author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Mihai Oltean | Da și Nu | La naștere omul primește 2 pungi: una-n care adună DA-urile și laudele, iar cealaltă pentru NU-uri și refuzuri. Punga cu DA se face tot mai ușoară pe măsură ce se umple. Atât de ușoară încât, la un moment dat, se ridică-n văzduh împreună cu omul care-o poartă. Dacă e prea plină ajunge sus de tot, unde aerul e rar și om... | 96 |
Mihai Oltean | Bucuria creației | Grădina casei e plină cu tufe de zmeură și pomi fructiferi. Prin gardul, de metal, ce dă spre stradă, zmeura încearcă din răsputeri să iasă pentru a prinde cât mai multă lumină. Când roadele se coc, în roșu aprins, copiii vecinilor trag de ea, încercând s-ajungă la fructe, rupând-o. Eu mă strădui s-o îndepărtez de gard... | 118 |
Mihai Oltean | Doar o înmormântare | În drum spre G. am intrat prin cimitirul unde sunt îngropați bunicii. Acolo este și o capelă unde se oficiază înmormântările. Era și azi o înmormântare în plină desfășurare ... părea o bătrânică secătuită de viață - după micimea sicriului. Mi-a atras atenția faptul că erau puțini oameni în jur - sub zece - dintre care ... | 170 |
Mihai Oltean | Tunelul | Cerul e infinit și albastru. Prin imensitatea lui zboară suflete neprihănite, jucându-se. Jos, Pământul e rece și brăzdat de tuneluri din piatră precum cele prin care circulă trenul. Sunt întunecate, acoperite cu mușchi umed ș-ascunse privirilor. Intrările sunt acoperite c-o membrană gelatinoasă, mată, prin care nu res... | 212 |
Mihai Oltean | Tunelul | Sau în direcția opusă. Pe măsură ce se apropie de capăt se simte tot mai greu, plin de dureri și fără puteri. Nu mai poate alerga. Abia se mai târâie ajutat de-o cârjă. Ajunge-n cele din urmă la finalul tunelului și vede, prin membrană, cerul albastru și puternic. Cu ultimele puteri o rupe și iese. Aripile-i cresc la l... | 81 |
Mihai Oltean | Ziua Apocalipsei | Un om avea o grădina plină de câini. Îi iubea, mult de tot, pe fiecare-n parte. În fiecare zi îi mângâia și-i lua în brațe. Dacă făceau prostii, îi ierta din inimă. Dar câinii îmbătrâneau, se îmbolnăveau și mureau. Iar omul se întrista tare de tot la fiecare moarte. Atât de tare încât, într-o zi, se decise să nu mai ți... | 114 |
Mihai Oltean | În căutarea fericirii | Într-un orăşel de munte trăia un copil răsfăţat ca un ou de cloșcă. Avea tot ce-i trebuia: munţi de jucării şi prieteni de puteai umple o poiană. Viaţa lui curgea blând și lin ca un râu de miere. Copilul auzise vorbindu-se despre fericire, dar nu-i era foarte clar ce era cu ea. Putea fi un izvor. Sau o floare. Sau un m... | 206 |
Mihai Oltean | În căutarea fericirii | Filele cărţilor erau toate la fel: albe și pline cu semne negre vopsite de un pictor înzestrat cu un munte de răbdare. Imposibil ca fericirea să fie atât de complicată - se gândi copilul. Lângă el, pe masă, se afla o bucată de ciocolată. Mușcă cu poftă ș-o savură cu ochii închiși. Ciocolata e tare bună, își zise, dar a... | 206 |
Mihai Oltean | În căutarea fericirii | Fericirea trebuia să fie imensă ca un cer sau orbitoare ca un soare. La niciun caz atât de moale precum o atingere de pisică. Pe sobă o oală mare, plină cu mâncare, clocotea fără odihnă. Își aminti că urmează ora mesei și cât de bine se simțea când era sătul. Deseori îi vedea pe cei mari privind hipnotizați mâncarea și... | 201 |
Mihai Oltean | În căutarea fericirii | Apăsă puternic pedalele gândindu-se că depășeste. Apoi frână. Stătu liniștit preț de câteva secunde așteptând în zadar ca fericirea să-l inunde. Se uită prin parbriz miop: câți neuroni îți trebuie ca să fii fericit conducând o mașină? Deschise portiera și coborî fără să mai piardă vremea. În fundul curții era cuşca câi... | 212 |
Mihai Oltean | În căutarea fericirii | Se putea oare ascunde fericirea printre ele? Fără să îşi dea seama ieşi din oraş şi intră în pădurea ce se întindea peste zări. O lume nouă și plină de secrete i se deschide în față. Fără să mai stea pe gânduri întrebă primele ființe pe care le întâlni în cale: veveriţele. Însă ele nu găsiseră niciun sâmbure de fericir... | 209 |
Mihai Oltean | În căutarea fericirii | Il apucă somnul, dar nu găsi niciun pat cald în care să se întindă. Începu să plouă. I se făcu frig și începu să clănțăne tremurând. Dar nu găsi niciun acoperiș sub care să se ascundă. Auzi lupii cum urlau. Şi i se făcu o frică ca niciodată! Dar era singur în pădure și nu avea cine să-l apere. Trecură zile. Zile pline ... | 145 |
