Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
Mihail Sebastian	Accidentul V	Rămăsese celebru între pictori un mic Balcic albastru, agreabil desigur, dar nu extraordinar nici față de celelalte lucrări ale ei – și pe care ea îl vânduse cu suma fabuloasă de 50 000 de lei. Când se întâmpla să expună într-o expoziție colectivă, la Salon, la Grupul nostru, tablourile ei se distingeau ușor de celelal...	220
Mihail Sebastian	Accidentul V	“Client” era cuvântul care revenea mai des în limbajul ei, și pe Paul îl îngrozea dublul înțeles al vorbei. “Ce fel de client?” o întrebase odată cu brutalitate, privind-o drept în ochi. Ea se clătinase sub oribila injurie, ca pălmuită, și izbucnise într-un plâns zguduit, disperat, pe care el abia reuși să-l potolească...	208
Mihail Sebastian	Accidentul V	— Înțelege, dragă Ann, nu-ți vorbesc ca un om gelos, ci ca un prieten îngrijorat. Un artist nu are dreptul să facă publicului concesiile pe care le faci tu cumpărătorilor. Trebuie să fie mai puțin abordabil, mai mândru, mai orgolios, mai singuratec. Ea asculta cu luare-aminte și părea că aprobă tot, că înțelege tot, da...	204
Mihail Sebastian	Accidentul V	S-o asculte vorbind pe Ann fusese pentru el în primele timpuri o plăcere plină de surprize. I se păruse la început că e foarte vorbăreață, dar cu vremea observase c	30
Mihail Sebastian	Accidentul VI	ERA O SALĂ MICĂ, ÎNGUSTĂ, CU tavanul negru de fum, cu bănci de lemn, cu o ușă ce se deschidea și se închidea mereu. În prag apăreau aceleași figuri agitate, aruncau o privire grăbită înăuntru și dispăreau. Dacă n-ar fi fost magistrații și grefierul în robe negre, Nora n-ar fi crezut că se află cu adevărat într-o sală d...	208
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Paul se ridicase de la locul lui. Nora avu impresia că o zărise și că vine spre ea. Încremenise ca o elevă care simte că profesorul a văzut-o de pe catedră copiind, și acum aștepta să izbucnească scandalul inevitabil. Nu. S-a speriat prostește, fără motiv. Paul n-a văzut-o și de altfel nici nu se uită încoace. S-a dus ...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Ar vrea să înțeleagă despre ce e vorba. Ar vrea mai ales să-l poată privi pe Paul din față, în timp ce vorbește. S-ar zice că lucrurile pe care le spune el pasionează. Se întâmplă să întoarcă uneori capul spre un avocat de pe banca adversă, care îl întrerupe, și atunci Nora poate citi în ochii lui indiferenți o sclipir...	215
Mihail Sebastian	Accidentul VI	“Un bărbat cu care te-ai culcat într-o noapte din întâmplare și pe care, pe urmă, nu-l mai vezi niciodată.” își spune în gând lucruri oribile, care o înspăimântă și pe care totuși încearcă să le gândească cu indiferență. — Mai rămâi aici? Poartă o cravată roșie, cu un desen negru și cu nodul tot prost făcut. E primul l...	214
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Nimic pe figura lui ștearsă nu arată nici curiozitate, nici bucurie, nici necaz. Îi fusese teamă că venirea ei îl va supăra. “Nici măcar atât, nu, nici măcar atât. E ca și cum n-aș fi…” Se înserează, ninsoarea a încetat, dar e foarte frig. — Nu trebuie să crezi că am venit să te caut, începe tot ea să vorbească. Trec p...	207
Mihail Sebastian	Accidentul VI	La început nici n-am înțeles ce scria acolo. Ai un scris încurcat, dar eu sunt obișnuită cu toate caligrafiile… Ți-am spus că sunt profesoară… Mi-am închipuit în cele din urmă că T.c. II trebuie să fie Tribunalul de comerț, secția doua. Nu credeam că am să viu. Nici n-aș fi putut. Marți după-masă, de la trei la cinci, ...	201
Mihail Sebastian	Accidentul VI	“Dacă aș pleca acum, cred că nici n-ar băga de seamă că nu mai sunt lângă el”, se gândește Nora. E poate și cel mai cuminte lucru pe care-l poate face. Nu e supărată, nu e jignită, dar își dă seama că omul ăsta e un străin și că nimic nu-l poate smulge din tăcerea lui. “Orice aș spune, orice aș face, privirea asta n-am...	203
Mihail Sebastian	Accidentul VI	- puțină intimitate. Mergeau pe chei în sus, de-a lungul unei Dâmbovițe de decembrie, pe care amurgul, frigul, iarna o făceau mai puțin murdară. Se aprindeau primele felinare de seară, și umbrele lor pe apă erau albastre la acel ceas încă nedecis. — Ai putea să mă detești, Nora. Oameni ca mine n-au dreptul să se ameste...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Azi-dimineață încă un mi se părea prea târziu pentru a fugi. Și acum, uite, acum, încă mai e timp. De ce m-ai căutat? Ar trebui să uiți că ne-am întâlnit. Ar trebui să ștergi din amintirea dumitale ziua de ieri. — Și noaptea? întrebă Nora, mai mult pentru ea. — Da, și noaptea. Suntem destul de serioși amândoi pentru ca...	204
