Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
Emilia Plugaru	Amintirile	Inspiră adânc aer în piept şi bătu în portiţa primei căsuţe. – Cine bate? întrebă cineva. – Sunt eu, purceluşul Roz! Vreau să o văd pe găinuşa Co! – Găinuşa Co e plecată la puii ei. Va fi peste două luni… Bătu la cea de-a doua căsuţă. Dar şi iepuraşul Codiţă Stufoasă era plecat. Purceluşul se odihni un pic, apoi îşi su...	175
Emilia Plugaru	A venit Primăvara!	– Cipcirip! Cipcirip! Priviţi, ninge! A venit iarna! Poveşti de Emilia Plugaru - A venit primăvara! Două vrăbiuţe ţopăie fericite pe o crenguţă de brăduţ. La rădăcina brăduţului e căsuţa iepuraşului Blăniţă Albă. – A venit iarna?! îşi flutură iepuraşul urechiuşele prin ferestruică. Ce minunăţie! În curând pădurea noast...	203
Emilia Plugaru	A venit Primăvara!	Hm… Nu pricepeam de ce mă trage la somn… Când colo… Baba e de vină. Morr, morr, morrr! Voi fi iarăşi nevoit să dorm trei luni de zile încheiate. Morr, morr, morr… Şi Mişani se retrage în bârlog, dar peste câteva clipe revine: – Auziţi?! Strigă el. – Pe cine strigi, Mişani? întreabă vrăbiuţele. – Pe voi, răspunde ursule...	207
Emilia Plugaru	A venit Primăvara!	Moş Crăciun împarte daruri. – Această ulcică cu miere… zice el scotocind prin desagă, pentru cine credeţi că e? – Pentru mine! Strigă bursucul. – Ba e a mea! Se bagă la moş vulpea cea roşcată. De altfel… Nu mi-a plăcut niciodată mierea. Să o ia bursucul, hotărăşte ea. – Această ulcică, zâmbeşte moşul, e pentru Mişani. ...	207
Emilia Plugaru	A venit Primăvara!	Iernii îi este frică să nu le îngheţe gerul pe toate. – Gerul nu ştie de milă, oftează vrăbiuţele. Oare când va veni primăvara? – Nu degrabă… Iarna e abia la început. Şi veveriţa intră în scorburică să ronţăie nuci. Zilele sunt scurte, nopţile – lungi, vremea trece greu. Totuşi, într-o bună zi Iarna îşi ia aşternuturil...	219
Emilia Plugaru	A venit Primăvara!	În scurt timp, locuinţa lui Mişani, e de nerecunoscut. Pe pereţii proaspăt vopsiţi, veveriţa desenează mănunchiuri de căpşuni. Draperiile vechi sunt înlocuite cu altele noi, de culoare roz, cu albinuţe şi fluturaşi coloraţi pe ele. Podeaua e spălată şi acoperită cu covoraşe moi. Un scăunaş lung, de lângă perete, e înve...	206
Emilia Plugaru	A venit Primăvara!	– A venit, a venit! Dacă mai dormi, primăvara pleacă fără să o vezi, glumeşte iepuraşul. Mişani iese în uşa bârlogului. Îşi întinde lăbuţele, răsuflă din toţi plămânii. Pădurea e aproape verde. Peste tot flori, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Cerul e albastru, soarele e vesel. – Ce minunată e Primăvara, se întoa...	121
Emilia Plugaru	Bobul de soare	Iepuraşul Blănuţă tremură de frig, îi dârdâie dinţii, i se încreţeşte blăniţa, dar nu are de gând să-şi facă focul în sobă. Poveşti de Emilia Plugaru - Bobul de Soare – Nu! zice el. Până la Crăciun nu scot un vreasc din şopron! Treaba e că de când în Codru vulpoiul Zuh e stăpân, nici un trăitor al pădurii nu are voie s...	204
Emilia Plugaru	Bobul de soare	La început, în apriga sa luptă cu frigul, iepuraşul îşi încalţă pe fiecare lăbuţă câte un ciorăpior gros de lână. Trupul şi-l înveleşte într-o haină căptuşită cu blană, pe cap îşi îndeasă căciula şi aşa bine echipat – ţuşti sub plapumă. – Aha! Frig nesuferit, strigă Blănuţă acoperit până peste cap, încearcă acum să mă ...	205
Emilia Plugaru	Bobul de soare	Coboară, îşi încalţă pâslele, îşi pune cojocelul, îşi înfăşoară gâtul cu fularul şi iese afară. – Vă-hă-hă! Pădurea e albă, albă. Toată noaptea a nins. Baba iarnă a venit cu adevărat! Fericit, Blănuţă aleargă, lunecă pe zăpadă, se zbenguie încolo, încoace şi ar fi totul atât de frumos dacă nu ar auzi glasul vulpoiului ...	216
Emilia Plugaru	Bobul de soare	– Aha! urlă Frigul. Te-am găbjit! Gata! Eşti al meu! Blănuţă îşi încalţă iute ciorăpiorii, îşi pune haina de blană, căciula şi ţuşti sub plapumă. Frigul îl mai boscorodeşte un timp, apoi adoarme şi nu mai simte nimic. Câteva zile nici o schimbare în viaţa micului iepuraş. Într-o dimineaţă se trezeşte şi vede îngrozit c...	218
Emilia Plugaru	Bobul de soare	– Ah! strigă balaurul Frig. Blănuţă, nemernicule! Ai dat drumul la căldură în casă!? Sunt nevoit să plec, dar mă întorc, mă întorc, stai fără de grijă! Nu te las eu cu una, cu două! Şi înrăit, Frigul se strecoară prin crăpăturile uşii afară. Răceală însă nu are de gând să plece. Stă strâns lipit de bietul iepuraş, i se...	212
Emilia Plugaru	Bobul de soare	– Nu fi trist, Blănuţă, zice ea. Priveşte ce noapte frumoasă. E atât de plăcut când e ger. Dacă îngheţi – vom sta nedespărţiţi până la primăvară, vom vorbi de una, de alta, ne va fi foarte vesel, ce zici Blănuţă? – Babă fără de minte! strigă iepuraşul. Tu te-ai născut îngheţată, ce-ţi pasă!? Eu însă nu vreau să îngheţ ...	220
