Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fanta-Cella	"O, de ce vânturile nu mă dete rechinilor! Viața n-ar fi murit, căci, adormind pe talazuri ca pe-un pat moale, cea din urmă tresărire a dragostei ar fi călătorit veșnic, ca o fâșie de lumină ce colindă tot infinitul, fără să se stingă vreodată". — Aduceți Chianti , roșu ca sângele! Turnați Barolo ce fierbe ca patima! s...	209
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fanta-Cella	Vin roșu, spumos, din regiunea viticolă Chianti, Italia. Vin spumos italian. Și când, mai târziu de miezul nopții, trăsei zăvorul și deschisei ușa, Cella plângea, îngenuncheată la candela Madonei. — De unde vii? îmi strigă ea, înecându-și suspinele. Ce patimi ți-au stins lumina ochilor? Și dispăru în întunericul nopții...	258
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Copiii cutreierau voioşi via părăginită. Un şir, ţinându-se cu amândouă mâinile de mijloc, se încolăcea, strigând de frică să nu-i înhaţe "mama-gaia". Fetele începuseră "de-a ulciorul". – Cum dai ulciorul? Poveşti de Barbu Ştefănescu Delavrancea - Fata moşului – Cum îl vezi, cu ochii verzi, ş-o lingură de păsat, să nu ...	208
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	– Puricele. – Eh! grăi moş Doroftei cam supărat, am să v-astup cloanţa la toate. Ghiciţi acuma, de vă taie capul, de nu, să-l tăiaţi voi pe el: Din pulpă născută, pe claie aruncată, de vultur răpită, de babă robită, la domnie-ajunsă, de ţigancă tunsă: călugăraş mă făcui. Ce să fie? Ce să fie? Toţi se uitau lung unii la...	238
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Iacă, e un basm cu ghicitoare vorba mea şi, de vreţi, am să vi-l spun, dacă mi-o face poala căpătâi o fată frumoasă. – Mai e vorbă? Vrem, vrem! – Uite, vin’ la mine. – Ba la mine! – Ba la mine, că-ţi caut în cap! – Ba la mine, că-ţi aduc apă de la "Susana" să-ţi fac o turtă cât toate zilele. Aşa îl rugară fetele pe băt...	257
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Mai bine ar fi s-o ştergi mâine din revărsatul zorilor la Sfânta Vineri, milostiva, că aşa am visat eu ăst-noapte. – Bine, mătuşă, bine, m-oi duce pân’ la sfârşitul pământului, numai s-avem şi noi un copilaş care să ne râdă şi să ne plângă în casă, că mă topesc şi eu ca şi tine de-atâta pustietate. A doua zi unchiaşul ...	214
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	– Moşule, să spui şi de noi că întindem de dimineaţă până seara, cu nouă boi, şi brazdă tot nu facem. Se înfige fierul plugului adânc şi spintecă în sus, apoi alunecă pe deasupra ţelinei ca un călcâi pe gheaţă. Moşule, da’ să nu uiţi! – Bine, tată, bine. Mai merse ce mai merse, şi întâlni un flăcău, voinic, să fi spart...	234
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	După ce sui dealul, dete peste o apă întinsă, liniştită şi sclipitoare ca o oglindă, din mijlocul căreia se ridică un glas ca de om: – Moşule, moşule, nu trece aşa trecător, ci spune şi de mine, acolo unde te duci, că lată sunt, limpede sunt, adâncă sunt, şi peşte tot nu fac. Mai apoi, un păr verde şi frumos: – Moşule,...	210
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Peste porţi, mai dincolo de ele, un palat în lumini de toate feţele, că nici penele de pasăre măiastră, nici noaptea cu spuzeala de stele, nici zorile cu revărsatul lor, nici curcubeiele n-ar fi întrecut acest palat, minunea minunilor. În pragul porţii bâzâia o albină, care se roti o dată şi trecu în pasăre, se roti a ...	204
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Moşul, nemaiputând de bucurie, întoarse Murga şi o luă spre casă. Când zări fântâna, fântâna, de departe, îl întrebă: – Moşule, da’ de mine ce-a zis? – Că până nu ţi-i scoate comoara de argint de lângă izvor, apă bună n-ai să ai. – Moşicule, fă bine şi pune mâna pe-o cazma şi scoate-mi pustia de comoară. Unchiaşul uşur...	216
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Moşu tăcu. – Moşule, moşule, da’ de mine ce-a zis? Moşu tăcu. Şi tocmai din vârful dealului, se întoarse şi strigă, dând vânt Murgii: – A zis că până nu-i îneca om, peşte n-ai să faci. Şi apa să repezi năprasnic, să-l soarbă, şi mai multe nu. Dar abia ajunse să umezească creştetul dealului, şi se prăvăli clocotind iar ...	202
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Şi setea îl ardea. Tocmai acum înţelese că el călcase în gura lăcomiei. În loc de apă din fântână, luase arginţi, în loc de pere din păr, luase galbeni. – Stăpâne, n-o mai duc, dă-mi ceva pe cerul gurii, zise Murga. Unchiaşul, nemaiavând încotro, scoase un măr de la Sfânta Vineri, îl mâncă, iar cojile le dete Murgei. M...	214