Mihai Oltean | Prețul vieții | Trăia un om rău ca o durere de măsea. Chiar și părinții-l părăsiseră fugind din calea lui. De vedea o floare, sărea și o călca-n picioare: - La ce bun atâtea flori? E plină lumea de ele!, striga el. Când prindea un animal îl bătea și-l omora în chinuri: - La ce bun atâtea animale? E plină lumea de ele!, își spunea din ... | 108 |
Mihai Oltean | Găina cu ouă de aur | Un om găsi o găină ce făcea ouă de aur. Omul fu foarte bucuros. O lăudă la toți prietenii! Nu mai era nimeni ca el! O vreme fu bine. Apoi începură reproșurile: De ce ouăle au și pete? De ce nu sunt perfect sferice? De ce nu face mai multe pe zi? De ce nu le face la oră exactă? Nemulțumit, începu s-o bată. Găina se necă... | 121 |
Mihai Oltean | Nepoții | La 40 de ani: - De ce tot vin? N-am chef să mă joc cu ei! La 50: - De ce tot vin? N-am timp să povestesc cu ei! La 60: - De ce tot vin? Iar vor bani?! La 70, la casa de bătrâni: - De ce NU vin? Vreau să mă joc cu ei! Vreau să povestesc cu ei! Le-aș da și bani! | 65 |
Mihai Oltean | Mama | Lângă streașina casei își făcuseră cuib o familie de porumbei. Veneau în fiecare an și depuneau mai multe rânduri de ouă din care se nășteau câțiva puiuți drăgălași ce-și așteptau întotdeauna mama cu gura larg căscată și strigăte de bucurie. În această vară, în timp ce părinții-porumbei erau plecați în căutarea hranei,... | 191 |
Mihai Oltean | În căutarea Paradisului | Dumnezeu căuta un loc pentru Paradis. Acesta trebuia să fie un ţinut plin de dragoste şi bunătate. În timpul acesta, pe Pământ, trăia o fetiţă singură ca un ghiocel. Nu avea nici părinţi, nici fraţi şi nici unde să locuiască. Dormea prin şurile oamenilor şi se hrănea din milostenia acestora. Într-o zi, prin voia întâmp... | 203 |
Mihai Oltean | În căutarea Paradisului | Mi-a fost foame şi am crezut că ce e a stăpânilor e şi al meu. Fetiţa luă pisica în brațe și aceasta se lipise de pieptul ei. Băiatul înduioșat o luă și el în brațe și-i promise că n-o va mai lovi niciodată. Peste drum văzu un bărbat care îşi certa nevasta pentru mâncarea ce nu era pe placul lui. - Ajutor! îi strigă fe... | 211 |
Mihai Oltean | Legenda cafelei | La început D-zeu creă omul după chipul și asemănarea Sa. Îl făcu puternic, inteligent și plin de acțiune. Și mai ales nemuritor! Apoi îi dărui Grădina Raiului s-o stăpânească și s-o rânduiască după voia lui. Iar El se așeză obosit la umbra unei galaxi și-l urmări liniștit. Omul, nerăbdător, începu să se-nmulțească ... ... | 202 |
Mihai Oltean | Legenda cafelei | D-zeu înțelese dezechilibrul creat și-i trimise omului o armă pe măsură: Cafeaua! | 12 |
Mihai Oltean | Sfârșitul războiului | La finalul războiului câștigătorul ia cele mai frumoase lucruri ale învinsului. Primăvara ia zăpada iernii. Vara ia florile primăverii. Toamna ia fructele verii. Iarna ia frunzele toamnei. | 27 |
Mihai Oltean | Vitamina C | Nota explicativă. Încep printr-o explicație medicală care face povestea mai ușor de înțeles: Hrana alcătuită exclusiv din proteine și grăsimi generează mai multe lipsuri în organism. Boala cauzată de lipsa de vitamina C se numește scorbut, dă simptomele enumerate în poveste, și poate fi mortală! Dar, se poate trata foa... | 205 |
Mihai Oltean | Vitamina C | D-zeu se tot gândi pe cine să trimită. Avea un mesager, pe care-l mai trimisese oamenilor cu ceva, în trecut. Dar atunci le făcuse rău, mult, mult rău! Dar, ce-ar fi, dacă acum, același mesager i-ar ajuta?! D-zeu bătu din palme! Și a doua zi dimineața, oamenii găsiră câte-n măr pe pragul casei, și văzură un șarpe ce se... | 205 |
Mihai Oltean | Vitamina C | Moartea colindă munții neîncetat. Pe unde călca, viața dispărea, iar pământul fertil se transforma în piatră albă. Dar pe crai nu-l găsi. Din când în când, câte-un cioban rătăcit mai zărea, în depărtare, o umbră de om ascunzându-se în spatele copacilor. După mulți ani de căutare, Moartea renunță la crai și plecă grăbit... | 94 |
Mihai Oltean | Alegerea | La începuturi, oamenii și soarele erau cei mai buni prieteni. Acesta îi trezea de dimineață gâdilându-i pe nas, și-i chema la joacă. Fără să mai stea pe gânduri, oamenii își întindeau aripile și zburau spre soarele ce-i aștepta cu razele întinse. Toată ziua se alergau în înaltul cerului. De le era foame, soarele îi hră... | 208 |
Mihai Oltean | Alegerea | Dar oamenii erau atât de prinși de gustul fructelor încât uitară de soare și de zbor. Atunci soarele se înfurie și se făcu roșu de supărare. Se încinse atât de tare încât razele lui arseră, din rădăcini, aripile oamenilor. Și din ziua aceea, oamenii rămăseră pe pământ, căutând hrana aidoma șarpelui, și ascunzându-se de... | 61 |