Emilia Plugaru	Bobul de soare	Nu vrea să doarmă într-o asemenea noapte. E linişte-n jur, iar Luna mare şi plină ce stă aninată în vârful unei cetini înalte îi face cu ochiul. – Blănuţă, aude el pe cineva strigându-l. Numai să nu fie câinele de Zul, se sperie iepuraşul, dar glasul care îl strigă e blând încât nicidecum nu poate fi al vulpoiului. – B...	237
Emilia Plugaru	Bătrâna doamnă Pădure…	Nimeni nu are de gând să-i cumpere iepuraşului Lică un ghiozdan nou. Dar fiindcă Lică în fiecare zi trebuie să meargă la şcoală, iar ghiozdanul său e vechi, jerpelit şi urât – Lică hotărăşte să-l înnoiască. Face multe desene, le colorează frumos, le lipeşte pe locurile cele mai roase şi acum ghiozdanul arată destul de ...	212
Emilia Plugaru	Bătrâna doamnă Pădure…	Lică visează la ziua când şi tatăl său va sta în faţa doamnei Pădure, iar ea, cu un glas blând, nu va conteni să-l laude. Cu părere de rău însă acest lucru nu se va întâmpla în curând. Lică nici pe departe nu e un elev eminent. Din această pricină bietul iepuraş e foarte trist. Nu pricepe ce se întâmplă. Acasă învaţă p...	202
Emilia Plugaru	Bătrâna doamnă Pădure…	– Rică! răcneşte doamna Pădure, cât fac doi plus doi!? Doi plus doi fac un do-o-oi ma-r-re în ca-ta-log! Uite-aşa de marre! Aşează-te! – Doi plus doi fac patru! ţipă Lică şi nu se vrea aşezat. Patru plus patru fac opt! Cinci plus cinci fac zece! O sută plus o sută fac două sute! O mie plus o mie fac două mii! Zece mii ...	225
Emilia Plugaru	Bătrâna doamnă Pădure…	…Profesoara se apropie enervată la culme: – Repetă, Rică, se stăpâneşte ea cu greu să nu ţipe… Repetă… Ce-am spus adineauri? Lică sare speriat în picioare: Aţi spus… Aţi spus… "repetă Lică ce-am spus adineauri" răspunde el în timp ce inima îi face "tuc-tuc" undeva prin călcâie. – Ricăă! Lică! A-fa-ră! I-me-di-at! Cu gh...	208
Emilia Plugaru	Bătrâna doamnă Pădure…	Într-o bună zi va demonstra tuturor că nu e nătâng, nu e prost, e deştept, ba chiar e foarte deştept. – Eh, oftează iepuraşul, astăzi nu e ziua mea cea mai bună… Până acasă e drum lung aşa că Lică o ia pe de-a dreptul. Trece printr-o poiană plină cu flori, culege un buchet mare, apoi îşi continuă calea. – Ai făcut vreo...	213
Emilia Plugaru	Bătrâna doamnă Pădure…	Sunt doamna Pădure… Învăţătoarea lui Rică… – Lică, prea bună doamnă, Lică… o corectează tatăl-iepure. Pe vremea aceea erau atât de mulţi iepuraşi cu numele Rică încât noi am hotărât să-l numim… Lică. Să se deosebească… Şi pare-se că… se deosebeşte. – Da! confirmă profesoara. Se deosebeşte. E un iepuraş foarte atent. At...	203
Emilia Plugaru	Bătrâna doamnă Pădure…	– Rică… Lică… se emoţionează bătrâna profesoară. Florile sunt atât de frumoase… Dar… am alergie. – De la toate? întreabă cu seninătate Lică. – Genial! Acuşi vedem. Aşa… miroase ea rând pe rând fiecare floricică în parte. Ce miros, ce parfum… Hap-ciu! Hap-ciu! strănută doamna Pădure. Rică, pe asta arunc-o! Din astea să ...	210
Emilia Plugaru	Bătrâna doamnă Pădure…	Sala îl aplaudă în picioare. Tatăl-Iepure le spune tuturor că Lică e fiul său. – Va fi artist! zice tata cu mândrie. Lică nu-i îndeplineşte aşteptările… Nu e nici artist, nici contabil. E un mare sportiv… A crescut şi a devenit mândria întregii păduri. Şcoala în care a învăţat îi poartă numele. Pe peretele holului e po...	105
Emilia Plugaru	Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr	Şi fiindcă nici o rază de lumină nu pătrunde prin funinginea nopţii, toate vietăţile de pe lac dorm pitulite prin stufăriş în speranţa că visele lor vor fi colorate. Doar mica broscuţă Veruza stă cu ochii larg deschişi pe o frunză de nufăr. Poveşti de Emilia Plugaru - Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr – Eh, oftează e...	201
Emilia Plugaru	Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr	Am tras cu urechea. – Şi? – Se vorbea în poveste despre o prinţesă care a fost nevoită să se mărite cu un broscoi. Broscoiul avea pielea buboasă, ochii bulbucaţi, era groaznic, dar în fiecare noapte îşi lăsa pielea, devenind un minunat prinţ. Nu am reuşit să ascult povestea până la capăt căci picii m-au observat şi ime...	204
Emilia Plugaru	Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr	– Ţie ţi-e uşor să vorbeşti, fiind atât de frumoasă… Probabil eşti foarte fericită. Eu însă… de azi sunt atât de nefericită. Atât de nefericită… – Drept să-ţi spun, oftează floarea de nufăr… nici mie fericirea nu-mi prea bate la uşă. Trăiesc pe o baltă bâhlită. În fiecare zi, când raţele şi gâştele sălbatice roiesc pe ...	211
