Split (1)

train · 12.5k rows

author stringclasses 19 values	title stringlengths 4 133	paragraph stringlengths 2 3k	word_count int64 1 502
Ioan Slavici	Închisorile mele/Om între oameni	Deoarece nemții, maghiarii și rușii au ținut lumea în continuă emoție făcându-le concetățenilor lor de alt neam prin fel de fel de asupriri nesuferită viața, românii s-au îmbărbătat să ia asupra lor sarcina de a rezolva pe pământul căzut sub stăpânirea lor problema pașnicei viețuiri și rodnicii lucrări împreună a deose...	226
Ioan Slavici	Închisorile mele/Om între oameni	Cum avem să-l socotim pe cel ce ar voi să despoaie pe părinte de firescul lui drept de a-și crește copilul așa cum el însuși se simte îndemnat? «Drept un mișel vrednic de cea mai aspră osândă!», mi-ar răspunde pretutindeni românii cei adevărați, dacă le-aș pune întrebarea aceasta. Mișel e în gândul românului cel ce ar ...	219
Ioan Slavici	Închisorile mele/Om între oameni	Sunt, ce-i drept, și în pătura aceasta mulți români de baștină, care nu s-au lepădat de iubirea de oameni, pe care au moștenit-o de la părinții, bunii și străbunii lor. Între mulții aceștia sunt însă numai puțini care au și bărbăția de a-și mărturisi gândul și de a stărui cu toată hotărârea, ca să se țină seamă de fire...	214
Ioan Slavici	Închisorile mele/Om între oameni	Adevăr a grăit istoriograful nostru când a zis «în ce spurcat noroi și spre ce strașnică prăpastie se duce, zbătându-se, această țară!» Dacă însă așa este, nu e destul să porți pe oamenii ca mine prin fel de fel de închisori în toate privințele murdare pentru ca să-i îndupleci a nu mai zice că avem noi, românii de azi,...	203
Ioan Slavici	Închisorile mele/Om între oameni	Deocamdată nu pot să văd lucrurile decât cum le-am văzut toată viața mea și cum le-au văzut și atâția alți oameni mai vrednici decât mine, fruntași între fruntașii neamului nostru și să aștept cu inima îndoită ca să văd ivindu-se vreun om care e în stare să îndrume viața noastră comună potrivit cu grelele împrejurări î...	123
Ioan Slavici	Barbaria modernă	Cultura în întréga lume organică scóte la iveală caracterele genului și reduce din ce în ce maĭ mult însușirile indi[vi]duale, care nu sunt, la urma urmelor, de cât anomaliĭ resultate din o desvoltare defectuósă, decĭ niște degenerărĭ în cel mai propriŭ înțeles al cuvântului. Cu cât maĭ intensivă e dar cultura, cu atât...	202
Ioan Slavici	Barbaria modernă	Aceștĭ ómeni incultivabilĭ sânt barbariĭ moderni. Eĭ primesc formele culturale, dar rĕmân inaccesibilĭ pentru simțĕmêntul, care determină întregul mers al viețiĭ nóstre moderne, căcĭ, desechilibrațĭ fiind, eĭ nu se simmt ómenĭ ca alțiĭ, ci numai indiviå ĭ și numaĭ de interese individuale pot fi determinațĭ. Avênd numaĭ...	220
Ioan Slavici	Barbaria modernă	Rĕmașĭ eĭ de eĭ, barbariĭ aceștia nu se pot înțelege între dînșii, îșĭ sînt uniĭ altora nesuferițĭ și se mănâncă între eĭ ca niște cânĭ lihnițĭ de fóme. Se risipesc dar printre ómeniĭ mai normalĭ, iar apoĭ se întovărășesc și formézăun fel de castă întemeiată pe identitatea intereselor individuale, - nu spre a se ajuta ...	240
Ioan Slavici	Barbaria modernă	Dacă vre-un om, fie el Român, Bulgar, Turc orĭ Evreŭ, se află în miserie, noĭ îl ajutăm după putințele nóstre; dacă vre-un Român ar voi să jefuiască pe un Evreŭ orĭ să-l ciomăgéscă, noĭ am sări să-l apĕrăm pe Evreul năpăstuit: ce trebue óre să facem, când Românul se află în miserie, când el e jefuit, el năpăstuit? Iubi...	206
Ioan Slavici	Barbaria modernă	Nu trebue óre să ne întrebăm, ce se fac ródele munciĭ lor și cum se risipesc bogățiile agonisite de dînșiĭ!? Ni-e destul să ne uităm împrejurul nostru pentru ca să ne încredințăm, că prea sînt mulți ceĭ ce trăesc pe nemuncite și în răsfățare din ródele munciĭ sĕvîrșite de Româniĭ, carĭ pier în miserie. Niște barbari, l...	241