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Ajungând unchiaşul acasă – abia târându-şi piciorul – spuse babei tot, din fir până în aţă. Şi plânse baba ce plânse, apoi se-mbună, că tot o să aibă un copil, fie şi din pulpa moşului. Pe unchiaş îl apucă facerea în mijlocul câmpului. Când îi plesni pulpa în două, sări din icrele lui o fată cu părul de aur, ce străluc...	204
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Calul plecă nările la pârâu şi începu să sforăie şi să arunce bulgării de sub copite. Auzind aceasta, împăratul trase o ceartă robului şi-l trimise iarăşi la pârâu cu calul de căpăstru. – Uite-te bine, prostule, c-o fi văzut calul ceva, nu se sperie el de florile mărului… N-apucă să plece, şi se şi întoarse, spunând îm...	207
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	– Nu aşa, mamă, zise fata din salcie, făcându-i-se milă. – Da’… cuuum, mamă?… Nuuu văd, mamă… Că m-au lăăsat pustiii de ochi… Şi pirostriile le puse cu picioarele în sus, căldarea o răsturnă cu gura în jos, mălaiul îl turnă alături de sită. – Nu aşa, mamă, nu aşa, zise fata cu părul de aur. – Da’… cuuum, mamă?… Nuuu vă...	238
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Vino cu mine în grădină, să te descânt. Împărăteasa se înduplecă. Ce făcu, ce drese, ţiganca o adormi cu capul în poala ei. O tunse frumuşel de podoaba părului, se tunse şi pe ea de părul ei de porc şi, cum îşi puse acele cosiţe, ca nişte beteli de aur, pe loc se şi prinseră, ş-o şterse p-aci încolo. Iar împărăteasa ră...	204
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Călugăraşul deschise gura şi zise: – Din pulpă născută, pe claie-aruncată, de vultur răpită, de baba robită, la domnie-ajunsă, de ţigancă tunsă, călugăraş mă făcui. O fi tunsă… O fi rasă… Că hâr… Că mâr… Ciobanii nu ghiciră, şi călugărul le luă turmele de oi şi-i lăsă cu buzele umflate. Călugărul merse ce merse şi ajun...	207
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Călugărul începu: – Din pulpă născută, pe claie-aruncată, de vultur răpită, de baba robită, la domnie-ajunsă, de ţigancă tunsă, călugăraş mă făcui. – Cum? cum? Mai zi o dată. – Dă-l încolo de hoţoman! Ce te uiţi în gura unui şiret… zise cioara de împărăteasă, albind ochii în cap. Împăratul îi întoarse spatele supărat, ...	211
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	Şade rău. Nu fi slobod la gură. Aici nu e cumetrie cu chef şi cu lăutari. – Aide, treacă-meargă ş-asta de la mine, mormăi Doroftei, să isprăvesc fără isprăvit, deşi mă ciupeşte gluma de limbă parc-aş fi luat în gură un furnecai întreg. – Tată Doroftei, dar baba şi unchiaşul, dar vulturul ce s-au făcut? întrebă un copil...	201
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	– La şcoală, nu la ţâţă! Nu ţi-e ruşine! – Să-ţi pui sabur, zise Doroftei. – Am pus şi l-a spălat, răspunse Floarea. Iar copilul, ruşinat, fugea plângând spre casă, ne-ndrăznind să se mai uite îndărăt. Scăpătase soarele. Adierea clătina frunzele castanilor. Copiii, aprinşi la faţă de zbenguială, se adunau unul câte unu...	208
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Fata moşului	– Cătană şi-a descântat dălacul, şi l-a stropit cu apă ne-ncepută, fermecată de vestita Trandafiră, şi degeaba, a trebuit sa se ardă cu o muchie de bardă înroşită, altfel nu scăpa. Aşa mergeau agale, spunând fiecare ce-o tăia capul. Şi sănătate, mulţumire, veselie. A doua zi le aştepta lucrul, de dimineaţa până seara, ...	186
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Nu se auzea, în întunericul unei nopți de toamnă, decât lătratul câinilor din mahala. Pe ulițele strâmte și dosnice de pe lângă Grădina Icoanei, noroiul și bolovanii de piatră se împestrițau cu băltoacele întinse de-a curmezișul drumurilor. Felinarele, înfipte din răspântie în răspântie, nu luminau mai mult decât stâlp...	201
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Cu o fustă scurtă, cu corsetul pus, cu mâinile goale până în umeri, cu ghetele descheiate, cu o talie rotundă și mlădioasă, cu pieptul plin... femeie bine zidită... tânără încă... frumoasă... mai mult plăcută decât frumoasă. Coleg de liceu cu Delavrancea în 1875-1876; a făcut parte din grupul "Trubadurului"; nepotul sc...	213
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Ne-au invitat oamenii. Și e superiorul d-tale. Ai dori să te privesc ca pe-o icoană, să trăiesc numai cu tusea, cu junghiurile și cu palpitațiile d-tale? Cine strică dac-ai îmbătrânit șef de birou? Lipsa ta de tact și amorțeala în care trăiești. Dacă nu te-aș mai scoate în lume, nu știu, zău, de n-ai pierde și acei 300...	205
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Spaimă la fiece pereche de ghete... Dar ce am eu ca lumea?... viața din casă?... relațiile cu oamenii civilizați?... balurile?... băile?... Minciună și cârpeală toate!... Ah! dacă nu mi-ai fi ieșit înainte!... Ah! dacă n-aș avea pe Fiți, îngerașul mamei!... Mă înțelegi?... Trebuie să mergem... Le-am scris că viu! Ochii...	204