Emilia Plugaru	Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr	Căci un strop de fericire găsim şi aici… Fără de mine, fără de tine cum crezi că ar fi acest lac? – Hei, voi două… se foieşte alături, în stufăriş, o altă broscuţă. Lăsaţi poveştile! E timpul să dormiţi… – Oac, oac, cântă încetişor Veruza, legănându-se pe frunza de nufăr şi floarea adoarme. Luna, care le vede şi le aud...	93
Emilia Plugaru	Cadoul de Crăciun	E noaptea de Ajun. Bradul şi-a aprins luminiţele. Jucării strălucitoare, de toate culorile zâmbesc fericite aninate de crenguţe; un clopoţel de argint le şopteşte din când în când: Dzing, dzing, aveţi răbdare, acuşi vine moşul. În casă miroase a frunze de brad, a pâine, a sarmale, masa e pregătită şi toată lumea e în a...	204
Emilia Plugaru	Cadoul de Crăciun	Un cadou e o amintire… Iar cu jucăriile trebuie să te împarţi. Mai ales cu acei care nu prea au parte de jucării… – Tăticule, întreabă Marcel, când erai mic ce cadou îi cereai lui Moş Crăciun? – Păi… răspunde tata, acuşi îţi arăt. Apoi pleacă şi revine cu o cutie: – Iată, priveşte! E primul cadou pe care l-am găsit sub...	201
Emilia Plugaru	Cadoul de Crăciun	Anume unica jucărie de pe brăduţ şi fulgii făceau în casă atmosfera de sărbătoare. Nu şi-a cunoscut niciodată tatăl. Îl părăsise când era micuţ… Avea patru ani când a plecat mama. Nu-şi aminteşte prea bine ziua aceea, dar ţine minte că mama l-a întrebat ce cadou să-i aducă, de acolo, de departe. – O minge de cauciuc, a...	219
Emilia Plugaru	Cadoul de Crăciun	– Bunico, învaţă-mă te rog să scriu şi să citesc! – Pentru ce? s-a mirat bunica. Până începi şcoala mai ai câţiva ani. O să reuşeşti… – Învaţă-mă, bunico! Vreau să-i scriu scrisoare lui Moş Crăciun! A insistat, nu s-a dat bătut şi până-n toamnă ştia să scrie şi să citească. A scris scrisoarea şi i-a dat-o bunicii să o ...	213
Emilia Plugaru	Cadoul de Crăciun	Îi va aduce Moş Crăciun ori se vor întoarce singuri… Acum însă sania moşului e prea mică încât să încapă toate mamele ce sunt aşteptate cu nerăbdare acasă… Nu te supăra. Acest fluieraş pe care ţi la dat e fermecat. Învaţă să cânţi! Prin cântece gândurile şi dorinţele tale vor fi auzite de mama… De câte ori cânta credea...	212
Emilia Plugaru	Cadoul de Crăciun	Mai târziu, mare fiind, a aflat că mama, într-o iarnă, înainte de Crăciun, a ieşit din casa în care locuia în ţara aceea străină spunând că se întoarce la băiatul ei şi de atunci nimeni nu a mai văzut-o… Părinţii adoptivi i-au dat tot ce a avut nevoie. Era înconjurat de dragoste şi de bunătate. Întotdeauna i-au răspuns...	217
Emilia Plugaru	Cadoul de Crăciun	se miră Marcel, Dar… am cerut o maşină! – Pricepi, puiule, tatăl tău va trece mâine şi va lua maşina. Sunt prea bătrân, nu-mi ajung puteri să duc desaga, oftează moşul. Am nevoie de ajutor. Iar fluierul… fluierul e fermecat. Vei învăţa să cânţi şi vei vedea că acele cântece îi vor face pe oameni să fie mai buni… A doua...	134
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Crus e un ursuleţ veşnic mormăit, veşnic supărat şi nemulţumit. Poveşti de Emilia Plugaru - Crus, Hep şi peştişorul de Aur – Morrr, morrr, morrr, mormăie Crus de dimineaţă până-n seară. O să plec departe, departe… E atât de urât aici… Barem dacă aş găsi un lac pe malul căruia să stau şi să pescuiesc. Câtă plictiseală… ...	202
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Trebuie să-ţi placă. – Văd că nu pot să scap de tine cu binişorul… Fie, se linişteşte Crus. Îmi citeşti povestea. Dar cu o condiţie. – Ce condiţie? – Îmi culegi un coşuleţ… Ba nu… Două. Unul cu mure, celălalt cu căpşuni. Şi în timp ce eu mă ospătez, poftim, citeşte-mi orice. De acord? Treaba e că iepuraşul e un cititor...	201
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	În cruciş şi-n curmeziş. Nu am văzut nimic. – Îţi zic, există un lac. Doar că drumul spre el e pe sub pământ. Priveşte! şi Hep dă la o parte câteva tufişuri – Vezi? Aceasta e intrarea. La celălalt capăt e lacul. Vrei să-l cunoşti? – Dacă nu mă minţi, da! – Atunci intră, Crus. Traversează drumul şi o să te convingi că î...	206
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Crus nu oboseşte. Merge şi merge. Dar nu vede capătul. – M-a tras pe sfoară urecheatul, mormăie el nemulţumit. Când îl văd, îi rup urechile. Poate ar fi mai bine să mă întorc? Dar dacă sunt aproape de capăt? Atunci cum? Şi Crus iarăşi merge şi merge. În sfârşit vede lumina zilei. E sfâşiat de oboseală, dar în faţă i se...	204
