Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Eu ca director și Corneliu Pop Păcuraru ca redactor responsabil am fost trași în judecată pentru un articol în care se zicea că guvernele ce s-au succedat în Ungaria constituțională atât de rău au condus treburile, încât românii nici după zeci de ani nu știu de un Rege al Ungariei, ci numai de împărat. Eu am scăpat, da...	222
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Mai înainte de a fi rostit apoi sentința, el a ținut să declare că simpatiile cetățenești ale judecătorilor și onorabilitatea acuzatului rămân nealterate. Făcând recurs în casație, nu numai că m-am întors nesupărat de nimeni acasă, ci mi s-a mai și dat voie să plec la București cu soția mea, care ținea să-și vadă famil...	231
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Serviciul mi-l facea unul dintre cei de peste drum, pe care-l plăteam cu luna după taxa stabilită în regulament. Tot acesta aducea mâncarea de la vreunul dintre restaurantele mai apropiate. Mie îndeosebi îmi trimitea mâncarea soția mea, care închiriase în apropiere o odaie mobilată. Pentru iatac plăteam o mică chirie. ...	238
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Baronul Hurmuzachi dăduse număr fiecăruia dintre documente în șirul în care au fost copiate și-și făcuse un catalog de bilete, pe care era arătat numărul documentului, paginile manuscrisului, data documentului și un extras făcut în limba germană despre conținutul lui. După hotărârea luată de Comisie (M. Kogălniceanu, T...	221
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Li se ura din când în când oamenilor acolo în închisoarea aceea, dar n-aveau de altminteri cuvinte de a se plânge - decât poate că le erau prea multe bacșișurile ce erau nevoiți să le dea ca să fie bine serviți. Dincolo, peste drum, era și o capelă ortodoxă, care se ținea de episcopia sârbească de Buda. Slujba o făcea ...	235
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	O plăcere nu e să stai închis între patru pereți apropiați unul de altul și să nu ieși în lume timp de o vară, o toamnă, o iarnă și o primăvară pe deasupra. Chiar mai înainte de a mă fi prezentat la judecătorul de instrucție din Sibiu m-am împăcat cu gândul că are să fie așa, dacă nu chiar mai rău; în loc de a fi mâhni...	251
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Vei fi știind, poate, că prin preajma Dunării sunt scorpii, iar soția mea locuia pe țărmul Dunării. Într-o noapte o scropie s-a lăsat de pe tavan și a căzut în culcușul în care avea băiețelul lângă dânsa. Speriată din somn, a dat cu palma înfășurată în cearșaf și a strivit insecta, încât nu 1 s-a întâmplat nici o nenor...	243
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	încă mai greu mi-a fost spre sfârșitul anului, când pe lângă băiețel mai aveam și o fetiță nou-născută. Nu avea decât vreo două luni când s-a îmbolnăvit de tuse măgărească. Medicul a stăruit ca soția mea să plece fără întârziere la țară, ca să schimbe aerul. Ea a plecat cu copiii și acum nu ne mai puteam vedea în fieca...	207
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Era, parcă, ceva nesuferit de urât, și ea mi-a scris că n-o mai iartă firea să rămână acolo, că trebuie neapărat să se întoarcă, m-a încredințat că e nesuferit acolo zăduful, că pădurea e mâncată de omizi și plină de șerpi, că satul e plin de câini răi și că nu întâlnește în calea ei decât oameni ursuzi, cu care nu poa...	250
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Nu era tocmai așa. În adevăr, redactorul răspunzător de atunci al Tribunei primise răspunderea pentru articolul «incriminat», ba se declarase chiar autor și procesul nu fusese pornit contra mea. Se știa însă că în adevăr eu scrisesem articolul și mai ales adversarii români ai Tribunei o spuneau aceasta cu multă stăruin...	218
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	N-o uitam aceasta nici eu, șirianul de baștină, și dacă el nu putea să-i ierte pe ruși, eu nu-i iertam pe maghiarii care nu voiau să înțeleagă că aliații lor firești contra rușilor sunt românii, care n-au nici ei dușman mai primejdios de cum le sunt slavii, de care sunt înconjurați din toate părțile. Ne-am făcut, bătrâ...	210
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Penitenciarul se află pe țărmul Dunării, în mijlocul căreia se întinde o insulă acoperită de zăvoaie cu luminișuri. Câteodată, fund ziua frumoasă, treceam însoțit de gardian în penitenciar și prin penitenciar la marginea Dunării, unde mă aștepta soția mea cu copilul și cu servitoarea. Mă urcam apoi într-o luntriță și d...	227
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Eu nu puteam să fac aceasta câtă vreme nu eram sigur că ministrul, atunci Coloman Tisza, în adevăr îmi va da voie. E lipsă nu numai de demnitate, ci și de bun simț să ceri de la cineva ceea ce nu poate ori chiar nu voiește să-ți dea. Directorul s-a dus deci la Budapesta, a trecut pe la minister și a luat cuvenitele inf...	212
