Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
Costache Negruzzi	Cârjaliul	Cârjaliul era de neam bulgar, în limba turcească cârjali însemnează brav, îndrăzneț, adevăratul lui nume nu îl știu. Cârjaliul cu faptele lui adusese groaza în toată Moldavia. Pentru ca să dau oarecare idee de el, voi povesti una din izbândele lui. într-o noapte el și arnăutul Mihalache au năpădit amândoi pe un sat bul...	202
Costache Negruzzi	Cârjaliul	Ipsilant fugi în hotarile Austriei și de acolo trimise blestemurile sale acelor oameni pe care el îi numea slugi, fricoși și nevrednici, însă cea mai mare parte din acești fricoși și nevrednici a perit în zidurile mănăstirei Secu sau pe țărmul Prutului, apărându-să disperat împrotiva unui neprietin înzecit de tare. Câr...	224
Costache Negruzzi	Cârjaliul	Moșneagul să făcu foc de mânie, și ocări pentru aceasta pe maiorul unui reghement de vânători ce se afla la carantină, maiorul, neștiind ce să facă, a alergat la râul pe malui cărui să herețea delibașii și i-a amerințat cu degitul. Delibașii, văzând aceasta, s-au întors și au fugit, și după ei tot corpul turcesc. Maior...	216
Costache Negruzzi	Cârjaliul	Tot se sfârși. Turcii rămaseră biruitori. Moldavia se curăți, ca la 600 arnăuți se împrăștiară prin Besarabia; nevăzând nici un chip de a se hrăni, toți au fost datori Rusiei pentru ocrotirea ce le a arătat. Ei trăia nedetelnici și nedesfrânați; totdauna îi putea vedea cineva în cafenelile semi-turcești ale Besarabiei,...	219
Costache Negruzzi	Cârjaliul	Pentru turci, pentru moldavi, pentru valahi, cu adevărat sunt tâlhar, dar pentru ruși sunt oaspe. Când Sofiano, sfârșind toate cartușele lui a venit la noi, la carantină, ca să adune de pe la răniți, pentru cele de apoi încărcături, bumbi, cuie, lanțuje și mânere de iatagane, eu i-am dat douăzeci beșlii ce aveam și am ...	223
Costache Negruzzi	Cârjaliul	La întoarcere e sigur că-l va găsi la acelaș loc, păscând în ticnă iarba verde. Adeseori se întâmpla că drumețul ce pleca de la o stanță cu opt cai ajungea la cealaltă cu doi. Așa era cu vreo cincisprezece ani mai în urmă. Acum însă în rusita Besarabie s-a așezat înhămătura rusească și trăsuri rusești.) O așa trăsură s...	244
Costache Negruzzi	Cârjaliul	Din când în când să uita trufaș la legatul Cârjaliu, pe care, cum se vede, îl privea hârtia. Cârjaliul îl asculta cu luare-aminte. Impiegatul sfârșind citirea, strânse hârtia, strigă la norod să se dea în lături — și porunci să se apropie căruța. Atunci Cârjaliul s-a întors spre dânsul și i-a zis câteva vorbe în limba ...	224
Costache Negruzzi	Cârjaliul	am întrebat. — Cum să nu știu, mi-a răspuns, și îmi spuse acestea: Cârjaliul adus la Iași, s-a înfățoșat la pașa care l-a judecat să-l puie în țeapă; iar execuția s-a lăsat până la o sărbătoare. Până atunci l-au pus la opreală. Pe închisul îl străjuia șapte turci, oameni simpli și, în sufletul lor, tâlhari ca și Cârjal...	215
Costache Negruzzi	Cârjaliul	Cârjaliul îi tot ducea, țiind o direcție, dintr-o vale în alta, au mers mult, în sfârșit Cârjaliul stătu lângă o piatră mare, măsură doisprezece pași, bătu cu piciorul și zise: „Aici.“ Turcii s-au așezat, patru au scos iataganile și au început a săpa, trei au rămas de pază. Cârjaliul s-a pus pe piatră și privea la lucr...	210
Costache Negruzzi	Cârjaliul	Cârjaliul acum tâlhărește împrejurul Iașului. Nu de mult a scris el domnului, cerând de la dânsul cinci mii lei, și ame-nințând, dacă nu i se vor da, că va arde Iașul și va ajunge până la domnul. Cinci mii lei i s-au trimis. Cum vă pare Cârjaliul? Cârjaliul, creat de d. Pușkin a fi un tâlhar a la Salvator Rosa, a fost ...	112
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	Albert de Austria, care era din casa de Habsburg, ajunse la tronul imperial la 1298. La epoha suirei sale, nu se afla în Elveția nici asociație, nici cantoane, nici dietă. Cât pentru împăratul, el stăpânea numai în mijlocul acestor țări, cu titlul de șef a contelor de Habsburg, o mare câtime de orașe, cetăți și pământu...	261
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	Această alianță le a fost dată de Eidgenossen(Ugonoți), adică legați prin jurământ. Albert, îngrijit de acest întâi semn împrotivnic, vru a-i sili să se lasă de protecția împăratului, singurului lor suzeran, și să se supuie d-a dreptul la aceea a contilor de Habsburg, pentru ca, dacă vreunul din fiii săi n-ar fi ales l...	246
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	Nuoii bailifi să așăzară pe însuși pământul confederaților, lucru ce acei de mai naintea lor nu cutezase a face: Landenberg pusă stăpânire pe castelul rigal de Sarnen, în Underwaldul de sus; și Guessler, negăsind lăcaș vrednic, el în săraca țară ce-i venisă în parte, zidi cetate, caria îi dete nume de jugul de Uri: înd...	205