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Apoi scoate undiţa, înfulecă peştişor după peştişor şi aruncă undiţa iar şi iar. Burta îi este plină, dar Crus e nesătul. Deodată apa se învolburează, se tulbură şi la suprafaţă iese un peşte cu solzii de aur. – Ha! Ha! Ha! râde cu poftă Crus. Nu cumva eşti peştişorul de aur? Asta-i bună. Nu mă las până nu te mănânc. D...	208
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Cu fereşti din sticlă colorată. Pe podele covoare moi, paturi largi, mobilă scumpă. Slugile foiesc în jurul lui. Mesele stau încărcate cu bucate. Pe Crus însă nu-l încântă nimic. În curte straturi de flori parfumate peste care ursuleţul păşeşte fără milă. – Nu am nevoie de toate astea, mormăie el. Nimic mai frumos pe l...	210
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Şi toate acestea ţi le ofer, Crus, doar ca să-mi laşi peştişorii în pace. – Hm, stă pe gânduri Crus. Oare cum o fi să te simţi cea mai fericită persoană din Univers? Trebuie să văd. – Accept, răspunde el, dar în sinea sa nu e convins că nu va arunca iarăşi undiţa-n lac. Crus aşteaptă venirea nopţii. În sfârşit se lasă ...	216
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Se întâmplă ceva straniu. În locul lacului acum e o imensă pustietate plină de mărăcini prin care foiesc şerpi şi o mulţime de alte fiinţe scârboase. – Aoleu! Strigă Crus. Unde e lacul?! Unde e castelul meu?! Unde sunt toate?! E atât de neplăcut aici… Vreau acasă… Cum să găsesc drumul subteran? Nu mai recunosc nimic. –...	204
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Acum eşti un peşte şi bineînţeles nu ai vrea să o sfârşeşti în burta vreunui pescar. Voi umple această căldăruşă cu apă şi te voi duce acasă, în bârlogul tău. Voi avea grijă de tine, Crus… Nu trebuia să-ţi arăt drumul de sub pământ… Acest loc minunat nu e pentru tine… Supărat, trist, iepuraşul adoarme lângă bârlogul lu...	203
Emilia Plugaru	Crus, Hep şi peştişorul de Aur	Cu cea mai mare plăcere! Deci ascultă: A fost odată o babă şi un moşneag… Aşteaptă un pic! răsfoieşte cărţulia iepuraşul. Aceasta e povestea cu Peştişorul de Aur. Ţi-am citit-o deja. Iată altă poveste… O poveste minunată! Pur şi simplu minunată! Se numeşte… Punguţa cu doi bani! Asculţi, Crus?	49
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	Cerul e albastru, albastru. Soarele îmbrăţişează pământul cu razele sale calde şi din pământ se grăbesc să iasă la suprafaţă firicelele de iarbă, gâzuliţele, se trezesc din somn fluturaşii, albinuţele, e mare forfotă căci a venit primăvara. Poveşti de Emilia Plugaru - Căluţul zburător Dănuţ aleargă cu braţele deschise,...	214
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	Orişice floare e sărbătoarea de dinaintea naşterii. Bucură-te de tot ce vezi căci tot ce vezi pentru tine e nou, e frumos şi dacă acum multor lucruri nu le ştii rostul, când vei fi mare le vei cunoaşte pe toate, zice bunicul şi îl mângâie pe Dănuţ. Bucură-te de copilărie dragul meu. Copilăria pleacă, dorul de ea însă n...	246
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	Dacă a sosit primăvara – nu are cum să nu vină… Treaba e că în fiecare primăvară pe deasupra satului lui Dănuţ, sau poate şi pe deasupra altor sate, zboară un mic căluţ de argint cu aripile oranj. – Hei, căluţ de argint! strigă jos cetele de copilandri ce aleargă desculţi pe cărăruile proaspăt zvântate. Vino de ne ia î...	207
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	Încep a se scutura florile de cireş, dau merii în floare, căluţul întârzie, copiii sunt îngrijoraţi, însă mai îngrijorat decât toţi e bătrânul Dominte. – Care o fi pricina? se întreabă el nedumerit. Nu se aud avioane, e atâta linişte-n jur, pământul se bucură ca un copil de mângâierea soarelui, unde s-o fi prăpădit bie...	216
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	Nu am mai văzut aşa ceva niciodată! Pictorul care părea că nici nu-i observă pe copii, deodată vorbeşte: Aţi vrea, întreabă el, ca în realitate cerul să aibă culoarea violetă? Şi toate celelalte să fie ca în tabloul meu? – Da! strigă copiii. Cerul violet e mai frumos decât cerul albastru! – Atunci treceţi în partea cea...	231
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	Ce culori nefireşti pentru cer, iarbă, soare şi flori… Bieţii copii… Tânjesc după cerul albastru, după verdele ierbii, după frumoasele flori de toate culorile. Cei mari nu ştiu ce se întâmplă căci nimeni nu le spune de acel pictor ciudat, îmbrăcat în mantie lungă. – Bunicule, întreabă Dănuţ, dacă nu e război, nu cad bo...	208
