
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Toate sărbătorile cele mari au fost prinse de alții... gata, s-a isprăvit! care-a apucat a se chivernisi de la început, bine de bine. Care nu, rămâne mofluz pe vecii vecilor. În vremea de azi nu se mai fac sărbători. – S-avem iertare, sfinte Pafnutie, sări Habacuc. Oare n-ai la știință sfinția-ta că cei de pe pământ sc...	211
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	– Ba încă cum! Pe cele proaspete le cinstește norodul întreg, cu trâmbițe și cu tobe, mai tare decât pe cele vechi... – Cu trâmbițe și cu tobe! se minună Sisoe aiurit. De unde-ai aflat sfinția-ta una ca asta? – De la binecredincioși. Dac-ai intra și sfinția-ta mai des în vorbă cu dânșii, ai auzi și alte lucruri, care d...	237
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	O rază piezișă aprindea în luciul acelei sfinte chelii un soare mic, cât o picătură de argint viu, dar Sisoe nu-l vedea. Asemeni acelui strop de foc, în ochii lui de safir licărea scânteia pe care i-o aprinseră în suflet cuvintele lui Habacuc. Deodată, se ridică în picioare. În mintea lui încolțise un gând, se zămislis...	248
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Și de sub tufișurile din stânga, ieșiră o clipă la iveală, în soare, două pisici verzi, poleite cu aur. Dar sfinții erau obișnuiți cu asemenea arătări paradisiace, într-un loc singuratic ca acela. – Oare ce s-o fi întâmplat? întrebă Pafnutie în sfârșit, ridicându-se deodată-n picioare. Zărise printr-o spărtură de frunz...	214
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/La un țintar	Că pe pământ sunt multe răutăți și ispite... – Sunt mai întâi felurite feluri de mâncări grase, care de care mai sărată și mai pipărată, zise Habacuc, lingându-și buzele. – Toate cu carne! întări Pafnutie, scârbit. – Este și rachiu, adăugă Habacuc, privindu-i țintă. Și ceilalți doi înghițiră-n sec fără voie, ca și cum ...	212
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/Sisoe se pogoară pe pământ	A doua zi dimineața, Sisoe se pogorî cu hârzobul din cer, pe vârful unui munte înalt. De-acolo ar fi putut cuprinde cu ochii toate întinderile lumii, dacă piscul acelui munte n-ar fi fost pururi ascuns în nouri ca să nu poată vedea nimeni de jos cele ce se întâmplă pe-acolo, pe sus: mai joacă o horă de iele, mai pogoar...	212
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/Sisoe se pogoară pe pământ	Și ca să nu stea degeaba acolo, înălță spre cer o cântare de laude, potrivită cu starea lui de acum: Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... Dar nourii tot nu se risipeau și întunericul alb al ceții rămânea mereu neclintit în jurul său, ca un zid. "Trebuie să fac o minune, se gândi la urmă Sisoe, că altfel...	201
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/Sisoe se pogoară pe pământ	Se întoarse deci cu spatele și înălță toiagul spre partea dimpotrivă, ca să vază și într-acolo cam ce putea fi... Nici în partea asta nu era cine știe ce. Tot singurătăți și prăpăstii, tot munți fioroși, sculați în picioare, cu spinări de cremene pustie și întunecime de brazi pe coaste. Sisoe ridică a treia oară toiagu...	218
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/Sisoe se pogoară pe pământ	Multă vreme rătăci Sisoe, prin liniștea și singurătatea acelor înălțimi pustii, cățărat de stânci ca o capră, ocolind râpi și măsurând cu ochii fundurile de prăpăstii. Dar coborâșul nu era tocmai ușor pentru un sfânt ca el, obișnuit a călca numai pe loc întins și neted ca-n palmă. Degeaba se trudea acum să pășească dom...	218
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/Sisoe se pogoară pe pământ	Apoi, stând încă în capul oaselor, se uită cu obidă împrejur și suferința îl făcu să cârtească împotriva acestei rânduieli pământești: – Ce-a fi gândit oare Cel-de-sus, întru a sa nemărginită înțelepciune, de-a grămădit pe-aici atâtea stânci și-a țuguiat astfel pământul până-n slava cerului? De ce să fi sculat el oare ...	215
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/Sisoe se pogoară pe pământ	Văzduhul se întuneca văzând cu ochii. În curând s-auzi într-o margine și carul sfântului Ilie, huruind peste genuni. Și norul cel negru creștea mereu și se tot bulbuca, se tot lungea spre el într-acoace, venind încet asupră-i cât un munte; iar când ajunse drept deasupra, clipi cu mânie dintr-un fulger și slobozi un tră...	209
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/Sisoe se pogoară pe pământ	Sfinția-sa porni într-acolo fără zăbavă și-ncepu iar să coboare. Dar nu mai cobora de-a dreptul, ci tot de-a coasta și cu pază mare, ca să nu-și ia vânt cumva și să purceadă iar de-a săniușul tocmai acum, când începea să-i fie lumea mai dragă. În curând ajunse la un capăt de plai, care cobora în clină ușoară până la ma...	201
George Topârceanu	Minunile Sf. Sisoe/Sisoe se pogoară pe pământ	"Ori, poate, niscai capre...", cugetă el, încruntat. Căci de pe acele semne mărunte se cunoaște bine numai atâta, că nu putea fi vorba de vaci. Un lătrat de câine s-auzi atunci dintr-o parte, peste liniștea poienii. Sisoe tresări. Era cel dintâi glas pământean care ajungea la urechea sfinției-sale... Undeva, mai la val...	209

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.