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Se cuvine, iubite amice, să-ți mai spun că eu am ieșit din închisoare în noaptea zilei de Bobotează, deci în ziua de Sf. Ioan. Am primit de ziua aceasta câteva sute de depeșe cu mii de subscrieri: toate mi-au fost trimise acasă. Mi-a trimis generalul Traian Doda un țap de căprioară; l-am primit. Am mai primit câțiva cu...	216
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	III Iubite amice, După ce am ajuns odată să-ți vorbesc despre cele pățite de mine la Vaț, n-aș fi în propriul meu gând om cumsecade, dacă nu ți-aș spune și unele lucruri mai intime, care aruncă o vie lumină asupra lumii de atunci. Eu încă mai înainte de a fi izbucnit războiul de la 1877 m-am bucurat de bunăvoința Regin...	252
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Câtva timp în urmă am fost primit în audiență de către Vodă, care dorea să fie informat despre starea în care se află publicarea documentelor istorice rămase de la Baronul Hurmuzachi. Am vorbit însă mai mult despre starea economică, culturală și morală a românilor din monarhia habsburgică, asupra căreia ținea să fie in...	221
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Se zicea adică, cu multă stăruință, că cu ocazia aceasta Regele Carol I va veni și el în Ardeal, ca să se întâlnească cu împăratul. Eu m-am dus deci la Sinaia, ca să mă încredințez dacă știrea răspândită în coloanele ziarelor maghiare e, ori nu, întemeiată, și am fost oprit la masă. În timpul mesei am adus vorba de ven...	231
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Aceasta a fost, dacă e vorba, singura audiență în adevăratul înțeles pe care am avut-o la Palat. Nici mai înainte, nici mai târziu nu s-a întâmplat niciodată să fiu pus în rândul celor ce au avut onoarea de a fi primiți fie de către Rege, fie de către Regină. Era un lucru lipsit cu desăvârșire de orice importanță. Nici...	221
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Soția mea i-a dat răspunsul că așa ceva numai cu autorizație primită de la mine ar putea să facă. Am fost eu îndemnat să fac cererea. Acum trebuie să cred că m-am înșelat presupunând că fie Regele Carol, fie mai ales Regina Elisabeta se va sfii a-i vorbi împăratului despre noi. Am dat deci răspunsul că eu toată viața m...	216
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Vaț	Prezentându-mă înalților săi oaspeți, Regele m-a îndrumat să fac o dare de seamă despre starea în care se află românii de peste Carpafi și despre nedreptățile ce li se fac atât lor, cât și sașilor, care atunci erau aliații românilor în luptele politice. «Silințele împăratului de a îndruma guvernul din Budapesta spre o ...	167
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Iubite amice, Am să te dumiresc asupra celor întâmplate când cu zilele trăite de mine în închisoarea militară din fortul Domnești. Mai înainte însă de a fi făcut aceasta, am să-ți povestesc o întâmplare petrecută în timpul copilăriei mele. Tata, fie iertat, cumpărase o biblie ilustrată, la care ținea mult. Eu nu știam ...	234
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	«Cu minciună începe copilul - zicea dânsa - și cu tâlhăria în drumul mare sfârșește omul în toată firea.» Tata însă, om slab din fire, nu era în stare să mă bată, a născocit dar altă pedeapsă după părerea lui și mai aspră. Într-un colț al curții se aflau cotețele de porci clădite din bârne groase și acoperite cu șindri...	223
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	În ajunul zilei de Sfânta Maria terminasem, în sfârșit, sintaxa mea. Mi-am strâns cu toată îngrijirea manuscrisul și-am împreunat într-un mare pachet notițele adunate timp de ani îndelungați și cărțile pe care le consultasem. Mai înainte de a începe altă lucrare, am făcut o lungă plimbare de repaos de la Crucea de jos ...	204
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Așa am rămas până la București, stând pe scară, ținându-mă de mânerul ușii și purtând în cealaltă mână geanta. Bilet de drum n-a mai ajuns nimeni să-mi ceară. Dimineața pe la opt am sosit frânt de oboseală acasă. «Ce-i? - ce s-a întâmplat?» - am întrebat. «Nimic - mi-a răspuns soția mea. Mi s-a spus că mâine formează M...	203
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Cheltuisem din ei, stând la o cafenea, un leu și patruzeci de bani. I-am dat ei 16 lei și-am păstrat la mine restul de doi lei și șaizeci de bani. Cam pe la zece eram culcat, dar nu dormeam încă. Soția mea veni să-mi spună că comisarul de poliție a venit să mă poftească la secție, ca să-i dau oarecare informații. M-am ...	208