Mihai Oltean | Închisoarea minții | Mai demult, oamenii erau plini de imaginație și idei. Se trezeau dis-de-dimineață, își beau repede cafeaua și-și începeau ziua plină de creativitate. Unii scriau poezii, alții compuneau cântece, alții inventau tratamente medicale, alții proiectau rachete șamd. Dar nu toți aveau gânduri curate. Chiar dacă imaginația le ... | 131 |
Mihai Oltean | Ultimul cadou | Demult, pe vremea când nu apăruseră încă medicii de familie, trăia, într-o comunitate mică de munte, o farmacistă care avea grijă de sănătatea oamenilor din jur. Dimineață, farmacista trecea pe la fiecare și-l întreba cum se simte și dacă-l doare ceva. Dacă găsea pe cineva bolnav, farmacista pleca îndată, însoțită de c... | 218 |
Mihai Oltean | Ultimul cadou | Era atât de abrupt încât orice mică greșeală era fatală. Foarte rar reușea cineva să ajungă la planta vieții și să se întoarcă teafăr cu ea. Foarte rar. Oamenii își pierdeau viața încercând să ajungă la ea. Farmacista încercase și ea de câteva ori să ajungă pe acel vârf pentru a o culege. Dar nu reușise. Zăpezile, îngh... | 201 |
Mihai Oltean | Ultimul cadou | Pe piatra funerară era scris un singur cuvânt: Mulțumim! Era un ultim semn din partea oamenilor cărora cadourile farmacistei le salvase viața. În primăvara următoare oamenii care aveau grijă de mormânt observaseră ceva ciudat: întreaga poieniță înverzise și se umpluse de flori, dar pe locul unde fusese înmormântată far... | 224 |
Mihai Oltean | Farmacista sufletului | Demult, pe vremea când nu existau încă Dr. Max și Catena, într-un sătuc de munte, trăia o farmacistă care avea grijă de oamenii din jur. Era o comunitate mică, ruptă de restul lumii, și care supraviețuia prin propriile puteri. Dimineața, farmacista, își lua plăsuța, și pleca pe dealurile din împrejurimi pentru a culege... | 204 |
Mihai Oltean | Farmacista sufletului | Dar oamenii din preajmă, erau tot mai bătrâni și aveau probleme de sănătate tot mai mari, care necesitau tratamente tot mai sofisticate, care nu se găseau decât pe munții din depărtare. Farmacista, singură, nu îi mai putea ajuta. Nimeni nu vroia să se facă farmacist, pentru că vedeau cât de dificil este. Erau speriați ... | 202 |
Mihai Oltean | Farmacista sufletului | De ce nu m-ai ajutat să-i vindec? D-zeu nu răspunse nici acum. O luă de mână și o plimbă pe cărările Raiului. Apoi o așeză pe un scaun, în dreapta Lui. Și abia atunci grăi, solemn: Nu te-am ajutat să le vindeci trupul, dar te-am adus aici, lângă Mine, să mă ajuți, să le vindecăm, împreună, sufletul! | 57 |
Mihai Oltean | Exercițiu de imaginație | Câți ani ai? Imaginează-ți că ai 5. Nu trebuie să te trezești dis-de-dimineață. Nu trebuie să mergi la școală. Nu trebuie să stai noaptea să-ți termini temele. Nu trebuie să faci de mâncare și nu ai nici haine de spălat. Nu ești prin nimic legat de lume. Ești liber. Imaginează-ți că ești liber. Uită de tot ce te-nconjo... | 201 |
Mihai Oltean | Exercițiu de imaginație | Coboară câțiva oameni. Nu-i bagi în seamă. Ești obișnuit cu oamenii și mașinile. De obicei trec pe lângă tine și își văd de treburile lor. Nici tu nu ai treabă cu ei. De data asta se opresc aproape. Ridici capul să vezi ce vor. Poate au văzut cum te jucai și vor și ei să se joace împreună cu tine și cu prietenii tăi. U... | 206 |
Mihai Oltean | Exercițiu de imaginație | Te aruncă într-o cușcă de fier. Acolo mai sunt doi copii care plâng și strigă după mama lor. Mașina pleacă. Începi să te trezești. Te uiți în jur. Ce cauți într-o dubă murdară de marfă?! Trebuie sa fie o greșeală. Încerci să rupi grilajul cu mâinile, cu dinții. Uffff … e tare de tot … nu reusești nici măcar să-l zgârii... | 207 |
Mihai Oltean | Exercițiu de imaginație | Te uiți în jur. Nu vezi prea bine. Auzi copii plângând. Mulți copii. Zilele trec. Încet, foarte incet … N-ai mai mâncat de 2 zile. Din când în când ușa aceea de fier se deschide, intră cineva și iți aruncă în fugă niște coji de pâine mucegăită. După ceva vreme ești atât de înfometat încât nu mai contează că e stricată.... | 203 |
Mihai Oltean | Exercițiu de imaginație | În mijlocul încăperii se ridică încetișor un morman roșu. Un copil încă se zbate ca o râmă tăiată în două. Un om îl apucă de picioarele din spate și îl lovește cu putere de perete. Se aude un sunet oase rupte. Copilul nu mai mișcă! Se apropie de cușca ta. E clar! Tu urmezi! Ți s-au înmuiat picioarele și ți-e rău. Știi ... | 139 |