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	— Bine zici, zise Guessler; și, dând pinteni calului, trecu înainte. Femeia lui Werner Stauffacher era pe pragul ușii, ea auzi această vorbire și dete îndată poruncă lucrătorilor să-și lasă lucrul și să se ducă pe acasă. Toți s-au dus. Când Werner Stauffacher să întoarse, văzu cu mirare casa singură și întrebă pe femei...	216
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	Werner sări din pat, se îmbrăcă în tăcere, luă de pe părete o lungă sabie, o aruncă pe umăr și ieși fără să zică un cuvânt măcar. Posomorât și gânditor, mersă până la Brunnen. Sosind acolo, se tocmi cu niște pescari, trecu lacul, ajunse cu două ceasuri pân în ziuă la Attinghausen și mersă de bătu la casa lui Walter Fur...	221
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	Să auzi bătând la ușă: Walter Furst deschisă. Un tânăr, înarmat cu un toiag ce semăna cu o măciucă, era la ușă; o rază a lunei lumină atunci fața lui palidă și turburată. — Melhtal! strigară într-un glas Walter Furst și Stauffacher. — Și ce cauți tu? urmă Walter Furst, speriat de gălbineala lui. — Azil și răzbunare, zi...	204
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	— Ascultă, i-am zis, mai este vreme, caută-ți de drum și te iert. — Și unde-ți este arcul sau arbaletaca să vorbești așa? Era lângă mine un copaci tânăr, l-am rupt. — N-am trebuință, iată destulă armă, i-am zis. — De vei face un pas, te spintic ca pe o căprioară. C-o săritură, fui lângă el cu bățul rădicat. — Și eu, de...	206
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	În momentul acesta, un pas îngreuiat de osteneală se auzi și un minut apoi, un om bătu, zicând: „Deschideți, eu sunt Ruder“. Melhtal deschise ușa ca să s-arunce în brațele slugei tatălui său, dar, văzându-l atât de galben și abătut, se înapoi spăimântat. — Ce veste, Ruder? zisă cu glas tremurând. — Vai de tine, tânărul...	204
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	Au înfipt o sulă de fer în ochii unui bătrân!... și aceasta ziua mare, în fața luminei, în fața soarelui, în fața lui Dumnezeu! și munții noștri nu s-au surpat piste capetele lor! Bălțile noastre n-au ieșit din matce ca să-i Înghită! Trăsnetul n-a căzut ca să-i detune! Nu le ajung lacrimile noastre și ne fac să plângem...	203
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	în vremea aceasta streinul se tot apropia: el era un om ca de patruzeci ani; era îmbrăcat cu o haină de color închis care i să cobora numai pană la genuchi și care semăna a fi de mijloc între îmbrăcămintea călugărească și cea mirenească; părul său cel lung însă, mustețile și barba sa îl semăna că este din cetățeni slob...	204
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	— Nu poți să te oprești un sfert de ceas la noi? — Ce să fac? — Să asculți ce să-ți spuie acest tânăr... Streinul se în turnă spre Melhtal și îl văzu că plânge; atunci se apropie de el și îi tinse mâna. — Dumnezeu să-ți usuce lacrămile, frate, îi zise. — Dumnezeu să răzbune sângele! răspunsă Melhtal. și îi povesti toat...	202
Costache Negruzzi	Werner Stauffacher	Wilhelm Tell s-a depărtat. Cei trei oameni l-au urmat cu ochii până ce s-a făcut nevăzut la cel întâi cotiș al drumului. — Nu e nădejde de el, zisa Werner Stauffacher, și însă el ar fi fost un puternic aliat. — Dumnezeu păstrează numai pentru noi mântuirea țării noastre. Fie binecuvântat. — Și când ne vom apuca de trea...	156
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Printre cei zece oameni din cantonul Unterwaldului, care era să întovărășască pe Melhtal la Grutli în noaptea de 17 noiemvrie, se afla și un tânăr dela Wolfanchiess numit Conrad de Baumgarten. El de curând se însurase din dragoste cu cea mai frumoasă fată din Alzellen, și singur dorul de a-și mântui țara sa îl făcuse s...	208
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	— Cunoști pe tânărul nostru stăpân, Conrade? — Dar, îl cunosc, răspunse el posomorându-se, ce? — M-a văzut la Alzellen până a nu fi femeia ta. — Și te iubește, strigă Conrad, strângând pumnii și privindu-o neclintit. — Mi-a spus-o. — Pân a nu te mărita? — Așa, și uitasem, dar ieri l-am întâlnit pe drumul de la Stanz și...	202
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	— Ascultă, adaogă Conrad, poate ne facem spaimă fără cuvânt, n-am spus nimărui că o să mă duc, nimeni dar nu o Știe. Voi lipsi numai până mâine la amiezi. Mă vor socoti lângă tine și nu vei fi supărată. — Dea Dumnezeu! Conrad îmbrățoșă pe Roschen și se duse. Intâlrirea era, precum am zis, la Grutli, nimeni n-a lipsit. ...	205