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Pe la unsprezece am rugat-o să se întoarcă acasă. N-a făcut însă aceasta decât după ce unul dintre subcomisari i-a făgăduit că mă va însoți el când mă voi întoarce acasă. Era pe la miezul nopții când ni s-a spus că lămuririle avem să le dăm la prefectura capitalei. Ne-am înșirat deci, vreo douăzeci de inși, doi câte do...	212
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	«Țineți șirul, domnilor, că se prăbușește patria, dacă vă abateți din drum», strigai eu pornit pe râs. Paznicul bunei rânduieli cetățenești iar își pierdu sărita. «Dă înainte, dă înainte! - grăi dânsul. Moșul acela obraznic nu știe ce-l așteaptă la prefectură!» Avea toată dreptatea. Nu știam eu. Nu știa însă nici el. N...	202
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	În sfârșit ni s-a spus că noi nu aici, ci în curtea din fața cazărmii de jandarmi avem să așteptăm. Am și fost apoi duși acolo. Mă știi, iubite amice, că am oarecare măiestrie în ale scrierii; nu mă simt însă destoinic a te face să-ți închipui cele ce se petreceau în fața mea. Era a doua noapte în care nu dormisem, ale...	221
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Cei intrați mai târziu stăteau în picioare printre paturi rezemându-se fiecare de ce putea, mai de perete, mai de vreun pat, unii căscând, alții stând buimaci de vorbă, iar alții dormind în picioare, toți dăbălați și galbeni la față. Fel de fel de oameni, între care și câțiva foști elevi ai mei, care-și făcură drum spr...	208
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Pe drum am avut parte să văd cele dintâi semne de război: treceam pe ici, pe colo prin lumina reflectoarelor îndreptate spre cer, ca să-i caute pe afurisiții de nemți veniți să-și arunce bombele auspra cetățenilor pașnici. Iar nu mi-am putut stăpâni râsul. «Caraghioșii naibii! - am zis - dar tocmai cu reflectoarele lor...	227
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	«A! - strigai eu. Iată și Sergies.» El rămase într-un fel de aiurire. «Cum!? - grăi. Și dumneata!? Până chiar și dumneata!? Se poate! Oamenii aceștia au înnebunit. Îmi pare bine! Foarte bine îmi pare că te întâlnesc! Să vii cu noi. Am sosit aici între cei dintâi, pe înserate, și-am putut să ne găsim cea mai bună dintre...	251
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	«Asta-i sala dumitale?» îl întrebai eu zâmbind. «O să le vezi pe celelalte - răspunse el. Nu te uita la porcii aceștia, care dorm ca bețivii. Au sosit după miezul nopții și sunt căzuți în primul somn. Haide! - urmă apoi ducându-se la unul dintre fericiții căzuți în somn. La o parte! Loc pentru domnul Slavici!» Mi-a și ...	201
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Trebuia să ne punem pe două rânduri, ca să fim numărați și să ni se dea cuvenitul codru de pâine. Deșteptat, am deschis ochii și m-am uitat voios împrejurul meu. Mă simțeam bine, de tot bine, ca tot omul luat la goană după ce a ajuns, în sfârșit, să răsufle și să se mai întremeze. După ce s-a citit apelul nominal, mi-a...	202
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Cum să-l trimitem? E peste putință.» Sergies băgă mâna în buzunarul pantalonilor, scoase câteva «piese» și le zăngăni în palmă, apoi se apropie de mine. «În România nu e nimic peste putință! - îmi șopti el la ureche. Scrie biletul și să nu-mi mai zici Sergies dacă nu-l primește doamna Slavici încă mai înainte de a se f...	210
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Nu-mi rămâne însă decât să-mi fac mie însumi silă spunându-ți ceea ce trebuie neapărat să știi, dacă e vorba să fii bine dumirit asupra oamenilor în mijlocul cărora mi-am petrecut viața. Luând bilețelul scris de mine, Sergies s-a dus să facă ceea ce știa dânsul pentru ca adresata să-l primească cât mai curând. «Sergies...	221
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	În fața lor, între prispă și hărdaie, stăteau alți câțiva făcându-și treaba mică. Capetele oamenilor erau pierdute în roiurile de muscărie, pe jos era baltă, printre picioarele oamenilor se târau niște viermi cu coada lungă, iar pereții cei de curând văruiți erau plini de urmele degetelor șterse de ei. M-am retras zgud...	210
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Nu mi-a rămas în cele din urmă decât să mă înjosesc și eu lepădându-mă de firea omenească. Aceasta a fost cea mai .aspră parte a pedepsei ce am suferit. Multe s-ar putea zice pentru dezvinovățirea celor ce au croit-o; rămâne însă mai presus de orice îndoială c-a fost o mișelie de a mă trimite acolo pe mine, omul de șap...	229
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Sufeream, ce-i drept, de o boală veche, și medicii mă opriseră să mănânc fasole ori varză. Nici nu mâncasem în timpul celor din urmă vreo zece ani. Cu atât mai cu poftă mâneam acum și mă simțeam sănătos tun. Plutonierul apoi, după toate semnele țigan, făcea, așa mai cu perdea, comerț cu lapte, cu unt, cu brânză, cu fel...	202
