author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Costache Negruzzi | Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu | El ușor au înțăles fapta Zumii, însă nu cuteza a vorbi nimica, temându-să să nu săjărtvească iubitul său fiiu de mânia ce sălbatică a lui Azan; pentru aceasta hotărâsă a muri dimpreună cu soție sa. În răvărsatul zorilor s-au adunat giudecătorii ca să cerceteză pricina și să giudece pe Mirvan și pe Zuma; ușile sălii s-a... | 208 |
Costache Negruzzi | Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu | — „De la mine”, au răspuns Mirvan. Zuma să giurá de iznoavă că el n-are nici o știință de scoposul ei: „Dar ci feli de scopos avei tu, iarâș o întreba, nu cumva să otrăvești pe gubernata?... Ce ai vrut tu să faci cu praful? Poati că ai întrebuințat vreo tămăduire spre însănătoșari? ...” La această întrebări tremura Zum... | 328 |
Costache Negruzzi | Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu | Judecătorii, auzind aceasta, să spăimânta; și așa i-au hotărât pe amândoi ca pe niște dovediți otrăvitori, ca încă întru aceeaș zâ să-s ardă de vii. Amândoi osândiții au trebuit să-i aducă înapoi în sală ca să-ș audă hotărâre. Mirvan asculta cu vitejască statornicie, dar Zuma, plângând necontenit, au căzut la picioaril... | 245 |
Costache Negruzzi | Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu | „Spuneți gubernatorului, au răspuns Mirvan, că de mi s-a făgădui ca și Zuma să rămâie în viiața, iarâș altă mărturisâre de la mine nu va dobândi.” Gubernatorul nu voie să-s afle în orașul Lima când vinovații era să-s ardă, pentru aceea s-au dus la o moșie unde ave casă și grădină departe giumătate de ceas de la oraș, d... | 220 |
Costache Negruzzi | Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu | Beatrix ieșea ades din odăi ca să lasă slobodă curgire lacrămilor sale. într-acel ceas au întrebat grafina pe una din dame ci să lucrează? Poroncindu-i numaidecât să nu-i tăinuiască adivărul, și dama au fost silită a-i discoperi tot, adăogând că Zuma și Mirvan, în loc să tăgăduiascâ fapta lor ce nelegiuită, mai vârtos ... | 213 |
Costache Negruzzi | Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu | Sâmțându-să atunce cevaș mai în puteri, să smuncește din mânile preotului și a soldaților și să răpede înainte lui Azan cari vine aducându-i copilul; Azan îl pune în brațile maicii sale. Nenorocita Zuma varsâ pâraie de lacrâmi, dând copilului său ce de pe urmă sărutări. „Zumo! îi zici Azan încet, nu te temi, socotește ... | 222 |
Costache Negruzzi | Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu | „Zumo! i-au zis Mirvan, moarte noastră nu va fi gré: vezi acest fum gros ci să înalță în sus, acesta ne va înădușâ întru o clipală de ochi.” „Ah! au răspuns Zuma, cu glas de abia înțălegători, fiiștecari pas duce pe Zuma mai aproapi de moarte și înmulțăști groaza ei!” Acum indienii întristați și mâhniți să înșârasă împ... | 280 |
Costache Negruzzi | Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu | Săvârșăști lucrul tău!” Gubernata cheamă pe Mirvan și pe Zuma ca să margă pe lângă trăsura ei. întru acest chip s-au întors în palatul său, pitrecută de mulțime norodului cari binecuvânta mila și bunătate ei cu râvna ce mai mari. Agiungând, au zis lui Mirvan și Zumii să între în odaia ei: să culcă în crevat și le poron... | 205 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | CAPITOLUL ÎNTÂI - PENTRU NESTATORNICIE Nestatornicie este o ades schimbări a socotinții, iar nestatornicul îi așé: lasă celi mai buni socotinți mai mult pentru nătângime decât pentru o dreaptâ giudecată și, după cum el esti foarte nerăbdători ca să socoteascâ cu înțălepciuni faptile sale, așa vre să-ș urmezi și să-ș fa... | 226 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Atâta iubești schimbările, încât s-ar bolnăvi de ar fi numai un feli de pitreciri. De va privi cineva năravurile, socotințâle și obiceiurile lui, mai va puté credi că el s-au făcut mai mult din ce dintăi materii decât din celi patru elementuri. Orici lucru îi vesălești auzul, îi stăpânești și sufletul. Fiiștecari zâ îi... | 213 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | El criticarisăști și poroncile lui Dumnezău și rânduiala firii și darurile norocului, însurare esti o mari greutate; neânsurare, singurătate; slava, foarte zavistuită; prostia neamului, catafronisâtă; postul, foarte greu; lege pre cumplită; bogăție, foarte supărătoare; sărăcie, pre necinstită; cuvintile lui trebui să f... | 211 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Iar leneșul esti așa, că nu știi ci vra să zâcă viață lucrătoare, nici socotește altâ ziua și noapte decât cum să scape de lucru, și treaba lui ce mai lungâ și obicinuită