author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Filimon | Mateo Cipriani | nu, iubitul meu copil! tu nu vei muri! Geniul tău va ilustra Italia și va spune secolilor viitori gloria ei artistică.“[18] Să ne întoarcem la subiect. Acel călugăr de care vorbeam era odată zbir la poliția din Livorno și au făcut să cază capetele mai multor juni ce promiteau foarte mult sărmanii noastre patrii. Nu voi... | 209 |
Nicolae Filimon | Mateo Cipriani | Poliția străină, voind a pune capăt acestor ucideri, proclamă legea marțială și începu a urmări pe ucigași; dar nu putu să puie mîna pe nici unul. În darn alergă la ajutorul spionilor și al zbirilor, căci acei zbiri, fiind italiani, lăsau pe junii toscani a vărsa în pace sîngele trădătorilor. Se îndoiră lefile, se puse... | 211 |
Nicolae Filimon | Mateo Cipriani | Într-o zi mă plimbam pe molul portului celui nou și priveam magica panoramă a mării, cînd auzii o voce de bariton cîntînd „Trema, Steno, tremate, superbi“[19]; era în acea cîntare un ce teribil ce prevestea o nenorocire; îmi aruncai ochii în partea despre care venea sunetul și văzui pe Mateo; îl privii cu băgare de sea... | 223 |
Nicolae Filimon | Mateo Cipriani | — Dar gîndește-te bine la fapta ce voiești a face; știi tu că ea, în loc să fie de folos pentru nefecirita Toscană, poate să-i mărească mai mult suferințele? — Uitat-ai oare că Mucius Scaevola liberă Roma de jugul strein și Brutus[20]de tirani? Omul nu poate cunoaște decretele provedinței… De unde știi, frate Gerolamo,... | 203 |
Nicolae Filimon | Mateo Cipriani | Într-o dimineață, însă, se găsi în uliță corpul gonfalonierului cetății, sîngerînd și cu un pumnal înfipt între coasta a cincea și a șasea, pe al căruia mîner era scris: „Viva l'Italia, morte agli assasini“. Cercetările începuseră deja, cînd zbirul Saliero veni în camera consiliului de rezbel și declară că asasinul gon... | 207 |
Nicolae Filimon | Mateo Cipriani | eu, amicul său cel mai intim, să-i fiu confesor și consolator!… Dupe ce jandarmii îl aduseră în biserică și luară precauțiunile necesarii pentru asigurarea lor, se duseră și îl lăsară îngrijirilor mele. El ședea pe un scaun, încărcat de lanțuri, dar cu fața liniștită; iar eu mă aflam într-o poziție morală mult mai tris... | 215 |
Nicolae Filimon | Mateo Cipriani | — Ce ai, iubite Mateo? îi zisei, fi-va oare mustrarea conștiinței sau vreo suvenire de amor care te-a turburat atît de mult? Curagiu, amice, depune în sinul meu suferințele tale și te vei liniști. — Așa, Gerolamo, așa, amicul meu, am un secret… și încă un secret de inimă. Află, iubitul meu amic, că nu este ideea morții... | 249 |
Nicolae Filimon | Mateo Cipriani | El m-a luat lîngă dînsul și m-au crescut cu cea mai caldă îngrijire pînă la etatea de cincisprezece ani. Atunci îmi zise: „Mateo, tu ești acum june, ai destulă instrucțiune în muzică și literatură ca să-ți poți face o carieră. Aide, copilul meu, du-te la Florența sau la Roma și te apucă și tu de ceva.“ La aceste vorbe ... | 152 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Scopul călătoriei mele în Italia fiind acela de a asculta celebritățile muzicale ale aceii țări și a dobîndi mai multe noțiuni practice în arta sunetelor, se înțelege de sine că era de mare necesitate a străbate Peninsula Italică în toate direcțiunile ei. Astfel dar mă văzui silit a părăsi orașul Milano, acel locaș al ... | 201 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Priveam cu mare plăcere romanticile pozițiuni și ruinele castelelor din timpii feudalismului, așezate pe creștetul colinelor celor mai încîntătoare; gustai în fine mai mult de două ore acele plăceri poetice, ce îndulcesc inima și înalță spiritul; dar tocmai cînd mă aflam plutind cu barca imaginațiunei pe oceanul acestu... | 211 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Cei care aspiră la graduri politice se acoper cu vestmîntul virtuții și al patriotismului, apoi ies în societate armați cu aceste virtuți împrumutate și încep a declama în locurile publice cele mai frumoase teorii despre renașterea popoarelor și liberarea lor de subt greul lanț al tiraniei; dar pe dată ce și-au atins s... | 225 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Mă plimbai puțin prin acel frumos alei, dar nu găsii nimic demn de notat decît vreo cîțiva precupeți (sunt și în Italia precupeți), ce vindeau pepeni și piersici, pe care îi recomandau cumpărătorilor prin niște țipete ascuțite și scoase din plămîni cu o atît de mare violență, că escitau mai mult compătimirea decît apet... | 215 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | — Care sînt dar ale orașului Bergamo? — Sunt mai multe. — Spune-mi pe cele mai însemnate! — Este domul clădit în secolul IX; Santa Maria Maggiore, unde se află mausoleul maestrului