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	?» «Sunt solist și nu fac parte din cor - i-am răspuns. Ascult mai bine de la oarecare depărtare.» Prieteni buni nu fuseserăm noi nici până atunci, dar nici de aici înainte nu ne-am făcut. Câteva zile în urmă am fost puși iar pe două rânduri și comandantul a venit să ne spună că domnul Ionel Brătianu l-a însărcinat să ...	210
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	«Cum îndrăznești să șezi în fața domnului maior! ?» se răsti el la mine. Mă uitai lung în ochii lui cei negri. Maiorul trecuse înainte și se afla departe. «Nu în fața, ci în dosul domnului maior mă aflu», îi zisei înveselit. «Îți mai și umblă gura! ?» - strigă plutonierul gata de a mă înșfăca. Sergies, care se afla în ...	220
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Unul singur a fost care n-a stat niciodată de vorbă cu mine. Erau acolo mai mulți preoți catolici, între care canonicul Auner, între altele și coleg al meu la școala evanghelică, părintele Giamurov, un om cu cultură întinsă, și alți câțiva, cu care era o plăcere să stai de vorbă. Părintele Bălan, parohul bisericii româ...	218
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Era aceasta o mare nedreptate, dar nu cea dintâi dintre cele ce mi se făcuseră, și Bolentinul, fără ca să-și dea seama, mi-a făcut parte și de cuvenita mângâiere. Între oi se afla adică și Braunsdorfer, bine știutul berar cu obrajii îmbujorați și cu pântecele deplin rotunjit, un om de o veselie neistovită, pe care eu n...	209
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Aceștia, vreo două sute de inși, s-au cotizat și au ales un comitet, care în frunte cu Eminger a luat asupra sa sarcina purtării de grijă pentru hrană. S-a înființat sub conducerea harnicilor și pricepuților frați Zografi o cantină, unde putea oricine să găsească cu prețurile de piață unt, brânză, măsline, fructe, ouă ...	205
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Acela care făcea împărțirea bunătăților era Braunsdorfer al meu, care-mi punea mereu bucățica bună la o parte și-și trimitea și azi, și mâine, câte unul din rândașii lui, ca să-mi facă servicii. «Dar cei necotizați?». - vei fi întrebând tu. Aceștia aveau la îndemână cantina și se hrăneau de la cazan, unde găseau din be...	231
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Era lumină, iarbă verde, adiere dulce, bine, de tot bine. Un singur lucru mă mai umplea de amărăciune. Îl știi care. Mă furișam câteodată într-un colț mai adăpostit, unde nu mă vede nimeni, dar, când era să fie, striga santinela de sus: «Ce vrei să faci acolo, domnule!? Se poate? !» De! ce să fac? - Ziceam iar: «Să le ...	238
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	Pe mine m-a ferit Dumnezeu de zilele acestea. Sunt puține amănuntele urâte ale icoanei rămase în sufletul meu pe urma zilelor petrecute la Domnești. «Pe două rânduri!» Mă trecea un fel de fior când îmi sunau în ureche vorbele acestea. «Pe două rânduri», că se face apelul, «pe două rânduri», că se distribuie pâinea, «pe...	212
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Domnești	III Iubite amice, Urmează să-ți spun cum am scăpat de la Domnești chiar în ajunul înăspririi „regimului”. Mai înainte de a face aceasta, am să-ți înfățișez în trăsături date în grabă câteva amănunte din icoana timpului, ceea ce te va ajuta să înțelegi multe, de altminteri neînțelese. Una din cele mai iubite eleve ale m...	229
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Iubite amice. Pe la sfârșitul primei săptămâni după «internarea» mea la Domnești, un agent de poliție, dacă nu mă înșel Vrânceanu, mi-a adus de acasă primeneli, hârtie, cerneală și pene de gâscă pentru ca să-mi omor urâtul scriind, parcă între «Pe două rânduri» și iar «Pe două rânduri» ar mai fi putut omul să scrie. Ia...	203
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	«Te rog - îmi șopti Aneta - nu cumva să spui cine sunt. Am venit aici în locul Fulviei. Dacă află că sunt soția lui, mă iau la goană.» Îmi adusese o mulțime de bunătăți de la Riegler, între altele și-o sticlă de coniac, ba chiar și una de șampanie, căci sufeream de astmă și medicii erau de părere că e bine să beau din ...	227
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Nu mai doarme, abia mai pișcă pe ici, pe colo câte ceva din mâncări: e supărată de cele mai neînsemnate nimicuri; nu mai știm ce să-i facem. Am rugat-o să vină ea cu mine ca să te vadă. N-a vrut cu nici un preț.» «Nu vrea să se umilească vorbind în fața altora cu soțul ei.» Eram dureros atins, dar am mai trecut eu și p...	225