ești somnul. El să mișcâ ca o mihanii, umblă ca un podalgos, șade ca un idol fărâ suflare, să scoală ca un olog și să vedi că pari că n-au adus închi... | 205 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | El este ucigașu vremii, stricători tinereții, dascăl a răutății și, într-un cuvânt, o netrebnică sarcină pământului. CAPITOLUL AL 4-LE - PENTRU NECREDINȚĂ Necredința este o izgonire cu totul a slavii lui Dumnezău, iar necredinciosul nu vre să știi nici un Dumnezău, decât că lumea este raiul său, și el însuș idolul său.... | 218 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | El mergi des pe la locurile celi sfinte, dar pentru pitreciri ca la theatru, ca să-ș sature ochii și urechile și ca să iei nouă materii de hulă. O, cum calcă și celi ominești și dumnezăiești, cât agiunge să-s măreascâ! și de n-ar purta trup ominesc, ar puté zâci cineva că ești mai mult drac decât om. CAPITOLUL AL 5-LE ... | 220 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | CAPITOLUL AL 6-LE - PENTRU DISIDEMONIE Disidemonul întemeiazâ credința sa pe o sfințănie greșită. El nu iasâ întăi din casa lui păn nu-ș va tâlcui toate visurile. Frica întovărășăști sufletul lui, precum și umbra trupul lui. De va călători și-ș va aduci aminte pe drum că au purces întru o zi pe care babile o socotesc r... | 211 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Nici un om n-au văzut mai multe videnii, nici au avut mai multe prorociri. Acela cari vre sau prin cercări sau cuvânt, sau prin Sfânta Scriptură să-i arate înșălăciune disidemoniei lui, acela este neândumnezăit. Aceli ci el slăvești trebui să fie evanghelii, și părerea lui moare împreunâ cu dânsul. CAPITOLUL AL 7-LE - ... | 206 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Obraznic fiind la socotinți și nătâng la hotărârile sale, esti nenorocit la sfârșitul său. CAPITOLUL AL 8-LE - PENTRU GRĂIRE DE RĂU Grăire de rău esti o plecari a sufletului spre a grăi cineva rău de cielalți oameni. Grăitoriu de rău nu lasâ nici un lucru necatigorisât: el difaimâ și pe aceastâ evgheniceascâ faptă bună... | 220 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Gura lui izvorăște amărăciune și vicleșug. Gâtlejul lui varsă blăstămuri și ocărâ. Limba lui este săbii ascuțită. Voroava lui — otrava viperii. CAPITOLUL AL 9-LE - PENTRU LĂUDARE CE MULTĂ Lăudărosul zâci că esti învățat și procopsit, în vremi când nu știe nici buchile. Să laudă că esti milostiv, și de faci vre o milost... | 228 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | De are o slugă, zâci că are atâța de nici numile nu le știi. El moare de foami și îs freacâ dinții cu periuți. Să laudă că are diamanticale și margaritariuri, când punga lui îi mai deșartă decât pânticile lui, și di-l va asculta cineva, îi va povesti moșiile strămoșilor lui pe cari niciodată nu le-au avut, vitejiile lu... | 207 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Tot meșteșugul lui este o înșălăciuni musicească a căria canoane sunt minciuna și călcare de giurământ. Cheltuiești mai multă vremi ca să-ș măreascâ folosul decât norocire, și să prifaci precum Protef în toate chipurile cu care să poate face plăcut celuialalt. De aude pe boieri zicând câ-i cald, el începi să asude, măc... | 206 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Galantonul îl are de-a pururea lângă sâne, și cel puternic la urechile sale. El este ciuma curților, prietinul mesii, idolul celor mari și, în sfârșit, slujitori și organ a diavolului. CAP. AL 11-LE - PENTRU TRÂNDĂVIRE Trândăvire este o ură a lucrării cei de trebuință, iar trândavul îș pune toată silința ca să nu facă ... | 207 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Mănâncă și nu să închină niciodată altfel decât ca să adoarmă închinându-sâ. în visurile lui nu să temi de altă decât cum să lucrezâ. Pintre o mii îl poate cineva cunoaște de pe mâinile lui celi scârnave, de pe straile celi întinate și colbăite și de pe cămeșa sa care pare că caută să poată întreci în necurații obrazul... | 224 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Aleargâ de la o casâ la alta, de la mătușă la nepoată, de la bisăricâ în târg. Cu unul vorbești și ascultă pe zăci. Aici să uită și aiuri caută, și după cum puțină istețime trebuiești spre a afla cineva streinile cusururi, asămine îș puni el toatâ sâlința ca să le mărească cu microscopul zavistiei, îș triimeti slugile ... | 215 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Fățarnicul esti cu două fețe și cu două suflete. Credi cineva că s-au însoțit cu posomorâre și melanholie, căci amândouâ aceste să văd în fața sa, în vremi ce inima lui ești plină de răutate și înșălăciuni. Râdi sângur când socotești cu ce chip frumos știi să înșăle