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Conjurații au strigat atunci „Mărire Domnului“, și rădicând mâna făcură și ei jurământ să restatornicească libertatea ca niște oameni de inimă. Pentru isprava acestui scop s-a hotărât noaptea de la 1 ianuarie 1308, apoi, ziua începând a să ivi, s-au despărțit, și fiecare reluă drumul văii și a colibei sale. Oricât să g...	204
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	murmură Roschen, sâlindu-se să se scoale. — Și pentru ce trebuie să fugim? — Pentru că el a venit, Conrade, pentru că el a venit, când tu nu erai. — El a venit! — Așa... și folosindu-se de lipsa ta, și pentru că mă aflam singură. — Spune, spune! — Îmi zise să-i gătesc o baie... — Obraznicul! și tu ai ascultat? — Ce put...	203
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Să fugim fără a urma drumul departe de cărări, departe de orașe... Să fugim de nu voiești să mor de frică, nu pentru viața mea, ci pentru a ta! Zicând aceste, au plecat amândoi. Roschen nu era o floare de acelea delicate și fragede,care cresc în orașele noastre; ea era o nobilă munteancă, tare și puternică în fața prim...	219
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Atunci Conrad ceru de la ea să ia câteva ceasuri de odihnă și îi găti un așternut de frunze și de mușchi pe care ea se culcă, în vreme ce el privighea lângă dânsa. Conrad ascultă murind unul după altul toate vuietile văii, văzu stingându-se pe rând toate luminile care semăna stele căzute pe pământ. Pe urmă, la zgomotel...	278
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	în sfârșit, o mai de pe urmă suflare a vântului aduse cu ea cei întâi aburi ridicați de pe lacurile Neușatelului și bălțile Moratului. Conrad cunoscu că era vreme de purces și se plecă spre Roschen. — Preaiubita mea— murmură el la urechea ei— nu te teme, eu te deștept. Roschen deschise ochii și aruncă brațele în grumaj...	206
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Zicând aceste, se apucară de mână și alergară atât de iute pre cât îi lăsa greutățile locului, drept spre grota Rickenbachului. În vremea aceasta, viforul se stârnise o dată cu cele întâi raze a zilei și se apropia vuind. Din zece în zece minute fulgere brăzduia cerul, și norii, abătându-se pe capul fugarilor, îi lipsi...	202
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Sântem urmăriți, Roschen! Iadul a dat o idee acestor diavoli; neștiind unde să mă găsească, au deslegat pe Naft și urmează instenctului lui. — Dar de pe ce poți crede?. . . — Ascultă și ia seama cât de încet se apropie lătratul; îl țin în zgardă ca să nu piardă urma noastră; altfel Naft ar fi pân acum lângă noi, în vre...	201
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	— Unde te duci, unde te duci? strigă Roschen, perzi direcția lacului. — Vino, vino, trebuie să căutăm și noi a amăgi p-acești vânători de oameni: sunt trei ceasuri de aici până la lac și de ne vom duce în linie dreaptă până în douăzeci de minute, sărmană copilă, nu vei mai putea merge; vino, îți zic. Roschen făr a răsp...	206
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Zicând aceste cuvinte, alergase la un vechi brad care creștea singuratic și despoiat de crengi pe marginea râpei și începuse lucrul mântuirei lui, lovindu-l cu toporul; copacul, atacat de un dușman mai nătâng și mai puternic decât vijilia, gemea din rădăcină pan în creștet. Roschen încuraja pe bărbatul său, tot ascultâ...	219
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Conrad începu îndată a merge pe acea punte ce să clătina, cu un pas statornic, ca și când ar fi trecut un pod de piatră; pe urmă, ajungând lângă femeia sa, se înturnă și, cu o izbire de picior, îmbrânci bradul în adânc. Roschen îl urmă cu ochii și, văzându-l sfărâmându-se de stânci și sărind din adânc în adânc, își înt...	238
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Locul plecat la vale îi arăta oarecum drumul ce avea să urmeze; dar pe acea cale se putea afla niscaiva greutăți a locului atât de comune în munți și pe care numai copitele căprioarei sau aripile vulturului le pot trece. Conrad lăsă și el mâinile în jos și gemu ca un luptător ce e mai învins. În momentul acesta, un lun...	217
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Deasupra lor o grămadă deasă de crengi de ramuri frânte și de tufari fugea, urmând tot acea împingere, de dedesubt sărea mii de stânci rupte din munte, care se învârtea ca o pulbere. Din norocire, aceea subt care ei era adăpostiți ținea prin legături din veacuri cu marele schelet al muntelui; ea stătu nemișcată, protec...	232