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Mă știi că avem Tanțilichi și eu legături. Am alergat pe la toți cu Lavinia. Mereu mi se zice însă: „Ce vrei!? Slavici l-a mâncat fript pe Tanțilichi al tău, l-a prostit, l-a făcut din om neom. Le-am spus că nu-i adevărat, că el a avut totdeauna convingerile pe care le are acum, că nu se pleacă decât în fața lui Dumnez...	223
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Am fost însă și pe la Th. Florescu și acesta mi-a spus că Morțun nu poate să facă nimic și mi-a dat o scrisoare pentru Vintilă Brătianu, de la care atârnă toate. Mama nu m-a lăsat însă să mă duc cu scrisoarea.» Aneta sări în picioare. Inconsecventă ca totdeauna, ea era de părere că mai bine să mor în temnița cea mai în...	221
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Dar adeseori binecuvântatul meu noroc nu m-a părăsit nici aici. În patru etaje ale hotelului erau înghesuiți o mulțime de oameni, împărțiți ca la Domnești, caprele și oile, numai că aici împărțirea era făcută pornind din principiul «Cu cât mai jos, cu atât mai sus.» Eu am fost trecut în primul etaj, în. care se aflau c...	218
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Noii mei tovarăși de suferință nu știau însă acestea și puteau în toată nevinovăția să zică: «Iată ziaristul, iată dascălul român, iată scriitorul care face, ca membru corespondent, parte chiar și din Academia Româină». Îmi făceam, fără vina mea, de rușine neamul. Norocul meu a potrivit însă lucrurile așa ca să se stre...	253
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	«Mă bucur, prea mult mă bucur, că avem să stăm câteva zile împreună», îmi zise el înveselit. Dr. Linde se bucura și el. Mai mult decât ei amândoi, mă bucuram însă eu. «Aici e bine, de tot bine», zisei uitându-mă la frumoasele dulapuri de haine, la lavoarul cu marmură, cu oglindă mare și cu ligheane de porțelan, la covo...	240
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	«Se înțelege - zise dar - masa o luăm totdeauna împreună.» Eu nu sunt om care umblă cu minciuna. «Să mă iertați - zisei - dar când e vorba de aceasta, nu pot să fac tovărășie cu D-voastre.» Eu mă știam ce pot și ce nu pot. «Facem noi tovărășie cu dumneata - grăi Dr. Linde cuprinzându-mă cu brațul. N-avem să ne uităm no...	203
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Era în același salon arhitectul Reșovschi, tovarășul inginerului Moțoiu, un cunoscut al meu. Erau alți doi frați von Engelbrechten, ba era chiar și bătrânul lor tată, un moșneag trecut acum de 83 de ani, om de o rară frumusețe, înalt, chipeș, cu o lungă și bine îngrijită barbă, acum mai mult galbenă decât albă, cu ochi...	202
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Engelbrechten, hanoveran dintr-o familie apropiată de curtea Regelui Gheorghe, mi se părea mai mult englez decât german. Cu o companie engleză a petrecut câțiva ani din tinerețile lui în Asia Mică. Tot cu englezii a venit în Dobrogea când cu construirea liniei Constanța-Cernavodă. Când cu construirea liniei București- ...	214
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Am muncit din greu ani de zile de-a rândul ca să adun și să grupez datele acestea, din care se învederează cât se câștigă în timp și bani, dacă drumul nu se face pe la Brindisi, nici pe la Salonic, ci pe la Constanța. Plecând de la Liverpool, Anglia câștigă și ea, pierde însă mult în transporturile ei maritime și în co...	215
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Are să fie! - urmă el - și dacă românii nu înțeleg aceasta, o vor înțelege alții, care-și vor aduce aici priceperea și capitalurile ca s-o facă, iar românii vor rămâne un fel de felahi: boieri înfometați, care trăiesc din mila celor vrednici, și țărani ce mor de foame, hrănind din sudoarea feței lor pe cei ce nu sunt î...	219
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Sas din Ardeal, dar om mititel, vioi și sprinten până la adânci bătrânețe, îmi plăcea mie și-i plăcea și lui să stăm de vorbă și rar se întâmpla să intru în băcănie fără ca să mă poftească în iatacul din fund la un „păhărel de băutură și la mai multă voie burtă”, zicea el, ca românul la nuntă. Vorbind o dată despre sat...	261
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Nu mai sfârșea. Eu îl înțelegeam, că am și eu păcatul de a spune mereu ceea ce știu, și-mi sunt dragi afără din cale oamenii care au răbdarea de a mă asculta. El mai avea însă și altă slăbiciune. Când îți era lumea mai dragă, el curma șirul. «Un intermezzo - zicea. Îmi vine în minte o anecdotă.» Iar când era vorba de a...	202
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Nu vă dați seama despre ceea ce ziceți. Domnul Slavici nu e numai un vechi și bun prieten al meu, ci totodată și profesorul uneia dintre fiicele mele.» A rămas deci că prânzul îl iau cu Rietz, cafeaua și cina cu tovarășii mei, iar odată pe săptămână stau la masă cu Dr. Ettinger, și el tot părinte al uneia dintre elevel...	203