Mihai Oltean | Dragoste de ploaie | Departe, deasupra oceanului, în zările ce ochii nu le puteau cuprinde, se născu un nor sprinten şi vesel precum o căprioară. Ziua şi noaptea hoinărea de-a lungul şi de-a latul Pământului, fericindu-i pe oameni cu răcoarea ploilor sale. Într-o zi, plimbându-se pe deasupra câmpului, văzu o lalea. Era atât de roșie şi fru... | 206 |
Mihai Oltean | Dragoste de ploaie | La început doar stropi ... apoi tot mai des ... şi mai des ... şi mai des... Spre dimineaţă, epuizat şi slab ca un fir de aţă, norul se opri. Aşteptă ca soţia lui să-şi ridice capul de sub ape și să se înalțe spre el. Dar nimic! Nicio petală nu se vedea de ape. Aşteptă o oră, apoi alta, și alta ... Dumnezeu se plimba, ... | 190 |
Mihai Oltean | Șomcuta Mare | Prolog Am scris această caracterizare cu mulți ani în urmă. Este vorba despre un sat de munte pe nume Şomcuta Mare. Prima oară când am auzit denumirea nu am reținut-o corect. Aveam impresia că este Şomcuţa Mare (adică un diminutiv alături de un atribut care să scoată în evidență că deși e un sat foarte mic, e totuși ma... | 214 |
Mihai Oltean | Șomcuta Mare | Recent am găsit o variantă preliminară a articolul meu pe pagina celor mai mari perle de pe Wikipedia. Nu am înțeles de ce un articol subțire, care prezintă doar frânturi ale unei realități fantastice, este considerat o perlă. Șomcuta Mare poate fi considerată o perlă, un diamant, o bijuterie, dar la niciun caz un arti... | 201 |
Mihai Oltean | Șomcuta Mare | Alții păsări. Alții îngeri. Unii doresc să ajungă în America pentru a ajuta și alți copii să viseze. Tuturor li se îndeplinește dorința. Îndeletniciri Oamenii din Șomcuta Mare scot aur din soare și diamante din stele. În timpul liber vorbesc cu privighetorile. Hrană La micul dejun savurează o poezie. La amiază se hrăne... | 214 |
Mihai Oltean | Cum s-au născut colindele | era demult … intr-o seara de iarna … intr-o pestera, in jurul unui foc pe cale sa se stinga, statea ghemuit un baietel cu o suba de oi pe umeri parintii nu erau cu el plecasera de cateva zile sa gaseasca ceva de mancare si nu se intorsesera. il lasasera pe el sa aiba grija de foc si de surioara lui mai mica. ii lasaser... | 240 |
Mihai Oltean | Cum s-au născut colindele | dintre buze i se desprinse un geamat. Apoi inca unul. Si inca unul … primele erau de frig si foame apoi uita de ele … isi imagina ca reusise sa iasa din pestera si gasise o casa de pe hornul careia iesea fum … inauntru se zareau niste oameni. printr-o crapatura ii vedea cum stateau in pat la caldura … cu mesele incarca... | 223 |
Mihai Oltean | Cum s-au născut colindele | ………. aceasta a fost prima colinda … parintii nu s-au mai intors cu mancare … iar focul a mai palpait pentru cateva clipe … P.S. nu stiu cine a mai fost in pestera si cum de a auzit cantecul abia soptit … pentru ca altfel nu-mi explic cum de-a ajuns pana-n zilele noastre … | 54 |
Mihai Oltean | Ce se întâmplă cu oamenii bătrâni? | Câinii bătrâni sunt abandonați pe câmp, departe de casă. Îi vedem prin gări, fără dinți, cu ochii aproape orbi, surzi la sunetul trenurilor, rupând cu disperare orice pungă ce miroase a mâncare. Mașinile ruginite sunt duse la depozitul de fiare vechi. Oameni care nu au călătorit niciodată cu ele le smulg scaunele, le s... | 205 |
Mihai Oltean | Ce se întâmplă cu oamenii bătrâni? | Apoi alte mașini aduc carnea înapoi în oraș și alți oameni le mănâncă râzând. Casele vechi sunt părăsite. Ploile pătrund prin acoperiș, șobolanii le invadează podelele, iar copiii le sparg geamurile și le scrijelesc pereții. Cu timpul zidurile se dărâmă, iar apoi un buldozer aruncă mormanul de cărămizi topite și lemn p... | 70 |
Mihai Oltean | Dragoste furată | Despre povești A fost odată ca niciodată ... că de n-ar fi fost, nici eu n-aș fi cumpărat domeniul astă să o găzduiesc ... A fost odată o poveste căreia nu i-a plăcut să rămână singură, și m-a rugat să mai scriu încă câteva care să-i stea alături. Și am tot scris, ... și am tot rescris ... până am ajuns aici: o cărtici... | 219 |
Mihai Oltean | Dragoste furată | Întotdeauna mi-am dorit ca eu s-o fi scris ! Vă avertizez de pe acum: poveștile sunt triste ... unele chiar foarte triste ... Nu are rost să vă mint ... așa e viața ... se termină prin moarte ... nu este niciun motiv să sărim în sus de bucurie cât trâim. Am scris în majoritatea cazurilor despre oameni necăjiți pentru c... | 214 |
Mihai Oltean | Dragoste furată | Sau, cu 2 bucăți de pâine înmuiate în ciorbă ați rezolvat problema! Sau, le puteți duce la un medic veterinar ... Și cu asta ați schimbat din nou istoria! Așa n-o să mai fie astfel de suferințe pe Pământ, iar eu n-o să mai am despre ce scrie! O carte de povești nu este completă dacă nu este și ilustrată. Am avut noroc ... | 228 |