pe oamenii ci-l văd și-l ascultă. Toată evlavie și cr... | 299 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | CAP. AL 14-LE- PENTRU SCUMPETI Scumpul credi că orice chip se află tipărit pe vreo monedă esti un nou sfânt pentru dânsul, căruia să cuvini să-i afierosască un adânc sévas. El dorește, ca Midas, să-ș prifacă toate lucrurile în aur, precum și bucățile și straile lui. Ochii lui sunt precum și pânticile său de lacomi. El ... | 212 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | De n-ari ceva și vedi că cielalți îl au, îi zavistuiești. Zâua nu-și închipuiești altă decât bogății, și noapte nu visază altă decât tâlhării. Când să scoală și aleargă cu frică la ușă, când îș numără pungile, când iar răscolești sineturile, când caută izvoadile și, într-un cuvânt, niciodată nu-i sigur, nici când îi tr... | 205 |
Costache Negruzzi | Moralicești haractiruri | Nu-i pari nici pic rău să-ș piardă prietinul pentru ce mai mică pricină, să-ș chinuiască trupul și sufletul și, când toată lume cu glas răsunători mulțămești lui Dumnezău pentru anul cel fericit ci au dăruit, el poate de ciudă s-ar spânzura, de nu s-ar scumpi să cumperi frânghie! | 48 |
Costache Negruzzi | Moartea lui Lumânărică | Martie 1843 Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întâlneați, sânt acum doi ani, pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor și împărțind bogdaprostele în dreapta și în stânga? Lumânărică nu mai este! — Dar cine era el, și care fu solia lui aice jos? singur nu o știa. De îl întrebai de unde ... | 208 |
Costache Negruzzi | Moartea lui Lumânărică | Dă-i o haină, o cămeșă; piste un ceas nu o mai are: a dat-o altuia, pre care îl socoate mai nevoieș decât dânsul. Videți această văduvă cu lipsa în față și cu desnădejdea în inimă. Încungiurată de șepte copii ce plâng de foame, îmbrâncită de la ușa bogatului, unde nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cânii l... | 214 |
Costache Negruzzi | Moartea lui Lumânărică | Întru o zi, trecând pe lângă o biserică am văzut norod strâns, și am auzit cântând rugăciunile morților. În mijlocul bisericei sta un mort învălit cu giulgiu. Biserica era iluminată și împodobită ca pentru un mort bogat, și un arhiereu încungiurat de un numeros cler slujea prohodul. Nu se vedea nici o rudă, nici un pri... | 206 |
Costache Negruzzi | Moartea lui Lumânărică | Urmează nota de subsol, de care am amintit: „Lumânărică a murit în anul 1842 și este îngropat la biserica Talpalari.” | 20 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Trebuia, o, giudecători, să mori păn a nu mă însura, și să nu aud pe fimei vorbind atâte câte am auzit. Dar, fiindcă nu am scăpat de aceea pentru norocul meu cel rău, trebuiești îndată după nuntă să viu la voi, pentru cari, iată, am venit. și aceasta nedreptățăluit fiind de întârzierea me, mă rog vouă! Fiindcă acum de ... | 269 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Dar, fiindcă acela supuindu-ne pe noi cu toate chipurile, nu au lăsat pe cineva nici stăpân pe viiața sa, ci și aceasta au supus-o giudecății, îl blastăm, dar însâ mă supui și sufăr tulburările celi din divan, pentru ca să scap de acum de altile mai amară. Acei dar care știu firea fimeiască, cred că mă vor ierta că nu ... | 266 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | încâ și acest păcat a heretizmosului ce au ieșit în adunare, nu știu de unde au venit în viiață— cutare să-s bucure (τóυ τωδε χαíεδυ), ?pentru că eu, în numile dumnezăilor nu văd nici un câștig dintru această vorbă, nici lucrurile celi triste nu să fac mai bune dacă aude cineva zâcându-i — să-s bucure! — Încâ de dughen... | 204 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Celelalte, i-am zis, lasă-le, atâta îmi spune, ci fel îi la limbă fetișoara? Căci știi, prietine, fire me, că nu pot suferi om nici râgâind, nici strănutând, nici horăind, nici tușind, dar aș voi mai bine să mă bată, decât să le sufăr aceste, iar guraliv, nici prin vis nu-l sufăr. Dar dacâ să va întâmplă să viețuiesc c... | 217 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Căci pănâ a nu să face încă miezul nopții, vorbești nu știu ce, ocărind patul; și pe mine acest grai nu puțin m-au tulburat, căci nu să cuviné la o mireasă! Pe urmă, mă întreabă de dorm? Aceasta mai tare m-au supărat. Al triile, mă întreabă alta, și al patrăle alta. Iar eu nu răspundem nimica, dar mă rușinam cătră o fă... | 202 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | — Nici unul, am zis, nu este la noi cucoș, căci nu-l sufăr să cânte, iar dacă nu-i tace, nici pe tine! Iar ea îndată au întins laudă cucoșului, și din ce pricină s-au prifăcut în pasări, și cum că era ostaș următori lui Aris, și cum că aceasta să vedi