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Dna Moroi se trânti pe o veche canapea damaschinată și începu să plângă, strângându-și obrajii în mâinile încărcate cu inele. Suspinele ei sugrumate și repezi izbeau adânc, ca niște alice, în inima lui Moroi, care bătea din ce în ce mai violent. Se sculă în picioare. Slab, aiurit, păși ușor, de teamă de-a nu se frânge ...	221
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Neștiind cum să sfârșească și nemaiputând lupta cu tăcerea, îngână: — Dacă vrei tu... dacă zici tu... Poate în astăseară să avem mai mult noroc... Scoală, Sofi... Mă duc îndată după trăsură... Dna Moroi, ștergându-și ochii ei uscați, îi răspunse răstit, nevoind să-și trădeze mulțumirea: — Cum, tu?... tu?... Dar slujnic...	212
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	O trăsură cu coșul ridicat lupta cu noroaiele mahalalei. Caii, micșorați în ham de opintire, nu răsuflau decât în lapovițe, aruncând șipote întregi de sub picioare, care se spărgeau de capră, de roțile și de scările trăsurii, până pe deasupra coșului. Birjarul înjura. Ajunse în Podul Mogoșoaei. Ținu înainte până la Bis...	204
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Și, suind scările directorului, urechile îi vâjâiau de țipetele nevestei de-a doua zi, care îi dovedea, apucată de nevricale, că el e de vină. Corect: a giorno ca ziua (it.). De la déveine ghinion, nenoroc (fr.). Până ce suiră scara, se împiedică de câteva trepte și-și trecu batista prin toate buzunarele. Vroi să-și sc...	219
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	În mijlocul salonului, două mese lungi, înțesate de musafiri. La una domnii, la cealaltă doamnele. Directorul se opri și, în surâsul tuturor, introduse pe noii-veniți. — Mi se pare că vă cunoașteți cu toții... Dl și dna Moroi... Candelabrul plutea în mijlocul salonului, mișcând ușor flăcările a trei rânduri de lumânări...	205
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Cucoanele vorbeau toate deodată și trânteau furios cărțile. Și peste toată această zarvă, s-auzea regulat, ca bătăile unui ceasornic: — Carte. — Da. — Nu. — Șapte. — Opt. — Cinci. — Bac! Pachetele de cărți treceau din mână în mână, trântite pe masă de cel care pierdea și așezate delicat de cel care avusese o mână noroc...	223
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	După un ceas de joc, orice urmă de cuviință încetă. Fiecare stă pe scaun cum îi vine mai bine. Cei grași, înfierbântați mai ales de frica pierderii și de râvna câștigului, se descheie la veste. Numai căpitanul stă cu mundirul încheiat reglementar, ba chiar cu mantaua în jurul șoldurilor enorme, ca două burdufe de ciriv...	205
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Ce-ți pasă de mantaua mea? Cheful adunării acoperi vocea de taur a militarului. Mânia lui, sinceră și idioată, era ridicolă. — Mantaua e de vină. — Dă-o dracului, căpitane! — Nu vezi că-i lipsesc doi nasturi? — Îi cade epoletul. — Trimite-o acasă, Delescule, că pierzi tot! Căpitanul plecă cu niște pași de elefant, în e...	201
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Conștiința se întrerupea din slaba ei veghere. Se simțea în aer. O greutate în stomac ș-o greață i se ridica până la gât. — Domnule Moroi, ți-a venit mâna, îi zise bătrânul Christodor. Șeful de masă tresări, ca un om care moțăie și se izbește cu barba în piept. Un sublocotenent de roșiori, făcând un "clanc" din limbă, ...	217
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	tot! și ce mai aveam al meu... Bine-bine nu-și aducea aminte să mai fi avut ceva al lui. În tot cazul, nu mințea. Pierduse trei sute de lei cu acea galantomie cu care se pierd banii picați din cer. Când tânărul ofițer auzi la masa domnilor "250 în bancă! ", se repezi, strigând cu ifos: "50 țiu eu!" și vârî mototol în b...	203
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Numele unui joc de cărți (fr.). Mulțumesc, directore! (fr.). — Căpitane, zise avocatul, pentru Dumnezeu, m-ai scăpat de dogoarea mantalei, fii așa de bun și alege-ți alt portmoneu în locul acestui fund de sticlă... te asigur că nu e parfumat deloc! Veselia reînvie, împrăștiind în chipurile obosite câteva licăriri de vi...	202
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Îl înecă o tuse seacă. N-avea decât o carte. — Trage cartea, nene Moroi... de unde știi? Trage cartea! îi zise Palidis, revoltat de bucuria bătrânului moșier. Și, luând cărțile, azvârli pe față a doua carte a bancherului, zicând satisfăcut: — Fantele de treflă cu nouă de caro, fac tot nouă! "Bravo!" repetară de mai mul...	205
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	III — Mesdames et messieurs , ceaiul! zise directorul, sculându-se de la joc. Și, după ce-și frecă repede mâinile, vârî, fără zgomot, în buzunarul pantalonilor un pumn de poli imperiali. Bărbații se sculară, unii triști, alții nepăsători, veseli, glumeți. Se apropiară de masa cucoanelor învrăjbite la joc. Sofi nu mai a...	218