Mihai Oltean | Dragoste furată | ", "cum se termina ?" ... Povestea nu se poate termina altfel decat asa cum e acum. Dragostea adevarata si frumoasa isi gaseste rar implinire pe lumea aceasta. Intotdeauna intervine ceva care sa o strice. De aceea varianta propusa de divinitate cu o a doua sansa intr-o noua viata mi se pare singura solutie viabila. A d... | 247 |
Mihai Oltean | Dragoste furată | Pentru ei, Dumnezeu este substitutul luxului pe care il vad la ceilalti. Parerea mea este ca Biblia este cea mai importanta sursa de esente pe care o avem. Ca scriitor [inclusiv de povesti] e imposibil sa nu tii cont de ea. Liniste regala este a doua poveste scrisa de mine. Nu stiam daca Dragoste furata a fost scrisa d... | 226 |
Mihai Oltean | Dragoste furată | Dar "mosul" e prea sarac si n-are de unde sa-i aduca ceva si lui. Nici macar o papusa din carpe innodate. Mai multi prieteni m-au rugat sa schimb finalul si imaginea de acolo ... dar am fost rau si n-am schimbat nimic >:) De ce murim - m-am jucat cu simbolurile creatiei omului. Pamantul n-a fost creat direct asa cum e ... | 100 |
Mihai Oltean | Moș Crăciun | La marginea satului traiau, într-o cocioaba de chirpici, un barbat si o femeie. Erau atât de saraci ca nici farfurii din care sa manânce nu aveau. Se hraneau cu ce primeau de la alti oameni milostivi din sat. Genunchii li se tocisera, iar degetele li se chircisera de-atâtea rugaciuni, dar Dumnezeu parca-si astupase ure... | 204 |
Mihai Oltean | Moș Crăciun | Seara se plimba pe ulitele satului batând si cersind la portile oamenilor. De multe ori acestia aruncau cu câte ceva dupa el. Copilul - plin de speranta - nadajduia sa fie o bucata de pâine uscata. Dar nu erau decât pietre tari si ascutite aruncate cu rautate si ura. Avea multi prieteni: câinii vagabonzi cu care împart... | 202 |
Mihai Oltean | Moș Crăciun | Dar nu. Copiii nu vroiau asta. îsi aveau ei întelesurile lor de oameni superiori ce-si primeau micul dejun la pat, ce erau îmbracati de parinti sau bunici, si aveau rezervate câte doua ore de somn în fiecare dupa-amiaza. Copilului cel sarman nu aveau ce sa îi spuna. îl priveau cu coada ochiului, îsi dadeau coate si apo... | 207 |
Mihai Oltean | Moș Crăciun | Si, de aceea, în fiecare seara de Crăciun – tremurând – îl astepta pe Moș. Se uita pe geam si vedea casele din sat ce se colorau, una câte una, cu salbe sclipitoare. - Dupa aceea Mosul va veni la mine! Sau dupa aceea! Sau dupa aceea!..., îsi spunea copilul. Dar se însela ... De fiecare data ... într-un târziu, rupt de ... | 228 |
Mihai Oltean | Moș Crăciun | Dar tot mama îi promitea ca iarna urmatoare Mosul, ajutat de mai multi spiridusi, se va grabi îndeajuns de mult încât bradul mult visat sa lumineze si casuta lor. în aceasta promisiune copilul îsi punea toate sperantele. Visele lui de peste an se hraneau din aceste vorbe ale mamei. Nimic din lume nu l-ar fi facut sa cr... | 204 |
Mihai Oltean | Moș Crăciun | Copilul însa, era tot mai bolnav. Noaptea ochii îi puroiau, iar pleoapele i se lipeau ca o cicatrice. Veni si seara de Crăciun. Cerul era senin, iar stelele clipeau norocosilor. Speranta mai sufla putina viata în sufletul bolnavului. încerca sa se ridice din pat, dar nu reusi. Parintii, rupti de oboseala, dormeau într-... | 190 |
Mihai Oltean | Anul nou | Am un motan superb, si de fiecare data cand pleaca de acasa mi se face frica ca are sa pateasca intocmai ca in poveste. Este de asemenea un protest la adresa sarbatoririi animalice a noptii de Revelion. Vedeti vreun motiv de a va bucura si de a deschide o sampanie atunci cand v-ati mai apropiat cu un an de groapa ? Eu ... | 76 |
Mihai Oltean | Moș Crăciun | E o poveste grea ... n-o cititi daca stati rau cu inima. E vorba de un copil sarman care traieste dintr-un vis: spera ca intr-o zi sa primeasca si el un brad si o jucarie de la Moș Crăciun. Dar "mosul" e prea sarac si n-are de unde sa-i aduca ceva si lui. Nici macar o papusa din carpe innodate. Mai multi prieteni m-au ... | 81 |