Mihail Sebastian	Accidentul VI	— Încearcă să le dai. — Nu înțeleg. — Spuneai adineauri că nu ai nimic de dat. Totuși, îți rămân câteva zile libere… dumneata le zici pustii… Dă-le cuiva… Poate se va găsi un om care să le primească și să facă ceva din ele… El se opri din mers, și sub bătaia felinarului sub care se aflau o privi pe Nora, probabil ca să...	207
Mihail Sebastian	Accidentul VI	— Pe urmă, am renunțat. La ce bun? Mi-e prea lene, e prea complicat și simt mai ales că e inutil. Cred că nici n-am bani destui. Erau pe Podul Elefterie. Se rezemaseră de parapetul podului și priveau înainte spre cele două mari artere ce se deschideau în unghi în fața lor; la stânga, bulevardul Elisabeta, luminat, cu d...	201
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Și pe urmă, deodată, luându-i de mână și silindu-l să se întoarcă spre ea, îi spuse privindu-l în ochi: — Vino cu mine în munți, să facem schi. Îl privea prea fix pentru ca el să-i poată și de astă dată răspunde cu o tăcere. — E o copilărie, Nora. — De asta ți-o și propun: pentru că e o copilărie. Ascultă-mă, Paul: dă-...	213
Mihail Sebastian	Accidentul VI	“Abandonată” era un cuvânt care îi dădea copilărește lacrimi. Din fericire, el e prea obosit sau prea neatent, ca să observe. — Mă gândeam și eu să plec, dar nu știam unde… Poate la Predeal, la tabăra de schi de la Onef… Dacă aș fi găsit tovarăși de drum, aș fi preferat să urc în grup mic la o cabană… La Ialomicioara, ...	207
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Și totuși, un moment, plecarea i se păruse posibilă… — De ce te încăpățânezi, Paul? Ești un om care ai pierdut la toate jocurile. Singur spuneai adineauri: “Eu n-am nimic să dau, nimic să pierd”. Ei bine, pentru că în niciun caz nu mai poți pierde, pentru că nu mai ai ce risca, primește plecarea asta ca pe un joc și la...	248
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Mai mult din superstiție. Ca să conjur soarta. Ca s-o păcălesc. Mi se pare că, îmbrăcată altfel, n-o să mă recunoască, o să mă confunde cu altcineva, o să treacă pe lângă mine fără să mă vadă… Dumneata, care ești un om superstițios, de ce nu ai superstiția de a începe ceva din nou? De ce nu vrei să faci un lucru pe car...	228
Mihail Sebastian	Accidentul VI	— Ridică mâna dreaptă în sus, vrei? îl rugă Nora. El se supuse cu bunăvoie, dar cu oarecare stângăcie. Se vedea în oglindă măsurându-se cu lungimea schiurilor, mult mai înalte decât el. Botul schiului îi ajungea în podul palmei. “Trebuie să fie cu cel puțin 40 de centimetri mai înalt decât înălțimea omului”, îi explică...	206
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Te împiedică puțin la telemark, dar n-o să începi din primele zile să faci exerciții de telemark. Principalul e să ai bocanca bine angrenată pe schi… Un vânzător îl chemă pe Paul într-o cabină de probă ca să încerce costumul de schi și bocancii. — Mă chemi când ești gata, îi spuse Nora. Îi era teamă să-l lase singur. L...	209
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Îi vorbea vânzătorului, dar în fapt i se adresa, fără să-l privească, lui Paul. Va protesta? O va dezminți? — Astă-seară. “La urma urmelor, nu va fi cea mai mare prostie din viața mea”, își spunea Paul privindu-se acasă, în oglindă. Chipiul albastru de stofă, cu cozorocul scurt și rotund, semăna cu o șapcă de liceu. Bu...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Cine e omul acesta tânăr din oglindă, cu chipiul lăsat pe frunte, cu gâtul gol, cu haina de stofă aspră, închisă până sus? Nu cunosc. Mi se pare că l-am mai văzut pe undeva, dar nu-l cunosc. “Am făcut până astăzi, își spune Paul, atâtea prostii rezonabile, și toate au ieșit prost… Voi face în sfârșit o prostie stupidă,...	233
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Arcul e prea nou, și resortul funcționează greu. La piciorul drept a mers în cele din urmă, dar la cel stâng rezistă încă. În genunchi, cu chipiul dat de necaz pe spate, îndârjit de rezistență. Paul se luptă cu acel arc prea scurt sau poate prea puțin flexibil. În această luptă, îl surprinse soneria de la intrare. Cine...	208
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Nimeni nu-l putea scăpa din încurcătură. “Poate Nora, dacă aș izbuti sa mă târăsc până la telefon și să o chem.” Dar nici Nora, căci — își aduse aminte – cheia era în broască pe dinăuntru, și el nu-i putea deschide. Soneria tăcea din când în când (“Poate a plecat, poate s-a dus”), dar pe urmă reîncepea să sune cu o ins...	209
