author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Ion Luca Caragiale | Five o'clock | (Mie): A venit cineva în lojă la ele? Eu: ... Tincuța: Mitică... Eu: Care Mitică? Măndica: Ei! care Mitică... Tincuța: Lefterescu, locotenentul... Eu: Să mă credeți, cuconițelor, pe onoarea mea va spun, da nu pot să zic, pentru că eu... Măndica: Pentru că dumneata ești cavaler și au vrei să spui. Tincuța: Da', pe Lefte... | 202 |
Ion Luca Caragiale | Five o'clock | (Măndica se face roșie, Tincuța vânătă, eu galben). (Madam Mița Protopopescu apare, uimitoare de frumoasă, și de tăcută ca totdeauna, purtând pălăria bleu gendarme. Cele trei dame se sărută foarte afectuos.) Mița: E un ger afară, mașer, ca nu-ți poți face o idee... Dacă o ține așa toată noaptea, se duce dracului rapița... | 202 |
Ion Luca Caragiale | Five o'clock | Roza: E gata, în salon. Măndica: Atunci, de ce nu spui, proasto! (Roza pleacă bombănind.) Măndica: Să nu bombănești, obraznico! (Toată vremea asta, Madam' Tincuța Popesco tace, bătându-se pe palma stângă cu un cuțit de sidef pentru tăiat corespondența; pe când Madam' Potropopesco se consideră în oglindă, drăcuindu-și u... | 207 |
Ion Luca Caragiale | Five o'clock | În poartă întâlnesc pe bravul Lefterescu). Eu: Un' te duci? Mitică: La five o'clock, la madam Piscopesco. Eu: Fugi, nenorocitule! | 20 |
Ion Luca Caragiale | Cum devine cineva revoluționar și om politic...? | Un fel de răspuns la această întrebare găsesc în una din vechile mele notițe, care cred că poate interesa pe mulți dintre numeroșii noștri cititori. Din rândurile de mai la vale se va vedea că poate cineva deveni revoluționar și om politic nu numai prin vocațiune, ci și prin noroc. Se va vedea cum, dintr-un copil care ... | 204 |
Ion Luca Caragiale | Cum devine cineva revoluționar și om politic...? | Dar trec încă trei ceasuri, se-nnoptează bine, și Niță nu s-arată. Ce să fie? I s-a-ntâmplat ceva... Ce? Mă sui repede într-o birjă: — La gară! Birjarul, în loc s-apuce pe drumul drept, o ia pe un drum de ocol. Îl opresc. — Ți-am zis la gară!... — Da... — Ei! pentru ce nu mergi de-a dreptul? pân Piața Teatrului, pân Șt... | 208 |
Ion Luca Caragiale | Cum devine cineva revoluționar și om politic...? | Niță?... Băiatul cel cuminte?... De unde știi? Rog pe domnul inspector să cerceteze, nu cumva în învălmășeală se află și un băiat așa ș-așa, unul care se cheamă Niță... Niță al Păunei-văduvii... La prefectură nu se află; dar... poate la vreo secție, fiindcă partea cea mai mare dintre arestați au fost aduși deocamdată l... | 214 |
Ion Luca Caragiale | Cum devine cineva revoluționar și om politic...? | Cea dântâi vorbă a fost: — M-a omorât, domnule... — De ce? — Am fost și eu... — Unde? — La revoluție... — Cine te-a pus, nenorocitule, să te amesteci?... — Dracul!... nici eu nu știu... ceasul rău! Am ajuns acasă... Am chemat degrabă un doctor. Omul științei n-a găsit nimic alt grav decât starea ochiului, care nu se pu... | 201 |
Ion Luca Caragiale | Cum devine cineva revoluționar și om politic...? | Căruța mergând încet, băiatul a început să dârdâie de frig. Atunci s-a oprit la o cârciumă, să bea o țuică fiartă cu candel — a băut două, și văzând că-i face bine, a mai băut încă una. Simțindu-se destul de încălzit, s-a suit peste saci în căruță, că era și ostenit. Astfel, încet-încet, a ajuns în dosul Teatrului și a... | 202 |
Ion Luca Caragiale | Cum devine cineva revoluționar și om politic...? | Niță s-apleacă în căruță, ia de la picioare un grunj mare de cărbune și plesnește drept în ochi pe jandarm, care, cu obrazul scăldat în sânge, se prăbușește de pe cal. Omul meu începe să râză cu hohot. S-apleacă iar și iar trage cu un grunj, și înc-o dată ș-altă dată, trage orbește în grămadă... Pe urmă? Pe urmă... își... | 193 |
Ion Luca Caragiale | Atmosferă încărcată | E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus duminical.. . Ai observat și dumneata, cititorule, câte progrese o făcut opinia noastră publică de când avem legea repausului duminical?.. E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mișcare febrilă neobișnuită. Mulțimea circulă cu mare greutate;... | 248 |
Ion Luca Caragiale | Atmosferă încărcată | Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, când mai toată lumea are o părere, ești în primejdie să superi pe oricine are una. E mai bine așadar să mă retrag discret într-un colț și să tac. Intru într-o berărie și aștept să pice din moment în moment ediția de seară a ziarelor politice. . . Sunt tare nerăbdăt... | 235 |