Donizetti; vila celebrului tenor Rubini, galeria de cadre, biblioteca, cimitirul, teatrul etc., etc., etc. — Și celelalte, și celelalte, în... | 211 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Stradele sunt bine construite și se țin în mare curățenie. Are o academie de științe, o bibliotecă publică, în care se găsesc mai multe manuscrise interesante, și o școală de teologie. Populația nu trece peste cifra de patruzeci mii locuitori stabili. Despre originea fondării acestui oraș nu se știe nimic pozitiv; unii... | 217 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | După acest frumos edificiu vine catedrala cea nouă, zidită la 1200 în onoarea sfintei Marii Maggiore. Aci călătorul, osebit de statuele de cea mai fină marmură, osebit iarăși de basoreliefele și picturele cele clasice și de faimosul baptister de cel mai fin porfir grecesc, lucrat după gustul școalei grece antică, are s... | 285 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Acest monac, care ar fi putut să mă serve de minune arătîndu-mi calea ce duce la fericirea eternă, se apropie de mine și, după ce își strînse vestmîntul la piept, și făcu un compliment mecanic foarte comun bisericașilor catolici, îmi zise: — Darul lui Dumnezeu să vă umbrească, fiule, acum și totdeauna. — Amen, îi răspu... | 224 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Din norocire însă, tocmai pe atunci se formase în Bergamo o școală de muzică prin stăruirea și după proiectul renumitului maestru Simon Mayr. Junele Donizetti intră în acea școală și profită atît de bine de lecțiunile ce priimi, că în anul 1809, la un esamen ținut la finitul anului școlar, susținu cu cea mai posibilă b... | 224 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Această compozițiune muzicală, reprezentîndu-se pe toate teatrele Italiei, mări atît de mult fama lui Donizetti, încît începură a-i veni din toate părțile peninsulei invitări ca să compuie opere noi. Scrise dar mai multe opere serii și comice, care se reprezintară pe teatrele Italiei cu un succes variabil. La 1827, cel... | 209 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | După această operă scrise pe Fausta, al căria libret remîind neterminat prin moartea repede a poetului Gilardoni, îl termină el însuși, și pe Ugo, Conte di Parigi. [5] Într-un moment de o fericită inspirațiune, el scrise pentru teatrul Canobiana din Milano Elisir d'amore, capul d-operă al său în generele comic și compo... | 202 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Pînă aci Donizetti scrise pentru Italia. Dar la 1833 teatrul italian din Paris, descurageat din cauza căderii multor opere scrise de maeștrii de-al doilea ordin, alergă la Donizetti ca la ultimul refugiu; îl angage ca să scrie opera Marino Faliero. Scrise această operă, dar nu reuși ca să afle bine gustul publicului fr... | 264 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | După consiliul medicilor din Neapole, el părăsi Italia și se duse la Paris, unde spera că va găsi vreo ușurare la suferințele morale ce îl turmenta; dar abia se află de sosirea sa și directorul teatrului de la Renaissance ceru să-i scrie o operă nouă. Dintr-o combinare fortunată, libretul ce i se detese era tocmai acel... | 203 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Mai scrise și alte opere pentru teatrele Parisului, dar nu de mare importanță. Întorcîndu-se în Italia, compuse la 1841 operile Adelia și Maria Padilla, iar la 1842, vizitînd Viena, capitala Austriei, scrise opera Linda di Chamounix pentru teatrul imperial. Triumful acestei noi compozițiuni îi procură titlul și funcțiu... | 225 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Căderea acestei opere, în care nenorocitul compozitor își vărsase toată puterea geniului său, îl întrista atît de mult, încît îi paraliză facultățile intelectuale. Această deplorabilă stare, devenind din ce în ce mai amenințătoare, el fu condus într-un stabiliment de sănătate de la Ivri; dar sosind o rudă a sa din Ital... | 244 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Moartea lui fu pentru Italia și pentru toată Europa o pierdere nereparabilă.