Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
Traian Demetrescu	Arborii	* * * Peste drum de fereastra, mea, câțiva salcâmi au început să se desfrunzească. În fiecare zi, frunzele cad mai veștede, mai numeroase. Bieții arbori par'că exprimă o tristeță aproape omenească. Știu că azi a ieșit din modă să mai vorbim de toamnă, de frunzele cari cad, de berzele cari se duc... Nous n’osons plus pa...	204
Traian Demetrescu	Arborii	Ea își aduse aminte că avea obiceiul să-și oglindeze ochii într’un lac, aproape de grădina ei. Cine știe! poate că norul acela născuse din acel lac, unde par’că rămăsese ceva din albastrul ochilor săi. Omul are nevoie de a-și crea o filozofie a lui intimă, neformulată într’un sistem, nepublicată în volume, dar care să-...	218
Traian Demetrescu	Arborii	Voia să-și întocmească, el singur, cosciugul! Pentru ce o mare parte din oamenii din popor nu simt frica de moarte? Să fie din cauza credinței lor în vieața viitoare ? Sau pentrucă nu-i leagă de traiul pământesc nici o iluzie de fericire ? Pentru un civilizat, dacă vieața nu e totdeauna plăcută, e cel puțin interesantă...	188
Traian Demetrescu	Popescu	Se vede că umblase mult prin orașe, negăsind unde să se adăpostească, neavând ce să mănânce, neștiind ce să facă. Avea aerul de a fi fost gonit și bătut. Nimeni nu-l văzuse când intrase în curte; sfios, se apropiase de ușa deschisă a bucătăriei și cum nu era nimeni înăuntru, ar fi putut în bună voie să înhațe codrul de...	201
Traian Demetrescu	Popescu	Și ne duse să vedem pe bietul câine căruia îi alcătuise, din grabă, un culcuș dintr'o saltea veche și ruptă. Toți adresarăm noului venit o mângâiere, un cuvânt prietenos, o privire de compătimire pentru trupul lui prăpădit. Adeseori vorbiserăm cu proprietăreasa despre lipsa unui câine în curte. Asta părea că dă casei u...	201
Traian Demetrescu	Popescu	Popescu !... Bucătăreasa arunca peste câine o cană cu apă rece, și botezul se sfârși. După câteva zile câinele se obișnuise cu numele acesta, și era destul să-l chemi; «cuțu... cuțu... Popescu ! și-ți săria înainte, sburdalnic și vesel. Devenise prietenul vecinilor, al trecătorilor chiar; numele său original îl făcea s...	204
Traian Demetrescu	Popescu	Tipul acesta ne făcea poftă de râs, mai ales că pronumele său eră ca numele câinelui nostru. Când vreun client întreba pe servitor dela poartă : «D-l Popescu este acasă?», — câinele se repezia spre el, cu coada mișcând de bucurie. Alteori copiii, sau trecătorii obișnuiți strigau: «Popescule, vino aici... cuțu... cuțu.....	204
Traian Demetrescu	Popescu	Pierd chiria. — Fii pe pace, o încredintă pianistul, n’are să se mute. Și apoi trebuie să ții mai mult la câine: el ți-a făcut reputația caselor. În adevăr, prin oraș adese-ori se zicea: «La casele unde se află câinele Popescu». Cu timpul, lucrurile s'au mai liniștit. Advocatul, deși supărat, părea că nu mai ia seamă n...	166
Traian Demetrescu	Ore de citire	Stau la masa mea de lucru, lângă câteva cărți — prieteni de singurătate. Ochii îmi cad pe un titlu: «Feuilles détachées» și pe un nume: Ernest Renan. Acest vestit filozof a știut, în toată vieața lui, să se amuze. E propriul său cuvânt — un cuvânt banal, dar căruia el îi da un mare înțeles filozofic. Cuvântul exprimă s...	203
Traian Demetrescu	Ore de citire	El este în acelaș timp un savant și un poet. Ironia lui e fină, blânda, dar te supără uneori. Acest om pare a nu avea nici o francheță, și cu toate astea e plin de sinceritate. Ah, ce bine cunoaște Renan artă de a se amuza!... * * * Sunt câțiva ani de când am citit faimosul său uvraj: «La Vie de Jésus». Îl cumpărasem s...	204
Traian Demetrescu	Ore de citire	Nu voiu uita niciodată cu ce plăcere, cu ce emoție, am citit această carte o noapte întreagă. Ultimele pagini le-am sfârșit la primele raze ale dimineții. * * * În clipele acestea, despaginez Les feuilles détachées. O mare parte din natura morală și sensibilă a lui Renan o întâlnesc în această carte. El mi se arătă ca ...	209
Traian Demetrescu	Ore de citire	Umanitatea are idealul ei pe pământ. Să nu privim cerul decât ca un frumos tablou pentru ochi. Când nu va mai fi «prisos și sărăcie» cum zice un poet, vom ști și noi să ne amuzăm. * * * Renan are pentru femeie un cult senin. Acest filozof are simțuri voluptoase. El iubește fumusețea, timiditatea, pudoarea și virtutea f...	166