Ion Luca Caragiale | Atmosferă încărcată | El, ridicând tonul și mai sus: — Ce, și pe dumneata?.. Când vine, mă-nțelegi, un guvern ca bandiții, fiindcă n-are cine să-l oprească de a lovi în tot ce e mai scump, pentru care nu mai există nici o apărare, fiindcă tăcem toți, și eu și dumneata și dumnealor (arată pe cei dela mesele apropiate) ca niște lași, fără nim... | 229 |
Ion Luca Caragiale | Atmosferă încărcată | În carne vie are să tragă, în carne vie! — De, nene! zic eu... — Dar adicătele, ce poftiți, dv.? adicătele, cum o ieși o ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliță cu reteveiul, guvernul... — Iartă-mă, zic; înțeleg să combați pe haimanale, dar să susții că sunt ale mele... — Ce să te iert!.. Dv., oameni inteli... | 205 |
Ion Luca Caragiale | Atmosferă încărcată | Omul meu îmi dă cu tifla, se scoală și pleacă grăbit, fără să-și plătească halbele, pe cari le-a băut una după alta... Las' că i le plătesc eu! și nu-mi pare rău; mai puțin costă două halbe decât crudele-i lecțiuni de civism... Dar iată sosește un băiat cu gazetele. Lumea i le smulge. Iau și eu două: una guvernamentală... | 214 |
Ion Luca Caragiale | Atmosferă încărcată | Amândoi, tatăl și fiul, se așază sans façon la masa mea, și tatăl foarte răgușit, îmi zice cu ton de aspră imputare: — Ce cetești porcăria aia, domnule? — Pardon, zic eu... Dar până să-i mai zic ceva tatălui, fiul îmi smulge gazeta, o rupe și o asvârle sub picioare... — Domnilor! vreau să zic eu... — Ce, domnilor? țipă... | 194 |
Ion Luca Caragiale | Tempora | Acum cîțiva ani, unul dintre cei mai de seamă studenți ai Universității noastre era și tînărul Coriolan Drăgănescu. Avea inteligență vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe lîngă acestea, natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă. Se-nțelege că, posedînd astfel de calități, Coriolan tr... | 212 |
Ion Luca Caragiale | Tempora | Aș fi vrut să văz pe tirani față-n față cu Coriolan Drăgănescu! Desigur, proclamarea drepturilor omului n-ar fi întîrziat atîta. Dar astăzi? Astăzi, cînd ne bucurăm de atîtea libertăți, cînd nu se mai pomenește măcar de tiranie, cînd opera progresului nu mai are nici o piedică… Și, cu toate astea, chiar astăzi, sunt aș... | 209 |
Ion Luca Caragiale | Tempora | Mizerabilii polițiști nu i-au lăsat să treacă. Atunci bravul tînăr Coriolan Drăgănescu a strigat: „Fraților! La Mihai Bravul! După mine, la Mihai Bravul!“ și a voit să înainteze. Tinerimea entuziastă a voit să urmeze pe bravul ei tribun. Atunci zbirii au început să lovească în dreapta și-n stînga cu ciomegele și cu tes... | 215 |
Ion Luca Caragiale | Tempora | A fost o scenă de teroare de nedescris. La vederea agenților avinați, cari voiau să pună mîna pe el, tînărul Coriolan s-a suit repede pe statuă și-ntr-o clipă a fost în picioare pe coapsa calului de unde a strigat : „Fie toată lumea martoră la această nouă infamie a celui mai infam dintre regimuri!“ Dar bandiții l-au a... | 210 |
Ion Luca Caragiale | Tempora | Eminentul tînăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. Din parte-ne ne facem o datorie a-l felicita asemenea, dorindu-i strălucita carieră pe care, desigur, cu talentele sale o merită.» Licențiat în drept! Tînăr eminent! Irezistibil orator! Caracter mare! Idei generoase!… Desigur — mi-am zis eu — iată un cetățean de... | 201 |
Ion Luca Caragiale | Tempora | Săriți, cetățeni! Regimul a turbat! Fapta de azi a acestor tîlhari a întrecut tot ce se putea închipui din partea unor așa lăpădați de lege și de Dumnezeu! Studenții au fost schingiuiți, zdrobiți, măcelăriți! Bandiții regimului au avut ordin să tragă-n carne vie și au tras! A fost ceva și oribil și murdar! Sîngele gene... | 123 |
Ion Luca Caragiale | O zi solemnă | Zi-ntâi de mai stil nou 1900, zi de redeșteptare, ziua florilor, ziua triumfului primăverii, a fost ziua și a unui alt mare triumf - triumful unei idei mari! ziua-n care s-a realizat în fine un ideal de multă vreme hrănit cu pasiune în sufletul celui mai neobosit dintre primarii urbani ai regatului, în sufletul bravulu... | 247 |
Ion Luca Caragiale | O zi solemnă | Se întinde o câmpie Pe sub poale de Carpați, Câmp deschis de... călărie etc. Mizilul strălucește în mijlocul tutulor, până acuma ca reședință de subprefectură și ca una din cele mai importante centre politice ale țării. El datorește însă în mare parte importanța sa activității, energiei și devotamentului lui Leonida Co... | 203 |
Ion Luca Caragiale | O zi solemnă | – Mizilul, domnule! a răspuns cu mândrie tânărul Leonida, viitor primar al urbei sale natale. – Nu-i adevărat, Leonido, a zis profesorul; e Buzăul... Dar capitala județului Prahova? – Mizilul, domnule! a răspuns hotărât junele. – Nu-i adevărat, Leonido; este Ploeștii. Dar a județului Ialomița? – Mizilul, domnule! a răs... | 232 |