“ Aci călugărul termină narațiunea vieții lui Donizetti, lăsînd să iasă din pieptul său cîteva suspine pe care, Dumnezeu să mă ierte, le luai drept prefăcătorie. În fine, îi pusei în mînă trei lire de Milano[7], acompaniate de un compliment pri... | 205 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | La lectura acestor inscripțiuni sepulcrale, prin care locuitorii orașului Bergamo își manifestau cu atîta amor recunoștința lor către acei doi celebri artiști, nu mă putui opri de a nu mă gîndi la țara mea. Avem și noi eroii noștri, carii și-a vărsat sîngele pentru apărarea patriei lor, și bărbați de geniu care au ilus... | 208 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Mă prefăcui că nu bag de seamă grimazele lui și apucai pe scară în sus, intrai în cameră și sunai clopoțelul ca să-mi aducă prînzul; trecu însă un cuart de oră și nu văzui nici pe camerier, nici prînzul; sunai de al doilea cu mai multă forță, dar nu veni nimeni; mă coborîi jos înfuriat și mă dusei d-a dreptul la patron... | 202 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | — Bune, ori rele, ai? ce zici? — Și așa, și așa! — Ia spune-mi, te rog, de ce acum, cînd ai aflat că sunt român, te porți mai bine cu mine, decît mai înainte. Sunt curios să aflu aceasta. — Numaidecît, iubitul meu oaspe. Ascultă! Noi, ăștia din Bergamo, avem o mare antipatie asupra austriacilor. Această antipatie o împ... | 209 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | — Ce supă aveți gata? îl întrebai. — Avem mai multe, dar eu te îndemn să mănînci din faimoasa supă milaneză intitulată risi e verse[10]. — Adu-mi dar de aceasta. — Numai decît, dar altceva nu mai poftești! — Se înțelege de sine că poftesc; spune-mi numai ce bucate aveți. Camerierul, care nu aștepta decît acest cuvînt, ... | 220 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | După aceasta ordonai să-mi aducă pilaf alla milanese, pe care credeam că-l voi găsi mult mai bun decît celebrul pilaf al fiilor lui Osman; dar mă înșelai foarte amar, căci pe dată ce gustai dintr-însul, mi se păru tocmai ca orezul cu carne de miel, pe care îl dau de pomană babele la sîmbăta morților. Sunai de al doilea... | 206 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Acestea îmi plăcură și le mîncai cu mare apetit. În fine, îmi luai cafeaua și tocmai în momentul cînd voiam să cer socoteala, mă pomenii cu un alt camerier că aduce faimoasa supă risi e verse. — Ce este asta, domnule? — Este supa ce ați ordonat. — Dar bine, tocmai acum? — Acum este timpul. — Ce fel? — În Italia, răspun... | 230 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Între alte mai multe broșure și foi periodice zării un afiș teatral, care anunța reprezentarea operei Mosè în seara acelei zile. Trimisei pe camerierul ospelului să-mi cumpere un bilet; iar la șapte ore intrai în sala teatrului și, cu toate că văzusem teatrul Fenice din Veneția, rămăsei foarte mulțumit. Interiorul aces... | 267 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | Mă aflam tocmai în punctul cel mai mare al mirărei, cînd veni unul din guarzi și mă anunță să părăsesc scena, căci peste puțin are să înceapă reprezentarea. Mă întorsei iarăși în parter, îmi luai locul, apoi mă pusei a privi orologiul așezat dasupra arcului avanscenei; el arăta opt ore punct. Semnalul se dete și orches... | 201 |
Nicolae Filimon | Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti | În mijlocul acestui infortunat popol sta Moisi legislatorul, a căruia persoană o reprezenta primul bas profund, Pietro Susini, bărbat înalt, bine făcut, cu o voce de un timbru foarte frumos și de adevărat basso profondo. Rolul Anaidei, fiia sorei lui Moisi, era susținut de demoazela de Ruda, prima soprano. Partea lui A... | 104 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Castelul de Rosenberg este situat în una din cele mai frumoase cîmpii ale Tirolului bavarez. Fațada principală este dominată de doi munți carii, prin înălțimea cea colosală și diferita vegetație ce îi acopere, reprezintă mai toate climele globului pămîntesc: de la căldura tropicală ce face să înflorească portocalul și ... | 213 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Întrebați pe turiștii englezi, pe acei oameni stravaganți ce își pun viața în pericol ca să se suie pe creștetul celor mai nalți munți ai globului și să admire dupe înălțimea lor frumosul joc de ape al cascadelor, efectele de lumină ale lunei și umbrele multiforme ale frunzelor agitate de violentul Boreas, și ei vă vor... | 240 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | — În adevăr, succesul meu de astăzi mi-a rădicat mult creditul între camarazii mei, căci noi ăștia, muntenii, ținem foarte mult la vînătoare. — O știam aceasta din lectură, dar acum m-am încredințat și mai bine din trăsurile feței tale, care seamănă întocmai cu ale lui Guglielm Tell, triumfător în contra lui Gessler[3]... | 205 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | În timpul acesta Ferdinant scoase letera din portofoliu și mi-o dete cu respect; iar dupe aceea se retrase, promițîndu-mi o friptură bună de căprioară. Citii letera cu multă plăcere, căci recunoscui într-însa inima cea escelentă a bunului baron de Rosenberg. Iată ce-mi scria el: „Iubitul meu amic, Plecarea ta cea repen... | 202 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Baroneasa nu se poate consola de plecarea ta; ea crede că ți-a adus vreo displăcere și