Traian Demetrescu	Întâia ninsoare	Căzând din înălțimi reci, fulgi mari și frumoși de ninsoare se agățau de ramuri, de ferestre, de gene; albiau drumurile și strașinile caselor. În odaie, la gura sobei, mama depăna firele tăcerii ei obișnuite, urmăria cu gândul pusderia de nevoi cari o neliniștise toată vieața și în ochii ei lucia blânda resemnare a cel...	207
Traian Demetrescu	Întâia ninsoare	Imaginațiunea mea, nedesfrânată de visuri și iluzii, primia întâiele imagini ale unui frumos vag, nou, neînțeles. N'aș fi știut să spun ce este, dar îmi plăcea. Aș fi voit să simt aceste lucruri ușoare, albe, cazând de sus, în păr, pe umeri, pe obraji, pe mâini. Pizmuiam trecătorii cu hainele ninse; pizmuiam chiar câin...	206
Traian Demetrescu	Întâia ninsoare	Servitorul — deșteptătorul meu— îmi bate în ușe. Trebuie să mă scol și să plec la redacție. Ridic perdeaua și privesc afară : căzând din înălțimi reci, fulgi mari și frumoși de ninsoare se agață de ramuri, de ferestre, de gene; albesc drumurile și strașinile caselor. Sunt vești despre apropierea iernii. În odaie e frig...	215
Traian Demetrescu	Întâia ninsoare	Stelele nu ne spun la nimeni. Altă dată mă culc pe nisipul mării, când soarele e în apus, să ascult simfonia undelor. Pretutindeni e soare, e lumină, sunt parfumuri!... Oamenii sunt buni, veseli și vorbitori; femeile iubesc. Și uit... și nu mai știu ce a fost; și nu mai sunt pesimist, nervos și blazat! Uf! am scăpat de...	140
Traian Demetrescu	Cuvinte zadarnice	Să vorbim drept: în fața morții omul se simte laș, fricos și-i dispar de pe buze cuvintele împrumutate din filozofia lui Schopenhauer sau a lui Leopardi. N’are timp să mai judece vieața, să-i facă bilanțul mizeriilor și plăcerilor cuprinse într'însa; fundul groapei îi apare cu veșnica-i ironie a necunoscutului, cu prob...	213
Traian Demetrescu	Cuvinte zadarnice	Să fie vreun vis de noroc, vreo iluzie de iubire, vreo sete de glorie ? Nimic din toate astea. Sau e dorința de a mă vedea bătrân, cu părul alb și venerabil ? Nici asta. Atunci, ce e? Fără îndoială, nu încerc să generalizez acest sentiment, ce se poate ivi izolat, dar eu l-aș defini: curiozitatea de a trăi. Maupassant,...	229
Traian Demetrescu	Cuvinte zadarnice	Vieața e un spectacol variabil; toate scenele ei ma interesează, dela cele mai neînsemnate până la cele mai mărețe E o tragi-comedie, care mă face veșnic curios. Cu toate curiozitățile de-apururi nesăvârșise: curiozitatea singurătăților, a călătoriei, a prieteniei, a iubirii, a citirii, a admirației, a tuturor vițiilor...	212
Traian Demetrescu	Silueta	Cum înserează, Vladimir Dimiu închide odaia, ia cheia în buzunar și se depărtează prin stradele sgomotoase ale orașului. Ziua stă în casă, fumează, cântă cu vioara sau citește romanele din «Universul». Că nu și-a plătit chiria pe o lună, că birtașul nu-i mai dă să mănânce pe datorie, că nu s’a ras de trei săptămâni, că...	211
Traian Demetrescu	Silueta	Despre mama lui nu știu nimic; ea murise, o zi după ce îl născuse. Din această cauză, tătăl său îi repetă adeseaori aceste cuvinte, cari pe el îl dureau : — Tu ai omorît pe mă-ta ! Vladimir se gândia, oftă și-și punea întrebarea asta: Care va să zică, cum am venit pe lume, am făptuit o crimă — am omorît pe mama?! Mai t...	202
Traian Demetrescu	Silueta	Un tovarăș l-a sfătuit să ceară un post de împărțitor de scrisori. Vladimir a găsit ideia minunată și s’a prezentat la directorul poștei. — Ce e, logofete ? l-a întrebat directorul, care părea a fi un om blajin și glumeț. Lui Vladimir i-a mai venit inimă : — Aș putea să fiu de folos la ceva, domnule director. N’am pări...	238
Traian Demetrescu	Silueta	Cravata însă e nouă, roșie, cu puncte negre. Vladimir are o mare slăbiciune pentru cravate. A plecat să se plimbe ; toată ziua a citit romanul «Misterele Parisului». Vladimir nu e tocmai pe pământ — plutește, par’că s’ar apropia de stele. Și-aduce aminte că, mai deunăzi, o femeie din lumea mare, trecând în cupeul ei el...	213
Traian Demetrescu	Silueta	De astădată nici un zâmbet! Vladimir înțelege, doamna e o cochetă, care începe a-i supune inima la torturi. El își ridică gulerul hainei, se sgârcește puțin de frig și pornește amărît... Vântul suflă din ce în ce mai rece; o ploaie măruntă și deasă cade monoton și pătrunzând până la oase. Vladimir se gândește la ea; și...	88