Ion Luca Caragiale | O zi solemnă | În privința Ploeștilor, Leonida găsise motivul, un motiv destul de puternic: Ploeștii se făcuseră vinovați de o crimă contra unității statului; acest oraș se proclamase odată ca republică independentă; statul avea tot dreptul să pedepsească Ploeștii și să declare Mizilul capitală a Prahovei. La această argumentare zdro... | 216 |
Ion Luca Caragiale | O zi solemnă | La aceasta s-a opus Ministerul Cultelor. – Sau clădiține un teatru național cu o subvenție din partea statului! La aceasta s-a opus Direcția generală a teatrelor. "Mulți vrăjmași are Mizilul!" a gândit cu amărăciune Leonida, și la acest gând și-a îndoit energia. A cerut o audiența la rege. La această audiență, Leonida ... | 203 |
Ion Luca Caragiale | O zi solemnă | Președintele consiliului a surâs cu bunătate și a spus regelui: – Sire, primarul Mizilului este un tânăr foarte meritos; însă are... are... nu un cusur, ci un exces de calitate: ține să facă, cu orice preț și cât se poate mai iute, din urbea sa măcar un port de mare... Pe când Leonida medita asupra chestiunii arzătoare... | 205 |
Ion Luca Caragiale | O zi solemnă | Cel dintâi sosește în gară la 10 și 12 minute și pleacă la 10 și 13 antemeridiane; cel d-al doilea sosește la 6 și 37 și pleacă la 6 și 38 postmeridiane. La trecerea primului tren, simpaticul primar al Mizilului, în culmea emoțiunii, emoțiune legitimă a unui triumf atât de greu repurtat, a expediat colegului său, prima... | 213 |
Ion Luca Caragiale | O zi solemnă | Breslau touche profondement sentiments Midil! Vive energique maire Leonida Condeescu! Maire Bürgermeister Breslau Nedescifrabil (Primar Bürgermeister, Midil - Breslaul adânc atins de sentimentele Midilului! Trăiască energicul primar Leonida Condeescu! - trad. a.). A! dar nu e totul sfârșit! zice Leonida, și se suie în ... | 97 |
Ion Luca Caragiale | D-l Goe | Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam' mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București de 10 mai. Puțin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului și nepoțelului lor. Destul că foarte de dimineață, dumnealor, frum... | 205 |
Ion Luca Caragiale | D-l Goe | – Mamițo, nu ți-am spus că nu se zice marinel? – Da' cum? – Marinal... – Ei! ziceți voi cum știți; eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii - marinel. – Vezi, că sunteți proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel. – Da' cum, procopsitule... | 213 |
Ion Luca Caragiale | D-l Goe | Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, și mititelul își retrage îngrozit capul gol înăuntru și-ncepe să zbiere. – Mamițoo! mam' maree! tantii! – Ce e? Ce e? sar cocoanele. – Să oprească! zbiară și mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria! să opreascăăă!!! Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază c... | 201 |
Ion Luca Caragiale | D-l Goe | zice cu pică urâtul. – Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Mița urâtului... – Uite ce e, cucoană, zice conductorul, trebuie să plătiți un bilet... – Să mai plătim? n-am plătitără o dată? – Și pe d'asupra un leu și 25 de bani. – Și pe d'asupra?... – Vezi, daca nu te-astâmperi? zice mamița, și-l zguduie... | 207 |
Ion Luca Caragiale | D-l Goe | Și mam' mare scoate din săculețul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable. – Te mai doare nasul, puișorule? întreabă mam' mare. – Nu... răspunde Goe. – Să moară mam' mare? – Să moară! – Ad', să-l pupe mam' mare, că trece! Și-l pupă în vârful nasului; apoi, așezându-i frumos beretul: – Parcă-i șade mai bin... | 203 |
Ion Luca Caragiale | D-l Goe | – Puișorule, nu mai scoate capul pe fereastră!... E lucru mare, cât e de deștept! zice mam' mare. – E ceva de speriat, parol! adaogă tanti Mița. Pe când Goe își mănâncă afară ciucalata, cocoanele se dau în vorbă de una, de alta... Trenul aleargă acuma de spre Crivina către Periș. – Ia mai vezi ce face băiatul afară, ma... | 215 |
Ion Luca Caragiale | D-l Goe | Și mam' mare se hotărăște să stea în coridor, pe un geamantan străin, să păzească pe Goe, să nu se mai întâmple ceva puișorului. Puișorul vede o linie de metal în colțul coridorului, care are la capătul de sus o mașină cu mâner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mâna pe mânerul mașinii și începe să-l tragă. – Șezi ... | 210 |