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	— Da... Sofi... eu sunt fară noroc. Iartă-mă... Eu sunt devena... Și lumea îi dispăru. Conștiința propriei sale existențe încetă la răspunsul ce Sofi se pregătea a-i azvârli. Picioarele începură a-i tremura. Amețeala îi sugrumă glasul. Câteva lacrimi, pe zbârciturile chipului. — Ieși!... Ieși!... să nu te vadă lumea......	215
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	De acest grup se apropie tânărul Palidis, zâmbind către dra Mimi. — Ah ! ce posomorâtă e vremea afară, ce melancolic e vântul, domnișoară... Se așeză pe canapea lângă dânsa. — Ai dreptate. Ce melancolic e să pierzi la cărți... răspunse Mimi, muindu-și surâsul în paharul cu ceai. — Lino dragă, mormăi ca un urs căpitanul...	202
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	îmi spargi urechile... V La un colț al salonului, sublocotenentul de roșiori, Nicu, vorbește și râde cu dna directoare. Nicu, din când în când, ridică glasul și-i spune, ca să audă toată lumea, lucruri indiferente. Îi vorbește de noua trupă a operei, de o primadonă celebră care vine într-adins, numai de dragul nostru, ...	211
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Mulțumirea îi năpădește în ochii aprinși și vărgați ca melcul. Sângele tot i s-a strâns în obraji. Se pleacă întruna. Aruncă câte-o vorbă vicleană, pe care o suge ca pe-o acadea. Se învârtește. Își reia șirul și îl părăsește, ca să alerge după un zâmbet al dnei Moroi. Sub draperia perdelei se simt mai liberi. Ceilalți ...	215
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Sofi răspunse, dusă pe gânduri: — Nu mă iubești... Și lui (care nu știuse niciodată ce e iubirea), printr-un capriciu al nervilor, i se păru că Sofi nu e aceeași din toate serile, că inima i se umflă cu mai multă îndârjire... I se păru că acel minut începuse cu tinerețea lui și se prelungea în viitor pentru tot restul ...	207
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Nu vezi în ce hal a ajuns? Dacă e umbră sau om mi se datorește mie... Dragostei mele... amorului ce-ți păstrez și cruzimii cu care mă port cu el... Bietul Moroi! Ce pot să fac mai mult? Orice capriciu mi-l satisface... Ce-aș putea pretinde în fața justiției?... Te desparți?... Altfel... Răspunde-mi, sau nu mă mai vezi ...	215
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Palidis arunca cercuri de fum. Căpitanul mormăia ca un urs. Cucoanele zărvăiau. De la o masă și de la cealaltă s-auzea: — Opt! — Cinci. — Carte. — Nouă! — Bac! — Dai ori nu? — Ce devenă ! — Toată seara m-ai prigonit! Ori de câte ori ajung până la dta, cad. Parcă e un făcut... — Unde-o fi directorul? — Ne umflă câteva p...	210
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Viața amorțită de șase ani de zile îi reînvie toată în momentul acela. Un regret dureros de risipa puterilor sale măcinate în nedormiri, în certe, în registre, în muncă și în griji. Mâinile și picioarele îi tremurară. Inima îi zvâcni, apoi bătu încet-încet. Pe gât simți un gust de rugină, amăriu și coclit. În toată gur...	203
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	Mâinile i se înfipseră în beregată. Degetele i se încordară ca niște arcuri de oțel. Năbuși. Se sugruma, voind să trăiască. Într-o clipă îi trecu prin minte viața cu chinurile ei și moartea cu frigul acelei liniști fără înțeles. O sudoare-i scăldă trupul și-i îngheță, ca un strat de zăpadă, din creștet până la tălpi. S...	204
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Iancu Moroi	O sărută, apăsat și des, îngânând pătimaș: — Și pe ochi!... Pe amândoi... Și pe celălalt!... — Ah! ce nebun ești!... Parc-ai fi de 15 ani... Intrară în odaie, trăgând binișor ușa după dânșii. Înnemeriră patul. Sofi se așeză pe genunchii lui, cuprinzându-i gâtul cu amândouă mâinile. — Nu e așa c-o să te desparți?... Dar...	110
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Lăsîndu-te la vale pe șoseaua care pleacă din Slatina, avînd la dreapta zăvoaiele Oltului și la stînga șiruri de dealuri cu porumbiști, dacă gonești cu patru cai, în trei ceasuri sosești în Necule, comună mare, de trei mii de suflete, și reședință de suprefectură a plășii Dumbrăvile. În Necule se află, pe lîngă taftul ...	211
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Începe un avocat, nădăjduind la judecătoria de ocol: — Ei, acum mai răsuflăm și noi, d-le subprefect, mai răsuflăm si noi.. i — Da, mai răsuflăm și noi, răspund ceilalți. Avocatul urmează, privind vesel înprejur: — Am luptat mult, mult de tot; în sfîrșit, am zdrobit hidra despotică a libertonilor, aruncînd-o cu capul î...	208