Mihail Sebastian	Accidentul VI	De unde veneau? De ce veneau? Le ținea în mână cu un sentiment nedeslușit de întârziere, de inutilitate. Poate că e o greșeală… Poate că nu sunt pentru el… Nu avea curajul să le mângâie. Le simțea departe răsuflarea rece, fără putere. Flori de zăpadă. Totuși, înclinarea lor pe creanga ușor îndoită sub greutatea buchete...	201
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Acum, erau acolo ca niște jucării stricate… Cât de stupid, sau cât de nenorocit trebuia să fie, pentru ca un moment măcar să se fi lăsat antrenat în această plecare absurdă… Ann revenea. Florile trimise înainte întrebau, pentru ea, dacă poate reveni. “Nu știu, Ann, nu știu. Cred că nu trebuie. Cred că e mai bine să nu ...	215
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Mai e încă timp, mai e încă timp… Se ridică de la locul lui, ca să ridice florile căzute, și abia atunci își dădu seama că merge șchiopătând, cu piciorul stâng în bocancă și cu cel drept desculț. Chipiul, haina albastră de schior, pantalonii lungi, fixați jos pe gleznă cu o bandă de elastic, totul i se părea acum carag...	211
Mihail Sebastian	Accidentul VI	Cred că le-ai primit. Aș vrea să-ți fi făcut plăcere. Mi se părea, când ne-am oprit în Piața Senatului, în fața florăriei, mi se părea că te uiți la liliacul din vitrină cu nu știu ce zâmbet trist. Mă gândeam să nu-ți spun că vine de la mine, dar pe urmă m-am răzgândit. Nu vreau să-ți dau enigme de dezlegat înainte de ...	150
Mihail Sebastian	Accidentul VII	LUĂM BILETE PENTRU BRAȘOV, îi strigă Nora de departe când îl văzu coborând din mașină. Un hamal se oprise să-i ia schiurile din mână, și el era gata să i le dea, când Nora se apropie de el. — Asta nu. Schiurile le duci singur pe umeri. Cine crezi că o să ți le poarte pe munte? Îl ajută să-și fixeze rucsacul și îi arătă...	208
Mihail Sebastian	Accidentul VII	“Să avem răbdare”, îi șoptea vocea ei de profesoară. “Vom îndupleca această frunte de rebel.” Și se simți pentru prima oară sigură de ea lângă acest bărbat tăcut. Peroanele vuiau de lume. Glasuri tinere de studenți și soldați, care plecau în provincie, dădeau întregii gări un sunet de vacanță. Grupuri de schiori se gră...	218
Mihail Sebastian	Accidentul VII	Apoi izbucniră amândoi în râs. Nora, rămasă puțin în urmă, surâdea de această primă victorie: îl auzea în sfârșit râzând. Era un tren personal de noapte, semănând mai mult cu un convoi decât cu un tren. Avea zeci de vagoane, care se auzeau tamponându-se unul de altul, până departe, spre vagoanele din urmă, pierdute în ...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VII	“Așadar am plecat… așadar am plecat”, își spuse în gând de câteva ori, urmărind cu privirea în întuneric un punct fix, în care i se părea că mai poate desluși ceva din câte rămâneau în urmă. Nu cunoștea pe nimeni în vagonul acela de schiori, dar avea impresia că-i poate tutui pe toți. Vorbeau tare, se strigau pe nume, ...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VII	“Il n’y a rien qui puisse remplacer, dans une ascension difficile, l’usage des peaux de phoque. L’incommodite apparente du procede est largernent rachetee par l’assurance et la stabilite acquises.”[3] Nora ascultă cu surâsul ei răbdător lectura întregii pagini. Singură în acel grup de schiori pasionați, își păstra lini...	216
Mihail Sebastian	Accidentul VII	Nora îl privea dormind. Se prefăcuse multă vreme că citește, dar acum, când se știa în sfârșit apărată de somnul lui, își ridicase ochii din carte și îl privea. Trecuseră de Câmpina, poate chiar de Comarnic. Nu mai ardeau în vagon decât luminile albastre de noapte, toată lumea părea că doarme, cu o singură răsuflare re...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VII	Se trezea în mijlocul nopții, sub privirea ei atentă, sub ochii ei deschiși mari, fixați asupra lui, și o întreba răstit: “Ce vrei?” Ea răspundea mereu la fel: “Nimic. Vreau să dormi.” Poate că la fel i-ar răspunde și bărbatului care doarme acum în fața ei și pe care îl privește de atâta timp. “Vreau să dormi. Vreau să...	212
Mihail Sebastian	Accidentul VII	De la fereastra vagonului, își roti privirea înapoi spre creasta Omului, pierdută în nori, ca într-o imensă avalanșă de zăpadă, și căută prin neguri punctul depărtat unde știa că trebuie să fie cabana. Acolo ar fi vrut să urce sau poate în partea cealaltă, mai jos, spre Ialomicioara, spre Bolboci. Dar pe oriunde ar fi ...	203