de aceea ne-ai părăsit atît de brusc. Amelia mă întreabă neîncetat de tine. Ce eram să fac? I-am spus că ai plecat; dar căta să fii de față ca să privești întristarea ce i-a pricinuit nuvela aceasta! Cu toate astea, eu nu am avut cur... | 260 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Fatala realitate se arătă înaintea mea. Acum înțelesei de ce vocea ei tremura cînd cîntam împreună, de ce cînd îi adresam cîte un compliment se roșea și lăsa ochii în jos; înțelesei suspinele ce ieșea din pieptul ei cînd îi naram istorioare de amor și acele convulsii și palpitațiuni ce o coprindea cînd, rezemată de bra... | 214 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Un frig omorîtor îmi coprinse tot corpul și făcu să-mi tremure toate fibrele. Sărutai scrisoarea și o depusei între cele mai intime suvenire ale mele, apoi mă lăsai pe pat și adormii. Somnul, acel dulce balsam care alină suferințele celor nenorociți, mă luă în brațele sale numai ca să varieze torturile mele; căci abia ... | 245 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Pe eminența muntelui ce cade în partea dreaptă a fluviului, și la o înălțime de opt sute picioare de la suprafața cascadei, este clădită fortereța Kufstein, în care se închid de la un timp încoa toți criminalii politici din Imperiul Austriac. Privii cu teroare acel stabiliment de tortură, ce distruge atîtea inimi gener... | 209 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Pînă cînd vei semăna discordia între națiuni, ca să le poți sfîșia mai lesne? Crezi oare că Dumnezeul dreptății nu vede inichitățile tale? Te amăgești, sentința ta este pronunțată! O mînă invizibilă a scris-o cu litere de foc pe fruntea ta cea plină de pete de sînge! Vei fi zdrobită ca vasele olarului! Vei pieri cu sun... | 205 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Mă oprii puțin ca să observ localitatea, și cu toate că nu cunoscusem pînă atunci temerea de fantasme, cată să mărturisesc că singurătatea, întunericul și gemetile cele lugubre ale păsărilor nopturne făcu să mi se rădice perii pe cap; cu toate acestea înaintai cu curajiu pînă aproape de capelă. Dar pe cînd urmam astfel... | 228 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Privii cu atențiune figura lui și încredițîndu-mă că nu era din ființele de care mă temeam, mă apropiai de dînsul și îl salutai. El plecă capul cu modestia aceea ce o posedă numai adevărații eremiți; apoi îmi zise: — Mă luaseși drept o fantasmă, nu este așa? — Cam așa, venerabile eremit. — Ai avut dreptate. Pozițiunea ... | 205 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Din punctul de vedere al arhitecturei nu avea nimic atrăgător, căci era de stil gotic, și acest stil capricios nu poate să impună fantaziei decît atunci cînd edificiul are proporțiuni colosale. Obiectele însă ce o adornau erau atît de bele, că mă făcură fără voia mea să recunosc în baronul de Rosenberg, fondatorul ei, ... | 228 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | voi pietosi viandanti, l'infelice Ascanio e l'infortunata Eleonora, vittime d'un affettuoso amore[5]. La lectura acestui epitaf simții fară voie inima săltînd în pieptu-mi; privii pentru a doua oară piatra și observai urmele a două picături de lacrime; țintai ochii asupra bătrînului eremit și văzui pe fața lui semnele ... | 232 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | — Sunt la ordinele domniii-voastre, răspunse el. — Nicidecum, bunul meu eremit, eu nu pot să ordon. — Un oaspe al baronului, patronul nostru, poate să facă ce va voi cu noi. — Dar cine v-a spus că sunt oaspe al baronului? — Am aflat-o de la Ferdinant. — Fie dar cum vei voi; spune-mi, te rog, din ce timp datează această... | 208 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | — Voiți poate să vorbiți de Maximilian Hofer și companionii lui? adăugai cu un aer de nepăsare, ca să-i inspir mai multă încredere. — Da, domnule, aceștia și alți mai mulți. — Dar bine, bunule eremit, baronul e bavarez și răposații de care vorbirăm se luptau în contra intereselor Bavariei. — Baronul e un adevărat germa... | 249 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | După mai multe îngrijiri ce-i făcui, reeșii a-l scoate din acea teribilă pozițiune. După ce bătrînul își dobîndi forțele, mă privi cu aer de disperare și îmi zise lăcrămînd: — Călătorule, oricine ești și oricare ar fi interesul ce te-a îndemnat să vii în acest loc, aibi pietate de un bătrîn neputincios! În numele lui C... | 220 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | — Sînteți liber, venerabile eremit, să faceți după voia și plăcerea voastră; vă rog numai, să iertați indiscrețiunea mea și să vă aduceți aminte de mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu. Batrînul plecă capul în jos cu