Traian Demetrescu	Pădurea din Solca	O vară întreagă petrecută într’o pădure ! Asta te slăbește puțin ... Căci, uite, la gândul că mâine trebuie să plec, să mă reîntorc printre oameni, mă simt sfâșiat de-o tristețe adâncă — și par’că mi-e frică. O, melancolia sfârșitului ! Venisem aici cu sufletul plin de dorul odihnei și siguranței ; vremea a curs, târân...	236
Traian Demetrescu	Pădurea din Solca	Adio, pădure ! Tu m’ai făcut să simt că în mine există germenul unui cap-d’operă, pe care, de sigur, nu-l voiu crea niciodată. Mâine voiu fi din nou printre oameni — și printre oameni sufăr, plâng și urăsc. Printre copacii tăi, am iubit, am cugetat, am visat. Cum vezi, aș avea destul material, aș avea cea mai bună marm...	201
Traian Demetrescu	Pădurea din Solca	Unde sunt toți aceia cari au trecut pe-aici? Totdeauna!... Vorba asta mă urmărește uneori ca un sarcasm. Tot umblând așa, cu gânduri de astea zadarnice, aud o îngânare de vorbe neînțelese, întreruptă de oftaturi lungi. La o mică depărtare de mine, un om își face rugăciunea. Mă uit bine și-l recunosc: e un Evreu, bolnav...	219
Traian Demetrescu	Pădurea din Solca	* * * Un freamăt întins leagănă vârfurile brazilor, se mărește tot mai mult, devine o simfonie uriașă, în care fiecare frunză dă nota ei. Cunosc toate șoaptele, toate armoniile pădurilor: de la sfârșitul ce-l produce o creangă uscată, căzând printre foi, până la imnul dulce sau mânios, când toate frunzele, toate ramuri...	205
Traian Demetrescu	Pădurea din Solca	E nebunul: trece liniștit pe sub copaci cu amândouă mâinile vârîte până în fundul buzunarelor, ululuind mai mult decât cântând marșul funebru al lui Chopin. E un tânăr slab, cu ochii albaștri, totdeauna sfioși, ivit în Solca, nu vorbește cu nimeni, rătăcește fără scop prin oraș sau prin pădure, cântând mereu același ma...	221
Traian Demetrescu	Pădurea din Solca	— Bună seara, Avrum. — Muni pleci, coconaș? — Mâine, Avrum. — La chite ceas ? — La opt dimineața, Avrum. — Am să hiu. A doua zi, dimineața, birjarul a venit la ora hotărâtă și am plecat. Urcând un deal, mi-am întors privirea spre pădure: cu fruntea veșnic înălțată către cer își visă visul ei de pace și singurătate. Și ...	100
Traian Demetrescu	Un fermecător	Lamartine, fiind sfâșiat de unii critici nedrepți și aspri, le răspunse cu aceste cuvinte : «Pe mine mă citesc și mă admiră femeile și adolescenții». Eu am trecut de mult peste pragul adolescenței, dar citesc încă pe Lamartine. De sigur, sunt afară din modă. Azi se citesc alți poeți; și chiar femeile au uitat puțin pe ...	209
Traian Demetrescu	Un fermecător	Sunt cărți cari au înrâuriri hotărîtoare asupra caracterului și temperamentului nostru. Dacă nu am fi citit acele cărți, am fi fost poate altfel. Graziella este din aceste cărți. Ea îți lasă o impresie dureroasă, dar și morală. Din momentul ce ai simțit-o, însușești nu știu ce înclinare de-a respecta și a adora pe acel...	207
Traian Demetrescu	Un fermecător	Numele lui devine universal: suveranii îl rostesc cu respect ; oamenii de stat îl admiră; poporul îl idolatrează. Nu voiu să vorbesc despre bătrânețea lui: este singura pagină amară din viața poetului. Când am citit confesiunile, am străbătut această pagină cu un fel de temere. Aș fi dorit să n’o cunosc. * * * Vă asigu...	215
Traian Demetrescu	Fluture	De câtva timp, Costin Fluture nu mai era omul care te întâlnia cu acelaș zâmbet ironic pe buze, care găsia pentru orice împrejurare o vorbă de spirit, o glumă potrivită; se schimbase, devenise tăcut, nervos, cu ochii plini de o părere de rău neînțeleasă. La început, prietenii lui crezură că e o prefacere: «caraghiosul ...	212
Traian Demetrescu	Fluture	— Ar avea haz să fie vreo domnișoară cu rochia încă scurta. — Amor platonic!... — Bietul Costin !... Ba nu, zău ... Aceste șoapte batjocoritoare păreau că trec pe la urechile lui Costin Fluture, ca niște musculițe de vară, dar el nu le lua în seamă. Câțiva prieteni mai intimi hotărîra să-l invite la o petrecere ; luat ...	209
Traian Demetrescu	Fluture	Atunci ce dracu ai ? Costin îi întrebă, după o pauză : — Dar cum vă par ? — Altul. Unde sunt glumele tale, spiritul tău vestit... — Ei, dragii mei !... Costin suspina ! Momentul psihologic ar fi dat o bună ocazie celorlalți să se prăpădească de râs, dar așteptară. Nu se putea să nu izbucnească mărturisirea. — Ce să fie...	247