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Vârtejul le-a fi dat vreme să ne ajungă, și iată dovada: ține, ține... auzi? Iar începuse a se auzi lătratul lui Naft. Conrad atunci, simțind că puterile Roschenei o părăseau, o luă în brațe și, încărcat cu astă sarcină, apucă drumul mai grabnic decât ar fi putut urmat de ea. Zece minute de o tăcere de moarte urmă puți...	243
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Conrad alerga ca un ieșit din minte, purtând pe Roschen mai leșinată și cerând în glas mare apărare și ajutor, gonit de arcași, care la tot pasul să apropia. Deodată, un om sări de pe o stâncă în mijlocul drumului. — Cine cere ajutor? întrebă. — Eu, eu, zise Conrad; pentru mine și pentru astă sărmană femeie. O luntre, ...	207
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	— Veniți prea târziu, domnii mei, murmură necunoscutul, am scăpat din mâinele voastre, dar nu e destul, urmă el adresându-se la Conrad, culcă-te tinere, culcă-te, nu vezi că își caută tulbele? O sâgeată merge mai iute decât cea mai bună barcă, de ar mâna-o măcar însuși demonul vijiliei. Culcă-te, îți zic, cu fața la pă...	252
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Un al treile rând de sâgeți veni de căzu în urma barcei, fugarii scăpaseră de mânia oamenilor, nu avea a se teme decât de a lui Dumnezeu. Dar necunoscutul semăna fără grijă de cea a doua precum și de cea întâi și, piste o jumătate de ceas, Conrad și femeia lui să afla pe celalt mal. Naft, pe care l-au fost uitat, îi ur...	216
Costache Negruzzi	Conrad de Baumgarten	Zicând aceste, salută pe amândoi soții și apucă drumul de Fluelen.	11
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	A doua zi de ziua în care lucrurile ce am povestit s-au petrecut, veni la baliful Hermann Guessler de Brouneig un trimis de la cavalerul Beringer de Landenberg și îi spuse întâmplarea lui Melhtal și răzbunarea lui Landenberg. De abia sfârșise, când sosi un arcaș a domnului de Wolfranchiess. El spuse moartea stăpânului ...	319
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	Trei zile după aceasta, îl înștiințară că se arestase un om pentru că nu voise să se închine coronei ducilor de Austria. Guessler încalecă îndată și merse la Altorf, întovărășit de strejarii săi. Vinovatul era legat de însuși prăjina în vârful caria era pălăria guvernorului și după haina sa de postav verde de Bala și p...	242
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	— Dar împăratul Albert, suindu-să pe tronul roman, nu a întărit aceste slobozenii dăruite de părintele său. — Rău a făcut, domnul meu, și iată pentru ce Uri, Schwitz și Unterwalden au făcut alianță între ele și s-au legat prin jurământ a-și apăra împrotiva oricărui persoanele lor, familiile lor, averile lor, ajutându-s...	211
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	— Știu pravilile noastre, pentru că acesta e cel întâi lucru ce părinții noștri ne învață a respecta și a apăra; Știu istoria pentru că sunt cam cler (clerc), fiind crescut în mănăstirea Maicei-Domnului-Ermiților, care face că am căpătat slujba de adunător veniturilor Fraumünsterului de Zurich. Cât pentru vânătorie, nu...	202
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	Dumnezeu a binecuvântat casa mea. — Și pe care iubești mai mult? — Pe toți deopotrivă. — Dar nu ai mai multă dragoste pentru vreunul? — Poate că pentru cel mai tânăr, căci e și cel mai slab, și prin urmare acel ce are mai multă trebuință de mine, fiind abia de șapte ani. — Și cum îl cheamă? — Walter. Guessler se înturn...	208
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	murmură Wilhelm. — Ea nu era acasă, era numai frații și soră-mea. O! lor le a fost tare ciudă; au zis că mă iubești mai mult decât pe dânșii. Wilhelm oftă, strângându-l în brațe. Guessler privea astă scenă cu ochi strălucinzi de bucurie și de fierozitate; pe urmă, după ce dete vreme inimilor tatălui Și fiului să se des...	203
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	— Ce te vor fătul meu? ce te vor? Oh! tigri cu chip de om! Vor să te omoară. — Și pentru ce, tată? zisă copilul plângând, eu n-am făcut nimărui nici un rău. — Călăi, tâlhari, ucigași, strigă Wilhem scrâșnind din dinți. — Aide, sfârșaște! zise Guessler. Soldații s-au aruncat pe el și i-au smâncit copilul. Wilhelm s-arun...	202
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	— Ascult. — Un glas zisă dinioarea, că tu erai un așa iscusit vânător, încât ai putea săgeta la depărtarea de o sută cinzeci pași un măr pe capul copilului tău. — Oh! acela era un glas blestemat și socoteam că numai Dumnezeu și eu l-am fost auzit. — E, bine! Wilhelm, urmă Guessler, daca te vei pleca a-mi da astă dovadă...	201