de pe creasta, pintinii și mânia lui. încă lăudând ea, lăsându-o, m-... | 210 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Câți au lepădat? Pe câți au prins? și cu ce chip i-au prins? Taxiarhi cine sunt? Ofițeri cins-s? Prăzile câte-s? Cum mergi flota? Dar cine-s triirarhi? Cine-s chiverniți? Vâslari câți sunt? — Probozându-o însâ eu, și zicându-i că aceste sunt afară de fimeiasca îngrijări, ea iarăș au adaos: Dar tu nu-mi spui cum merg al... | 265 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Pe urmă, ca când uită cele mai mari, le ia iar din început, aducându-și aminte. Iar eu mă cutremur văzând că vine alt izvor, îmboldindu-mă de fleoncăiturile ei; și după cum acei ce sufăr bătăi aștept sfârșitul pricinii, suspinând și blăstămând însurare, și celui care întăi mi-au pomenit de fimei! Iar de mă sâmțăști oft... | 250 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Cuci nu doarme, dar și noapte de multe ori să scoală și vorbești și deși vreodată de nevoi priimești somnul în ochi, toate la dânsa dorm, afară de limbă. Iar ea îș face scoposul ei și mi să face mai supărătoare decât țânțarii. Mă videți, o, giudecători, topit; zâua mă afanisăsc, noapte mă prăpădesc. Urăsc mâncările, ur... | 209 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Ci mă pizmuiești? și apoi mă întrebi pentru ce voi să mori? Pentru tine! Nu mă tulbur și mă mânii că dreptate, o, giudecători! căci viind la giudecată ca să aflu liniște, aflu pe acești de aice mai supărători decât celi de acasă; zâce că nu am pierdut averi, ci? Acesta-i mare rău? Câți au suferit mari păgubiri așteptân... | 203 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | La alții, o, giudecători, alte răle să socotesc, la unii pierdire banilor, la unii a copiilor, la alții fuga din patrie, la alții boala trupului, iar mie vorba ce lungă. Ce paráxei, deci, este? Dacă nesuferind aceasta, de cari mai tari mă supăr, doresc să mori? Nu-i bețivă fimeia me. Căci aceasta ar fi mai mic rău, pen... | 240 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Ci trebui, deci, viiață unui om care mergi cătrâ dumnezăi pentru neauzite rugăciuni? Căci fiiștecari mergând la bisărici ceri sănătate în locul jărtvilor. Iar eu ce voi zâci îngenunchind denainte icoanelor? Asurzire m-aș ruga să dobândesc, ca una ce singură ea mă poate mântui de această neplăcerí, sau de nu să va pare ... | 207 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Căci și de câte ori s-au bolnăvit muierea, celelalte câte nu mă supără s-au bolnăvit. Ochii, mâinile, pânticile, picioarile, iar spurcatul glas — cu totul sănătos! Nimica n-au ostenit, n-au amorțit, limba nu i s-au beșicat, curgire graiurilor n-au făcut să-i pici gușterul, nici una din care înăduși glasul nu s-au supăr... | 205 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Iar ea, după cum cei meșteri la armi una pe mulți strica, zicând celor mulți multe, iar pe cielalți nelăsându-i nici să zică, singură pe toți biruindu-i, pănâ când de dânsa minunându-să, pe mine tânguindu-mă, iar ei ostenind, au fugit. Văzând, deci, cum că pe cei vii îi defăima, iar sfaturile celor vechi poate le va bă... | 251 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Așadar, o țânem cu mâinile, spuindu-i c-oi s-o bat, dar cum încâ nu tace ci striga, râdicându-i poalile, i-am astupat gura, find însă că odată i-am distupat-o, socotind că să va fi diortosit, foc piste foc am ațâțat! Căci după cum cei ce opresc izvoarăle, pe urmă lăsând stavila, fac mai mare curgire, asămine și eu, puț... | 218 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Căci nu esti pravilă la cuvintile celi pentru moarte ea să s-arăte, iar dacă ar fi fost aceasta să mă giudec cu ea pentru dispărțire, ar trebui să spui celor ce șăd că pătimesc, și giudecata ar fi în douâ și ei și mie, și având ea slobozănie a fleoncăi, defăimând, bine știți, pe ascultători, și taxisul lor răpindu-l și... | 210 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Iar vârându-mă în vreun loc strâmpt, aș răcni strașnic, rădicând pe megieși în glasul ei. Pe urmă, puindu-să în ușă, m-ar poliorchisi cu de-amăruntul, nelăsându-mă să ies, strigând să stau înlăuntru. O zi de vară aș suferi pentru dispărțire, auzind ades: ușa huiești, bate o rudă a fimeii, aripi mi-ar trebui, fiind tulb... | 238 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Sâ-s depârteză! Caute om de piatră care să poată suferi această neplăceri! Iar eu voi zace în pământ, neauzind nici un glas! Dulce este, o giudecători, să dobândească cineva lumina și să-s bucure de ea, dar mă lipsăște de toate aceste muierea, și cu acești ce faci, și cu aceli ce va faci, căci socotesc cum va fi ea la ... | 214 |