Ion Luca Caragiale | D-l Goe | În toată vremea asta, conductorii și șeful trenului aleargă din vagon în vagon și cercetează aparatele semnalelor de alarmă. Cine poate ghici în ce vagon era ruptă ața plumbuită și răsturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam' mare doa... | 125 |
Ion Luca Caragiale | Vizită… | M-am dus de Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaș foarte drăguț de vreo opt anișori. N-am voit să merg cu mâna goală și i-am dus băiețelului o minge foarte mare de cauciuc și foarte elastică. Atențiunea mea a făcut m... | 224 |
Ion Luca Caragiale | Vizită… | — Ionel! strigă madam Popescu. Ionel! vin' la mama! Apoi, cătră mine încet: — Nu știi ce ștrengar se face... și deștept... Dar vocea de dincolo adaogă: — Coniță! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne mașina!... Astâmpără-te, că te arzi! — Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel! vin' la mama! — Sări, coniță! varsă spirtul! s... | 208 |
Ion Luca Caragiale | Vizită… | Atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune trâmbița la gură și, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână și să sufle-n trâmbiță. Madam Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund totuși că nu cred să mai ție mult gerul așa de aspru; ea nu aude nimica. — Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te d... | 218 |
Ion Luca Caragiale | Vizită… | Inamicul dă un țipăt de desperare. — Ține-l, coniță, că mă dă jos cu tava! Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudența să iasă din neutralitate și să intervie în război, primește în obraz... | 208 |
Ion Luca Caragiale | Vizită… | destulă dulceață, mamă! iar te-apucă stomacul... Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru lingurițe; apoi iese cu cheseaua în vestibul. — Unde te duci? întreabă mama. — Viu acu! răspunde Ionel. După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se apropie de mine, îmi ia de pe mescioară tabache... | 211 |
Ion Luca Caragiale | Vizită… | Eu aduc spre gură ceașca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les lèvres... mingea îmi zboară din mână ceașca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei de vizită, culoarea oului de rață. — Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ți-am spus să te-astâmperi... Vezi? ai supărat pe domnul!... Altdată n-o să-ți mai... | 204 |
Ion Luca Caragiale | Vizită… | Altdată să nu mai fumezi! Am lăsat pe madam Popescu liniștită cu scumpul ei maior afară din orice stare alarmantă, și am ieșit. Mi-am pus șoșonii și paltonul și am plecat. Când am ajuns acasă, am înțeles de ce maiorul ieșise un moment cu cheseaua în vestibul — ca să-mi toarne dulceață în șoșoni. | 54 |
Ion Luca Caragiale | La Moși | Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești, căruțe mitocănești și biciclete și lume multă pe jos... De pe atâtea strade și căi, ca de pe atâtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă ca-ntr-o mare zgomotoasă, pe bariera de la capul podului Târgului de Afară, valuri peste valuri de omenire. Precu... | 210 |
Ion Luca Caragiale | La Moși | Când se oprește vagonul la Sf. Gheorghe, se face roșie, apoi galbenă și pe urmă simte o sudoare rece, și iar fierbințeală și iar răcește, și răsuflă greu, ștergându-se pe sub bărbia grasă, și zice: – Uff ! dacă stiam, mai bine luam birze! (că vorbește cam peltic). Teribelă căldură! mor! Vagonul pornește de la Sf. Gheor... | 235 |
Ion Luca Caragiale | La Moși | Bragagiu, de două ori salvator! Dacă nu-l apuca în brațe, cine știe ce se-ntâmpla cu cocoana Lucsița, cum e corpolentă și robustă! Într-un colț, e puțintică umbră. Acolo îl atrage ea pe salvatorul ei și bea una după alta două litre de bragă. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare și igienică; iar ca mâncare, cea ma... | 207 |
Ion Luca Caragiale | La Moși | Nu vedeți că nu mai avem loc? – Eu văz că este! răspunde cocoana Lucsița. – Da; da' dumneavoastră sunteți corpolentă! – Bine că esti dumneata subțirel!... Pe mine asa m-a făcut Dumnezeu, voluptoasă!... Cui i plațe!... cui nu... – Taxa, mă rog! strigă conductorul. Coana Lucsița scoate din portofel biletul pe care-l avea... | 217 |
Ion Luca Caragiale | La Moși | Mă! băiete, o halbă!... da să nu-mi pui guler de gheneral! Târgul e în toiul lui... Lume, lume, e ceva de speriat, pe onoarea mea! După ce plătește d. Mitică, zice madam Petrescu: – Haideți întâi pe la oale, că am promis să cumpăr un fluieraș, pentru băiețelul lu' madam Ionescu, stăpâna casei. – Haide. Și au plecat spr... | 207 |