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	II Iubite amice, Mă înșelasem eu însumi pe mine când am zis că-mi pare rău că nu am să stau decât două-trei zile în mijlocul plăcutei societăți de la Luvru. Nu mi se ura deloc și scăpasem de cea mai scârboasă parte din viața pușcăriașului român - o știi care - dar mă înăbușeam, căci îmi lipseau lărgimea, aerul, lumina ...	221
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Mișcare de asemenea nu puteam să facem decât prin sală și de-a lungul coridoarelor înguste - nici măcar ca leii în cușca menageriei. Scularea se făcea târziu. După ce luam cafeaua, unii citeau, alții jucau șah, table ori cărți, iar alții se adunau în salonul nostru, care era cel mai încăpător, și puneam lumea la cale, ...	207
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Ziua următoare, cam pe la unsprezece, m-am pomenit cu ea intrată în sală. Toți se uitau mirați când la ea, când la mine, care eram foarte strâmtorat. «Haide, dragă, i-am zis, să trecem în biroul comisarului. Aici n-avem voie să stăm.» Ea se așeză pe una dintre canapelele din sală și mă pofti să iau loc lângă ea. «Tu ve...	218
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Dacă nu pot să-ți vorbesc cum se cuvine, adio! O să vorbim după ce vei fi scăpat de aici. Nu cumva - adăugă peste puțin - era mai cu minte să-ți spun acestea în auzul comisarului! ?» Eu ascultam uitându-mă mereu la ușă. Santinela stătea însă smirnă la intrare și simpatica figură a comisarului nu se ivea. «Eu cred - i-a...	229
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Dacă nu pot, îi jignești rugându-i, iar dacă pot și nu vor, nu sunt vrednici să ridici pălăria în fața lor.» «Să lăsăm acestea - întâmpinai eu. E bine și aici, nu chiar atât de bine ca la Domnești - dar tot bine e și-o să treacă toate.» Am mai vorbit, așa pe șoptite, despre nevoile noastre, apoi ea s-a ridicat, s-a dus...	227
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Șah, table, cărți de joc, până și orice carte de lectură au fost sechestrate; nu mai aveam voie să fumăm, nici să ieșim din odăile noastre, ca să stăm de vorbă ori să ne plimbăm. La intrare stătea santinela, care avea să ne păzească cu toată strășnicia și să privegheze ca nu cumva să ne abatem de la cele rânduite de st...	241
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Vorba lui Sergies, însă. Unul dintre noi, cei atât de greu încercați, om rău chinuit de podagră, dar cu toate acestea mereu vesel, venise la București ca să descurce o afacere și avea la dânsul vreo 150.000 lei când a fost prins pe neașteptate și închis la Luvru. Când cu percheziția, el n-a fost cinstit și a dosit ca u...	208
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Când vine inspecția, eu o văd urcând scările și comisarul nu mai e aici. Am dar să bat în palme și D-voastre stingeți și vă duceți fiecare la locul lui.» Eram în stare să dăm cu toții năvală asupra lui și să-l stâlcim în îmbrățișări. Cu atât mai dureros era gândul că schimbul de santinelă va pune capăt acestei fericiri...	234
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Nașul nostru tot Rafail rămâne!» Cu șurubăria cuvenită, toate se pot scoate la capăt. Îndeosebi noi, cei câțiva care eram deprinși cu nevoile vieții, o duceam chiar mai bine decât mai înainte. Nu era adică la Luvru numai scară, ci și ascensor pentru urcarea lemnelor și a coșurilor de cărbuni. Ei bine, acest binecuvânta...	205
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Harței zidise multe case - unele publice, altele particulare, și avea între puternicii zilei multe proptele. Încă mai bune proptele avea Dr. Linde, care vânduse de curând fabrica de Blaugas și mai era și rudă bună a influentului prefect de Buzău. Cu toate acestea așteptau și ei ca și mine revărsarea binefăcătoare a for...	233
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Luvru	Bunul Dumnezeu rânduise să am și în aceste «grele momente» veselia care nu m-a părăsit niciodată și le luam toate cum trebuiau să fie luate. «Ori sunt mai tari cei ce vor să mă scape și atunci comedia aceasta e zadarnică - îmi ziceam - ori sunt mai slabi și atunci ea e de prisos: așa ori așa, inimă rea n-ai să-ți faci....	121
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Iubite amice, Ajuns om liber, mă bucuram de libertate stând mai mult acasă, căci pe stradă nu puteam să ies decât însoțit de guvernanta mea, așa-i ziceam în glumă soției mele, care îmi lua apărarea când vreunul dintre patrioții plini de însuflețire își ușura inima suduindu-mă ori vrând să-mi tragă câteva. Când nu avea ...	204