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	Vor, sărace copile, ca la o sută cinzeci de pași să iau cu săgeata un măr de pe capul tău. — Și pentru ce nu vrei tu, tată? răspunse copilul. — Pentru ce? Dar de n-aș nemeri mărul, daca săgeata te ar lovi!.. . — O! tu știi bine că nu e primejdie, taică, zise copilul zâmbind. — Wilhelm, strigă Guessler! — Mai îngăduie, ...	204
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	S-au dus s-o caute și au adus-o. — Acum un măr, zise Guessler; i-au adus un paner plin. Guessler alese unul. — O, nu pe acela! strigă Wilhelm, nu pe acela; în depărtare de o sută cinzeci pași abia l-aș vedea; asta e o nemilostivire a-l alege atât de mic. Guessler luă pe cel mai mare. — Aide, s-a pus la cale; măsurați l...	207
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	— Bine, bine, murmură Wilhelm, ascunzând pe furiș o săgeată în sân: numai una. Wilhelm căută toate săgețile cu cea mai mare luare-aminte, le luă una după alta, le cercă pe arbaleta sa ca să vază de intră bine în răglăitura ei, le cumpăni pe degetul său ca să vază de nu atârnă ferul în vro parte care i-ar fi făcut să me...	208
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	Walter, lasă-te să-ți lege ochii, te rog. — Bine, zise copilul. — Mulțumesc! zisă Wilhelm ștergându-și fruntea și uitându-se speriat împrejurul său, mulțumesc, tu ești un bun băiat. — Aide, curaj, tată! îi strigă Walter. — Așa, așa, zise Wilhelm, puind un genuche în pământ și întinzându-și arbaleta; apoi, înturnându-să...	206
Costache Negruzzi	Wilhelm Tell	Săgeata zbură, un strigăt de bucurie răsună, mărul era pironit în stejar și copilul neatins. Wilhelm vru să se scoale, dar aligni, scăpă arbaleta și căzu amețit. Când își veni în sine, era în brațele copilului său. După ce îl sărută de o mie de ori, să înturnă spre guvernorul și întâmpină ochii lui scânteinzi de mânie....	191
Costache Negruzzi	Guessler	Vestea deosebitelor întâmplări ce urmaseră în ziua aceea să împrăștiase în satele de pe împrejur și deșteptase o vie tulburare. Wilhelm era obștește iubit. Dulceața caracterului său, hărăzirea lui desinteresată pentru toate nenorocirile îl făcuse prietenul și colibei și castelului. Iscusința lui estraordinară adăogise ...	210
Costache Negruzzi	Guessler	Când guvernorul sosi la Fluelen, locul îmbarcării, găsi împlinite poruncile sale. Wilhelm, legat de mâini și de picioare, era culcat în fundul barcei, lângă el, și ca o mărturie era strașnica armă care, slujindu-i a da o dovadă atât de strălucită de adresa sa, deșteptase atâtea griji în inima lui Guessler. Arcașii, șăz...	203
Costache Negruzzi	Guessler	Amândoi vâslașii se uitară unul la altul. Pilotul își făcu cruce. — Ce este? zise Guessler. — Nimic, încă nimic pân' acum, răspunse bătrânul marinar, însă zic că o stea ce cade din cer este o înștiințare ce ne dă sufletul unei persoane ce ne e scumpă. — Și înștiințarea e de bine sau de rău? — He! murmură pilotul, cerul...	226
Costache Negruzzi	Guessler	Cu un sfert înaintea luceafărului de zi, vântul încetă de tot; lacul, din azuriu se făcu cenușiu și apa fără a fi clătită de vreun vânt, clocotea ca când ar fi vrut să fiarbă. — Coborâți vela, strigă pilotul. Amândoi marinarii se sculară lângă catarg, dar până a nu apuca să facă porunca ce li se dase, valuri mici încun...	218
Costache Negruzzi	Guessler	Cele întâi raze a zilei se arătară. Pilotul se puse iar la cârmă. — Bine ai zis, îi zise Guessler, că vestea era adevărată și întâmplarea n-a zăbovit. — Gura lui Dumnezeu nu e mincinoasă ca a oamenilor, și greșaște cine nu ascultă înștiințările sale... — Socoți c-om fi scăpați cu atâta sau avem a cerca vrun vifor? — Se...	220
Costache Negruzzi	Guessler	— Vâslește, Frantz, vâslește, să îndreptăm prora spre vânt, căci nu ne-am mântuit încă; iată, iar vine asupra noastră... În adevăr, valuri mai nalte și mai spumoase decât cele ce întâi alerga amerințit oare și, deși barca înfățoșa prea puțin loc, vântul care le urma o făcu să lunece înapoi cu aceeași răpejune ca o piat...	209
Costache Negruzzi	Guessler	Lacul n-a întârziat a se împărtăși de această revoltă a elementelor: valurile sale, pe rând împinse și respinse de împrotivite suflări, se umflără ca când un vulcan subtmarin le făcea a clocoti și barca părea că nu le e mai grea decât unul din fulgii care zbura albi pe creștetul lor. — Primejdia e de moarte, zise pilot...	206