Traian Demetrescu	Fluture	Smulsă din sacsie și făcută praf!.., — A a a a !... — Un afurisit de copil al proprietăresei, găsind ușa odăiei deschisă, a intrat înăuntru, mi-a răsturnat călimările, mi-a spart un pahar și mi-a rupt floarea... Când am dat cu ochii de camelie, par’că aș fi avut înainte-mi corpul mort al unei surori. Și... iacă, de-aia...	190
Traian Demetrescu	Lângă o cruce	După masă, aprindeam câte o țigară și reîntorceam amintirile din drumul lor depărtat. În seara aceea era rândul lui Alexandru Vergu. El începu : «Eram de câteva zile într’o stațiune balneară din Bavaria. Parcurile, grădinile, curțile, drumurile erau pline de flori, de foarte multe flori. Se vedea că oamenii de acolo, d...	209
Traian Demetrescu	Lângă o cruce	Și... într’o zi voiu încetă să mai respir, să mai vorbesc, să mai cuget, să mai privesc... Și... mă vor închide într’o cutie de scânduri — cu forma ei caracteristică, foarte caracteristică— mă vor coborî într’o groapă, vor aruncă pământ peste mine — par’că îl simt acum cât e de greu — și vor trece zile, ani, veacuri, v...	205
Traian Demetrescu	Lângă o cruce	O cruce are totdeauna o înfățișare tristă — nu știu de ce. O cruce amintește, chiar unui necredincios, că pe dânsa a murit divinul propovăduitor al frăției al bunătății printre oameni. Pe bancă sta o femeie, aproape tânără, îmbrăcată în negru, cu fața ascunsă într’o batistă, plângând. Am trecut pe lângă cruce, pe lângă...	204
Traian Demetrescu	Lângă o cruce	Plânsese ? Ciudat!... Locul acesta trebuia să sugestioneze într’un om nevoia de a plânge. Sunt locuri care au atracțiuni și înrâuriri bizare. Un turn, de unde s’a aruncat un nebun pentru a-și zdrobi capul de pietrele stradei, devine un loc ales pentru sinucideri de felul acesta. Într’un parc singuratic unde ți s’a spus...	209
Traian Demetrescu	Lângă o cruce	Nu știu. Mi-am adus aminte de câteva date din copilărie; mi se părea că revăd unele locuri, unde fusesem fericit, în primii ani ai vieții. M’am revăzut adolescent, sănătos și cutezător, neatins de decepții, de mizerii. Apoi... lupte și iarăși lupte, pe neașteptate ; lupte inegale — eu dezarmat, sărac, lipsit de un temp...	136
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	În odaie era frig. Pe păreții, îngălbeniți de fum și de umezeală, igrasia se prefăcuse în boabe mici de gheață, iar tavanul, scund și cu tencuiala crăpată, părea mai apăsător decât piatra unui mormânt. Un pat de fier, așezat între fereastră și ușă, peste cari stau aruncate, în neorânduială, două perini murdare și o pla...	210
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	— și începu să umble prin odaie, apoi după o pauză adăugă: dacă am avea, cel puțin, tutun. Eu par’că m’aș încălzi la o țigare. Grigore întrebă din nou : — Nu crezi c’am putea să mai cerem proprietăresei o porție de lemne, pe datorie? La sfârșitul lunii ne vin parale și plătim tot. Peste putință. Aseară m’am întâlnit pe...	216
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	De acasă le venia amândurora pe lună șaptezeci de lei. Cu acești bani își închiriaseră o cameră; dormiau în acelaș pat și mâncau la aceeaș masă. Între ei se stabilise o iubire adâncă, un fel de nevoie sufletească de a se simți totdeauna alături. Grigore era slab, de statură potrivită, cu trăsăturile feței regulate și f...	205
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	— Probleme. — Foarte bine; probleme. Sunt sigur că ești în stare să le rezolvi pe toate. Să vedem însă dacă-ți poate capul să rezolve și problema asta : unde putem găsi un braț cu lemne ? Lui Grigore nu-i plăcu gluma asta. Nicu râse. Acesta din urmă nu se putu stăpâni de a întâmpină cu puțină nepăsare și veselie împrej...	213
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	Știindu-vă pe atât de bună, pe cât sunteți de frumoasă, împreunăm mâinile, în semn de rugăciune și vă cerem un ajutor mare — să ne dăruiți un braț cu lemne! — Și cui vrei să trimitem scrisoarea asta ? întrebă Grigore uimit. — Cui!... par’că nu ghicești!... fetei care-ți place ție. — Vecinei noastre ? fetei colonelului ...	204
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	El se învoi să facă scrisoarea, cu condiția de a lăsa fraza asta : «poate că inimile ni le-am desgheța la ochii d-tale frumoși» ; ar însemnă că-i fac o mărturisire de amor — și Grigore iar aduse vorba despre pumnii slugilor. După ce scrisoarea fu gata, Nicu o luă și ieși în grabă pe ușă, lăsând pe prietenul său nedumer...	206