Mihail Sebastian	Accidentul VII	“Și mai depărtat”, adăugă în gând. Începea să se lumineze de zi și ar fi vrut ca ziua aceasta care începea să-i găsească departe, cât mai departe. Ferestrele deveneau albastre, fumurii. Ieșeau din noapte ca dintr-un lung tunel.	38
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	URCASERĂ PÂNĂ LA POIANA Brașovului cu “șenila”, un camion cu roțile frânate de lanțuri, ca să nu se împotmolească în zăpadă. — Cred că Poiana e locul cel mai nimerit, spunea Nora. Ar fi trebuit să mă gândesc la asta din primul moment. E deschisă, e largă, are pante dulci. N-ai fost niciodată? Nu cunoști regiunea Brașov...	204
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Se uită la ceas și făcu repede o socoteală: “Îl cunosc de treizeci și șapte de ore”. Era singură cu el în acest camion deschis, care îi ducea prin pădurea de dimineață, era singură cu el, și nici măcar nu știa dacă are dreptul să se rezeme de brațul lui. — Într-adevăr, cred că Poiana e o bună alegere. O să vezi. Sper s...	216
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Din cauza gerului din zori, zăpada avea o crustă subțire de gheață, și schiurile alunecau fără moliciune, cu un sunet aspru, lăsând în urma lor o pulbere de sticlă. La cabanele mari nu era într-adevăr de găsit niciun loc, iar vilele mici nu se treziseră încă din somn. Nora bătu totuși la ferestrele lor oblonite, dar vo...	217
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Cât despre șenilă, viitoarea cursă de întoarcere era abia la amiază și riscau astfel să-i prindă din nou noaptea în tren. “Nu știu dacă are să reziste”, își zise Nora, gândindu-se la lipsa lui de convingere. Îl găsi la Sași, în sala de mese, în fața unui afiș bătut în perete. “Biserica Neagră. 23 decembrie 1934. Ora 8,...	207
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Nu e de găsit nicio cameră. M-am gândit o clipă să mergem mai departe spre Făgăraș, dar mi se pare că e mai simplu să rămânem tot pe aici. Cunoști Postăvarul? — Unde e? — Acolo. Îi arăta cu mâna o perdea de nori, ce cădea până jos la liziera pădurii din față, acoperind cu totul orizontul. — Înalt? — Cam o mie opt sute ...	222
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	— Nu l-am mai văzut de o săptămână, le spuse portarul. De când cu zăpezile astea, am și uitat cum arată la față. Parcă a pierit de tot. Drumul era marcat de dreptunghiuri colorate – o dungă roșie și două albe – ca niște mici drapele vopsite pe copaci și pietre. Se vedeau în pădure, la cotituri, ca o fluturare de batist...	209
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	— E frumos? — E prea frumos. Puțin prea frumos. Parcă a fost făcut într-adins, pregătit dinainte; brazii sunt prea mulți, zăpada prea mare… Și tăcerea, tăcerea asta colosală… Ascultară amândoi, încercând să prindă de departe, de cât de departe, un sunet, un trosnet, un pas… dar nimic nu trecea prin vasta încremenire. —...	219
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	“Totul e să urcăm, să urcăm mereu.” Nu mai întâlniseră de câtăva vreme niciun semn. Micile drapele albe-roșii se făcuseră tot mai rare, și acum pieriseră de tot. — Poate le-a acoperit zăpada. — Da, poate… Lumina scăzuse. Zăpada era acum fără strălucire, mai mult cenușie decât albă. E totuși prea devreme ca să însereze,...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	— Ți-e frică, Nora? — Nu. Cred că nu. Mi-e frig. Și aș vrea să ajungem. Vocea lui era joasă, gravă, intensă. O simțea caldă pe obraz. — Unde să ajungem? Nu vrei să rămânem aici? Să nu mai plecăm niciodată, să nu mai ajungem niciodată? Să ne oprim… Să ne oprim… Nora întoarse înfiorată capul spre el. Era ceva șuierat, su...	215
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Cabana S.K.V. fumega încă printre brazi, ca pe urma unui incendiu abia stins. Norii curgeau ca o lavă ușoară, jos spre Poiana. Aburi răzleți rămăseseră în urmă agățați de stânci, de copaci… Nora și Paul ieșeau din nori, ca dintr-o altă iarnă. Dinspre cabană, se auzeau voci, un clopot de cai, un zgomot de ferăstrău. Cin...	221
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Ar fi vrut să-i spună omului din prag: “Noi ne cunoaștem, ne-am mai văzut”, dar simți dintr-o dată pe umeri întreaga apăsare a rucsacului, ca o durere trezită din somn. Hainele erau grele, ude. Bocancii îi simțea de fier. — Eu mai departe nu merg. Să intrăm… să ne odihnim… Era o sufragerie mare, cu mese de lemn, cu fer...	210