Costache Negruzzi	Guessler	— Nu vezi tu nici un chip de scăpare, și n-a mai rămas nădejde?... — Nădejde este totdauna, stăpâne, deși omul mărturisește că știința sa este nefolositoare, căci mila Domnului este mai mare decât cunoștințele omenești. — Cum ai putut lua o asemenea răspundere, neștiindu-ți mai bine meșteșugul, ticălosule! murmură Gues...	204
Costache Negruzzi	Guessler	— Gătește-o și stai gata s-o pui. Bătrânul îi căută cu mirare. — Iar voi, urmă Wilhelm, adresându-se la marinari, la vâsle, băiați, și opintiți când vă voi zice. Atunci strânse cârma; barca, surprinsă de astă iute manevră, stătu un minut, pe urmă, ca un cal care cunoaște superioritatea celui ce-l încalică, se înturnă î...	213
Costache Negruzzi	Guessler	Wilhelm plecă pe el făcând semn vâslașilor să lase lopățile și pilotului să urce vela. îndată barca începu a alerga spre baza Axembergului. Adevărat, până-n zece minute, precum prezisese bătrânul și pân a nu ieși din mirare Guessler și strejarii săi, barca era aproape de mal. Atunci Wilhelm porunci să coboare vela și, ...	235
Costache Negruzzi	Guessler	Pe la amiază caii și oamenii sosiră; Guessier, plin de dorința răzbunării, nu mai zăbovi și plecă îndată pentru satul Art unde avea de luat aspre măsuri asupra ucigașilor guvernorului de Schvvanau; la trei ceasuri ieșea din acest sat și, mergând pe marginea lacului Zug, sosi la Immensee, pe care îl trecu îndată și luă ...	205
Costache Negruzzi	Guessler	— Să te duci în astă seară la Altorf, de unde vei lua patru oameni și cu ei să mărgi la Burglen, și numii acolo să le spui ce au să facă. — Și ce vor trebui să facă, stăpâne? — Să puie mâna pe femeia lui Wilhelm și pe tuspatru copiii lui și îi aduci în cetățuia de Küssnach, unde îi voi aștepta, și apoi știu eu. — Te în...	254
Costache Negruzzi	Guessler	— Dar așteptând, strigă Conrad, ce să va face Wilhelm? Ce se face familia sa? El mi-a scăpat viața și eu să... — Wilhelm și familia sa sunt în siguranță zise un glas din grămadă. — Apoi n-am ce mai zice, răspunse Conrad. — Acum, zise Furst, să socotim planul. — Dacă cei mai bătrâni îmi vor da voie să vorbesc, zise ieși...	223
Costache Negruzzi	Guessler	Uri alese un cap de taur cu o verigă ruptă spre pomenirea jugului ce avea să rupă; Schwitz, o cruce, spre aducerea-aminte a patimilor Domnului nostru și Unterwalden două chei în cinstea sfântului apostol Petru care era foarte slăvit la Sarnen. Precum prevăzuseră bătrânii, uciderea lui Guessler fu socotită ca o urmare d...	221
Costache Negruzzi	Guessler	Dar fu auzit și un glas mai tare și mai îndrăzneț, măcar că tot încet, răspunse prin numele Anneli. Juna copilă rămasă un minut neclintită, cu mâna pe pept ca cum ar fi vrut să oprească bătăile inimii. Numele Anneli să auzi de al doilea. — Dar, dar, murmură ea, plecându-se spre locul de unde părea că îi vorbește duhul ...	204
Costache Negruzzi	Guessler	— Dar ce este?... pentru Dumnezeu!... zise Anneli. Ah! suntem prăpădiți!.. . uită-te! uită-te! și ea îi arăta un om ce să ivise la fereastră. — Ba nu, Anneli, nu suntem prăpădiți, căci aceștia sunt prietini. — Dar eu, eu sunt necinstită! strigă tânără copilă, ascunzându-și fața cu mâinile. — Dimprotivă, Anneli; ei sunt...	210
Costache Negruzzi	Guessler	Ceilalți douăzeci luasără drumul la Sarnen. În ceasul ce Landenberg ieșea din Castelul rigal de Sarnen ca să se ducă la biserică, acești douăzeci oameni îi ieșiră înainte aducând daruri, după obicei miei, capre, găini; guvernorul le zise să intre în castel și își urmă drumul. Sosind la poartă, ei au scos de subt hainil...	215
Costache Negruzzi	Guessler	Piste puțin o flacără străluci pe vârful Axembergului. Zagheli slobozi un strigăt de bucurie. — Ce flacără e aceea? zise Landenberg. — Un semnal. — Și ce însemnează acel semnal? — Că Walter Furst și Wilhelm Tell au luat cetatea Urijoch. Strigările de bucurie ce să auziră atunci în toată cetatea adeveriră spusele lui Za...	250
Costache Negruzzi	Guessler	— Și îmi va fi iertat să-mi dau seamă la suveranul meu? — Negreșit, răspunse Zagheli. — Bine, zise Landenberg. Acum aș vrea să mă cobor în apartamentul meu, un așa jurământ trebuie socotit mai vârtos când are cineva gând să-l păzească.	42
Costache Negruzzi	Împăratul Albert	Întâmplările, astă dată, să părea că au favorizat pe confederați în tot felul. Noul an a libertății sunase pentru Elveția la 1 ianuar 1308 și la 15 a acestei luni, până a nu sosi încă veste la împăratul, el află stricarea armiei sale în Turinga; porunci îndată o nuouă strângere de oști, vesti că va mergi însusi în capu...	244