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	Grigore zărise pe fata colonelului într'o zi, pe când se ducea la școală însoțit de prietenul său. Ea sta la o fereastră a salonului și privia un cârd de vrăbii cari se certau zgomotos printre ramurile unui salcâm dintr’o curte vecină. Lui îi plăcu părul ei auriu și moale — un păr ce i-ar fi fost drag să-l mângâie. Nic...	212
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	Întâmplarea a făcut ca Grigorie să afle cum o chiamă ; pentru el, asta a fost o bucurie mare. Nu s'a putut stăpâni să nu-i spue și prietenului său : — Știi cum o chiamă? — Pe cine ? — Pe fata colonelului ? — Cum ? — Silvia! Nicu a ridicat din umeri, dar a înțeles ca bietul Grigore pătimește rău — și a râs în taină. Gri...	221
Traian Demetrescu	Un braț de lemne	Fata colonelului, îmi răspunde el — Când? Azi noapte. Acum trei zile a fost la o nuntă, unde a stat până despre zi. Se vede că a jucat mult, a asudat și a răcit. Ieri nu s’a simțit bine, a început să verse sânge. S’au chemat trei doctori, dar de geaba ; doctorii n’au putut să-i oprească sângele. Azi noapte, pe la orele...	181
Traian Demetrescu	Birjarul din Salzburg	Era gras, roșu și își fuma pipa liniștit pe capră. Mă îndreptasem către el, pentrucă se uita cu un fel de tristețe și bunătate, în stradă. Desigur, mi-am zis, bietul om nu și-a câștigat hrana lui și a calului. Îi dedei două mărci să mă plimbe o oră prin oraș. El pricepu că sunt strein, căci abia ne înțelesesem prin ges...	155
Traian Demetrescu	Rozele	La cea mai ușoară adiere, rozele se scuturau, colorând pământul cu petalele lor albe, roșii, galbene. Grădina era plină de aceste flori cari creșteau și muriau cu o repezeciune uimitoare. Nu le culegea nimeni; erau lăsate în pace: să trăească și să moară, atât cât le era dat. Când vântul se pornia mai tare, luă în sbor...	207
Traian Demetrescu	Rozele	Și vântul par’că avea glas, par’că spunea : «Cine nu iubește, cine nu speră, acum când razele au înflorit ?» Grădinarul, obosit și abătut, uda aleiele, curăța pomii de omizi. Iar fata lui, o floare care s’a veștejit, venia în urmă-i plângea, se gândea la Inoș, la ochii lui închiși pentru totdeauna, la rochia ei de doli...	58
Traian Demetrescu	Surâsul copilului	În fața juraților, vinovatul mărturisise totul: într’un moment de furie, de întunecare a minții, se înarmase cu un cuțit și omorîse pe o mătușe a lui, care nu-l îngrijia, nu-i da bani, n'avea milă de el, un biet orfan! Apoi sfârși astfel, cu un glas înmuiat de o jale caldă a inimii, ce se urca încet spre ochi, pe unde ...	218
Traian Demetrescu	Un bogat	În sfârșit se hotărîse să vie la băi. Doctorul îi spusese: Dacă nici vara asta nu te duci la Reichenhall, nu mai garantez de vieața d-tale. Bogatul s’a îngrozit gândindu-se la moarte, și-a deschis, vai! casa de bani, a luat tremurând a mie de lei și a venit în frumosul paradis al Alpilor. Ne-am cunoscut într’un birt, u...	203
Traian Demetrescu	Un bogat	Crezi că ai putea, cu tot aurul d-tale, să ne dai splendoarea uimitoare a stelelor dintr’o noapte de vară ? Din clipa aceea bogatul se feria de mine.	28
Traian Demetrescu	Realitatea	Pâlcuri negre de ciori vestiau iarna prin văzduhul răsvrătit de vânturi și nori... Soarele nu mai scotea lumea afară din casă, în grădină, sub pomi sau pe prispă, la umbra strașinei; copiii, goi și sgomotoși, nu se mai jucau în țărână, in mijlocul drumului... Orășelul par’că se pustiise și domnia pretutindeni posomorir...	250
Traian Demetrescu	Realitatea	În colțul unei strade, lângă un felinar, nebunul tremura de frig, Era liniștit, avea ochii senini și triști: era într’un moment de minte întreagă. Înțelesei: în clipa aceea, nebunul vedea realitatea, își recunoștea sdrențele, își aducea aminte că în coliba lui era întuneric, că nu mâncase de mult... Și întinzând milion...	83
Traian Demetrescu	Timid	O fată iubia pe un băiat... — Ho !.,. Ho !.,. ni s'au mai spus de astea... — Așteptați, așteptați... ... Și fata aceea avea părinți foarte bogați și ea era singurul lor copil. Dar băiatul n’avea pe nimeni, părinții lui muriseră, lăsându-l sub îngrijirea unui unchiu rău și bolnăvicios, — Fă-te negustor, mă băiete, i-a s...	205
Traian Demetrescu	Timid	Cum ar fi știut ea să dea o lecție stângaciului și sfiosului acesta, care nu știa să privească decât peisajele ?... Dar chipul unei fete nu e cel mai frumos peisaj?... În sfârșit, fata s’a hotărît să aibă ea îndrăzneala, care lipsia băiatului — nu-i mai ziceți pictorul. Și ea s’a gândit în neliniștea câtorva nopți: cân...	247