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Fericirea a sosit cu noul guvern, pentru neculeș- tenii împilați și cerniți, ca să zic așa, cu zăbranicul chinului! — Bravo! bravo! bine a adus-o… bravo, ura! — Să trăiască guvernul! să trăiască d-l prefect și nea Niță, d-l subprefect! Și cu toții se reped și sărută pe orator. El le cere iertare că „n-a fost pregătit, ...	208
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	S-a înnoptat. Pe lîngă casele d-lui Niță Candel se învîrtesc doi strejari, unul cu pușcă, altul cu ciomag lung și gros, și strigă din cînd în cînd, prelung, unu dupe altul: „Cine-i acolooo! Cine-i acolooo!” Casele suprefectului sunt luminate. O adevărată luminăție: la șease perechi de geamuri, șease feșnice cu lumînări...	231
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Ș-a pus rochia de mătase, o rochie limonie. A venit și „rîndul ei”; e și ea, de ast’ dată, stăpînă pe „hidra despotică, căzută de la guvern”. Destul a fost umilită sub „biciul libertonilor, ea, femeie de familie”. Cocoana Ghiolița bate cu pumnul în masă. Ea voiește, și d-l Niță trebuie s-asculte. E tînără și voinică, d...	211
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	E îmbrăcat cu un pardesiu castaniu, ieșit de soare și lung pînă la călcîie. Smîcește din cap și îngînă repede „da-nda — da-nda!” chiar cînd nu vorbește nimeni. În fața lor, fostul arendaș al tîrgului din Necule, un tînăr cu mustața roșcată, cu ochii albaștri, cercel de argint în urechea dreaptă. Soarbe din cafea și zîm...	222
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Pe lîngă aceștia mai erau vro zece avocați din comună, dar, știi, nu așa „un ce”, ca Ciupei și ca Andrin… Pe la ora zece suprefectul se scoală în picioare, bate cu inelul într-un pahar și zice cu un glas plin de emoție: — Do’n’lor, ședința este deschisă. Fiecare să-și spuie cuvîntul. Primejdia e mare, e mare, care cu t...	202
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	— De cea mare… Îngînă președintele intelimarii, smîcind din cap… da-nda, da-nda, vezi bine, de cea mare… — De cea mare! strigă telegrafistul Pricor, noi nu putem înțelege, siguramente, decît pe cea mare. — Dacă e așa, reluă cocoana Ghiolița, amețită de succesul ei, să vă spui eu ce face hidra despotică a libertonilor, ...	201
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	— Lasă-mă, Niță! strigă cocoana Ghiolița, amenințîndu-l cu pumnul. Sîntem între două focuri, între leader și subleader, între Slatina și Goruni… dar ce e și mai grozav, domnilor, focul este aci, în mijlocul nostru!… — în Necule chiar? Pînă aci cu misterele? întrebă bătrînul Andrin, fostul primar de sub „hidra despotică...	213
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	— Domnilor, v-am spus că focul este chiar aci, în comună! Focul este dasupra capetelor noastre, ca să zic așa! Președintele intelimarii tresări; se uită în sus și, nevăzînd nici un foc, îngînă de cîteva ori „da-nda, da-nda” și aduse la gură un pahar cu vin. — Domnilor, și ca să vă dovedesc că focul este în mijlocul nos...	211
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	— Ioane, mai adu patru sticle cu vin, mari, negru, zise suprefectul, ridicînd patru degete în sus. — Acest om trebuie desființat de pe fața pămîntului! strigă cocoana Ghiolița, retezînd aerul cu mîna, ca și cum ar fi învîrtit o sabie. — Desființat sau convertit! zise telegrafistul Pricor, aducînd mîna, ca și cum ar fi ...	212
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Cum rămîi eu, cu tîrgul arendat, în socoteala mea, d-luipreședinte al interimarii? Cît pierz eu? Și de ce să pierz cînd sînt cu ai noștri și mă dau de mîni și de picioare d-lui Niță și d-lui guvern? Vreau să știu, unde e hidra despotici și unde nu este ? Cariera mea de june tînăr este zdrobită de fostul primar, de prea...	202
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Doctorul mormoi, înghițind un pahar de vin: „… microbii opoziției plutesc în aer și chiar aci, în casa d-lui suprefect, cu miriadele de milioane”. Avocatul Ciupei se întinse de favorite și, rămîind cu un fir negru și lung printre degete, îl suflă, uitîndu-se dupe el cum se clătena în aer. Suprefectul tuși de cîteva ori...	207
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Dacă ați ști, cocoană Ghioliță și d-le Niță! Dacă ați ști… l-ați nimici cu desăvîrșire de pe fața pămîntului! — Ce? strigă Ghiolița roșindu-se ca para focului, căci știa dumneaei ceva. Ce, d-le Ciupei? Spune, d-le Ciupei, spune îndată, că mă perdeți, pe loc, în ochii d-voastră, a tuturor! — Spune, Ciupei, îți ordon să ...	203
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	răzbunare!” ca și cum ar fi dat chiote, deși și ea, și ceilalți erau convinși că leșinase. Subprefectul și avocatul Ciupei o lungiră în pat, în camera de culcare. Ghiolița zvîcnea mereu cînd din mîni, cînd din picioare. —• Trebuie să-i scoatem corsetul, zise avocatul Ciupei d-lui suprefect. — Eu nu mă pricep, răspunse ...	230