Mihai Oltean | De ce murim | M-am jucat cu simbolurile creatiei omului. Pamantul n-a fost creat direct asa cum e acum. Dumnezeu l-a tot modificat ca sa il multumeasca pe omul ce traia acolo. L-a schimbat atat de mult ca intr-un final a trebuit sa-l schimbe si pe om ca o luase razna si uitase de unde a plecat. Imaginea de pe coperta simbolizează in... | 82 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Amu cică era odată într-un sat un băetan, care n-avea nici tată, nici mamă și nici o rudă; așa era de strein, de parcă era căzut din ceriu. Și fiindcă băetanul acela era supus, răbdător și tăcut - și bărbații și femeile din acel sat se luaseră a-i zice "Ionică cel prost, Ionică cel prost" și așa îi rămăsese acum numele... | 208 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | V-am spus că satul acela era plin de flăcăi. Negreșit că unde-s flăcăi mulți, fete sînt și mai multe; asta-i de cînd lumea: și tinere și bătrîne, și frumoase și slute, și bogate și sărace, și harnice și leneșe - de toată mîna. Și bietele fete, cum îs fetele, își așteptau și ele ceasul de măritiș cum își așteaptă porcul... | 221 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Și de la o împărțeală de colaci, dascălul avea ciudă pe popă, l-a dat pe bețe. Și apoi ferască Dumnezeu sfîntul să nu te afle oamenii măcar cu cît îi negru supt unghie că îndată îți pun coadă, cum i-au aninat și popei codiță de cioric. Anapoda mai sînt și oamenii: cînd văd cu ochii… parcă dracul li spune. Acum să venim... | 220 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Unul zicea: Mă! da’ nătărăi am fost de-am lăsat așa drăguț de fată să scape dintre noi! Așa trupușor mlădios, așa sîn azurliu, așa ochișori negri și scînteietori și așa sprîncene încordate, nu știu, zău, de ne-a mai de ochii a vede! Șiretul acela de Vasile a făcut ce-a făcut și ne-a șters păpușoiul de pe foc… Altul zic... | 201 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | V-ați trezit și voi tocmai a treia zi după Ispas. Ea are acum bucătăria ei și degeaba vorba. Ionică cel prost, cum sta deoparte și-i asculta, nu s-a mai putut stăpîni să tacă, ci s-a sculat iute de unde ședea, a lăsat și frică și tot la o parte și s-a dus drept între dînșii, zicînd: Măi flăcăi, tot îmi ziceți voi că eu... | 204 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | — Ia una de noauă lei, zise el, ș-o vadră de vin vechi, nu vă cer mai mult. — Iaca una de noauă lei, zise un flăcău; vadra cu vin om be-o pe urmă; numai să vedem ș-aist păcat. — Fie ș-așa, zise Ionică. Acum haideți cîțiva cu mine și puneți-vă la pîndă la păretele din dosul casei lui Vasile, de vă uitați pe ferestruică,... | 201 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Catrina atunci se trezește din somn și zice: Bădică, bădică! Te scoală că nu știu cine bate la ușă. Vasile atunci se scoală repede, se duce la ușă, în tindă, și întreabă răstit: cine-i acolo? — Eu, băică Vasile. — Cine, eu? — Eu, Ionică cel prost. — Că numai unul ca tine trebuia să fie, ca să sparii oamenii din somn la... | 208 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Și eu simțind asta, am scăpat dintre dînșii ca dintre niște cîni turbați, m-am furișat cum am putut și răpede am spulichit-o, țiind tot o fugă pînă la dumneata. Și numai mort m-or lua de-aici; afară numai dacă-i vre să mă dai și dumneata, băică Vasile!… — Da ține-ți firea, măi Ionică, nu fii așa de fricos, că doar nu-i... | 213 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Ia însoară-te și tu și atunci ai scăpat de oaste: n-or mai ave ce zice nici ei. Hai să te toporîm iute și degrabă! Iaca fată bună pentru tine: ie pe Ioana Todosiicăi din deal – fina socru-meu – și te cununăm într-o noapte eu și cu nevastă-mea, chiar aici în casă la mine. Ce zici și tu, bre Catrină, așa-i c-avem să face... | 216 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | (să mă erte Ionică de vorba cea proastă…). Ionică, nu-i vorbă, avea bun sprijin în Vasile dar în Catrina și mai bun: pentru că el, ca băet strein și sărac, slujise mult și la tata lui Vasile și al Catrinei. Cu Catrina scărmănase Ionică lîna și făcuse caere; cu Catrina scosese cînipa din topitoare. Povestea cîntecului: ... | 205 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Dar eu ce am să fac cu femeea? — Ă…ra! Măi Ionică, prost mai ești! D-apoi nu știi tu ce face omul cu femeea lui? Uită-te! Pune mîna, unde-i lîna, cum am pus-o eu la Catrina…(apucînd-o tocmai de colo…). — Doamne, bădică, Doamne, tare mai ești și dumneata nu știu cum; faci copilării și vorbești nimicuri față cu oamenii s... | 212 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Ionică scoate atunci cea de noauă lei ș-o pune în palma lui Vasile. Vasile o ie cu bucurie, o stupește și zice: noroc să de Dumnezeu! Apoi o pune în pungă și zice Catrinei: —Catrină-hăi! Ia așază-te tu oleacă, bre, cole cum știi tu, ia ridică-ți poalele să vadă și prostul ista ce facem noi, ca să învețe a face și el… —... | 221 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | —Doamne, bădică, tae-mi capul, dacă știu ce-ați făcut dumneavoastră. —Ptiu, măi! Da greu mai ești