Costache Negruzzi | Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată | Mă tem, deci, mă tem, nu fugând de aice de muieri, după puțin să mă întâlnesc cu ea gios, și va fi trebuință iar s-o aud vorbind, dar acele să prepun, aceste însă să cunosc, deci protimisăsc ce neștiută, decât acești ce să văd, mai bine, deci, pentru siguranție este să fac o rugăciune. O, dumnezăi, toți și toate, de es... | 117 |
Costache Negruzzi | Idilie | Întru o dimineață a unii zile de vară când de abia începusă auritile zori a să răvărsa pe orizonul cel ca porfira și când roua dimineții răcoré atmosfera ce aprinsă de arsițile soarelui, când toate pasărelile împreuná frumoasăli lor glasuri spre a alcătui o armonie dulce de cântări spre lauda zâditoriului și când flori... | 201 |
Costache Negruzzi | Idilie | — Lasă-mă, cine ești? au strigat istalalt, trăgând flocoasăli mâini a prietenului, cini ești? Lasă-mă, — Pe numile lui Pan, nu te voi lăsa păn nu mă vei cunoaște. — O! tu ești satire din alăturata peștiră. — Ah! răule, tu mă cunoști de pe glas, eu eram să pui rămășag cu tine ca să-ți beu puțintel must ... — O! vino, pr... | 229 |
Costache Negruzzi | Idilie | la ce nu ț-am plăcut! Cunosc că acești lungăreți ai mei obraji, sprincenile aceste afundate și nasul meu acest urât nu ț-au plăcut, dar însă când încă prunc fiind, Ermat m-au arătat dumnezăilor, toți s-au bucurat, toți au râs cu vesălie de acest hazliu al meu chip. Așa! așa! cu urechile meii te-amauzit zâcându-mi că su... | 210 |
Costache Negruzzi | Idilie | aceste toate nădăjduiem să li îmbrățoșăz, să li sărut și să mă vesălesc, dar, o! cum s-au schimbat toate întru o trestie uscată, numai pentru pizma ta, o, Sirinx, numai pentru ca să nu vezi pe Pan fericit, și ai nimerit, o, cumplită nimfă. Iată eu, în loc ca să îmbrățoșez un trup și niște brață, apuc o trestie uscată, ... | 233 |
Costache Negruzzi | Idilie | Ah! Plângiți toate! Tânguiți-vă toate! Că Pan ș-au prăpădit nădejde, ș-au perdut nimfa. Iată acoló stă dumneziescul ei trup, prefăcut în trestie și bătut de vânturile crivățului.“ Aice au isprăvit satirul cântecul său. —O, prietine! au strigat celalalt, eu m-am mulțămit cu tine astăzi mai mult decât la nunțile lui Zeus... | 113 |
Costache Negruzzi | Noapte | Noapte tăcută, cu ce farmăc vii să mă prinzi la poalele aceștii stânci îmbrăcate cu mușchi! Am văzut încă pe Febus, în menunt ce să perdé în dosul treptilor munților acestora. El au aruncat o de pe urmă zâmbiri printre pâcla ce ușoară, cari, asămine unii gaze de aur, era întinsă piste vii, piste livezi, și piste câmpii... | 220 |
Costache Negruzzi | Noapte | Adesăori, loviți de formile celi dișănțate a crengilor celor încujbate, sau a crengilor ce să înfioară în întunericime, sau a umbrilor celor negri a nopții, căutăturile mele clipesc de înfiorare; adesăori iarăș, eli să primblă pe valurile ce saltă ca niște lumini pe râul cel negru, a căruia undile să aruncă în lature m... | 185 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Tu vrei, iubita me prietină, să-ți fac prescriire rătăcirilor tinereții mele, orișicât ar fi ea de neplăcută; ceea ce tu poftești este pentru mine o poroncă neurnită, nu-ți voi tăgădui nimica; și fără să te supăr prin un înainte cuvânt supărători, îți voi discoperi pănâ și celi mai mici împregiurări a unii curvii înfri... | 229 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Ei avusăsâ mulți copii din care numai eu rămăsăsâm. Educație me pănâ la vârsta de 14 ani au fost din celi mai proaste. A ceti, zicând a sloveni, a feșteli hârtii și a coasă îndestul de rău era toată știința me. Cât pentru prensipurile meli, ele să cuprindé în o frică și o rușine firească la firea noastră de cari curând... | 213 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | O tânără fimei, cu numile Esthir Davis, ci să afla atunci în satul nostru, era să-s întoarcă negreșit la Londra unde ea se afla slujind: ea mi-au zis să o urmez, încredințându-mă că mă va agiuta atât cu sfaturile cât și cu creditu său, ca să mă așăză. Cum nu să afla nimine în lumi cari să poarte grijă de stare me, am p... | 209 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Luând curaj prin niște așa măgulitoare prorocii, m-am grăbit a lua mica me clironomie cari, scoțându-să datoriile și cheltuielile îngropării, să suie la 8 ghinei și 17 șilinci. Am pus rufile meli într-o cutii și așa am purces cu căruța de la Shengher. Povățuitoare me mi-au slujit de mamă pe tot drumu. Pentru cari au so... | 224 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | O slugă a hanului au pus vârf necazurilor meii, întrebându-mă de n-am trebuință de ceva. I-am răspuns cu prostii că n-am: dar că îl rog să mi să dei o lăcuință pe noapte aceea. Hangița s-au arătat