Costache Negruzzi	Împăratul Albert	O femeie săracă, care trecea, alergă spre el și șeful imperiului german își dete duhul în brațele unei cerșătoare care îi ștergea sângele cu strențe. Această întâmplare a întârziat campania, dar duca Leopold, fiul său, să gătea de război; după poruncele sale, contele Othon de Strassberg se găti a trece Brunegul cu patr...	230
Costache Negruzzi	Împăratul Albert	Prin urmare, li să porunci să nu cuteze a se lupta pe pământul de Schwitz. Ei s-au dus, au mers o parte din noapte și s-au așăzat într-un codru de brazi ce era pe vârful unui munte, pe pământul de Zug. A doua zi, în faptul zilei, confederații văzură strălucind lancele austrienilor. Din partea lor cavalerii văzând micul...	204
Costache Negruzzi	Împăratul Albert	Soldații înspăimântați se uitară unul la altul și, văzând că nu putea da moarte pentru moarte, s-au cuprins de groază și începură a da înapoi, în momentul acesta, avangarda turtită de măciucele căptușite cu fer a păstorilor dete îndărăt în neorânduială. Duca Leopold se socoti încongiurat de oști număroase, porunci, sau...	243
Costache Negruzzi	Împăratul Albert	Topitul zâpedelor îmflase apa Schachen care luasă o casă cu ea. în mijlocul râsipurilor, Tell văzu plutind un leagăn și auzi țipetile unui copil, să aruncă îndată în șiroi, prinsă leagănul și îl împinse la mal, dar când era să iasă și el, lovirea unei bârne îl ameți și să făcu nevăzut. Sunt oameni aleși, a cărora moart...	61
Costache Negruzzi	Vergiss-Mein-Nicht	Viața este în trecut și în viitor: dorință și căință, în cea întâi jumătate a vieții omul încă nu trăiește și apoi începe a muri. Conștiința ticăloșiei noastre ne depărtează pururea cu privirea înainte sau înapoi; fericirea o vedem tot dincolo de orizonul nostru. Cu ce nătângie ne ținem de cele mai mici suvenire! Ce în...	206
Costache Negruzzi	Vergiss-Mein-Nicht	După trei ani el s-a înturnat bogat și vestit. Multă vreme înaintea înturnărei sale, Măria auzise numele lui amestecat cu lauda și amirarea; și, prin o nobilă încredire, ea știa că nici lauda nici amirarea nu dasă amorezului ei atâta fericire și trufie precât îi va da cea întâi căutătură a junei fete ce-l aștepta de at...	209
Costache Negruzzi	Vergiss-Mein-Nicht	Când îți trebuie ca să tinzi bogate covoare subt picioarele ei — ce s-ar răni atingându-să de pământ — sau să reverși în preajma-i parfumuri mai puțin mirositoare decât răsuflul ei. Slava e de dorit când poetul poate pune pe o frunte blondă și parfumată cununele ce cad pe fruntea lui, când laudele ce îi dau lui ajung, ...	211
Costache Negruzzi	Vergiss-Mein-Nicht	Voi să strige, apa îl înădușă; să cufundă și apa își reluă cursul, și râul rămasă neted ca o sticlă. Măria a murit fecioară Într-un schit de călugărițe. Au tălmăcit tristul adio a lui Heinrich și floricica albastră au numit: Vergiss-mein-nicht, adecă: Nu mă uita!	45
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Țarul Alexie Mihailovici poftise la Moscva pre Macarie, patriarhul Antiohiei, precum, și pre Paisie, patriarhul Alexandriei, pentru înjghebarea soborului universal ce trebuia să judece pre Nicon. Macarie plecase din ierarhia sa cu totul pentru alt scop și poftirea marelui Alexie la sobor o priimi când acum se afla în R...	212
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	El era scris în limba arabă cu litere siriene cum se obicinuiește la maroniți. Societatea Londrei pentru tipărirea traducțiilor din limbile orientale a tipărit în urmă traducția lui Belfur despre călătoria lui Macarie. Pentru a da cetitorilor noștri o idee de scrierea aceasta vom arăta parte din aceea ce privește pre R...	201
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Privirea lui nu se înturnă la alte obiecte. Paisie, folosindu-se de aflarea în Constantinopoli a celuilalt patriarh, depărtă cu solemnitate de biserică pre unul din mădularii clerului, care în putere stăpânea multe ierarhii și se poreclea patriarh. El se numea Chiril, de neam spaniol. Arhidiaconul Pavel îl văzu la Gala...	212
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Iată descrierea audiinței patriarhului la domnul de atunce, Vasilie Lupul, precum ne-o spune însuș arhidiaconul: „Marți dimineață la opt șubat (fevruarie) înălțimea sa beiul înștiința pre al nostru stăpân patriarh că se găti a se vede cu el, și pe la amiază veni silihdarul într-o trăsură fără roate, ce se cheamă în lim...	203
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Noi i-am înfățoșat și alte osemine daruri din deosebite locuri, câteva moaște de mult preț a celor doisprezece apostoli, luate iarăși de la Constantinopoli, maica orașelor. Pintre sfintele rarități, căpătate cu bani, era și o picătură de sânge a sf. Gheorghe, puțin păr a muceniței Anastasiei, care izbăvește de vătămare...	235