de cap! Se poate să nu-ți intre aista chițibuș în bostan după cît ți-am arătat eu? Se vede că ești făcut spre zile mari, sau dracul mai știe cum, de-ai ieșit așa un boț cu ochi și fără oleacă de pricepere în capul tău, pun... | 209 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | —Ia, ar face și el mămăligi la ceilalți, zise Catrina, cu capul ascuns în cergă, că de alta nici nu-i bun, cred eu… —Ia lasă-l, fa Catrină, și tu acum; nu-l mai pildui atîta, că-l vezi cîtu-i de necăjit, sărmanul! Ia mai bine învață-mă ce să fac cu dînsul? —Ce să faci? Fă ce știi, dacă ț-ai luat beleaua pe cap! —Apoi d... | 223 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Catrina nu prea voia să se așeze, cam umbla cu șopîrleala. Ca-n povestea țiganului: „șopîrcai cu cine șopîrcai, dar cu Ivan nu șopîrcai”. Tocmai așa și deliul de Vasile nu mai așteptă multă rugăminte; ia pe Catrina lui cam cu nepus pe masă, o așază, cole, frumușel la muchea patului, cu picioarele de-a umere și strigă l... | 203 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Unde a mers miea, meargă acum și suta: că doar, futu-l, n-a să ț-o mînînce din loc. Ș-odată, c-o mînă trîntește pe Catrina pe pat, iar ceielaltă îl apucă pe Ionică de cămeșoi și-l trage peste dînsa, cu de-a sila!… Atîta i-a trebuit lui Ionică cel prost, ș-apoi atunci las’ pe dînsul că pe loc s-a dat la brazdă. Povestea... | 304 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Dă-i, dă-i, dă-i! Pîn-ce-a plăti nouă lei. Fata popii lui Cioric Betejită-i la buric! Dă-i, dă-i, dă-i! Dă-i, dă-i, dă-i! Pîn-ce-a plăti nouă lei. Mulțumesc lui Dumnezeu Că n-am betejit-o eu! Ș-a betejit-o Irimiea Că-i e mare măciulia! Și mai dă-i și iarăși dă-i, pîn-ce-a plăti nouă lei!…” Iară ceilalți flăcăi, cînd au... | 217 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | și a chiui ca la nuntă – în pilda lui Ionică și a Catrinei, țiind tot o fugă pînă la crîșmă și ducînd vestea celorlalți despre ceea ce au văzut. Iar Vasile, după ce s-a încredințat bine că nu mai este nime’ pe-afară, a dat drumul lui Ionică din casă și i-a zis să se ducă întins la Todosiica din deal și să-i spună că l-... | 217 |
Ion Creangă | Povestea lui Ionică cel prost | Iară cine-a zis că-s vorbe de masă, să aibă ticnă și liniște în casă! Scrisă de Ioan-Vîntură-Țară, în Iași, la 22 Octomvrie 1876 și dedicată cărăcudei din Junimea îmbătrînită în rele cu prilejul aniversării a treisprezecea, numărul dracului. | 38 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Amu cică era într-un sat un țăran. Și țăranul acela a ieșit odată în țarină să samene niște păpușoi. Și cum sămăna el, tocmai atunci s-a nimerit să treacă pe acolo Hristos și cu Sfântul Petrea. Hristos să nu tacă molcum și să-și caute de drum? — Da ce sameni acolo, om bun? întreabă el. — Ia, niște pule samăn, răspunse ... | 202 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Asta n-am pățit-o de când m-a făcut mama… ’tu-i mațele acrului! — Ei, ei! Amu ce-i de făcut? — ’Tu-i-aș descântecul celui cu blagoslovenia, că pocit a mai fost la gură. Și cum ședea țăranul uimit, numai iaca ce trecea pe-acolo un potâng de babă. — Bună-vremea, om bun, zise ea. — Să-mi bag genunchiul în vâjoiul cui știu... | 207 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Îmi vine să mă spânzur, nu altăceva. — Ia las’, nepoate, zise baba uitându-se cu jale la pule… De unde știi c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata? — Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici dușmanilor mei, mătușă, dar unde s-a mai auzit o chiznovăție ca asta - să mănânci pule în loc de păpușoi! Ia înv... | 203 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | — Că bine zici, mătușă, ie spune-mi, rogu-te! — Când a fi să le vie dor de pulă, s-o șuere cum șueri oile la strungă… și atunci, numai să-ți poată curul… Iară când s-ar sătura de ea, să zică: ho! ho! haram nesățios. Și atunci pe loc se moaie și te descotorosești de dânsa. Și drept dovadă, baba își înșfacă o mătrăgună, ... | 231 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Și cum vine țăranul, cucoana îl și ia la trei parale, zicând: — Dar bine, măi țărane, ce porcării spui pe lângă cerdacul meu, că te mănâncă mama dracului! Acuș te pun la scară și-ți trag o bătaie, de te-or duce cu cerga acasă… Înțeles-ai? — Apoi, dă, milostivă cucoană, zise țăranul scărpinându-se în cap. Să ierte cinst... | 211 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Ș-apoi dumneata mă mai înghii și cu bătaie, că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! ’Tu-i-aș patruzecile cui