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	— S-o răzbunăm! zise doctorul, aducîndu-și aminte că acum cîteva luni d-l Niță nu era acasă; că el era la cocoana Ghiolița; că lua cafeaua sub marchiză; că se trata contra microbilor cu rom, dupe sistemul său; că a rămas stăpîn pe sticla cu rom; și că „fostul infam” s-a plimbat cu cocoana Ghiolița; și că tratîndu-se pr...	228
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Și cînd eu, eu, Niță Candel, ordon… s-ascultati… să te duci chiar dacă… chiar dacă ți-aș zice să nu, tot să da… cînd ordon, ordon! Suprefectului i se muiară picioarele și căzu pe scaun. Avocatul Ciupei înghiți un pahar de vin, își netezi favoritele surîzînd și răspunse: — Cînd ordoni d-ta, d-le Niță, chiar să nu, eu to...	205
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Telegrafistul Pricor și suprefectul se resteau unul la altul, deși erau de aceeași părere și chiar cu aceleași cuvinte: „fostul infam, convertit, convertit fostul bandit, trosc, pleosc, trosc, trosc, convertit la pămînt”. Masa cenușie, brodată de cocoana Ghiolița cu galben, roșu și albastru, leoarcă de vin. Dupe o jumă...	202
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Suprefectul bea încă și da să vorbească. — Să-l convertim chiar mîne seară, la masa grecului, zise Pricor. — Da, răspunse Ciupei, înghițind un pahar ou vin. — Eu, eu, îngînă suprefectul… Învîrtind capul ca și cum ar fi fost un bulgăre de pămînt înfipt într-un vîrf de nuia… eu nu… nu pot… nu pot nimic decît… decît să-i ...	201
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Subprefectul dădu din cap. — Pe fostul infam… Suprefectul dădu din cap. — Chiar mîne seară… Suprefectul dădu din cap și închise ochii. Toti adormiră. » Unii pufuie, alții horcăie. E trei noaptea. Afară s-aud strejarii, unul dupe altul: „Cine-i acolooo? Cine-i acolooo?…” A treia zi, de dimineață, s-a răspîndit zvonul în...	207
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Înainte de alegeri	Și se uită lung unul la altul, și dau din cap, și-și zic: — Așa e? — Da, nda-da… — Nu ti-am spus? — Ce? — Știi d-ta… — Ei, da… așa e! Și pînă nu s-a combinat noul guvern, neculeștenii n-au vorbit decît din ochi și cu monosilabe. Bucuria partidului a ajuns la culme cînd a aflat că bătrînul a luat în mînă frînele guvernu...	147
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Așa am fost eu: să scriu tot ce-mi trece prin minte și să nu spui nimic oamenilor. Oamenii sunt teribili. Privire grea și vorbă cu atâtea înțelesuri... Nu pumnul, ci ochii omului mă sperie; prin ei, ca prin niște lunete, văd ce se petrece în adâncimea unei tăceri viclene. Da, sunt nesuferite aceste supape de lumină. Mi...	211
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Frumusețea este femeia dinafară, inteligența e femeia dinlăuntru. O frumusețe prostănacă este un farmec mort. O urâtă, știind să te taie cu o privire, se aseamănă cu o carte ale cărei scoarțe proasțe ascund un cuprins fermecător. Femei urâte nu există, ci numai femei, femei bătrâne și femei proaste. Ba chiar cele bătrâ...	212
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Oamenii se deosebesc așa de mult unii de alții, că cea mai mare greșeală a filozofilor stă în reducerea omenirii la un tip sau chiar la mai multe tipuri. Câți oameni, atâtea tipuri, atâtea lumi, atâtea probleme. Și dacă e ceva care aseamănă pe oameni între ei, e tocmai ceea ce-i aseamănă cu tot restul animalelor: a mân...	206
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	M-am apropiat de cosciugul lor. Nu eram singur. Trebuie să știți că tata a lăsat o avere frumușică. Erau dar la capul lui mulți care nu-l putuseră suferi. Se vorbea de un testament. Mi-aduc aminte de unul din familie, despre care tata zicea: "Nu ne-a mai călcat pragul, nu mai știu ce este supărarea". E crud sa vă spun:...	216
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	O! un profesor mare! La fiece lecție începea: — Un profesor trebuie să fie părintele vostru! — Educație! Educație, pedagogie, sistem nou! Și când s-a răstit la mine și mi-a strigat: "Educație! Pedagogie! Sistem nou! Ochii-n sus!"... am ridicat capul, dar, întâlnind niște ochi pedagogicești, mi s-a-ncleștat fălcile și, ...	231
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Pedagogia a fost dușmana mea. Mi s-a părut că această știință a fost inventată ca să mă chinuiască și să mă facă de râs. Tocmai târziu am înțeles că pedagogia s-a născocit pentru unii profesori neghiobi — există — și pentru unii școlari model, care nu există. Eram așa de bun și de timid că, împlinind 21 de ani, n-am vo...	205