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	suntem dimineața? suntem seara? Nu-i venea să creadă că rătăciseră atâtea ore în pădurea cu nori. Cineva le aduse căni mari, albe, cu ceai. — Știi, Paul, ar trebui să ne grăbim. Să nu ne apuce noaptea pe drum. Îi arătă o hartă bătută în perete: drumul de la Poiana până sus era desenat cu o linie groasă albastră șerpuit...	209
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Locuri libere nu erau decât în dormitorul comun. — Dacă stați mai mult, după sărbători poate să vă dăm o cameră cu două paturi, le spuse omul care-i conducea. Mergeau după el, resemnați, în tăcere. “Dormitorul” era o lungă magazie de bârne. În mijlocul încăperii ardea o lampă cu carbid. — Foc nu se face? întrebă Nora c...	202
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Totdeauna am așteptat patul ăsta, oboseala asta, noaptea asta. Aș vrea să fie o noapte lungă. Promite-mi că va fi o noapte foarte lungă. Vorbea încet, rar, cu ochii deschiși. Nora îl mângâie pe frunte. — Paul, cred că ai febră. Se duse spre patul ei să caute în rucsac tubul cu aspirine, dar pe urmă se răzgândi. “Mai bi...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	“Umbre, numai umbre”, spuse Nora. Nu reușea să distingă nicio figură. Până și vocile aveau ceva nedistinct, monoton, parcă ar fi fost o singură voce, vorbind de la depărtări diferite. “Poate am dormit”, se gândi ea. În orice caz, câtva timp nu mai simțise mirosul de carbid, și acum îl simte din nou. Lampa se clatină în...	205
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Din cabana mare se auzeau voci, zgomot de pahare, râsete. Trecu pe sub ferestrele luminate, și pe urmă întoarse spre dreapta, printre brazi. Câinele cabanei se feri din calea ei, mârâind, gata să latre. Îl mângâie în trecere pe blana lui ciobănească, pe urechile lui mari. Toate se depărtau ca printr-o pânză de somn – v...	209
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	În urma ei simțea încă acea oribilă lampă da carbid legănându-se și așteptând o “oră 11”, care nu va veni niciodată. Se opri și încercă să-și adune gândurile. Trebuia să fie pe versantul celălalt al muntelui un drum care să coboare spre Timiș. “La ora asta, Nora? Ești nebună?” Își amintea, parcă, să fi văzut undeva pe ...	208
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	“Dacă nu opresc, sunt pierdută”, își spunea Nora, dar i se părea că e vocea unei alte Nore, rămasă în afară de vis și privind de acolo, ca prin fereastră, lucruri pe care nu le înțelegea. Încercă să se smucească spre dreapta cu o mișcare de răsucire, care rămase însă fără răspuns: umerii, genunchii erau ca niște clape ...	216
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	Imaginile care un moment se amestecaseră confuze, ca un vis într-alt vis, se topeau în întuneric. Nu se auzea de nicăieri niciun glas, niciun foșnet. Nora căută lanterna pierdută în cădere, dar nu o găsi. “Dacă aș avea o lumină, m-aș întoarce la cabană.” Îi era cu neputință să-și dea seama unde se află. Era o poiană de...	216
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	“Să ținem ochii deschiși, Nora, și să mergem. Cât vom putea. Până unde vom putea.” Nu-și simțea decât rana de la tâmplă, sângerând. Era singura senzație care mai stăruia în somnul greu cu care se lupta: “Și totuși merg, știu bine că merg, îmi dau seama că merg”. Se lovea uneori cu genunchii, cu mâinile de copaci, dar e...	211
Mihail Sebastian	Accidentul VIII	“Toate astea nu pot fi adevărate”, spunea Nora, Era mereu același vis absurd, care nu se mai termina. Se auzeau voci dinăuntru și pe urmă o tăcere mai mare. Ușa se deschise din nou și, din prag, omul cu felinarul îi făcu semn să intre.	45
Mihail Sebastian	Accidentul IX	NORA RAMASE CÂTEVA CLIPE în prag, ezitând să intre. Era lumină, era cald. Își duse mâna la gât, ca să-și ia fularul de lână, și nu-l găsi. “L-am pierdut, probabil, pe drum.” Lângă fereastră erau o masă și o lampă cu glob alb. Cineva ședea acolo într-un fotoliu și o privea, iar în picioare, puțin în umbră, era omul eu f...	227
Mihail Sebastian	Accidentul IX	Două brațe puternice o ridicau de jos, cineva trăgea un fotoliu spre cămin. Ca prin ceață, întrezărea în gura căminului butuci mari de jar arzând fără zgomot. Mâini atente, sigure îi scoteau tunica udă de zăpadă și îi puneau pe umeri o haină groasă de catifea – poate o haină de vânătoare - care mirosea slab a foi de tu...	201
Mihail Sebastian	Accidentul IX	Acum, când nu mai era în bătaia flăcărilor, fruntea îi era palidă, dar ochii – mereu vioi, în albastrul lor copilăros. Nora își aminti că văzuse din prag un ceas, dar nu mai ținea minte unde și îl căută cu privirea. — Cât să fie oare ceasul? — Nouă jumătate. Ea repetă cuvintele, fără să le înțeleagă. “Nouă jumătate”… C...	207