și mi-au zis cu răceală fărâ să-s înduri de stare întru cari mă vide. Că mi să va da un pat pentru un șeling și că, neândoi... | 212 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Ea mi-au dat audienții cu toată îngâmfare și seriozitate unui mic ministru de stat și, cântărindu-mă cu ochiul, ea mi-au răspuns, după ce m-au făcut întăi să dau un șiling, că condițiile pentru fimei era foarte rari și mai vârtos pentru mine cari nu sămănam vrednică pentru lucrurile celi de ostineală. Cu toate aceste, ... | 207 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | La cari i-am răspuns, închinându-mă, ce voiam. Adivărat, au zis ea, venisăm aici ca să caut o fată... Socotesc că dumta ești bună.. . Fisiognomie dumitale nu mai are trebuință de chezășii.. . Căci, draga me, trebui tare să iei sama, Londra îi un loc blăstămat.. . Ceea ci eu îți cei etti ascultare la sfătuirile meii, și... | 206 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Chipul locului, gustul și curățăneia mobililor nu au micșorat ideea ce bună ce luasâm pentru locul meu. Nu mă îndoiem că nu eram într-una din casile celi mai cinstite. îndată ce am intrat, stăpâna me au început întru a-mi zici că socotința sa era ca noi să trăim cu familiaritate împreună, că ea mă luasă mai mult ca să-... | 217 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | După cari ea mi-au făcut panighirică a bunii și scumpii săli stăpâne, încredințându-mă că eram foarte norocită că am căzut în niște mâni așa bune; că nu era cu putință să întâlnesc mai bun; că să vedi că m-am născut cu cunună; că mă pot lăuda că am făcut un bun noroc, într-un cuvânt, ea mi-au zis și alte sute țăranii d... | 230 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | De la vremi de masâ și părâ sară n-au urmat nimica vrednic de a să spuni. Ceasul culcării sosind, fiiștecari ne-am suit în odaia sa. Febe, care au luat sama că-mi era rușini să mă dizbrac dinainte sa, singură ea mi-au luat îndată batista de la pept, rochia și cămeșa. Atunce, de rușini că rămăsăsâm goală ca un felțer, m... | 219 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Închipuiești-ț, buna me prietină, un tânâr de 18 pe 19 ani, plăcut și frumos ca îngerii, sau adu-ț aminti de toati frumusățâle fiiului Afroditii și starea cea frumoasă în cari l-au găsât psâhi când l-au văzut dormind. Inima mi să bate, tremuram în starea în cari mă aflam. Nu știem ci să fac. Pentru tot binile din lume ... | 208 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Cu toati că dragostea ce să născusă mă îndemna, mă temem să nu mă prindă oamenii casii. I-am răspuns că, pentru niște pricini pe cari n-am vremi de a i le tălmăci, nu pot șâdé mai mult cu dânsul și, cini știi poati, de-l voi mai vidé în viiața me; acest cuvânt însă l-am zis cu o adâncă suspinari. Acest tânăr vrednic de... | 213 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Planul nostru au fost ca, a doua zâ la 7 ceasuri dimineața, să ies din casă și să mă duc în marginea uliții undi el mă va aștepta cu o caretă gata. I-am spus să nu dei a înțălegi că m-au văzut, pentru niște pricini cari pe urmă i le voi spune. După aceasta, temându-mă ca, prin nebăgari de samă, să nu să strice scoposul... | 221 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Ah! striga tovărășițile meii, cât îi de frumos! cât îi de plăcut, dulce și politicos! Eli s-ar fi bătut de la dânsul. Las a giudeca cât îmi ațâța focul cari mă frige niște așa cuvinte. Cu toate aceste, tulburare în care am fost toată ziua au pricinuit o bună lucrare. Am dormit îndestul de bine păn la 5 ceasuri dimineaț... | 204 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | El mi să giura pe drum, prin niște cuvinte pătimași, că niciodată nu-m va da pricină de a mă căi de pasul ce au făcut. Dar, vai, nu era plecarea me care mă fâcusă să îl fac? în câtiva minunti (căci atunci ceasurile nu era nimica pentru mini), am agiuns la Helsea, la un vestit han. Noi am făcut zacuscă cu stăpânul casai... | 207 |
Costache Negruzzi | Parte întăi | Această amestecări de patimi deosăbiti, această luptă între amori și între frică m-au făcut să plâng iarăș. Dumnezăilor, cum niște așa stări sunt interâsătoari pentru niște adivăraț amorizați! | 28 |
Costache Negruzzi | Duchesa Milanului | Italie, după ce o îndelungă vremi s-au luptat pentru slobozănie sa cu împărații, la ce de pe urmă o dobândisă; și ei nu mai avé întru ea decât o umbră de stăpâniri în niște particularnice staturi, cari încă îi cunoște, nu atât ca să-s încredințăzi de protecsie lor, cu cât să temé să aibă din puterea lor. Milanezul era ... | 224 |