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Tu știi cum un adevărat boier de neam, fiu de ministru și fost ministru el însuși, știe să înjure când vorba e să-și arate superioritatea. Trecătorii s-au oprit cuprinși de mirare, iar eu ce puteam să fac!? M-am crucit și am zis „Ești, omule, în toată firea!? Ai, Doamne, milă de el și dă-i ceea ce nu are!” «Cine e domn...	233
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	«Dă-i încolo - am zis. Eu n-o să pot face din ei oameni ai bunei rânduieli!» Iar cât pentru Ionaș Grădișteanu, cele petrecute mi se păreau lucru foarte firesc, care nu are să mă supere. Omul acela și-a bătut joc și de bunele moravuri, și de familia sa, trăind în adulter public cu soția unui om care și-a curmat firul zi...	209
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	N-a urmat nimic. Rămânea să mă mai duc pe la direcția siguranței statului, ca să-mi fac și acolo datoria de cetățean ce stăruie cu toată hotărârea asupra drepturilor sale. Ieșind pe portiță, m-am uitat cu toată băgarea de seamă la dreapta și la stânga, ca să văd dacă nu cumva stă cineva la pândă. «Nemernicule - mi-am z...	201
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Eu, trecut prin frecuș, nu mai eram însă tot omul din fața palatului. «Bine, tinere, i-am zis cu un fel de asprime părintească, de unde și până unde te-ai pomenit să te legi în ziua mare de bătrâni? Cine ești? Ce rost ai? Cum te cheamă?» «Nu te privește!» - a răspuns el uitându-se cu îndrăzneală în ochii mei. «Cum, păc...	218
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Când am sosit la siguranță, era prea târziu: domnul inspector Romulus Voinescu plecase la masă. Ziua următoare am plecat cu noaptea în cap, când elita și codițele ei de tot felul dorm. După vreo patru ceasuri de așteptare, mi s-a spus că domnul inspector, ocupat aiurea cu afaceri urgente, nu are să mai vină ziua aceea ...	207
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Zugrăvită cu tot dinadinsul icoana vremii e cu mult mai întunecată. Nici vorba pe care am scăpat-o atunci n-ai s-o iei drept semn al supărării mele. Supărat nu eram, deși aș fi avut destule cuvinte să fiu. Eu am proptea mai puternică decât toți puternicii zilei împreună: bunul Dumnezeu, care mi-a făcut parte de darul d...	202
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Am zis deci «Dă-i naibii!» - nu pentru că eram supărat, ci pentru că ajunsesem să mă simt un fel de caraghios care-și sleiește puterile muncind să facă ceea ce nu e cu putință. De simțământul acesta am fost cuprins din ce în ce mai deplin după ce germanii și aliații lor au ocupat țara până în Șiret. Eram adică insultat...	218
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	În curând m-am încredințat însă că nu numai frații și surorile mele în Traian au ajuns în doaga aceasta. Lumea întreagă își pierduse, așa se vede, bunul simț, căci nici germanii, austriecii, maghiarii și bulgarii nu erau mai cuminți decât românii. Lasă că unelteau ca niște smintiți unii contra altora, dar după câteva s...	247
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Altă dată am vorbit cu alt ofițer despre afacerile necinstite în care sunt încurcați unii dintre ofițeri, despre viața scandaloasă a altora și despre legăturile multora cu oameni compromiși. «Dacă merge înainte tot așa - am urmat - mai curând ori mai târziu se vor pune la barierele Berlinului tăblițe cu inscripția „Cei...	218
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Minune nu era deci dacă din când în când stăteam pe gânduri și mă întrebam dacă nu cumva toată lumea e cu minte și smintit sunt eu, care nu știu și nu vreau să mă potrivesc cu oamenii în mijlocul cărora mi-a fost dat să-mi petrec viața. Am început deci să umblu după potcoave de cai morți. Gramatica mea nu era în adevăr...	204
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	În urmă am discutat mult cu Coșbuc atât la Sibiu, cât și la București, și cu Manliu, precum și cu Odobescu, cu care am publicat în colaborare «Istoria românilor în timpul lui Mihai-Vodă» și o carte de citire. Când m-am dus la Panciu, ca să lucrez în toată tihna, am luat cu mine un mare vraf de notițe și un încă mai mar...	205
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Pierdut era și «Bogdan-Vodă». Mare pierdere n-o fi nici aceasta pentru literatura română, dar pentru mine era o pagubă. Aflând deci că bunul Romulus Voinescu a fost numit director al siguranței statului, m-am îmbărbătat și-am adresat primului ministru Al. Marghiloman ca ministru de interne, o cerere în care mă rog cu r...	215
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	După vreo săptămână deci, doamna Iuliu Pop a stăruit să iau asupra mea urâta sarcină de a revedea și corecta textul românesc mai înainte de a fi dat la tipar. Am primit această propunere rămânând să mi se dea onorariul pe care-l avusesem pentru neasemănat mai puțină osteneală drept colaborator la Minerva, adică 500 lei...	208