Ion Luca Caragiale | La Moși | acuma, haber n-am! Pe urmă d. Mitică a tratat-o pe tanti cu două bărdace de floricele calde... Lăutari cu țambalul, și flașnete, și claranete cu toba mare, și trâmbicioare, și fluierașe, și hârâitori, și clește clănțanind pe grătare, și strigăte, și zbierete, și chiote! - e o plăcere!... și un miros de grătar încins! -... | 205 |
Ion Luca Caragiale | La Moși | – Ce sifon? zice madam Petrescu. Nici n-ai pus mâna pe el! – Parcă dumneata n-ai văzut sifoane să scârție fără să le atingi! dacă răsuflă la mașină... Dar până să explice d. Mitică, moașa s-a sculat repede și s-a pierdut în învălmășeală. – Unde-i țața? unde-i coana moașa? – S-a dus în grădină - zice d. Mitică - să mai ... | 68 |
Ion Luca Caragiale | Situațiunea | A fost o zi îngrozitor de fierbinte. Tocmai pe la unu după miezul nopții, parcă s-a mai potolit puțin cuptorul, parcă începe să mai poată respira omul... să respirăm. Stau în fața unui local de noapte, o mică berărie, și fiindcă am poftă de vorbă, aștept, nu cumva o pica vreun alt bucureștean iubitor ca mine de aer cur... | 232 |
Ion Luca Caragiale | Situațiunea | Este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dv. nu știți, care, mă-nțelegi, statul cum a devenit acuma, eu după cum văz ce se petrece, că nu sunt prost, înțeleg și eu atâta lucru, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, care, când te gândești, te-apucă groaza, monșer, groaza!... Nae, foarte afectat, bea paharul lui de ber... | 211 |
Ion Luca Caragiale | Situațiunea | Dumneata n-ai văzut rapița? – N-am văzut-o, că n-am fost pe-afară. – Apoi vezi!... Rapița, moft! – Ei! moft. – Firește că moft, că nu poate pentru ca să dea nici patruzeci de milioane, și dumnealor, mă-nțelegi, lucru mare! parc-a apucat pe Dumnezeu de-un picior cu rapița, care o să poată dumnealor pentru ca să ia două ... | 222 |
Ion Luca Caragiale | Situațiunea | nu permit! – În sfârșit, guvernul o să... Nae mă-ntrerupe: – Las' că și guvernul... Dumnezeu îl știe și pe el, care toate gazetele urlă în fiecare zi despre criza ministerială, pentru că nu se-mpacă, și numa intrigi și la conservatori și la liberali, în loc să facă un guvern de coaliție, cu toți bărbații de stat, care ... | 207 |
Ion Luca Caragiale | Situațiunea | – Ce vorbești, domnule? se poate să spui astfel de absurdități?... tocmai acuma să desființăm armata? – De ce nu? – Dumneata nu vezi cum se încurcă lucrurile în politică, care nu poți pentru ca să știi de azi pe mâine cum poate pentru ca să devie o complicațiune... Dumneata nu vezi ce se petrece în China cu boxerii, și... | 205 |
Ion Luca Caragiale | Situațiunea | – Face greu? – Știi, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ăl din urmă, Costică, a fost mai greu: i l-a scos cu fiarele... - ! !... – Acu a venit doctorul, da' a zis că poate pentru ca să n-aibă trebuință de clește... - ! !... În momentul când deschiz ochii cât pot mai mari, trece o birjă cu o damă. La lumina zorilor, Na... | 208 |
Ion Luca Caragiale | Situațiunea | La revedere. M-am suit într-o birjă și l-am lăsat pe fericitul tată pentru ca să meargă singur la simigerie. | 19 |
Ion Luca Caragiale | Întârziere | M-am suit, la Sinaia, în trenul 14, acceleratul care pleacă la ora 6 și 8 minute spre a ajunge în București la 9 și 10. Am găsit, din norocire, un vagon de clasa a doua la coada trenului. E adevărat că vagonul din urmă al unui tren se clatină mai mult; în schimb însă, nu e priveliște mai plăcută, într-o călătorie cu dr... | 205 |
Ion Luca Caragiale | Întârziere | M-am resemnat și m-am suit în același vagon în care gustasem destulă plăcere; și am făcut bine. Vagonul ne mai fiind în coadă, frânarul de siguranță îl părăsise, iar locul de la pavilionul de observație, unde e frâna, era acuma gol. M-am suit acolo și am putut vedea pe deasupra vagonului înaintaș și a locomotivei, lini... | 213 |
Ion Luca Caragiale | Întârziere | Mă cobor din vagon și împreună cu mine și alți pasajeri. Întrebăm pe impiegații de mișcare și aflăm cauza opririi trenului nostru: la ieșirea din Buftea, stația următoare, a deraiat un tren de marfă, care trecea de la București spre Ploești. Astfel, și linia noastră e închisă. Telegraful și telefonul lucrează între Buf... | 202 |
Ion Luca Caragiale | Întârziere | Personalul mișcării n-are vreme să răspunză cocoanii. Mă sui în vagonul unde se află acea damă și după ce o salut frumos, încep să-i explic toată împrejurarea: cum a deraiat trenul de marfă, cum trebue să se unească trenul 14 cu 122, cum o să transbordăm șcl. — Să fie ai dracului! zice cocoana foarte supărată. — Cine, ... | 208 |