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	– Bunicule, mi-e teamă, se lipeşte Dănuţ de bătrân. – Nu fi prostuţ, îl ia în braţe bătrânul. Alături de tine sunt mereu mama şi tata, sunt eu. Părinţii şi bunicii au câte un ochi interior şi acest ochi vede departe. Răul nu are cum să se apropie. – Bunicule, căluţul nu va mai veni. – De ce? se miră Dominte. Dănuţ îi p...	212
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	Dănuţ îşi vede cireşul din curte deja înverzit. La primăvara viitoare va înflori din nou, va fi şi mai împodobit. De jos, de pe imaş, copilaşii strigă: Hei, căluţ de argint cu aripile oranj! Vino de ne ia în spate! Şi doar câţiva copilaşi stau trişti deoparte. Sunt copiii pentru care cerul nu mai are culoarea albastră....	206
Emilia Plugaru	Căluţul zburător	Sau al lui Andrei… Sau al lui Ionică şi al Ancuţei… Sau în satul lui Vasile… Oriunde… Căci frumuseţea anume acolo se naşte. În satul copilăriei oricăruia dintre voi. Nu uitaţi – în fiecare inimă mai trăieşte câte un căluţ de argint…	42
Emilia Plugaru	Corniţele	– Mieluşico, zice ieduţul, priveşte, mi-au ieşit corniţele? Poveşti de Emilia Plugaru - Corniţele – Corniţele? În ce loc trebuie să-ţi crească? – În frunte, mieluşico. În frunte… – Nu văd nimic. – Te rog… pipăie cu copita! Simţi ceva? – Duţu! strigă speriată mieluşica. Ai două cucuie mari! Unde te-ai lovit atât de tare...	211
Emilia Plugaru	Corniţele	Doar că sunt un pic mai măşcaţi… Şi sunt de culoarea… soarelui. Până a nu veni tu pe lume, eu cu Maia în fiecare zi alergam pe imaş. Vei alerga împreună cu noi! Când e Maia alături nu ne paşte nici o primejdie! – Duţu, întreabă mieluşica, dar Maia… are corniţe? – Ce vorbeşti? Fetiţele au cosiţe, nu corniţe. – Şi cum o ...	205
Emilia Plugaru	Corniţele	– Înainte de a pleca de acasă, zice Maia, o să vă leg câte un clopoţel. Dacă vă rătăciţi, o să aud clopoţelul şi imediat vă găsesc. Ţie Duţu, îţi voi lega un clopoţel de argint cu lentă albastră. Mieluşicăi – un clopoţel de aur cu lentă roşie. Şi acum – la drum! Dzing! Dzing! sună clopoţeii şi toţi trei aleargă spre im...	159
Emilia Plugaru	De-ale buneilor	De câte ori ne întâlnim la un pahar de vorbă – paharul acela e plin cu amintiri despre satul şi copilăria noastră. Aşa ne-a fost dat. Să ne naştem în aceeaşi zi, ba chiar la aceeaşi oră, în aceeaşi mahala. Să fim aduşi pe lume de mâinile aceleiaşi moaşe, căci la drept vorbind baba Vera era unica moaşă a satului. Plus l...	202
Emilia Plugaru	De-ale buneilor	Chiar nu ştie nimic, nimic? – Ştie, mama lui de rus, dar nu vrea să vorbească. Dăunezi fecioru-meu îl aduce la noi. – Zdrastvui deda! îmi strigă din uşă, nici nu mă priveşte, trece pe lângă mine puşcă şi unde crezi că se duce? – Păi, unde? – Direct la calculator. Se urcă pe scaun şi până schimb câteva cuvinte cu Nicola...	202
Emilia Plugaru	De-ale buneilor	Mă scol dimineaţa, vin seara, băiatul rămâne acasă cu maică-sa, cu cealaltă bunică. Şi niciuna din ele nu cunoaşte o vorbă de-a noastră. – Pe scurt, Petrică… Despre altceva vroiam să-ţi zic. Cu rusoaicele mă voi descurca, că sunt fete bune… Ce e interesant – amândouă s-au născut în Moldova… Dar noră-mea măi Petre, măi,...	161
Emilia Plugaru	Desaga cu fulgi	– Di! Di! Di! Renuţii mei, Poveşti de Emilia Plugaru - Desaga cu fulgi Să-mi zburaţi ca nişte zmei! zice moşul şi e gata să tragă de hăţuri, însă brusc se opreşte… – Hm, şopteşte el, nepoţico, pare-se că am uitat pe cineva. – Pe cine? nu pricepe Crăciuniţa. Apoi îşi aminteşte. – Pârlică! Am uitat de Pârlică. Cred că do...	226
Emilia Plugaru	Desaga cu fulgi	Sania lunecă pe zăpada lucioasă, zurgălăii de argint clincăie vesel, moşul îşi îndeamnă renuţii să nu piardă din timp, căci atâţia copii îl aşteaptă şi ar fi mare păcat să întârzie. Undeva departe, într-o ţărişoară mică, dar foarte frumoasă, trăieşte un băieţel pe care-l cheamă Vasilică şi care i-a scris aşa: Moş Crăci...	228
Emilia Plugaru	Desaga cu fulgi	Anul trecut prin aceste ţinuturi au fost înconjuraţi de o mulţime de urşi fioroşi şi bietul Pârlică abia de a reuşit să-i înlăture, prefăcându-i în animăluţe inofensive. Sania intră în pădure când afară e deja noapte, e întuneric şi e linişte-n jur. Din când în când se aude trosnind, din pricina gerului, câte un vreasc...	205
Emilia Plugaru	Desaga cu fulgi	îşi întreabă confraţii căpetenia. Eu zic să o jumulim pe fetiţă, pe moşneag îl lăsăm pentru când vom fi cu totul flămânzi. Păcătosul ăla de iepure nu are decât să-şi ia tălpăşiţa! E pielea şi oasele! Vai de capul lui! – A-uuu! A-uuu! A-uuu! urlă haita. Să trăieşti, căpitane! Bineînţeles că înfulecăm fata! O lună mare, ...	217