Mihail Sebastian	Accidentul IX	Când am vrut să mă întorc, n-am mai găsit drumul. Mi-au alunecat schiurile, am căzut. Aveam cu mine o lanternă, care s-a spart sau, poate, s-a pierdut… Pe urmă nu știu ce a mai fost. Am mers, am mers… Rămase câtva timp tăcută, și pe urmă întrebă cu oarecare neliniște: — E departe? — Ce? — Cabana Turingului. — Câteva su...	204
Mihail Sebastian	Accidentul IX	— Trimitem pe cineva să-l aducă. Nora rămase un moment la îndoială, gata să primească, dar pe urmă refuză. — Nu, nu pot să rămân. — De ce? — Pentru că nu sunt singură. Am plecat fără să spun că plec. Trebuie să mă întorc. Poate a băgat de seamă că lipsesc, poate mă caută… — Soțul dumneavoastră? Nora se uită la el, surp...	205
Mihail Sebastian	Accidentul IX	Nora îl recunoscu după statura lui înaltă de uriaș. Aducea pe brațe câțiva butuci pentru foc. Era îmbrăcat cu un surtuc vânătoresc, închis până sus, ca o haină neagră de pastor. În picioare avea cizme înalte, iar pe umeri o curioasă pelerină de stofă cenușie, largă, cu o glugă lăsată pe spate. Băiatul blond îi vorbea î...	203
Mihail Sebastian	Accidentul IX	Pe urmă se scutură din această tristețe și adăugă scurt, cu îndârjire, ca și cum ar fi amenințat pe cineva: Dar îi voi avea! Nora zâmbi. — Când? — În martie. La sfârșitul lui martie. — Să avem deci răbdare. De ce să ne grăbim? E urgent? O paloare străvezie trecea peste figura lui, fără să-i acopere însă ochii, rămași c...	209
Mihail Sebastian	Accidentul IX	Desenul era fin, estompat, parcă puțin șters de vreme. Gunther, revenind în cameră, o găsi pe Nora în fața acelui portret. — E mama, zise el. — Locuiește aici? Băiatul tăcu o clipă. Pe urmă, ca întors din depărtate gânduri, spuse: — Aici locuiesc numai eu cu Hagen. — Hagen? întrebă Nora, neștiind despre cine e vorba. —...	208
Mihail Sebastian	Accidentul IX	Da, poate… Din nou era în expresia lui ceva îndârjit, ca o amenințare adresată cuiva nevăzut. Pe urmă zâmbetul lui ironic aduse puțină pace pe acea figură de copil îngândurat. — Trebuie să știți că aici nu intră nimeni. Vreau să spun că nu primim pe nimeni. Faffner nu ne-ar lăsa. — Faffner? — Faffner e câinele meu. L-a...	203
Mihail Sebastian	Accidentul IX	— Pentru că nu mai înțeleg nimic… Mă credeam cu totul în cealaltă parte a muntelui, pe celălalt versant. Când am plecat, știu bine că am luat-o spre vârf, cu gândul să caut drumul care coboară la Timiș. Nu înțeleg cum am ajuns aici. — Rătăcind. Nora repetă cuvântul după el. — Da… Rătăcind… Gunther luă un creion și un b...	255
Mihail Sebastian	Accidentul IX	— Dacă ai ști câte s-au întâmplat! I se părea că nu l-a văzut de mult, că-l regăsește după o lungă despărțire și ar fi vrut să poată face pentru el ceva – un gest de tandrețe, unul de recunoaștere, un semn de înțelegere – dar tăcerea lui o descuraja. Îl luă de braț, ca să-l prezinte lui Gunther; băiatul însă ieșise făr...	218
Mihail Sebastian	Accidentul IX	— Uită-te la flacăra asta care arde… Seamănă ea cu o flacără adevărată? Unde ai mai văzut, decât în vis, o flacără așa de albastră, așa de ușoară… Uite, trec cu degetele prin ea, și nu arde. Nora, cu o mișcare vie, îl prinse de mână și îl opri la timp. — Paul, tu ai febră. Nu știi ce vorbești. Trebuie să te culci, să d...	208
Mihail Sebastian	Accidentul IX	Se auzea numai pasul greu al lui Hagen, care le aducea pâine și vin. Un butuc de jar se prăbuși în cămin cu un zgomot surd. Întoarseră toți trei capetele într-acolo: flăcările, un moment înviorate, se linișteau ușoare pe o grămadă arzătoare de cărbuni și cenușă. De afară, sub fereastră, se auzea o răsuflare grea, ca de...	202
Mihail Sebastian	Accidentul IX	— Un poem. A fost scris mai demult, de un austriac tânăr, mort în război. Se cheamă Ein Winterabend… O seară de iarnă… Și întorcându-se spre ei, îi întrebă: Nu vi se pare că seamănă cu seara aceasta?	38
Mihail Sebastian	Accidentul X	DIMINEAȚA ERA ÎNNORATĂ, DAR fără ceață. Ningea liniștit. Zăpada ștersese în timpul nopții pași și urme din seara trecută. Paul o găsi pe Nora afară, de vorbă cu Hagen. Faffner era culcat la picioarele lor. Când îl văzu pe el, se ridică încet, cu o lene majestuoasă de leu adormit. Hagen îi spuse un cuvânt într-o limbă n...	225
Mihail Sebastian	Accidentul X	— Până mâine cred că vă puteți folosi de ele. Mâine mă duc eu la Brașov după târguieli și vă cumpăr altele. În lumina de dimineață, Hagen era tot întunecat. Avea pe umeri aceeași pelerină de stofă cenușie, cu gluga lăsată pe spate. “Seamănă cu un pădurar și cu un preot în același timp”, gândea Nora, neîndrăznind să-l p...	211