Ion Luca Caragiale | Întârziere | — Nu, zic, n-am onoare... — Domnul Christache Vasilescu, casele ale frumoase din Popa Chițu... tata. — N-am onoarea... Și... mergeți la București în plimbare... — Nu; merg la dandist... am un dinte... Bine, frate, cât o să mai stăm aici?... că m-am plictisit... Fir-ar ai dracului! — Iată, zic eu, sosește trenul de Mold... | 212 |
Ion Luca Caragiale | Întârziere | Mormanul acela fantastic la lumina torțelor, activitatea personalului tehnic pentru curățirea liniei de cadavrele îngrozitor de mutilate ale vagoanelor, și restabilirea ei, forfoteala aceea, mișcările febrile ale luminilor de deosebite colori, toate acestea fac un minunat efect pitoresc. Întorcând ochii de la atâtea lu... | 216 |
Ion Luca Caragiale | Întârziere | Într-o clipă perechea trece pe ușa de ieșire, se suie într-o trăsură și: mână degrabă, birjar! — Așa? zic eu... Am înțeles... Bun dandist are cocoana! Mă sui și eu într-o birje... Mi-e foame... Birturile sunt închise acuma. Merg la o berărie să mănânc ceva... Pe cine aflu la berărie? Pe madam Sevastița Stănescu cu dand... | 158 |
Ion Luca Caragiale | Amicul X | Un tip eminamente simpatic este amicul meu X... foarte bine cunoscut de noi toți bucureștenii. Cum să nu-l cunoaștem? ÎI întâlnim așa de adesea, pretutindeni: în somptuoasele saloane de elită, în sindrofiile modeste de mahala, la Capșa, la Gambrinus, la Zdrafcu, la Jockey și Ia cafeneaua Schreiber din Lipscani, în Orie... | 212 |
Ion Luca Caragiale | Amicul X | Omul acesta pare că nu știe cât prețuiește pentru mine amiciția lui: nu-și face idee, de sigur, ce fericit sunt eu de când aflu de la dânsul importantele secrete ale zeilor. Eu stau într-un local ieftin de consumațiune, într-o berărie populară, pierdut în mulțime, și mă gândesc: eu nu sunt un cine, eu sunt un ce; în ma... | 229 |
Ion Luca Caragiale | Amicul X | Cu respect și cu dragoste mă ridic și-i fac loc la masa mea, și nu mă așez pe scaun decât după ce el s-a așezat mai întâi. Amicul meu răsuflă, scoate batista și se șterge de sudoare; desigur, a venit pe jos. Fața-i e radioasă; clipește foarte semnificativ din ochi; de câte ori clipește așa, cu privirile parcă ar fi înt... | 225 |
Ion Luca Caragiale | Amicul X | — Ei?... — Nu vrea să între în combinație... Hotărît!.. Cât n-am stat de capul lui!.. Nu vrea și pace!.. —! — ...Când intram la el, ieșea șeful... Noi, eu și dumneata, zicem d-l Petre Carp, sau d-l Carp, când ne e mai degrabă; amicul meu X... zice și mai simplu: șeful. — Ei? — Șeful era bine dispus... zice: «Mergi la T... | 208 |
Ion Luca Caragiale | Amicul X | Tocmai de asta vorbeam ieri cu Alexandru... Amicul meu vede că-l privesc cu ochii unui om care nu-nțelege și: — Cu Alexandru... cu Marghiloman... EI nu e de părere să se-ntindă prea mult coarda economiilor; el crede că trebuesc studiate mijloacele de a crea izvoare de producție. Du reste, asta este și părerea șefului ș... | 219 |
Ion Luca Caragiale | Amicul X | — Care Costică? — Arion... Costică, internele. — Ălălalt... — Ollănescu... Nicu, domenele, și Ionaș, lucrările publice. — La război, cine? — Jac. Jac și Ionaș rămân... Câte ceasuri sunt?.. — Cinci și zece. — Sapristi! zice amicul meu, sărind din loc. E târziu, te las. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia. Acceler... | 171 |
Ion Luca Caragiale | Lache și Mache | Multe și mărunte s-au vorbit despre inseparabilii Orest și Pilad din anticitate, însă, cu drept cuvânt, vremurile de acum se vor mândri cu povestirea istoriei lui Lache și Mache, căci în adevăr acești doi oameni nu pot avea decât una și aceeași istorie: ei vor da exemplu veacurilor viitoare despre puterea prieteșugului... | 210 |
Ion Luca Caragiale | Lache și Mache | A doua zi însă vedem că Mache strălucește cu jiletca palpitândă, iar Lache gravitează în spațiu, urmându-l foarte ascultător. Amândoi fumează, însă nici unul nu are tabachere, și de aceea nici nu cumpără tutun, fiindcă s-ar usca în buzunar. Astfel când Mache se întâmplă să-ți ceară o țigară, trebuie să-i dai două, sau ... | 228 |
Ion Luca Caragiale | Lache și Mache | De aceea și chelnerul îi trece pe o singură foaie a catastifului, la una și aceeași partidă. Când datoria a atins o cifră prea mare, trecând spre exemplu peste doi lei, atunci cel care intră întâi pe ușa cafenelii — acela fiind deocamdată soarele sistemului — plătește socoteala. Lache și Mache sunt tineri cu carte; ei ... | 237 |
Ion Luca Caragiale | Lache și Mache | — amar scepticism! „Mănâncă și bea, Lache ori Mache! că cu atâta ai să te alegi!" își zic ei adânc blazați. Din nenorocire, ei își dăruiesc așa moderne povețe tocmai după o săptămână de la luarea lefii. Și cine și-ar închipui că această inestricabilă armonie a lor era cât p-aci să se strice odată. Lache era înamorat și... | 205 |