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Iar de m-ați privi, chiar acum când mi-au răsărit multe fire albe, ca un copil vinovat, v-aș spune: — Nu, nu e adevărat că iubeam așa de mult casele în care crescusem și pe unchiul meu care mă crescuse... Mai era cineva pe-acolo, afară de un văr, cam de aceeași vârstă ca mine, afară de unchiu-meu (mătușa mea murise), a...	222
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Copilul devenise femeie, în locul ochilor, de o infinită naivitate, se aprinseseră două văpăi de demon. Și acum Irinel mă lua de mână. Dar era de 15 ani... și de mult mâna ei era alta: mai caldă, mai nu știu cum. Veselia ei nu mai era egală și continuă ca altădată. Nu mai vorbea repede și întruna. Și dacă-i ziceam: — I...	208
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Și râdea, râdea, până ce lacrimile îi curgeau pe obrajii ei rumeni. Apoi, după ce ofta, începea: — Îi scrie... tremurând... de niște stele... două numai... care ard și îi vorbesc... Cum o să ardă stelele de care e vorba?... sunt cărbuni?... Cum să vorbească stelele?... Nu pricep... Ș-apoi... gheață... topire... marmură...	204
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Toată ziua simțeam o ură teribilă, de timid, în contra "celor două stele care vorbeau". Trei ani am petrecut această viață de vise îndrăznețe în timpul săptămânii, de frică și de întristare, duminica, de planuri minunate, amânate din zi în zi, ascunse cu ipocrizia extraordinară a timizilor și a inocenților. În fine, du...	201
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Cocoșii cântau. Miezul nopții. Ploua de vărsa. Fulgerele, ca niște șerpi de lumină, prinși o clipă în perdelele mele. — Irinel, să mergi cu mine! Nu vezi ce zi frumoasă? Am găsit un ciorchine de corniță coaptă. Toată săptămâna l-am păzit... — Nu, merci! — Imposibil... trebuie să mergi... Am să-ți spun ceva... — Ce? Și ...	207
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Se lumina de ziuă. Adormii încet-încetinel, reîncepând aceeași scenă. — Irinel... vrei să ne plimbăm... — Nu... merci! — Ba da... Trebuie... Mă deșteptai pe la zece ore. Unchiul meu mă întrebă: — Iorgule, nu ești bine de te-ai sculat așa târziu? Eu mă știam vinovat. — Aș, nu... o carte... am adormit târziu... Urechile ...	208
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	În urechi îmi răsuna sentința pe care el, eram convins, o dăduse: "Ce tineret stricat! Bătrânii se duc, și cu ei se duc și bunele obiceiuri." Aproape să cad de pe scaun. Unchiu-meu îmi zise: — Iorgule tată, tu n-ai luat cafeaua... Mi se pare că nu ești bine... ai?... Ce ironie! Cuvintele lui, mai dulci ca altădată? Deg...	203
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Și de ce? Pentru capriciul unui băiat crescut și îngrijit de el? Dar cum crescuserăm noi, Irinel și cu mine, nu eram veri buni, ci frate și soră. Și de-ar fi rămas vorba numai pe condica civilă... dar cum era să calce el legile bisericești? Toată săptămâna, dimineața, seara și peste zi, la masă și la cursurile universi...	205
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Lui Irinel îi răspunsei încet: — N-am nimic, Irinel... Dar tu ești bine? D-aci înainte, un an de melancolie. De ce v-aș spune că slăbeam, că îngălbeneam, ca răceam cam des și, cu o plăcere ascunsă, exageram o mică tuse când mă plimbam cu Irinel? Ați văzut atâția oameni slabi și galbeni și ați citit atâtea romane cu ama...	208
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Cum o văzui, sării în sus. Ea se învârti repede într-un picior. Rochia păru o imensă rochiță-a-rândunicii. După ce se învârti, râzând și bătând în palme, se opri înaintea mea, îmi făcu o reverență, întinzându-și ușurel rochia de amândouă laturile, și mă întrebă cochet: — Mon cher cousin , poți să ghicești unde plecăm v...	218
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	— Irinel!... Irinel!... Unde ești? Ea dispăru într-o clipă. Mă trântii în pat. Luai Letopisețele. În loc să citesc, începui să mă gândesc. "Irinel! Irinel!" Cel dintâi, repede, aspru, răutăcios, cel de-al doilea, mai lung, mai dulce, mângâietor chiar. Desigur, a voit s-o dreagă, să mă înșele. Să cred eu că nu s-a gândi...	215
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Irinel se apropie de mine. Știam eu că ea trecuse pragul, dar că fericirea mea rămăsese dincolo. Înțelesesem că bătrânul o trimisese într-adins, prefăcându-se, și mai bine, că nu bănuise nimic. — Știi ce mi-a spus tata? În ziua de Sân-Petru o să ne vie un musafir. Un mare negustor. Ce mai era ș-asta? — Și ce ți-a mai s...	233
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	A sosit. Când îl văzui, începui să râd. Prea era slab, prea era bătrân! Elegant, nu e vorbă: cu redingotă neagră și cu legătură roșie. L-am salutat cu respect și, pot zice, cu dragoste. Căit că urâsem pe un astfel de bătrân cu părul alb ca zăpada, mă dusei liniștit în grădină. Ce nepăsare în toate! Ușa de la grădină se...	204