Traian Demetrescu	Timid	— dar nimeni nu l-a mai chemat...	7
Traian Demetrescu	O reprezentare	Sunt totdeauna dureros impresionat când întâlnesc pe stradă un biet copil, îmbrăcat sdrențăros, tremurând de frig, tușind și având pe obraji culoarea frunzelor de toamnă. Ochii lui răsfrâng priviri sfioase, nehotărîte, searbăde și uneori par’că recunoști în acele priviri o rază de cunoștință — ca și cum micul desmoșten...	206
Traian Demetrescu	O reprezentare	Aceiași copii, cari laolaltă râd și sar, când rămân singuri, sunt triști. Ei moștenesc descurajarea și melancolia sărăciei. Ei sunt ca acele flori veștede, cari par înfrăgezite la lumina unei raze. Când raza piere, florile rămân tot veștede. Dar nici un copil sărac nu m’a mișcat mai dureros ca micul gimnastic. Are opt ...	220
Traian Demetrescu	O reprezentare	Când ieșiră, muma avea sub braț o pâine neagră.	9
Traian Demetrescu	Credincioșii	Într’o zi ploioasă intrasem în biserica Sfântului Ștefan din Viena. Lumina zilei străbăte prin ferestrele bisericii tristă ca un apus de toamnă. Năuntrul era feeric: sute de lumânări își restrângeau razele pe argintul și aurul icoanelor. Femei tinere și frumoase, ascunse mai în umbră, ridicau spre Crucifixur ochii plin...	153
Traian Demetrescu	Crengi uscate	Mă plimbam prin pădurea din Solca cu poetul X. Pasările ciripiau, se goniau printre ramuri; era cald și lumină; mă simțiam atât de fermecat lângă poetul meu drag !... Din când în când poetul se opria, se uită în spațiu într’un chip deosebit de al celorlalți oameni. Erau priviri ce vedeau ceeace nu putem vedea noi, muri...	224
Traian Demetrescu	Crengi uscate	Dar n’am mai stat să i-o lămuresc poetului meu drag, de teama de-a nu-l trezi din visurile lui.	18
Traian Demetrescu	Osteniții	Vara, după asfințitul soarelui, îi văd trecând in șir, unii vorbăreți și veseli, alții tăcuți și triști, dar toți mișcându-se cu aceeaș pași greoi de oboseală. E o armată întreagă de bătrâni, tineri, femei și copii — muncitori în fabrica unui vestit milionar, pe care l-au îmbogățit, în câțiva ani, norocul și brațele lo...	204
Traian Demetrescu	Osteniții	Noi recunoaștem mulțimii numai instincte și-i tăgăduim imaginație, sensibilitate și inteligență. Meschină și falsă mi se pare psihologia asta... Mai bine am putea zice că nu-i cunoaștem, pentru că trăim așa departe de ei ! Eu i-am observat și i-am văzut de aproape : mulți dintre dânșii au sufletul plin de poezie. Dacă ...	217
Traian Demetrescu	Sfârșitul poemei	Dinu Roteanu s’a reîntors în orășelul său natal. Bucureștiul l-a desgustat și l-a obosit. Iată-l din nou instalat în camera lui, singur, ca un om care se odihnește pe malul unei ape, din ale cărei vultori abia a scăpat. Între treizeci și treizeci și cinci de ani, Dinu Roteanu e sigur că va putea să-și prelungească împă...	213
Traian Demetrescu	Sfârșitul poemei	Dinu Roteanu a ghicit că în această femeie lâncezia un suflet delicat, dătător de mult farmec, care n’aștepta decât să fie înțeles și iubit, pentru a reveni la iluzii, la vieață. Din puține cuvinte, s'au înțeles amândoi să plece la țară. Ema, frumoasa Daneză, i-a spus în seara aceea : «Voiu ști să te fac fericit!» Patr...	203
Traian Demetrescu	Sfârșitul poemei	Ea se gândia: Tocmai acum, când începusem să iubesc și să fiu onestă, să mă întorc iarăși pe drumurile din trecut ... Dinu Roteanu a voit să-i dăruească la despărțire o sumă de bani, dar ea n’a primit nimic. Ea a plecat, de astă dată, in lume, mai nenorocită ca odinioară. El n’a mai pregetat o clipă și s’a dus în Bucur...	232
Traian Demetrescu	Sfârșitul poemei	Se desgustă și se întoarse în orășelul său natal, încredințat că nu se va mai gândi multă vreme sau poate niciodată la însurătoare. Într’o zi își aduse aminte de Ema. Pe unde o fi ea ? Cu această femeie fusese fericit. Ce gând nebun îl povățuise să se despartă de dânsa? Trăiau așa de bine la țară, printre oamenii munci...	207
Traian Demetrescu	Sfârșitul poemei	Cine poate spune monotonia unei călătorii în drumul de fier, mersul încet și enervat al vagoanelor, atunci când te duci să întâlnești o fericire? În sfârșit a ajuns. Întreba la toate hotelurile, umbla pe toate stradele, căuta în dreapta și în stânga — dar Ema nu se vedea. După câtva timp de zadarnică alergare, stăpânul...	201