Ion Luca Caragiale | Lache și Mache | În seara acelei zile nefaste, Lache, bând trist și zdrobit cafeaua, a fost întrebat cu mult interes de toți mușteriii și chelnerii din cafenea, că ce s-a făcut Mache. El răspundea cu adâncă amărăciune și cu glasul înecat: „De unde pot pentru ca să știu eu?... Nu știu!" Pentru a o suta oară era să i se adreseze aceeași ... | 178 |
Ion Luca Caragiale | Examenul annual | Două mahalagioaice asistă la examenul copiilor lor. Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii mahalagioaicelor.E foarte aspru și fără chef.Mamele stau înțepate pe scaune, unde s-au așezat fără să fie poftite. Profesorul (către elevul Popescu, care n-a răspuns la trei întrebări): No, prostule, dacă nu știi... | 203 |
Ion Luca Caragiale | Examenul annual | Ionescu: Nu, dom'le! Profesorul: No, dar? Ionescu: Rotund. Profesorul: Vezi, așa, loază! (Se face un zgomot la ușă. O doamnă din înalta societate – doamna Ftiriadi – intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.) Profesorul (întâmpinând-o foarte emoționat): Onorată doamnă, eu încă mă recomand... | 230 |
Ion Luca Caragiale | Examenul annual | Micul Ftiriadi: Da, dom'le. Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care foarte satisfăcută se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută și se așază iar la loc): No, nu-i așa că presiunea se ghemonstră sufițiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tușește tare) ghe Maggheburg? Micul Ft... | 163 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | S-a hotărât, care va să zică… Madam’ Georgescu – Mița Georgeasca – cu d. Georgescu – Mihalache – pleacă la Sinaia cu trenul de plăcere. Însă, de mult madam’ Georgescu a promis „puiului“ să-l ducă odată și pe el la Sinaia; prin urmare, trebuie să-l ia și pe puiul; dar puiul nu merge nicăieri fără „gramamà“; prin urmare,... | 217 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | Până să potrivească mamița pe madam’ Georgescu, până să-mbrace pe puiul și să-i puie sabia, iată că s-a făcut ceasul două fără douăzeci. La ceasurile două fără un sfert, iată că sosește și d. Georgescu cu un muscal cu cauciuc. Cum intră și dă cu ochii de gramamà, strigă: – Cocoană! încă n-ai plecat? să știi c-ai pierdu... | 201 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | Trei fără douăzeci și cinci… Mai sunt douăzeci de minute; la casă se dau bilete, și cocoana Anica nu mai vine. D. Georgescu începe a bănui că n-are să trebuiască a mai lua patru bilete, poate că trei or s-ajungă, și pornește din salonul de așteptare să meargă la ghișet. Dar în ușă-ntâlnește piept în piept pe gramamà, c... | 211 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | Madam’ Georgescu răspunde consoartelui tot așa de laconic cum i-a răspuns și dânsul. – Cât ? Madam’ Georgescu arată mâna cu cele cinci degete răsfirate: cinci – adică, o băncuță. Treizeci de bani, tramvaiul de la Zece Mese până la gară: care va să zică gramamà are încă douăzeci de bani pentru ca să cumpere două legăt... | 201 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | S-a întunecat… Lămpile electrice încep a sclipi. Puiului i-e foame. D. Georgescu lasă pe madam’ Georgescu pe o bancă în aleea principală, unde e toiul promenadei de lume bună, și pleacă cu puiul la gramamà. Fatalitate! La otel Mazăre, i se spune că n-a fost odaie goală și că a trimes-o pe jupâneasa la otel Manolescu, d... | 215 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | – Ba da… Acu a plecat cu o damă… – Cu o damă înaltă, cu bluză verzuie și cu jupă… – N-am băgat de seamă; dar am auzit că dama-i zicea „puiule” și băiatul „mamițico”. – Pardon, încotro a pornit? – Încoace, răspunde domnul, arătând înspre Mazăre. Dama zicea că-l duce pe puiul la gramamà. D. Georgescu pornește înapoi la M... | 223 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | Te-a înghițit odată Sinaia, nu mai poți ieși decât ori pe sus, spre miazănoapte, către Predeal, ori pe jos, spre miazăzi, spre Comarnic. Prin urmare, își face d. Georgescu următoarea judițioasă socoteală: „Trebuie să fie în Sinaia, că n-au avut pe unde zbura”. N-apucă bine să isprăvească această gândire, și cineva, ven... | 244 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | etc. etc. „Unde dracul s-a băgatără ?” zice d. Georgescu… Și iar o înjurătură – de astă dată la adresa tutulor celor trei ființe iubite pe cari le caută fără să le găsească. Dar iată că un glas simpatic îl trezește pe d. Georgescu din