Emilia Plugaru	Desaga cu fulgi	Această pădure e deosebit de frumoasă, însă când îşi îmbracă coroana verde – devine de nepătruns şi… sub acoperemântul ei îşi găsesc adăpost cete de tâlhari. Pentru călătorii obişnuiţi drumul e cu primejdie, nu însă şi pentru moş. Ca în fiecare an se va opri la căsuţa pădurarului Mustaţă Deasă să bea izvar, să dea jăra...	205
Emilia Plugaru	Desaga cu fulgi	Anu-mprejur fură şi ei! Apoi o dată pe an devin buni ca sfinţii, găsesc nişte bătrânei, le îmbracă căciuliţe roşii, le anină barbă, plete şi îi trimit cu sacul şi toiagul să împartă daruri prin împărăţie! – Nu e adevărat! Pe la casele oamenilor merge un singur Moş Crăciun, cel care iată, iată va sosi din ţara sa îndepă...	204
Emilia Plugaru	Desaga cu fulgi	Iar Pârlică s-a enervat rău de tot. Mustaţă Deasă abia de clipeşte că din patru tâlhari nu rămâne decât patru javre jigărite, jerpelite, speriate, care aleargă scheunând, cu cozile între vine. – Aşa le trebuie, răsuflă uşurat pădurarul, apoi coboară să-şi întâmpine oaspeţii. După ce au înfulecat o baniţă cu jăratec, re...	218
Emilia Plugaru	Desaga cu fulgi	– Ninge! iese în curte băiatul împreună cu prietenul său Sfârlugă. Ninge, strigă copilul alergând şi dansând prin noianul de fulgi. – Ninge! se aud mulţime de glăscioare de prin tot satul. De acolo, din nori, Moş Crăciun îi priveşte şi inima i se umple de bucurie. Drumul până aici a fost presărat cu peripeţii. Dar parc...	98
Emilia Plugaru	Frunza curajoasă	Se leagănă pe ramul îngheţat, dar se ţine din toate puterile să nu o ia vântul, să nu o strivească gerul. Nu se va da bătută cu una cu două. Pentru nimic în lume nu-şi va părăsi ramul. Arborele a rămas dezgolit, ar fi prea de tot să-l părăsească şi ea. S-a născut, a crescut hrănindu-se cu seva lui şi e datoare să-i ara...	208
Emilia Plugaru	Frunza curajoasă	Îşi aminteşte cu nostalgie de zilele când foşnea fericită împreună cu celelalte frunze la fiecare adiere de vânt. Şuşoteau, şuşoteau şi doar înainte de furtună tăceau mâlc. Furtuna trecea, trecea spaima şi iarăşi se puneau pe şuşotit. În hainele lor se adăposteau mulţime de păsărele şi ce frumos mai cântau acestea la f...	203
Emilia Plugaru	Frunza curajoasă	– E mult de când nu am scos o vorbă, şopti el. Noi, ramurile, bucuriile şi tristeţile le trecem în tăcere. Nu ne este în fire să ne exteriorizăm emoţiile… Acum însă, când te văd atât de abătută – trebuie să-ţi vorbesc.. Vreau să-ţi mulţumesc pentru curajul de care ai dat dovadă. Recunoştinţa ta mă copleşeşte. Te rog să...	221
Emilia Plugaru	Frunza curajoasă	Vara nu a reuşit să vadă cerul înstelat, era acoperită de alte frunze, acum însă i se deschide în faţă frumuseţea, strălucirea stelelor şi a lunii în toată splendoarea lor. Iar lucrul cel mai interesant e că uneori se vede zburând prin spaţiu, ajunge până la o steluţă, steluţa îi dăruieşte din căldura sa, se întoarce l...	218
Emilia Plugaru	Frunza curajoasă	Şi anume ele, frunzuliţele tinere sunt dovada că el e viu. Bătrâna frunză zâmbeşte fericită. Nu fiecărei frunze îi este dat să-şi vadă nepoatele. Nu mai are ce face pe ram. La prima adiere de vânt se lasă smulsă. Vântul o roteşte prin aer ca pe o păsărică, apoi o aşează cu grijă alături de suratele sale smulse încă de ...	92
Emilia Plugaru	Hau-Hau	Trebuie să-l vedeţi pe Hau-Hau. Nu e un pui de lup obişnuit. Are ochii mereu roşii, blăniţa zburlita, e jigărit, slab, priveşte mereu cu teamă, căci ştie – în haită puii ca el sunt nimiciţi. Haita are nevoie de animale puternice. Însă atât timp cât mama e căpetenia haitei, nu i se va întâmpla nimic rău. Lupoaica Loh nu...	201
Emilia Plugaru	Hau-Hau	Uneori, când e foarte iritată, îl rupe, îl muscă până la sânge şi atunci în ochii lui Hau-Hau apare revolta. Revolta îi este salvarea. Revolta naşte dorinţa de răzbunare, răzbunarea naşte dorinţa de supravieţuire. Şi in fiecare zi Loh îi aplică acelaşi tratament. După ce invocând orişice fel de nimicuri îl scutură cum ...	206
Emilia Plugaru	Hau-Hau	Într-o zi, pe locul unde de obicei se odihneşte, vede o fiinţă firavă, delicată pe care o întâlneşte pentru prima dată. E un pui neastâmpărat de căprioară ce s-a îndepărtat de maică-sa. Lui Hau-Hau i se zburleşte părul, ochii i se umplu de sânge… Adică cum de a îndrăznit cineva să-i ocupe locul? Furios, se repede rânji...	201
Emilia Plugaru	Hau-Hau	răspunde ea nehotărâtă. Sunt o… ieduţă. Fiica ciutei. – Şi ce cauţi în poiana mea, fiică de ciută?! – În primul rând, această poiană nu e a ta! prinde curaj ieduţa. În al doilea – nu ai dreptate când zici că supravieţuieşte doar acel de e rău. Mama îmi spune mereu că trebuie să fiu bună şi blândă, eu sunt aşa cum zice ...	205