Traian Demetrescu	Sfârșitul poemei	Acum resimția mai clar tot farmecul acelei femei: poezia sufletului ei iubitor — un suflet, care trecuse printr’o vieață de sărăcie și prostituire și rămăsese curat, frumos ca marmora. Un dor nestăpânit, pe care nu-l pot liniști decât orizonturile largi, depărtările călătorilor, îl turbura zi și noapte, îl îndemnă să p...	159
Traian Demetrescu	Te iubesc	Eram o ceată de prieteni. Ne plimbam prin pădurea din Solca, vorbind despre femei și iubire. Paul S., ca de obiceiu, asculta, își fuma țigara și zâmbia din când în când. La un moment îl auzirăm rostind rar și meditativ: — Femei... iubire... Părea că e Hamlet, rătăcind prin cimitirul din Elseneur, și cugetând la moarte:...	222
Traian Demetrescu	Te iubesc	Stăm ore întregi singur. De obiceiu citiam ; alte ori urziam, așa, pe nemărginitul singurătății, pânze lungi de gânduri. Uneori răriam goana obositoare a minții, îmi lăsam sufletul să plutească în zările uitate ale amintirilor. Însfârșit nu mi se ura. Nu trecea nimeni pe-acolo, deși era un drum. Eram poate singurul car...	205
Traian Demetrescu	Te iubesc	Iar în natura întreagă câtă nepăsare!... Ce-i pasă ei că un arbore, întinzându-și rădăcina și ramurile, cucerind un spațiu larg către lumină și soare, omoară o sumă de alți mici arbori, cari au acelaș drept la soare și la lumină? Ce-i pasă ei de geniul care se stinge în mizerie pentru a face loc mai mult băcanului nesi...	207
Traian Demetrescu	Te iubesc	Cât dorisem atunci să trăesc o vară întreagă numai printre arbori! La început, dorința aceasta fusese o nostalgie vagă; mai târziu devenise un adevărat chin. Temerea de a-mi vedea dorința sfărâmată îmi umplea orele de jale. Priviam prin fereastra coperișurile caselor, albe de zăpadă, și mi se părea că iarna n’o să mai ...	215
Traian Demetrescu	Te iubesc	Și-apoi cei ce se iubesc se simt pretutindeni atât de singuri I Șoaptele lor reîncepeau : — Te iubesc ! — Te iubesc ! Nu mă mai gândiam la nimic. Cuvintele acestea îmi străbăteau în auz și in suflet, ca o muzică dulce. îmi aduceam aminte că le șoptisem și eu de mult ori în vieață; îmi reamintiam glasurile de femei cari...	208
Traian Demetrescu	Te iubesc	Numai prin frunzișuri rare picurau licăririle de aur ale stelelor. Deodată, în pacea și în farmecul acesta sfânt, glasurile celor doi iubiți, unite ca și gurile, ca și sufletele lor, începură să cânte o romanță veche. Cuvintele romanței erau banale, dar după fiecare strofă vorbele: «Te iubesc ! Te iubesc !» reveniau ca...	214
Traian Demetrescu	Te iubesc	Voiam să le spun că mi-au făcut cel mai mare bine, să le mărturisesc recunoștința mea. I-am revăzut. Dar nu mai erau aceiași; era ea cu’n ... altul! M’am așezat sub bradul meu, pe mușchiul moale și verde. Am stat aproape o oră, aiurit. Mi s’a părut că în mine s’a rupt ceva, căci îmi venia să țip, să plâng. Sau ... par’...	211
Traian Demetrescu	Te iubesc	— Te iubesc! Ah, ce minciună!	6
Traian Demetrescu	Un om de prisos	Nu știu cum îl chiamă. Cineva mi l-a arătat într’o zi pe stradă: — Uite, ăla e cămătarul, bogat și sgârcit, căruia unul din datornicii săi i-a zis odată: «Tu nu știi să trăești: ești nefolositor și ție și altora. Tu puteai să fii altceva: o piatră, o cărămidă, un lemn... Ești un om de prisos !» și vorba s’a prins. E un...	213
Traian Demetrescu	Un om de prisos	Milionarul n’are pe nimeni să-l ajute; el este propria lui slugă. L-am urmărit să văd ce cumpără acest om, cu ce se hrănește el în Iulie, în luna zarzavaturilor și a fructelor răcoritoare. Nimic, decât o pâine neagră și o bucată mică de carne de oaie, Iată ce mănâncă milionarul ! Ah, mi s’a făcut milă, mi-a venit să-l ...	211
Traian Demetrescu	Un om de prisos	El n’a simtit, n’a cunoscut nici arta, nici natura, nici femeia, nici plăcerea dumnezeească de a face bine, nici prietenia — nimic, nimic. El sufere, credeti-mă, de neînchipuita durere de a nu ști să trăească, să fie fericit. De multe ori l-am văzut într’o cafenea, stând singur la o masă pierdut într’o depărtare întune...	216
Traian Demetrescu	Un om de prisos	Dar... simțul sgârceniei se trezi deodată, domoli furia poftelor. Milionarul își urmă drumul încet, șchiopătând, cu capul în jos, ca un om trist care ar merge după un dric. Și o milă mai covârșitoare mă înduioșa, de-mi venia să m’apropiu de tragicul milionar a-l mângâia, a-i spune că înțeleg ce drame tăcute și îngrozit...	244