modestie și-și îndreptă pașii către pădure; iar eu mă suii în camera mea, mă lăsai pe pat fără a ... | 201 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Cinteza și pietrușelul, prin vocea lor ascuțită, făceau să răsune selbele cele stufoase, ciocîrliile se înălțau în aer orizontal, întocmai ca niște mici bombe, apoi se opreau în loc și, bătînd din aripe, umpleau aerul de melodioasele lor cînturi; prepelițile, acele inocente și foarte timide paseri, ce se nasc și mor în... | 251 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | — Iart-o, de! iart-o, Ferdinant, nu fi atît de aspru! — Nu, niciodată! o s-o dau pe mîna Bertei ca să-i facă toaleta ș-apoi o s-o trimit să vă dea o vizită din parte-mi. — Și eu din parte-mi îți promit că o voi priimi cu toate onoarile cuvenite. El chemă pe consoarta sa și îi dete găinușa, apoi suind cu repeziciune sca... | 222 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | — Cît despre asta este tocmai precum ai zis. M-am sculat de la două ore dupe miezul nopții și m-am dus ca să surprinz un stol de fazani, dar n-am reeșit din cauză că eremitul nostru, în contra obiceiului său, au umblat toata noaptea prin pădure și mi-a speriat vînatul. — Ce, aveți vreun eremit în parc? — Cum să n-avem ... | 204 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | — Se pune în genuchi înaintea unei pietre sepolcrale și începe a se bate cu pumnii în cap și a plînge. — Se vede că în acel mormînt e depusă vreo rudă a lui de aproape! — Se poate, dar nu crez. — De ce? — Fiindcă el nu este de aci, din Tirol, și afară de aceasta am văzut de multe ori pe baronul și pe bela baroneasă plî... | 212 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | — Unde este acea scrisoare? Dă-mi-o numaidecît! — Iat-o! Deschisei scrisoarea și o citii cu atențiune. Dar ea, deși era în limba italiană, nu coprindea însă nimic relativ la secretul ce voiam să descopăr. Ultima speranță ce-mi mai rămăsese era să scriu baronului de Rosenberg, imaginîndu-mi că poate prin descrierea ce-i... | 204 |
Nicolae Filimon | Ascanio și Eleonora | Dupe o călătorie de nouă ore pe înălțimile cele mai formidabile ale Alpilor, ajunsei la Innsbruck, unde mă oprii numai timpul necesariu pentru luarea biletului de călătorie; iar după aceea mă suii în careta de postă și, după o călătorie de douăsprezece ore, intrai în Italia. | 46 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Pînă a nu începe povestirea tristelor întîmplări ale eroului acestei nuvele, credem de datorie a noastră indispensabilă a esplica lectorilor noștri ce înțelegem prin slujnicar și slujnicărie; căci daca zicem slujnicar, cată să zicem și slujnicărie, precum militar — militărie, cizmar — cizmărie și altele mai multe ce se... | 216 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | El este totdauna un june de la douăzeci și doi pînă la douăzeci și cinci de anișori, bine făcut, bine îmbrăcat, frizat și înmănușat întocmai ca un lion de Paris. Acest lux ar face pe oamenii fără experiență să-l ia drept fiul unui proprietar bogat sau de moștenitor al vreunui unchi din repertoriul teatrului comic franc... | 203 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Ce face el oare în această critică pozițiune? Ce să facă, sărmanul; pleacă capul la lovirele soartei, se face slujnicar!… În această nouă condițiune, spiritul său se supțiază ca firul de borangic, imaginația lui se înalță pînă la al noulea cer, devine filosof peripatetic [4], patriot și încă patriot, nu glumă. Declamă ... | 204 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Cînd face parte din ortaua poeților, atunci cată să fugi cît vei putea de dînsul sau să te rogi lui Dumnezeu ca să-ți dea răbdarea lui Iov din Biblie, căci altfel nu vei putea să suferi scălămbăturile și declamările lui, fără să te apuce nevrele de rîs. Nu apucă să-ți zică bună ziua și te înăbușaște cu citațiuni din Mi... | 291 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Aceștia sînt teribili! Pe slujnicarul politic nici un guvern nu-l mulțumește. N-apucă să se formeze bine un minister și slujnicarul patriot începe a-l descri cu cele mai negre culori și se silește prin orice mijloace a-l face să treacă, în ochii publicului, de infam și trădător. Locurile frecventate mai des de către or... | 233 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Slujnicarul adevărat, pe lîngă alte daruri, mai are și virtutea cumpătării; el șade toată ziua în cafenea, fără să guște ceva, sau daca din întîmplare bea o cafea neagră sau o dulceață, potrivește tocmai timpul cînd cafeneaua este plină de oameni și pleacă fără să plătească. Unii zic că fac aceasta din distracțiune, da... | 271 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Adevărul poate să fie altfel, dar asta nu ne privește. Noi facem romanț, iar nu istorie. Pe acest grozav timp, un june ca de douăzeci și doi de ani, cu părul lung și negru, acoperit cu o pălărie bombée [13], înfășurat într-o manta tăiată dupe moda carbonarilor și cu galoși de gumelastic în picioare, sta lipit de ușa ga... | 202 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | — Ba aia e vorbă, domnișorule; du-te la coconițele dumitale de pe la marșande cu care-ți cheltuiești banii și lasă-mă-n pace. — Deschide, Rezi! Deschide, Rezișoara mea, că mă lovește guturaiul de frig. — Nu, nicidecum. — Deschide, că-ți dau o față de rochie. — Nu deschiz!