Emilia Plugaru	Hau-Hau	Aşteaptă! Învaţă-mă te rog arta şmecheritului, am auzit că voi, vulpile, sunteţi foarte pricepute. Mica vulpiţă îl priveşte mirată, râde şi îi zice să vină mâine în poiană. A doua zi, cu noaptea-n cap, puiul de lup e la locul cu pricina. Aşteaptă, aşteaptă, nici pomină de vulpiţă. În sfârşit iat-o că vine. – Înainte de...	207
Emilia Plugaru	Hau-Hau	– Te-am păcălit! Te-am păcălit! Strigă ea. Aşa-ţi trebuie dacă eşti prost! Nu doar jigărit şi urât, mai eşti şi prost ca noaptea! se tăvăleşte de râs vulpiţa în timp ce Hau-Hau scrâşneşte din măsele. Îşi jură că dacă iese din groapă, zare de vulpe nu va rămâne cu blăniţa întreagă. – Degeaba te căzneşti, continuă puiul ...	205
Emilia Plugaru	Hau-Hau	Lupoaica credea că nu-l mai vede. Acum însă e într-al nouălea cer de fericire. Nu-l întreabă nimic şi nici el nu-i spune nimic. Atât doar că mama observă schimbări în comportamentul fiului său. Acum Hau-Hau se antrenează de zor, peste câteva săptămâni va fi întrecerea între ţâncani care îi va hotărî soarta. Pe zi ce tr...	218
Emilia Plugaru	Hau-Hau	Vestea despre Hau-Hau s-a dus peste tot în lume. Oamenii îşi sperie copiii când aceştia nu sunt cuminţi: Va veni Hau-Hau! Te va lua! Te va mânca! Nu vă temeţi, dragi copii! Hau-Hau nu mai există. De mult e oale şi ulcioare. Chiar şi lupii cât sunt ei de lupi – nu au mai putut răbda atacurile lui sângeroase. L-au urmări...	82
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Demult, foarte demult, la marginea unei împărăţii peste care domnea Împăratul cel Bun creştea un crâng de o frumuseţe rară. În mijlocul crângului îşi întindea oglinda un lac cu apă dulce şi cristalină. Poveşti de Emilia Plugaru - Împăratul cel bun Într-o zi, Zâna Pădurilor veni la Împărat: – Mărite Împărate, vorbi ea, ...	215
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Dar oricum… Un împărat cum e Împăratul cel Bun nu-şi va ascunde puterea în nişte fiinţe atât de firave. – Dacă am reuşi să-i aflăm secretul, plănuiau ei, atunci negreşit că am ajunge la fel de puternici, la fel de bogaţi. Vremea trecea. Toate îi sporeau Împăratului celui Bun. Bogăţia şi puterea i se înmulţea, doar un l...	217
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Lacul avea o apă atât de limpede că puteai să observi orişice pietricică, orişice fir de nisip de pe fundul său. Peştişori coloraţi se zbenguiau în apa curată, la mal înfloreau nuferi, iar în nopţile cu lună perechile de lebede păreau nişte bărcuţe care staţionează. Malurile lacului, acoperite cu nisip de aur, se îngem...	208
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Cutreierară pământul în lung şi-n lat. În sfârşit dădură de o hârcă de babă care tare se mai bucură când auzi despre ce e vorba. Treaba era că baba avea şapte fete urâte de mama focului. Încercase toate vrăjile de pe lume ca să-şi facă odraslele frumoase, dar nimic nu-i reuşise. Într-o noapte visă chiar că ea şi fetele...	212
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Toată împărăţia chefui timp de trei zile, apoi fiecare îşi căută de treburile sale. Şi doar împăratul nicidecum nu putea să se dezlipească de pătucul fiului său. De parcă i-ar fi fost teamă ca acesta să nu zâmbească, să nu facă vreo mişcare pe care să nu o observe. Uită că are în grijă o împărăţie întreagă. Când copilu...	213
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Odată, nemaiştiind ce să facă, împăratul îmbrăcă haine ţărăneşti şi merse în stradă. – Poate aflu ceva de la oamenii simpli, se gândi el. Întâlni o femeie înconjurată de o gloată de copilaşi. – Ai dumitale sunt toţi? întrebă el mirat. – Ai mei, ai mei, ai cui să fie? Răspunse cu mândrie femeia. – Cam slăbuţi mititeii, ...	223
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Altceva e că nu au ce să mănânce… – Cum adică?! Îi aruncă?! Se sperie împăratul. Nu le este frică să se înece? – Cum să se înece, om bun? Apă e fermecată! Te ţine la suprafaţă! Ca pe o frunză, ca pe o petală. Nu o singură dată am fost acolo. Pe toate le-am văzut cu ochii mei. Îţi jur că îţi spun adevărul! Ia-ţi de înda...	215
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Pe fundul lacului, alături de prinţ, liniştită de parcă dormea, stătea Împărăteasa. Îi păru că băieţelul îi flutură din mânuţă. Fără să ezite, Împăratul se aruncă în lac. A doua zi, Zâna Pădurilor, aşa cum o făcea la fiecare început de an, veni să înnoiască apa lacului. Se îngrozi de ceea ce văzu. Cu beţişorul ei ferme...	204