Traian Demetrescu	Un om de prisos	Ca mâine ți-om sună și ție, când vei trece pe drumul din urmă către împărăția viermilor !» Pe semne a înțeles ceva milionarul din elocința clopotelor ; n’a avut curajul să însoțească pe mort până la cimintir. La o răspântie, s’a abătut furiș pe alt drum. Eu nu-l pierdeam din ochi. Vântul devenia tot mai sălbatic, par’c...	156
Panait Istrati	Chira Chiralina	I - STAVRU Adrian străbătu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică. Ajuns la intrarea grădinii, se opri, încurcat și necăjit. — Ce dracu! exclamă el cu voce tare, nu mai sunt copil! Și cred că am tot dreptul să înțeleg viața cum o simt. Erau ...	207
Panait Istrati	Chira Chiralina	Dar, ce? Eu ce sunt? Un zugrav de case și, pe deasupra, o fostă slugă a aceluiași plăcintar! Și dacă mâine am să mă duc în altă țară, numai pentru atâta trebuie să fiu socotit ca o haimana?”. Ațâțat, el lovi din picior: “Ei drăcia dracului!... E o nedreptate revoltătoare pentru bietul Mihail! Eu îl iubesc pe omul ăsta,...	202
Panait Istrati	Chira Chiralina	Nu, nu!... Mai bine un prieten ca Mihail, fie el și de zece ori mai suspect! Cât despre învinuirea că “trag oamenii de limbă pentru a-i face să vorbească“ — pe legea mea, nici eu nu știu prea bine de ce-mi place “să trag oamenii de limbă!” Asta-i, poate, pentru că lumina vine din vorba celor tari, probă Dumnezeu care a...	210
Panait Istrati	Chira Chiralina	Miopia și întunericul împiedicară pe Adrian să-l recunoască. Omul se ridică, și Adrian se apropie de el oarecum contrariat, când o exclamație de bucurie îi scăpă: — Stavru! Își strânseră mâinile și Adrian se așeză alături. Stavru, negustor ambulant — numit “limonagiul” din cauza mărfii ce vindea prin bâlciuri — era văr...	231
Panait Istrati	Chira Chiralina	De altminteri, ei nu se văzuseră decât de vreo trei sau patru ori, totdeauna pe stradă. Casa mamei sale era închisă pentru Stavru, ca toate casele cinstite. Și apoi, ce ar fi putut el să spună, derbedeul tuturor iarmaroacelor, băiețandrului răsfățat și ținut din scurt? Stavru trecea drept un flecar pentru toată lumea —...	204
Panait Istrati	Chira Chiralina	În cursul unei conversații, limonagiul scotea din buzunar un cap de țâr și-l atârna pe poala hainei altui flecar ca el. Bietul om pleca și se plimba pe stradă cu capul de țâr atârnat de haină, spre cea mai mare desfătare a trecătorilor. Gluma cu tutunul era și mai bună. Stavru nu pregeta să acosteze pe orice cunoștință...	237
Panait Istrati	Chira Chiralina	Atunci el se simțea micșorat de acest limonagiu de bâlci, de acest analfabet. I se părea straniu și se puse să-l observe. Dar prilejurile erau rare. Privirea misterioasă și tulburătoare pa care Adrian o numea în taină “celălalt Stavru” se arăta rar și numai pentru el. Totuși, într-o zi — era cu câteva luni înainte de î...	235
Panait Istrati	Chira Chiralina	— Ba nu, Stavrule! protestă Adrian; nu l-ai păcălit deloc, o să plătești! — Da, Adrian, o să-i plătesc de n-oi muri... Și dacă o să mor, o să-i plătească dracu! — Dacă mori!... Asta e altceva. Dar tu zici că l-ai păcălit: asta ar însemna că ești necinstit... — Poate că sunt... — Nu, Stavrule, vrei să mă înșeli; tu nu e...	216
Panait Istrati	Chira Chiralina	Pe la Brăila, nu venea decât să se aprovizioneze. Adrian a fost tot atât de mulțumit să-l întâlnească acum pe bancă în grădină, cum trebuie să fie mulțumite râurile când se unesc cu fluviile când se pierd în sânul mărilor. Stavru, contrar obiceiului său, a fost mai puțin vorbăreț și asta făcu și mai multă plăcere lui A...	201
Panait Istrati	Chira Chiralina	Cu toate astea, mânzule, astăzi sunt foarte plictisit! Și el lovi cu palma peste genunchiul lui Adrian. — Asta ți se întâmplă cam rar, îi replică tânărul; și pentru ce ești nemulțumit, Stăvărache? S-au rărit lămâile? — Nu, nu lămâile, ci haimanalele de treabă, de odinioară, s-au rărit. — Haimanalele de treabă? exclamă ...	203
Panait Istrati	Chira Chiralina	Dar, iată nenorocirea: el nu-și poate părăsi cuptorul ca să meargă la bâlci. Îi trebuie deci o “haimana de treabă“ care să însoțească pe servitorul său Mihail și să adune gologanii, pe când celălalt se va ocupa cu prăjitul gogoșilor. Sunt două zile de când caut o asemenea haimana. — Din zi în zi, Brăila devine tot mai ...	211

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.