Costache Negruzzi | Duchesa Milanului | Dar Carl al 8-le murind fără clironomi, Luiz al 12-le, carile era duc de Orleans, i-au urmat, și mai întăi au cugetat să pui stăpânire pe ducatul Milanului, cari i să cuvine după atâta legiuire. Sforsii i s-au împotrivit câtăva vremi, dar în sfârșât s-au izgonit de franțozi, cari au rămas pacinici stăpânitori acestui d... | 223 |
Costache Negruzzi | Duchesa Milanului | Craiul au dat buni condiții lui Maximiliian Sfors, cum și un bun loc în Franța, unde ș-au pitrecutântru odihnă zilile săli. Craiul, carile căuta a-ș câștiga inimile noilor lui supuși, au zăbovit îndestul la Milan, dând prin aceasta prilej tinerilor curtezani de a faci cunoscut damilor că era tot atât de galanți în vrem... | 203 |
Costache Negruzzi | Duchesa Milanului | Contesa și fiică-sa l-au priimit cu multă politică și i-au făcut toată cinste ci să poate faci favoritului unui mare crai. Cu toati că amiral avé o fisionomie plăcută, o mari vioșâmi și multă îndrăzneală, înțălepciunea ci să vidé în toati faptile Clarisăi și un aer di megalie ci era răvărsat întru toată persoana sa, și... | 215 |
Costache Negruzzi | Duchesa Milanului | Stăpânul caicului, probozind pe caicciu de a lui cea mari îndeletniciri a să uita la frumoasa Claris, au vrut să-l maltratarisască. Dar amiral l-au oprit și, scoțând din buzunarul său o pungă plină de aur, au dat-o caicciului, zâcând că unui om ce ave așa bun gust i să cuvine și mai bun noroc. | 54 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Chelestina, la 17 ani, era frumsăța ce întăi a Grenadii. Săracă de părinți, și clironoamă unei mari averi, ea trăie supt epitropie unui bătrân al ei moș, aprig și scump, acest moș să numie Alonț. El să îndeletnicé toată ziua a-ș număra galbenii și toată noaptea a goni serenadile cari cânta supt fereștile Chelestinii. S... | 217 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Mânioasa Chelestina de abié l-au cetit și îndată cu defăimări l-au triimes lui don Pedro înapoi: dar cum ea avé o minunată țâneri de minte, au știut scrisoare de rost, și după 8 zile i-au făcut și răspuns. Amorezații noștri să iubié și îs scriia: don Pedro voié mai mult. De mult ceré voie a veni ca să vorovască la zalu... | 219 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Manca ce bătrână a lui don Pedro șâdé întru o casă proastă, în dreptul fereștii Chelestinei. Pedro s-au dus la manca sa: „Buna me mamă, i-au zâs el, mult ai suferit șăzând întru o așa proastă casă, această uitare este vinovată din parte me și așadar, voind a-mi îndrepta greșala, îți dau un apartament în casăle meii, vi... | 225 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Pe lângă aceste au mai pus la cale că sosind la Lisbona, amorezatii întăi să vor lua și după aceea vor porni giudecată cu epitropul. Chelestina trebuia să iai împreună și o besacte cu giuvaericali pe cari maică-sa i-o lăsasă: această besacte alcătuia o mari soma de bani și trebuia să facă pe amorezați să trăiască păn l... | 213 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Când era să sosască, aude strigând: agiutori! și vedi doi oameni atacarisâți de spadasini care, înarmați cu săbii și cu beta, să slujă asupra lor; viteazul Pedro uită toate pentru ca să alergi asupra nevinovaților: el rânești pe doi din spadasini; și gonește pe cielalți trii. Cari este înspăimântare sa, cunoscând în ac... | 210 |
Costache Negruzzi | Chelestina | La auzul de diiamanturi, spadasinul stă, ia besacteaua fără să zică nimic; și în vremi ce Chelestina să scoboră, fuge cu grăbiri. Giudecați de spaima Chelestinii când, singură în uliță, caută împregiur și nu vedi pe acela ce îl socotisă de don Pedro! Ea socotești întăi că s-au depărtat pentru ca să nu dei vreun prepus;... | 209 |
Costache Negruzzi | Chelestina | În vremea aceea, don Pedro nu s-au putut mântui de mulțămitoriu Enric și de tatăl său; fără să vroiascâ a-l lăsa măcar un pas, l-au silit ca să vie acasă la ei. Pedro, socotind că Chelestina văzându-l, va afla pricina întârzierii sale, s-au supus a-i urma. Sosăsc; Alonț aleargă în odaia nepoatii sale pentru ca să o înș... | 220 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Curând vedi pe Enric trecând, urmat de multe slugi. Ea se cutremură întru această videri și temându-sâ ca să nu cadă iarâș în mâinile lui Alonț de va urma drumul cel mari, ea se întoarce și să afundă în pădure. Alpuxarii este un lanț de munți cari mergi de la Grenada păn la Mediterane: ei nu sunt lăcuiți decât de cioba... | 213 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Cum s-au putut să nu-mi spuie inima me? El mă caută, sunt încredințată; el plânge departe de mine, și eu voi să mori departe de dânsul!” Cum ea zâce acești cuvinte, au auzât în peștiră viersul unui fluier de țară: ea ascultă: și curând un glas dulce dar prost cântă aceste cuvinte: A amoriului dulceață Un cifert de ceas... | 201 |