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	După prânz, patriarhul fu dus iarăși cu sania la monastirea unde găzduia. Iată ce spune Pavel de domnul Vasilie: „Înaltele însușiri a beiului, mintea și cunoștințile sale, superioritatea sănătoasei lui judecăți, adâncele lui științi de înțălepciunea cărților vechi și nouă, atât în limbele străine cât și creștinești și ...	238
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	El tipări un mare număr de cărți bisericești, de slujbe duhovnicești și tâlcuiri la ele. Pentru poporul său moldovenesc tipări cărți în limba românească. Mai nainte norodul își cetea rugăciunele serbește, care seamănă cu rusește; începând din Bulgaria, în Serbia, Valahia, Moldavia, țara cazacilor și Muscovia, pretutind...	202
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	însă el niciodată nu hotărăște moartea pentru cea întăi vinovăție. Pre vinovat numai cât îl schingiuiesc, îl bat cu bicele și îl pun la stâlp; apoi îl slobod. La a doua greșală îi taie o ureche: la a treia, cealaltă; numai după a patra îl omoară. Noi însăși am fost marturi de trăsurile caracterului acestui norod, care ...	213
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Amândoi stăpânitorii se aprinseră de mânie auzind de aceasta și încredințară lui Megas-logofătul înseninătoare putere ca la treizeci mii de ostași, ca să meargă cu ei împrotiva lui Vasilie și să-l omoare. Logofătul știu a se alcătui cu ei, încredințându-i că el și ei au tot același gând. El se vorbi cu capiteniile armi...	205
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Pân a nu purcede din Iași, domnul Vasilie pedepsi cu moarte pre trei șefi ai armiei sale. Unul din ei era serdar-elascher. Vasilie îi era naș și doamna nașă, și ei îl iubea foarte mult. Beiul nu ascundea de el nici o taină și avea către el cea mai mare bunăvoință. El îl trimise o dată ambasador la riga ungurilor Racot ...	214
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Pricina urei lor era mai ales pentru că nepotul lui Vasilie, a cărui nume nu-mi vine în gând, necinsti patru mii de fecioare(!). Rudele lor se jăluiră: era cu neputință a se tăinui nelegiuirea lui, pentru că el năvălea noaptea în casele lor și silnicea fetele; las că era vinovat și de alte răutăți. Trei ani logofătul p...	212
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Vasilie plecă din Iași în gioia săptămânii mari. De nu trimitea pre nepotul său cu oaste ca să strice podul cel mare ce era în drumul dușmanilor, ei îl apuca încă în țara lui. Cu aceasta câștigă câteva zile, pană ce ei așezară podul și acum era târziu de a mai pune mâna pre el. Să fi văzut cineva spaima și groaza ce s-...	216
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Pe pecetea lor este un cap de vițel. Numele beiului era Giorgi (Gheorghe) și părinții și străbunii lui au avut mai de mult vrednicie domnească, iar obștește le zicea Stefanos. Magnații, oștea și norodul i s-au supus, pentru că el era de nația lor. Pricina urei lor asupra lui Vasilie urma pentru că el era de nație grec ...	240
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Cum priimi vestea aceasta, noul bei se găti să întâmpine pre dușman cu ostile sale, și abia ieșise împrotiva lor cu regimentele ungurești și muntenești și din nou trimise să ceară ajutor, în vremea aceasta se apropii avantgarda cazacilor ce se cheamă aici satragi (ceahragi) în număr numai de trei mii și respinse oastea...	219
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Când G. ștefan Voievod începu a împușca în ei din șese tunuri și darabanii din pușcele lor, cazacii într-un clip s-au sculat, au deschis foc din unsprezece tunuri, au dat busta înainte, slobozind pușcele; apoi, scoțând săbiile tăieră pre toți darabanii, între aceste, artileria grea împroșca în toate părțile și nu mai r...	222
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Domnul Vasilie fu chiemat de la Cameniță și se înturnă în capitala sa la 28 april. Cazacii îl întâmpinară cu pompă, împușcând din 11 tunuri a lor și din 6 luate de la protivnici. El începu, iarăși a domni, dar nu pentru mult. Plecă cu Timofei asupra dușmanilor. „După praznicul înălțării lui Hristos priimirăm veste că V...	202
Costache Negruzzi	Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva	Ostașii lui Vasilie și a lui Timofei au năvălit ca lei în ei, făcându-și drum până la cortul beiului. Au rănit pre Matei cu un glonte la picior și i-au împușcat și calul. El s-a apărat cu sabia pană ce a început a însera, atunci, scoțându-și ciubota din piciorul rănit, încalecă pe alt cal urmând a se apăra. Toată oaste...	210

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.