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Eu nu. Oameni cu trecere mi-au trimis vorbă că nici n-am să fiu. Aceștia nu știau, însă, ce-i spusese fiicei mele domnul secretar general Dimitriu după punerea mea în libertate. Aveam o vină mare și în cele din urmă tot mai puternici erau cei ce nu puteau să mi-o ierte. După cartea de botez, pe care mi-a dat-o popa de ...	231
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Acesta m-a poftit să șed, un semn că nu era prefect al capitalei. După ce mi-a luat mai mult ori mai puțin prietenește un scurt interogatoriu, am subscris procesul verbal. «Acum puteți să plecați - mi-a zis apoi - dar vă rog să veniți și mâine. Cred că ne înțelegem?» L-am înțeles: era un gest - nu teatral, ci generos. ...	206
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Nu mă iartă mijloacele să dau 60-80 lei birjarului. Sunt deprins a umbla și mă duc pe jos.» «Dar nu vei merge singur, ci însoțit de grefier» mi-a zis el. «Prea bine! - am răspuns. Grefierul e om fără îndoială mai tânăr decât mine, și ceea ce pot eu poate cu atât mai vârtos el.» Domnul maior s-a răzgândit. Fiind acolo ș...	220
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Ne-am urmat apoi drumul până în strada Lânăriei, cale de câțiva kilometri, fără ca să schimbăm vreo vorbă și fără ca el să se înjosească salutându-ne când s-a dat jos. De aici înainte, săltând prin fel de fel de hopuri, pe la Belu la Văcărești. Mai înainte de a-ți vorbi despre mulțumirile de tot felul de care am avut p...	217
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Acum se află aici spitalul. Încăperile pentru adăpostirea deținuților se află în fața bisericii și la stânga ei, într-o casă cu două caturi, care se întinde până la stăriție. La dreapta bisericii se află băile, etuva, o mare casă, în care se afla mai înainte o tipografie, iar tocmai la capătul dinspre celule se afla o ...	222
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Slabi, cum nu mai văzusem în viața mea, rebegiți, cei mai mulți fără de cămașă, îmbrăcați în crâmpeie de zdrențe, cu picioarele înfășurate în cârpe și cu pături zdrențuite în spinare, ei mi se păreau un fel de ființe aduse din altă lume - pentru înspăimântarea celor ce intră. În același timp m-a izbit un miros de putre...	203
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Om bătrân cum eram, mă temeam ca nu cumva să alunec, am pus deci mâna pe rezemătoare. «Nu pune mâna, că te umpli de râie!» a strigat totdeauna binevoitorul gardian. Urcați apoi fără de păduchi și fără de râie în primul etaj, am intrat, la dreapta, într-un coridor larg, în care se deschidea ușa salonului, în care ni se ...	223
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Cei șaptesprezece complici ai noștri se bucurau de viață, unii mâncând ceea ce aveau, alții încălzindu-și mâncarea pe gaura cu rotițe a sobei, iar alții stând de vorbă, pe ici, pe colo, câte unul întins pe pat citind la lumina slabă ori pierdut în visătorie. Ei ne-au primit cu bucurie zgomotoasă parcă ar fi voit să zic...	219
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Dar o pățisem eu și mai rău în primele zile ale petrecerii mele la Domnești și tot am dormit bine. Vorba românului: „Să nu-i dea Dumnezeu omului tot ceea ce poate răbda!” Voioși băieți! Să crape de ciudă văzând că inimă rea nu-și face nici unul dintre noi. Și în adevăr, numai vina mea era dacă n-o duceam și aici tot at...	222
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Mai sufeream apoi și de eczeme hemoroidale, care mai ales la schimbarea timpului mă supărau rău de tot. La Domnești și la Luvru am dus-o cu toate acestea destul de bine. Tușeam, ce-i drept, dar nu-mi aduc aminte să fi supărat pe tovarășii mei prin accese de înecăciune ori plimbându-mă în timpul nopții cuprins de deznăd...	202
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Vai de sufletul meu. «Nenorocitule - îmi ziceam - tușind încă mai greu. Fug acum păduchii de la ei și se adună toți pe tine.» Deși nedormit, așteptam cu nerăbdare zorile zilei, ca să mă scol, să mă îmbrac în grabă mare și să ies, ca să fac mișcare și să iau aer în curtea cea largă, unde îmi venea să vărs când am intrat...	217
Ioan Slavici	Închisorile mele/La Văcărești	Ei însă nu se plimbau, ci se așezau în bătaia soarelui pe sub ziduri, mai ales de-a lungul bisericii. Pe ici, pe colo câte unul mai îndrăzneț se uita cu ochi stinși și răsuflând din greu la mine, apoi își rotea fricos privirea, ca să vadă dacă nu cumva e prin apropiere vreun gardian, care îl vede întinzând mâna pe cerș...	229

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.