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	— Rochia de fulard?... A care-mi place mie?... — Dar știi de ce să mă gătesc? — Firește că da. Ea tresări. Eu continuai, ștergându-mi o gheată cu batista. — Firește că știu... Nu este azi sărbătoare mare? — Ah! îmi răspunse ea trântindu-mi mâna de care mă ținea, nu știi nimic! Ce om indiferent și nepriceput ești! Indif...	221
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Mă uitai lung după ea, apoi mă lungii cu fața în sus sub o boltă de pomi roditori. Ce de viață în natură! Merele îndoiau ramurile groase; unele vrăbii ciripeau, scuturând din aripi; altele cădeau grămadă, încăierate într-o luptă desperată. Pe fața mea soarele ploua rotocoale de lumină. Simții lacrimile alunecându-mi în...	203
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Irinel	Irinel nu-mi era ca și soră?... Imposibil!... Fusese fatal!... Locomotiva gâfâi și scoase un șuierat asurzitor... Câteva lacrimi pe fereastră... Căutai cu ochii încotro ar veni țara și cam încotro ar cădea casa și grădina unde fusesem fericit... Un semn cu mâna și zisei oftând: -Adio, Irinel!...	47
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Lene	Eram mai mulți în drumul-de-fer. Calea lungă, zăpușeala nesuferită și uruiala monotonă ne aromniseră pe toți; pe unul cu capul pe spate, pe altul cu capul între mâni și cu coatele pe genunchi. Al treilea moțâia; al patrulea sforăia; ș-altul se încerca să doarmă iepurește, cu ochii deșchiși. La scăpătatul soarelui un vâ...	201
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Lene	Concluziile a patru din ei erau cele următoare: – Mie îmi plac la nebunie femeile frumoase și Alfred de Musset. – Mie îmi plac femeile tinere și vinul roșu și bun. – Și mie, țărancele răscoapte de soare, voinice, cu părul fără coloare, cu ochii negri, cu sânul micșor și pietros, și vânătoarea. – Iar mie îmi plac fetele...	222
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Lene	Cei cari fumează îmbie cu țigări pe cei care nu fumează. Tutunul este sănătos chiar, te apără de molimă, îți ia greața bucatelor după masă, ș-apoi, într-o țigare de tutun cîte idei nu stau ascunse? Când fumezi, găsești frazele cele mai bune; când fumezi, îți legi mai bine ideile între ele; dacă ești trist și fumezi, gî...	213
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Lene	Încearcă-te după câteva pahare de vin să scrii. Vei vedea câtă imaginație ai, și ce vie este, și ce puternică este, și cât de caprițioasă și de fermecătoare este. Ce fel de literatură faci și tu! Literatua modernă fără vin aste ca un zmeu fără vâjiâetoare. Și bietul băiat, după numeroase îndemnuri, cearcă un pahar de v...	238
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Lene	E destul s-o vezi ca să te și molipsești. Ea, de la ea însăși, este un adevărat discurs atrăgător. – Să vedem, ce patimă, spune-ne! ziseră ceilalți patru. – Lenea, răspunse cel d-al cincilea. Lenea, care te fură, te moleșește, te descântă și-ți povestește în urechi o mulțime de basme fermecătoare și-ți desfășură înaint...	211
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Lene	Ziua, când soarele inundă lumea cu un potop de lumină stau ceasuri întregi privind în vag, printre gene. Și micul curcubeu lipit de grăsimea genelor să aprinde, și să desfășuară, și să precipită pe albastrul străveziu al cerului. În diminețile de iarnă, focul s-a stins de mult în sobă, este frig în odaie, obrajii și vâ...	231
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Lene	În așa stare, fiind culcat pe un dig, am căzut în mare; în așa stare fiind, am căzut după cal; în așa stare fiind, când am deschis ochii și m-am văzut într-o oglindă, am înghețat de frică, crezând că m-am înșelat, și m-am culcat într-o odaie străină, cu un străin alăturea. Închideți ochii cu toții și spuneți-vă un basm...	118
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Liniște	De trei ori l-am văzut în viața mea și rămăsese neschimbat: aceeași față, aceeași barbă căruntă, același mers oblu și capul plecat tot pe umărul drept. Aceeași liniște adâncă. Și l-am văzut în mijlocul unei naturi așa de mândre, că s-ar fi mișcat sufletul celui din urmă ticălos. Pieptul uriaș al Ceahlăului și Dâmbovici...	259
Barbu Ştefănescu Delavrancea	Liniște	Întotdeauna o liniște adâncă îl înghite ca într-un coșciug de plumb. Respirația nu i se simte. Privirea îi e pironită în farfurie. Mâinile i se mișcă c-o îndemânare și c-o precizie de spaimă. Furculița, cuțitul și lingura nu i se simt. Când poruncește servitorului, glasul nu i s-aude. Mănâncă și te îndoiești dacă meste...	202

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.