… — Să fiu al dracului, daca nu ți-oi cumpăra mî... | 223 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Ne facem însă datoria a îndemna pe bunii noștri lectori a-și procura cîte o sticluță de eter, căci parfumul din camera celebrei noastre Calipso din Pasagiul Român poate să le iriteze nevrele. Camera în care locuia amanta domnului Mitică Rîmătorian slujnicarul era o bucătărie nemțească cu mașină. Mobilierul ei se compun... | 334 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Iată-mă la genunchele tale!… Fii șeful de secție al inimei mele și mă voi crede foarte ferice ocupînd postul de pomojnic în amorul tău!… Voi trece cu cea mai mare esactitate în bilanțul datorielor mele de amant fidel toate evenimentele industriale și politice ale amorului nostru [16]. Juna bucătăreasa ascultă toate par... | 207 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | [17] iar eu, dragă Rezi, să trăiesc pentru tine. Da! pentru tine și pentru sărmana mea țară, ca s-o rădic din căderea la care a ajuns din cauza ticăloșilor de moderați!… și deodată cu pronunțarea acestor vorbe, strînse mîna bietei femei cu atîta violență, încît tresări de durere. Apoi, privind pe amant cu un aer agitat... | 206 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | — Să-mi face ce vei voi. — Adu-ți aminte că mi-ai făgăduit de mai multe ori și… Capitolul III - Cafeneaua din pasagiu În acest stabiliment, aranjat dupe moda și gustul parizian, amatorul de jocuri la noroc găsește în mic toată confortabilitatea cafenelelor dupe bulevardele Parisului, adică biliarde în abondanță, domino... | 219 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | În timpul acesta mai veniră încă doi tineri, tot de etatea eroului nostru, și se așezară tot la masa faliților. Mitică Rîmătorian le întinse mîna la amîndoi, și îi salută cu un fel de manieră proprie a sa, apoi, adresîndu-se către unul dintre dînșii, zise: — Ce noutăți ne aduci, monșer Găinescule? — Despre ce voiești s... | 201 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | monșer, muscalii nu pot să iasă așa lesne din vizuina în care i-a băgat Tractatul de la Paris. — Mai știu încă o noutate, dar este atît de frumoasă, încît sînt sigur că o să te facă să sări de bucurie. — Spune-o, Găinescule! Spune-o! — Țara noastră o să să facă împărăție! — Împărăție! — Da, amice, împărăție; și încă îm... | 207 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | — Cam în doi peri. — De ce așa? — Fiindcă nu înteleg deloc lucrarea. — De ce nu te consulți cu șeful de secție? — Dar el este mai slab decît mine. — Întreabă pe ajutorul mesei! — Îl întreb și încă foarte des, dar vai! orice consultare la dînsul mă costă cîte un prînz la Lazăr [20], și ar fi bine dacă aș scăpa numai cu ... | 209 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | — De ce? — Fiindcă n-am făcut niciodată referate. — Ei bine, cum te-ai scăpat de această belea? — Am luat condeiul în mînă și mi ți-am trîntit un referat de cele tătărăști. — Îți aduci aminte ceva dintr-însul? — Îl știu pe tot din memorie. — Recitează-mi-l o dată, te rog! — Ascultă: „Onorabilului Consiliu administrativ... | 241 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Cine te-a învățat să faci astfel de referate? Cum ai cutezat să-mi prezinți o ticăloasă scriere de bucher? Afară, magarule! du-te de-nvață carte și apoi să ceri slujbă.“ Auzi acolo, să învăț carte! Să-mi zică măg… mie, care mi-am sacrificat toată viața pentru sfîntul principiu al libertății, egalității și fraternitătii... | 203 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | — Asta nu se poate spune la nimeni. — Afară de mine, care sînt confratele și confidentul tău. — Ai dreptate, tu ești unicul meu amic și, ascunzînd acest secret de tine, aș da dovadă de neîncredere. Spune-mi numai, ai fost estimp la teatrul italian? — Ce însemnează această întrebare? — Îți voi spune mai la urmă, acum ră... | 234 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Găinescu luă biletul și citi următoarele fraze, înecat de un rîs nervos: „Amico mio! Quando non te vedu simtu che moru, anima la mine e trista, non potu mangeare, non potu bevere la cafe; venite, carro Rametoriano, venite che vi stringo în bracili mia. La vostra per sempre, Rachelle Geamfredi.