știu eu să-i fut, că au început a mă lua lumea de nebun… Cucoana vede acum că țăranul are dreptate, și se face a se uita într-o parte, dar tot trăgea cu coada ochiului și la cinstita pulă din când în cân... | 207 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | — Bată-te pustia să te bată, mojic măscărăgios, c-al dracului mai ești, zise cucoana, care începuse a se mai deprinde cu vorbe de masă… Ia ieși oleacă afară din odaie, ș-apoi te-oiu chema eu acuș, că am oleacă de treabă… Țăranul tace molcum și iese. Iară cucoana, drept cercare, începe a șuera nătărânga, și atunci cinst... | 205 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Și unul din ei, m-a întrebat: ce semăn? Eu să nu-mi stăpânesc gura? M-a împins păcatul să răspund în ciudă că pule samăn, să iertați dumneavoastră? Și atunci el, pocit la gură sau naiba îl mai știe cum a fost, a blagoslovit cu amândouă mânile spre ogorul meu din treacăt, zicând: Pule să dea Dumnezeu să se facă. Și cum ... | 225 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | — Pule, vrei să zici, cucoană. — De-acelea, mânca-le-ai să le mănânci, că mult le mai porți prin gură. — Apoi dă, dac-așa ni-i deprinsă gura, ce să facem? Iertați și dumneavoastră! Dar și dac-a fi după vorba dumitale cucoană, apoi mult stau eu și mă mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el altă treabă decât numai să se-ap... | 241 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Că ele ar voi să le dai câte-o testea de pule de-o para și câte-un vraf pe de-asupra… Așa-i la noi la țărani, băga-mi-aș, Doamne iartă-mă, să-mi bag! să iertați de vorba cea proastă!… — Măi țărane, dar trei sute de lei nu ți-i deajuns? — Nici o lețcaie mai puțin, cucoană. — Patru sute, măi. — Nu se poate, cucoană. — Ni... | 201 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Dar ce mai atâta vorbă. Cum s-a dus țăranul, cucoana cea pâșină și spăsită face o cutie de argint poleită cu aur, îmbodolește sfânta pulă în bumbac, stropit cu aromate, o așază și-o încuie în cutie ca pe un odor neprețuit, ia cheia la sine, și, când îi veneau haghițele, se așeza gospodărește pe treabă, își astâmpăra po... | 205 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | — Ai să mâi la noi în astă noapte, cumătriță, ziseră ei, că doar nu-ți plâng copiii acasă. În sfârșit, cucoana scăpăra de dor de pulă… — Cumetre părinte, zise ea de la o vreme: dacă nu mă lăsați să mă duc, ține cheia asta, și fă bine sfinția-ta de te du acasă la mine, deschide lădoiul de lângă patul unde dorm eu, scoat... | 206 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Și cum se miera el șuerând, pula face zmâc în curul popei!… Popa atunci începe a răcni și a zice: Doamne, izbăvește-mă de vrăjmaș! Nu lăsa pre robul tău de batjocora diavolului! Că ție unuia am slujit și afară de tine pre altul nu știu! Dar toate erau în zadar. În sfârșit, dacă vede popa și vede că nu mai este scăpare,... | 237 |
Ion Creangă | Povestea poveștilor | Și dus a rămas și până în ziulica de astăzi. | 10 |
Ion Creangă | Misiunea preotului la sate | Toți sătenii pronunță cu drag cuvintele de moșu popă ori nănașu părinte; prin urmare, toți văd în păstoriul lor sufletesc un tată iubit, un părinte bun, precum se și cade să fie. Cum trebuie însă ca acest proclamat părinte să conducă pe săteni, ce cu mîndrie și dragoste se numesc ei singuri copii[i] lui, dîndu-i toată ... | 211 |
Ion Creangă | Misiunea preotului la sate | Aceste trei calități posedate, succesul misiunei preoțești este pe deplin asigurat. Precum am zis, înfățoșarea preotului pentru întâia oară între poporeni trebuie să fie astfel, ca să facă o bună impresiune asupra lor și să le cîștige simpatia și încrederea. Aceste vor constitui o armă puternică, care-i va servi misiun... | 227 |
Ion Creangă | Misiunea preotului la sate | După aceste, preotul să facă poftire tuturor de-a rîndul, cu bărbați și femei, cu bătrîni și tineri, ca să vină dumineca cea mai de aproape cu toții la biserică, deoarece are să le spună ceva frumos și folositor. Atenția lui apoi să se concentreze mai ales asupra școalei, dacă esistă; să între în mijlocul copiilor, să ... | 219 |
Ion Creangă | Misiunea preotului la sate | — Dragii mei, toți avem trebuință unii de alții: cei săraci de cei bogați și cei bogați de cei săraci. Cînd cei bogați vă înlesnesc la trebuință, voi cei mai puțin avuți nu cruțați brațele voastre pentru a le veni într-ajutor, cînd aceia vă cheamă. Nu pizmuiți fericirea vecinului vostru, căci și el, ca și voi, a cîștig... | 278 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.