urâtele-i gânduri. – Bravos! d-le Mialache! bravos! Este cocoana Anica, mamița lui ma... | 205 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | – Care Măndica? zbiară d. Georgescu. – Vasileasca, omule! și cu Mița… – Ei! și unde e acuma Mița? – Nu ți-am spus? – Când mi-ai spus? – Mialache! ești nebun? Nu ți-am spus că te așteaptă la Oppler cu Vasileasca și cu fratele Vasileaschii, locotenent Mișu de la itidență? – Dar puiul? – L-am culcat. – Unde? – Nu ți-am sp... | 204 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | madam’ Georgescu lipsește. A plecat. – Unde? – A plecatără acușica toți, zice servitoarea somnoroasă, la Sfânta Ana. – Și d. Mișu locotenentul? întreabă coana Anica. – Și dumnealui, răspunde slujnica. – Du-te și dumneatale repede, Mialache! zice cocoana. Dar d. Mialache izbucnește: – Ce? cocoană! ce? sunt nebun? dumnea... | 222 |
Ion Luca Caragiale | Tren de plăcere | Dormeau încă profund când, pe la cinci și jumătate dimineața, un zgomot strașnic, clopoței de trăsură, lăutari și chiote, i-a smuls din brațele lui Morfeu. Se-ntorcea compania de la Urlătoare, cu lăutari: madam’ Vasilescu, madam’ Costandinescu, nepoțica ei, domnișoara Popescu, și d. Vasilescu și madam’ Georgescu și lo... | 155 |
Ion Luca Caragiale | Ultima oră | Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia. Vreme splendidă, deși prea călduroasă, și o mișcare neobicinuită: pe de o parte afluența trenurilor de plăcere, ale căror bilete, fiindcă lunea cădea între două sărbători, erau valabile până miercuri dimineața; astfel, se-ngrămădea lumea pentru bâlci... | 217 |
Ion Luca Caragiale | Ultima oră | Au găsit la el două revolvere, două cuțite și mai multe scrisori iscălite de Sarafoff, de Dimitroff, de Trifanoff și de ăsta... cum îl cheamă, frate?... de... - ...De Ciciu Penciu... – Da, de Ciciu Penciu... – Ei! Și? – Ei! și... a vrut el s-o întoarcă, s-o răsucească; s-a contrazis și l-au arestat. – Și acuma, unde e?... | 202 |
Ion Luca Caragiale | Ultima oră | asta e teribil... că le-a scăpat! – Cum se poate? – Da, le-a scăpat frumușel. Pe când voiau să-i ia dinamita și să-l lege, repede a dat brânci unuia dintre agenți, pe alt agent l-a răsturnat cu o lovitură de picior în pântece, pe urmă a scos un pumnal și un revolver și amenințându-i s-a făcut nevăzut... Se crede că s-a... | 217 |
Ion Luca Caragiale | Ultima oră | Cine ți-a spus gogoșile astea?... N-avem nici un bulgar arestat... Poți, dacă vrei, să mergi să te convingi. Salutare, mă grăbesc; e târziu, trebuie să dejunez mai devreme; escortăm pe maiestățile-lor la gară. Când căpitanul a făcut câțiva pași, iată se întoarce de la telefon reporterul meu foarte încruntat. – Nu știi ... | 209 |
Ion Luca Caragiale | Ultima oră | – Cum se poate? – Vezi dar că nu mai putem sta cu brațele încrucișate... Stai un moment... Mă duc la telefon, să dau amănunte despre evaziunea bulgarului... – Care bulgar? – Bulgarul care a evadat de la cazarma vânătorilor. – Ce amănunte, domnule? De unde știi și amănuntele? – Ce-ți pasă? Și, zicând acestea, bravul meu... | 206 |
Ion Luca Caragiale | Ultima oră | – De! domnule ministru - zic eu - știu eu ce să mai crez și ce să nu mai crez? De exemplu, istoria cu evaziunea bulgarului. – Care bulgar? – Care a fost prins aseară la Valea Largă și închis la cazarma vânătorilor din deal... zice că a reușit să fugă. Ministrul și toată lumea din grup încep să râză. Dar eu urmez: – Și ... | 205 |
Ion Luca Caragiale | Ultima oră | – Da. – Ei? – E mai lată decât toate! – Ce? – Podul de pe Dunăre... – Ei? podul de pe Dunăre... – Podul de la Cernavodă... – Ei? podul de la Cernavodă... – Nu-nțelegi? – A sărit în aer?!! – Da, zic eu; cum ai ghicit? – Mi s-a spus ceva la telefon, dar nu credeam... Mă duc să dau confirmarea știrii! Și pleacă glonț. – S... | 95 |
Ion Luca Caragiale | Bacalaureat | Când ies de dimineață din casă; o trăsură din trap mare intră pe strada mea; în trăsură, madam Caliopi Georgescu, o bună prietină. O salut respectos. Cum mă vede, oprește trăsura, înfigând cu putere vârful umbreluței în spinarea birjarului. — Sărut mâna, madam Georgescu, zic eu, apropiându-mă. — La dumneata veneam! răs... | 211 |
Ion Luca Caragiale | Bacalaureat | Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept, Horațiu în al doilea, și Ovidiu vrea să intre în anul întâi, la aceeași facultate. Ovidiu trece acuma examenul sumar de șapte clase liceale, și, cu toată bravura lui, pe cât spune cocoana Caliopi, după ce a biruit toate obiectele, s-a-nțepenit la Morală. — Închip... | 217 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.