“ Apoi, privind pe slujnic... | 228 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Desigur că ar fi închiriat o casă cu perdele roșii și și-ar fi vîndut corpul și sufletul cu tereziile ca precupeții, precum fac multe din femeile noastre. Ea însă venea dintr-o țară în care femeia nu a deșertat pînă la drojdii cupa desfrînării; de aceea prefera mai mult sărăcia, care nu-i impunea nici un sacrificiu con... | 211 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Într-o zi ședea la vorbă cu noul ei amant; conversațiunea, deși începuse prin cele mai dulci vorbe și mîngîieri amoroase, dar către finit ajunse la cea mai simplă proză din lume; cu alte cuvinte, începură a vorbi despre necesitățile vieței. — Cum o să ieșim noi în primăvară, iubite G…, zise acea maghiară; eu nu mai am ... | 211 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | — Acest mijloc este să… — Ce să… — Ei bine, iubita mea, acest mijloc este să ne facem spioni. — Spioni! — Da, spioni! — Și la ce să obligă cineva cînd se face spion? — La o îndatorire foarte mică. Spre exemplu: să asculți tot ce va vorbi stăpînă-tău și stăpînă-ta; și cînd vorbele lor vor fi în contra guvernului, să te ... | 255 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Rezi privi cu atențiune pe junele maghiar și, dupe o mică ezitațiune, îi întinse mîna și, strîngînd pe a lui cu convulsiune zise: — Primesc să fiu spioană. Să trăiască spionagiul!… — Bravo, Rezi! Acum văz bine că am o amantă demnă de mine. La lucru, iubita mea. Eu mă duc să anunț domnului polițai deciziunea ta de a int... | 213 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Maghiarul privi cu mulțumire agitațiunea amantei sale, apoi o părăsi plin de bucurie și se duse să anunțe poliției triumful său. Puțin dupe aceasta, un zgomot ușurel se auzi la ușa despre pasagiu. Rezi tresări și alergă să deschiză ușa; iar dupe cîteva momente se întoarse împreună cu Mitică Rîmătorian, celebrul Don Jua... | 202 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | Asta mi-este cu neputință; nu ți-e rușine să amăgești o femeie sărmană care te-a iubit din toate puterile inimei sale, pe mine care ți-am spălat și ți-am călcat cămășile, ca să placi fetelor de pe la marșande, fără să-mi plătești cel puțin scrobeala? Piei d-aici, sau îți săr în cap și te jumulesc întocmai ca pe o gîscă... | 233 |
Nicolae Filimon | Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala | — Cine era acel ciocoi? întrebă el pe Rezi și ocupîndu-se cu cel mai mare sînge rece a scoate de printre degite părul cel uns și parfumat al junelui. — Este un calic de aceia ce umblă prin pasagiu, urlînd ca nebunii. — Și ce căuta aici? — Ce fel | 50 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă. A fost odată trei frați olteni, dintre care unul era năzdrăvan [1]. Într-o zi își ascuțiră coasele și plecară pe o cîmp... | 208 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | — Suntem niște oameni săraci și nemernici, măria-ta, să nu-ți faci păcat cu noi. — Ai, sculați-vă, că vă iert, zise zmeul cu șiretlic, dar fiindcă ați început livedea, cosiți-o toată și diseară să veniți acasă să vă plătesc. Cîtetrei frații se puseră pe cosit și cosiră zi de vară pînă seara; dar cînd înnoptă, veni zmeu... | 204 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | Roman Năzdrăvan simți șiretenia zmeului, dar se făcu că nu pricepe nimic și, ca să înșele și mai bine pe zmeu, luă plosca și se duse în beci, împreună cu frații lui, iar dupe aceea scoase din traistă un fluier de prun și începu să cînte: Fluieraș frumușel, Mititel, gingășel, Dacă tu mă iubești, Vin-acum să-mi slujești.... | 212 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | Se duseră trei zile și trei nopți și dederă peste un palat mîndru și frumos și se puseră cîtetrei la poartă. Împăratul îi văzu dupe geam și trimise pe vătaful de curte să-i întrebe ce caută. Vătaful spuse împăratului cererea lor, iar el porunci să puie pe cei doi rîndași la grajd, iar pe Roman Năzdrăvan să-l îmbrace bi... | 207 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | — Să știi, Romane — adăogă împăratul —, că daca nu-mi vei aduce cloșca, unde-ți stă picioarele o să-ți stea capul. N-apucă să plece împăratul, și Roman Năzdrăvan se duse la zmeu, intră în palat și, ajungînd la odaia unde era cloșca închisă, se făcu pai de mătură și intră înlăuntru pe gaura încuietoarei; apoi, făcîndu-s... | 217 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | — Las’ pe mine, mă, că ți-l voi așeza eu pe dînsul. A doua zi, cînd ieși împăratul la plimbare, ei veniră iarăși la scară cu căciulele în mîni și ziseră: — Luminate-mpărate, fratele nostru Roman s-a lăudat să-ți aducă