Emilia Plugaru	Împăratul cel bun	Alături de bravii săi soldaţi, copii pe care îi îngrijise cândva cu multă dragoste şi bunăvoinţă, alungă duşmanul şi scăpă ţara de robie şi de umilinţă. Abia după asta înţelese Împăratul cel Bun că Ţara o iubeşti la fel cum îţi iubeşti fiul. Dar dacă eşti Împărat şi îţi iubeşti Ţara precum îţi iubeşti fiul, tot aşa îi ...	108
Emilia Plugaru	Mica Pasăre-Uriaşă	– Auzi? zice tatăl Pasăre-Uriaşă. Mi se pare că puiul ăsta nu e al nostru… Poveşti de Emilia Plugaru - Mica Pasăre-Uriaşă – Cum adică!? se supără foc mama Pasăre-Uriaşă. Am văzut cu ochii mei când a ieşit din oul pe care eu, nu altcineva l-a ouat şi clocit. Erau trei, la fel de mari. Mai întâi au plesnit ouăle din care...	206
Emilia Plugaru	Mica Pasăre-Uriaşă	– Nu ştiu, nu ştiu… stă la îndoială tatăl. În neamul nostru nu s-a întâmplat să se nască asemenea piticanii. Totuşi ai dreptate, la celelalte ne seamănă. Însă ce se va întâmpla atunci când iarba va creşte? Se va pierde printre picioarele păsărilor uriaşe, cineva din greşeală îl va strivi… – Să nu dea Domnul! Îl voi pur...	210
Emilia Plugaru	Mica Pasăre-Uriaşă	Mica Pasăre-Uriaşă nu are prieteni. Într-o zi, stând pe spatele mamei, tocmai când mama se odihneşte, fâlfâie din aripi şi aripile îl înălţă. Se urcă până pe sub nori, străbate în zbor câmpia şi imediat îşi dă seama că nu mai are nevoie de ajutorul nimănui. E minunat să zbori! E mult mai bine decât să poţi păşi. Toate ...	213
Emilia Plugaru	Mica Pasăre-Uriaşă	Pe apă plutesc mulţime de păsări mici, viu colorate, îi place şi hotărăşte să se oprească aici. Ciuguleşte iarbă, apoi se aşează să se odihnească după drumul lung. – Nimeni nu se va mai uita chiorâş, căci acum, în comparaţie, sunt mare şi voinic, îmi voi face cu uşurinţă prieteni, se gândeşte puiul. La picioarele lui v...	227
Emilia Plugaru	Mica Pasăre-Uriaşă	Deci, prieteni!? – Prieteni! Şi uite-aşa puiul de Pasăre-Uriaşă îşi găseşte un amic de nădejde pe noul tărâm. Broscuţa Oachiu îi face cunoştinţă cu împrejurimile şi fiindcă e pasionată de cântec – nu ratează ocazia să se laude ce mare cântăreaţă e. – Oac! Oac! Oac! Oac! cântă broscuţa cât o ţine gura, iar mica Pasăre-U...	202
Emilia Plugaru	Mica Pasăre-Uriaşă	Vei trezi soarele, se vor trezi păsările, iarba, furnicuţele şi toate gâzele îşi vor începe ziua frumos datorită cântecului tău, ce zici? De acord? Puiul de Pasăre-Uriaşă uită de necazurile din trecut, cântă în fiecare dimineaţă, trezeşte toată suflarea, e fericit, doar că vrea nespus de mult să facă cunoştinţă cu păsă...	208
Emilia Plugaru	Mica Pasăre-Uriaşă	strigă plină de sine una din lebede. Nu mă face să râd! Cine suntem noi şi cine e el!? Plecaţi imediat de pe lac! Niciodată o frumoasă lebădă nu va fi de acord să-şi arunce măcar privirea asupra unei păsări atât de… Nici nu vreau să vorbesc, adaugă ea cu dezgust. O pasăre enormă nu are cum să şi cânte frumos. Barem de ...	203
Emilia Plugaru	Mica Pasăre-Uriaşă	Ea stă ascunsă printre frunzele tufişului, îi place singurătatea, nu are nevoie de prieteni. Uneori vine să o vadă o broscuţă pe nume Oachiu. Zâmbeşte când îşi aminteşte că a fost o pasăre mică printre păsările uriaşe, a fost o Pasăre-Uriaşă printre păsările mici, iar acum e cea mai obişnuită păsărică. O păsărică feric...	75
Emilia Plugaru	Nouraşul siniliu	Leizli nu e decât o vulpe. Cu ochii verzi, mari şi trişti. Poveşti de Emilia Plugaru - Nouraşul siniliu Acum stă abătută în vizuina sa de la marginea unui aluniş şi priveşte în gol. E noapte dar nu o prinde somnul. Alături dorm liniştit cele trei vulpiţe ala ei. Grija cea mare a bătrânei vulpi e Veve – mezina. De când ...	210
Emilia Plugaru	Nouraşul siniliu	Vulpiţele mari mănâncă cu poftă. Micuţa Veve abia de se atinge de cărniţă. – Ce ai, Veve? O întreabă mama. De ce nu mănânci? Mănâncă! Cum vrei să devii o adevărată vulpe? – Nu-mi place cărniţa, răspunde Veve. Alunele sunt mai gustoase… Încearcă… Şi Veve îi întinde câteva alune. – Vai, Veve! Strigă vulpea. Ruşine! Unde ...	208
Emilia Plugaru	Nouraşul siniliu	Nu se vede nimic, bombăneşte mătuşa. Leizli aprinde opaiţul. Întunericul se destramă un pic. Iată deci cum arată această mătuşă Zul. Auzise multe despre ea, dar o vede pentru prima dată. Se zvoneşte că e o vrăjitoare rea şi răzbunătoare. Lumea zice că e putred de bogată, dar e atât de zgârcită încât nu dă nici un capăt...	201
Emilia Plugaru	Nouraşul siniliu	– Mătuşă, se vor trezi vulpiţele, încearcă să o calmeze Leizli. – Ha, ha, ha! Dorm atât de strâns încât nici cu tunul nu le trezeşti. Ai uitat că sunt vrăjitoare? – Nu am uitat, mătuşă… – Aoleu! Rânjeşte mătuşa. Nu cumva ţi-e frică? Proasto! Zău că eşti proastă. Chiar crezi în ceea ce vorbeşte lumea? Da! E adevărat! Su...	222

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.