Mihail Sebastian	Accidentul X	Așa! Acum, trage schiul stâng până în dreptul celuilalt… bun!… și împinge-l pe el înainte… Perfect. — Asta e totul? — Deocamdată, spuse Nora râzând. Paul era totuși încurcat. — Cu bastoanele ce fac? — Te sprijini pe ele, dar nu prea mult. Mai mult te ajuți, când tragi piciorul dinapoi înainte. Fă câțiva pași așa cum te...	204
Mihail Sebastian	Accidentul X	Dacă întârziați, are să vă aștepte. Rămase acolo, împreună cu Faffner, și îi privi un timp cum se depărtau. — Știi ce mă sperie la omul ăsta? îl întrebă Nora în șoapte pe Paul. — Știu. Pelerina lui neagră. — Nu. Ochii. Ochii lui albaștri. Și pe urmă, după o nouă tăcere, surprinsă de o asemănare pe care abia în momentul...	204
Mihail Sebastian	Accidentul X	I se părea amețitor de dreaptă. “Am să cad”, își spuse în gând. Ar fi vrut să ceară un răgaz, o amânare. Nu era prea greu pentru început? N-ar fi fost mai cuminte să înceapă cu lucruri mai simple? Ridică privirea spre Nora, dar nu îndrăzni să-i spună nimic. Citea pe figura ei o neîndurare de profesor, care a pus întreb...	237
Mihail Sebastian	Accidentul X	Ea îl striga de departe, de unde îi făcea semn cu mâna dreaptă ridicată în aer. — Prin urmare, a fost adevărat, zise Paul măsurând cu ochii imposibila distanță. Nora fu într-o clipă lângă el. — Bravo, Paul, Sunt mulțumită de tine. Sunt mândră de tine. Erau pe creasta unui alt val de zăpadă și aveau înaintea lor o nouă ...	203
Mihail Sebastian	Accidentul X	— Îți râzi de mine. — Nu, dragă Paul, vorbesc foarte serios. Nimic nu e mai solemn la schi decât prima cădere. Schiul se învață căzând. Ai să cazi de aici încolo de zeci de ori, de sute de ori. Prima cădere, însă, asta a fost. El se uită înapoi spre panta parcursă numai pe jumătate: lăsase în urmă două dâre paralele în...	213
Mihail Sebastian	Accidentul X	— Te ascult. — Ești profesoară. — Da. Sunt. Pe figura ei era un zâmbet de melancolie. — Cum îți spun ție elevele tale la școală? — Nu știu. Probabil: “Domnișoara de franceză”. — Ei bine, eu îți voi spune la fel. “Domnișoara de franceză”. Domnișoara mea de franceză. — Nu. Tu îmi vei spune mai simplu: Nora. Sau, dacă vre...	225
Mihail Sebastian	Accidentul X	Norul de zăpadă stârnit de trecerea lor îl acoperise și pe el, și acum nu mai era de găsit. Nora îl căuta cu atenție pe linia depărtată, unde-l știa, când îl văzu deodată răsărind mult mai aproape, pe o ridicare de teren pe care o urcase nu se știa cum din partea cealaltă și o cobora acum repede. — Prea repede, zise No...	203
Mihail Sebastian	Accidentul X	— Strigă. Întoarse capul spre pădure, își duse mâinile la gură și scoase un strigăt prelung: Uuuuuu… Nimeni nu răspundea din pădure, dar strigătul lui răsuna departe printre brazi. — Și acum, zise Nora, să revenim la vorbirea articulată. Spune, cum e? — Nu știu cum să spun. E ceva care întrece cuvintele mele. E ceva in...	228
Mihail Sebastian	Accidentul X	— Dacă ar ști bătrânul Grodeck!… zise el pe gânduri. Pe urmă porni pe schiuri mai departe. Nora nu avu timp să-l întrebe nici cine era bătrânul Grodeck, nici ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi știut. “Ciudate lucruri”, gândi ea. Aveau acum de urcat întreaga pantă înapoi. Nora îi arătă lui Paul cum trebuie să meargă în zig...	206
Mihail Sebastian	Accidentul X	— Eu renunț, zise el, după câteva încercări. Se trântise în zăpadă și își încrucișase brațele. — Eu însă nu renunț, răspunse Nora. Te rog să te ridici și să faci o întoarcere corectă. Nu plecăm de aici până nu o faci. Se întoarseră la cabană după ora unu. Paul era flămând, obosit și entuziast. — Mai bine rămâneam pe te...	213
Mihail Sebastian	Accidentul X	Ce era de neimaginat, de neregăsit, era tăcerea adâncă ce se făcea în el în acel moment. — Din fericire, nu durează, spuse deodată cu glas tare. — Ce? întrebă Nora surprinsă. — Nu știu cum să-ți spun. Căderea. Zborul. Șocul. E o singură secundă. Dacă ar fi două, poate am muri. Nora îl privi cu un surâs potolit. Cunoște...	202
Mihail Sebastian	Accidentul X	Nora, din urmă, îi corecta ținuta, făcându-i mereu aceleași observații. — Brațele mai apropiate… Capu-l sus… Nu te uita la schiuri… Privește drept înainte… Din toate părțile, zarea era închisă de o perdea alburie de nori. Nora se oprise pe loc. — Ce s-a întâmplat? întrebă Paul, mirat că nu mai aude din urmă glasul prof...	208