Costache Negruzzi | Chelestina | „Păstoriule, i-au zâs Chelestina, fără îndoială te-au lăsat; fie-ți milă de o streină pe cari asămine o lasă și îndrepteazâ-mă într-acești munți, la vreun sat, la vreo lăcuință unde să poci găsi nu odihnă, ci măcar pâne.” „Vai! Madamă, i-au răspuns ciobănașul, aș vré din toată inima să te duc păn la satul Gadara cari e... | 239 |
Costache Negruzzi | Chelestina | O încungiură, o paratirisăsc cu luare-aminte: fetile mai vârtos să uită la părul ei cel galbăn și frumos cari să învăluia pe spinare ei, ochii ei cei dulci și strălucitori, măcar că obosiți de lacrimi: talie ei ce supțâri, mersul său, toate le aduce merare. Nimine nu poate ști de unde vine un tânăr așa frumos. Unul zâc... | 220 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Marțelio era pilda și iubire satului; blândețile, grațiile, înțălepciunea sa îi câștiga toate inimile. „Videți, zice maniile fiilor lor, videți pe acest frumos Marțelio, el este de a purure cu stăpână-său; el să îndeletnicești necontenit de a face bătrânețile săli fericite, și nu-ș lasă trebuințăle ca voi, ca să umble ... | 221 |
Costache Negruzzi | Chelestina | în Ișpaniia, unile sate au drit de a numi singure pe alcadul lor, adică maghistratul cari giudecă pricinile lor, sa înștiințazâ de răle, oprești pe vinovați, îi cercetează și după aceea îi trimete la giudecătoriile celi mai mari cari, celi mai adesăori, întăresc hotărâre acestor țărani maghistrați: căci pravelili celi ... | 201 |
Costache Negruzzi | Chelestina | După niște trudi și necazuri zadarnice de 6 luni, încredințându-să că iubita sa Chelestina nu să arătasă la Grenada, au socotit că poate ești la Sevila, unde avé rude, el aleargă la Sevila: rudile Chelestinii purcesăsă cu flota la Mexic, el să ambarcarisăște pentru Mexico, sosăști; află pe rudile Chelestinii, dar nu af... | 226 |
Costache Negruzzi | Chelestina | „Ce-ți pasă, răspunde cu trufie trecătoriu, agiunge c-îs a meli.” El vre atunci să le iei de la don Pedro, dar acesta, nemaiputându-să stăpâni, îl împinge, scoate sabie și îi zâce: „Vânzătoriule! Vei mărturisi păcatul tău, sau vei muri pe loc.” Zicând acești cuvinte, lovești pe protivnicul său cari să diiafefsăști vite... | 201 |
Costache Negruzzi | Chelestina | O, cum i să băté inima pe drum! Ea îndoiești pașii săi: toate îi spun că don Pedro esti acel pe care va să-l vază: dar ea să temi să nu o cunoască, îs îndeasă pălărie pe ochi, să învălești în mantaua sa, și, împrenă cu un scriitori și un străjeri ce duce un fânari, să scoboară în temniță. De abia s-au scoborât pe scări... | 224 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Chelestina au înlemnit auzând numile sau: nu mai poate stăpâni transportul său; să scoală și vre să meargă ca să-s arunce în brațile amorezatului său, dar înfâțoșare marturilor o oprești; îs întoarce căutăturile, înădușăște suspinurile și ceri să rămâie singură cu vinovatul, atunce, lăsând slobodă curgire lacrămilor sa... | 217 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Poartă de grijă ca să nu-i lipsască nimica: și alcadul cel iubitori, mai liniștit să întoarce acasă ca să poarte grijă de călătorie sa pe a doua zi, ce mai groaznică însă întâmplare l-au oprit de a purcede, grăbind slobozânie lui don Pedro. Niște galeri de la Alger, carile gonie de câteva zile corabia lui don Pedro, so... | 219 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Unii răzbat în cămara unde doi tineri însurați, cari să luasâ de dimineață numai, fusăs aduși de mumile lor, mai cu grăbire dorind a fi mulțămitori decât fericiți, amândoi unul lângă altul în genunchi mulțămesc ceriului că au încununat dragoste lor ce curată... Un varvar îndrăznește a pune mâinile sale celi sângeroasă ... | 211 |
Costache Negruzzi | Chelestina | La ce întăi strigare, la cel întăi huiet, alcadul trezându-să să scoală, aleargă la închisoare lui don Pedro, întră și îl înștiințază de primejdii. Viteazul Pedro ceri o săbii pentru dânsul și o pavăză pentru alcadu: ia de mână pe Chelestina, Îș face drum pintre tulburare și, sosând, să întoarce la cei ce fugé. „Prieti... | 229 |
Costache Negruzzi | Chelestina | Alcadu, lângă don Pedro, să bucura de plăcere ce dulce, văzând iubind pe persoana ci o iubea. Gubernatorul, înștiințându-să de faptile lui don Pedro, l-au umplut de laude: dar Chelestina ceri să o asculte și discoperi gubernatorului denainte a tot satul adunat fire și întâmplările sale, ucidire ce au făcut don Pedro și... | 231 |
Costache Negruzzi | Chelestina | „Așa, fiii mei, așa, frații mei, rămâi aice, nu voi trăi mai mult decât pentru Chelestina și pentru voi.” | 19 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.