armăsarul lui Căpățînă-de-cal-într-un-picior-de- găină, înșelat și înfrînat. Împăratul chemă pe Roman ... | 208 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | — Acuma viu, stăpîne, dar înainte de a pleca, sapă la picerele mele cele dîndărăt, c-o să dai peste un butoi cu aur topit și altul cu argint; să iei două căușe de argint și să mă stropești de la mijloc pînă la coadă și să-ncalici pe mine. Roman Năzdrăvan făcu după zisa calului; încălecă pe dînsul și se duse. Dar ce mîn... | 204 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | Împăratul chemă pe Roman și-i zise: — Așa e, mă Romane, că te-ai lăudat să-mi aduci pe zmeu viu nevătămat? — E, luminate-mpărate, cine m-a pîrît la măria-ta, nu m-a pîrît să mă crească, ci m-a pîrît să mă piarză; dar fie, mă leg să-ți aduc pe zmeu; numai să-mi dai un car cu șase bivoli, să-mi dai șase dulgheri, șase tî... | 233 |
Nicolae Filimon | Roman Năzdrăvan | Zmeul se supuse și intră în butoi, iar dulgherii, tîmplarii și fierarii înfundară butoiul și, după ce îl legară cu lanțuri groase de fier, înjugară bivolii și plecară; iar pe la apusul soarelui ajunseră la împărăție și deteră pe zmeu în mîna împăratului, viu nevătămat. Împăratul porunci să desfunde butoiul, să vază dac... | 202 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | A fost odată un împărat și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, dar nu făceau copii. Într-o zi, veni la împăratul un arap buzat și-i zise: — Să trăiești, luminate împărate! Am, auzit că împărăteasa nu face copii și am adus buruieni pe care, cum le-o bea, rămîne grea. Împăratul luă buruienile de la arap și porunci ... | 215 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | Cum plecă împăratul din oraș, fiul sau intră prin toate casele și văzu o mulțime de pietre nestimate foarte frumoase, dar nu-i plăcu nici una dintr-însele; în cele din urmă, ajunse și la casa ce se deschidea cu cheia de aur, stătu puțin înaintea ușei, se gîndi la porunca ce-i dedese tată-său, dar biruindu-l nerăbdarea,... | 214 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | Auzind feciorul împăratului toate acestea, hotărî să se ducă el însuși să o ceară de la tatăl ei. Așadar spuse toate acestea fratelui său de cruce și, într-o zi, plecară amîndoi și se făcură nevăzuți. Merseră zi de vară pînă seara și ajunseră la muma Crivățului, bătură la ușă și ieși înaintea lor o babă zbîrcită și îi ... | 220 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | Rămîneți aci, dar trebuie sa vă ascunz foarte bine, căci cum o simți fiul meu că se află la mine oameni după tărîmul cellalt, vă omoară. Zicînd aceste vorbe, plesni de trei ori din palme și îndată sări după sobă o pasăre de aur, cu ciocul de diamant și cu ochii de smarand, și-i băgă subt aripi pe amîndoi, apoi se sui i... | 210 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | — Greu lucru mă întrebași, mamă! dar, aide, treacă-meargă. Împărăția doamnei Chiralina este departe de aci, cale de zece ani; dar această cale se poate face cît te ștergi la ochi daca cineva s-o duce în pădurea cea neagră de lîngă gîrla de păcură, care aruncă cu pietre și foc pînă la cer, și daca o încăleca pe bușteanu... | 208 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | A doua zi, după ce plecă vîntul d-acasă, feciorul de împărat întrebă pe muma vîntului daca i-a spus fiul său ceva; dar ea, temîndu-se să nu se facă piatră, îi răspunse că n-a aflat nimic. Atunci feciorul bucătăresei și cel de împărat luară drumul înainte și se duseră zi de vară pînă seara, dar cînd fu pe la scăpătatul ... | 221 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | Ce nu făcu bietul împărat ca să o scape? Dar toate erau în zadar. În cele din urmă, veni o babă și-i zise: — Luminate împărate, să trăiești întru mulți ani! Daca vrei să se facă sănătoasă fiica împărăției-tale, să cauți cerbul de aur care cîntă ca toate păsările și să-l aduci în casă numai trei zile și vei vedea cum se... | 214 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | A doua zi, doamna Chiralina spuse femeilor sale că a visat de două ori că a sărutat-o un june frumos. Atunci una din femei, fiind mai pricepută, zise doamnei Chiralina că, pe dată ce va începe cerbul să cînte, să se prefacă că doarme și cum va simți că o sărută cineva, să puie mîna pe dînsul. Cum veni noaptea, cerbul î... | 249 |
Nicolae Filimon | Omul de piatră | Și după ce umblară zi de vară pîna-n seară, ca cuvîntul de poveste ce d-acilea încolo se gătește, ieșiră pe tărîmul cellalt și ajunseră în țara lor. Împăratul, cum priimi știre despre sosirea fiului său, îi ieși înainte cu mulțime de oști, apoi îl însoți cu doamna Chiralina și făcu nuntă împărătească, care ținu trei zi... | 219 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.