Mihail Sebastian	Accidentul X	— Trebuie să facem un program de instrucție. Până acum te-ai jucat, dar acum e timpul să înveți. Entuziasmul lui Paul scăzu dintr-o dată. — Ce vrei să învăț? îmi ajunge cât știu. Spusese aceste cuvinte aproape răstit. Era în el un fel de rea-voință de elev leneș, pe care Nora o cunoștea, de la școală, prea bine ca să s...	203
Mihail Sebastian	Accidentul X	întrebă Nora. — Nu. Am impresia că e simplu. Era totuși mai greu decât i se păruse privind, căci de la prima încercare căzu. În momentul în care voise să depărteze schiurile unul de altul, simțise în gleznă o rezistență neașteptată, ca și cum cineva i-ar fi pus piedică. Se ridică din zăpadă fără niciun cuvânt și porni ...	201
Mihail Sebastian	Accidentul X	Când intri în plug, nu întoarce schiul pe muchie: lasă-l plat cu toată talpa pe zăpadă. Paul se răzvrăti. — Nu, Nora, nu mai vreau. E prea complicat. Nu vreau să mai învăț. Cât știu mi-e de ajuns. Vreau să alerg. Vreau să cad. Ca azi-dimineață. Porni repede, de teamă să nu-l oprească ea, cu schiurile paralele, înclinat...	202
Mihail Sebastian	Accidentul X	— Ascultă-mă, Paul. Sunt două mari primejdii la schi: să crezi că e foarte greu și să crezi că e foarte ușor. Schiul nu e nici atât de greu cât credeai tu ieri, dar nici atât de ușor cât crezi azi. Ceea ce faci tu nu e nici măcar un act de curaj: e o nebunie. A face schi nu însemnează să aluneci orbește la vale. Trebui...	206
Mihail Sebastian	Accidentul X	Promiți? — Jur. Se întoarseră la cabană târziu, pe întuneric. Hagen îi aștepta în fața casei, cu un felinar pe care îl agita printre brazi, ca să le arate de departe drumul. Faffner îi întâmpină mârâind prietenește. În casă era cald, focul ardea cu flăcări mari în cămin. Un miros de ceai și de foi de tutun îi dădea căl...	214
Mihail Sebastian	Accidentul X	“Are ochi așa de albaștri și este totuși așa de întunecat!” gândi Nora. Era lângă etajera cu cărți, în fața acelui portret delicat de femeie, la care se uitase și aseară. — E mama lui Gunther? — Da. E tânără doamnă Grodeck. “Are ochii lui Gunther, dar nu are privirea lui”, își spuse Nora, amintindu-și expresia de tandr...	208
Mihail Sebastian	Accidentul X	Portretul despre care nu e voie să întrebi pe nimeni… Afară, câinele, care auzise voci, veni prin zăpadă până sub fereastră și se ridică cu labele pe zid, privindu-i prin geam cu ochii lui buni, umezi. Nora îi deschise ușa. — Intră, Faffner, înăuntru. Poate că știi tu să ne spui ce se petrece aici. Câinele se lăsă mâng...	227
Mihail Sebastian	Accidentul X	Noaptea lor de dragoste, singura lor noapte de dragoste, fusese o întâmplare, o neînțelegere, un lucru uitat, asupra căruia nu voia să revină. Legase cu el, la plecare, cu cea mai sinceră bună-credință, un pact sportiv, un pact bărbătesc, și era hotărâtă să-l țină. Noaptea trecută dormiseră unul lângă altul ca doi sold...	190
Mihail Sebastian	Accidentul XI	A DOUA ZI, NORA ÎL CĂUTĂ LA Turing-Club pe sasul roșcat de la S.K.V. Era hotărâtă să intre în vorbă cu el și să-i pună întrebări precise despre “misterele Grodeck”. Dar omul era de negăsit. Pe terenul de exerciții erau zeci de schiori – mai mulți chiar decât în ajun – și ar fi fost greu să descopere între ei pe omul cu...	202
Mihail Sebastian	Accidentul XI	Privea cu o ciudată și neputincioasă fascinație spre botul schiurilor, își dădea seama că e prins într-o cădere, care se accelerează cu fiecare secundă, și îi era totuși cu neputință să transmită schiului acea simplă apăsare care l-ar fi făcut să derapeze spre dreapta sau spre stânga și să se smulgă vitezei. — Trebuie ...	201
Mihail Sebastian	Accidentul XI	Îi dădea ordine scurte, seci, încăpățânate. “Ca un ofițer maniac”, gândi Paul cu necaz, dar se hotărâse să primească totul fără răzvrătire. — La loc. Nu e bine. Încă o dată. Se uită pe furiș la ea. Era serioasă, atentă, severă. Nimic n-o amintea pe femeia caldă, senzuală și puțin tristă, care dormise toată noaptea în b...	202
Mihail Sebastian	Accidentul XI	Îi auzea chiuind în urma lui, de la mari distanțe, și pentru că nu se putea feri la timp din calea lor, se arunca singur în zăpadă, la marginea drumului, lăsându-i să treacă. Ajunse la S.K.V. alb de sus până jos, obosit de prea multe căderi și totuși bucuros de cursa făcută. — Nu-mi spune nimic, Nora. Știu tot: am făcu...	206
Mihail Sebastian	Accidentul XI	Pe urmă deveni dintr-o dată serios și spuse clătinând din cap: — Băiatul ăsta e o nenorocire pentru familia Grodeck. — Cunoști familia? întrebă Nora. — Cine nu o cunoaște? Familia Grodeck! Cele două cuvinte le rostea cu solemnitate, cu respect, speriat parcă de importanța lor: “familia Grodeck”. — Gândiți-vă bine. Nu s...	203

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.