Ioan Slavici	Barbaria modernă	Voim să fim ómenĭ cinstițĭ și muncitorĭ și ca cinstițĭ și muncitorĭ să fie toțĭ ceĭ ce țin să trăiască împreună cu noĭ. Mulțĭ aŭ fost și sînt, ómenĭ străinĭ de némul nostru, carĭ aŭ venit în țara acéasta, ca să trăiască maĭ ușor decât acasă la dînșiĭ, și toțĭ s’aŭ împărtășit alăturea cu noĭ de ródele bine-cuvîntatului ...	211
Ioan Slavici	Barbaria modernă	E destul de largă țara nóstră pentru-ca să ne încapă pe toțĭ și destul de mănos pămîntul eĭ, ca tuturora să ne dea hrană, dacă muncim cu toțiĭ fie-care în felul luĭ și nu caută uniĭ să tragă mișelesce bucata de la gura altora. Acésta e ceea ce suferim, și barbarie în cel maĭ propriŭ înțeles al cuvîntului este să sustiĭ...	128
Ioan Slavici	Cine pleacă?	Călare pe armăsar sirep, cu capul ridicat și cu buzduganul în mână, gata în fie-care clipă să se încaere în luptă, și să-șĭ pună viața în joc, - așa ni-l închipuim, căcĭ așa-l scim pe barbarul medieval – e omul stăpânit de un singur gând: că el este el însuși, singur în felul lui, maĭ presus de toțĭ și de tóte, și că i...	253
Ioan Slavici	Cine pleacă?	Viŭ s’a păstrat tot d’a-una în inimile nóstre simțimîntul, că străbuniĭ noștriĭ aŭ venit aicĭ, ca să menție ordinea, să îmblânå éască sufletele și să apere hotarele lumiĭ stăpânite de moravurĭ maĭ dulcĭ. Eroiĭ noștri dar toțĭ aŭ fost apĕrătorĭ de țară, de neam și de lege, marĭ prin înțelepciunea cu care aŭ sciut să sus...	216
Ioan Slavici	Cine pleacă?	Nu pe aprigul luptător, ci pe învingĕtor îl prea-mărim noĭ, căci murit-a el, dar ceĭ rĕmașĭ în viață aŭ scăpat de marĭ suferințe, și fără de dînsul n’ar fi putut să urmeze epoca de înflorire națională a luĭ Mateiŭ Basarab. Eară Vlad-Vodă Țepeș, pe care unora le place să-l iea drept un fel de monstru, n’a tras în țeapă ...	220
Ioan Slavici	Cine pleacă?	Aceia, carĭ sînt stăpîni pe moșiĭ întinse, nu le aŭ pentru ca să-șĭ pótă petrece viața în rĕsfățare, ci pentru ca prin neadormită purtare de grijă să facă din ele grădinĭ de frumusețe, și nu celor ce stăpînesc marĭ averĭ, ci celor celor ce sciŭ să le chiverniséscă bine li se cuvine în mijlocul nostru stima generală. Ac...	228
Ioan Slavici	Cine pleacă?	Tot ast-fel meșteșugarul nu-șĭ exercită meseria, ca să trăiască maĭ ușor, ci ca prin producte solide să satisfacă în mod efectiv trebuințele publiculuĭ, și nu avem să suferim în mijlocul nostru cârpaci, care nu-și pricep meseria și lucréză în pripă și pe apucate, ci numai adevĕrațĭ profesioniștĭ, carĭ lucréză perfecțio...	226
Ioan Slavici	Cine pleacă?	Noĭ, care nicĭ în timpurile de barbarie nu ne-am barbarisat, am putut să fim ruinațĭ economicește și să ne perdem cultura intelectuală, dar nu ne-am schimbat firea și nu putem să suferim în mijlocul nostru ómenĭ, carĭ trăesc secând puterile de viéță ale altora. Cu cât maĭ mult ne ridicăm prin cultură, cu atât maĭ vîrto...	221
Ioan Slavici	Jidanii militanți	Ceĭ mai răĭ dușmanĭ aĭ Evreilor sunt Jidaniĭ îndârjițĭ, care aleargă neastâmpĕrațĭ de icĭ până colo, ca să asmute, umplu gazete, broșurĭ orĭ volume costisitóre de calomiĭ formulate în pripa împulsiuniĭ veninóse și amăgesc pe ceĭ lipsițĭ de pricepere, ademenesc pe ceĭ slabi de înger orĭ siluesc pe ceĭ ajunșĭ în strâmtor...	204
Ioan Slavici	Jidanii militanți	De ce calomniază? De ce nu-și stăpânesc pornirea pătimasă? Pentru-că nu ĭubirea către némul lor, ci mânia órbă îĭ mână înainte. Mĕsura ĭubiriĭ de ném e cumpĕnéla, cu care susțiĭ causa comună. Acela care-șĭ iubește némul, se gândește de trei orĭ maĭ înainte de a-șĭ mărturisi gândul și cumpĕnește fie-care vorbă, pentru-c...	226
Ioan Slavici	Jidanii militanți	Dacă asta ar fi, e o dovadă de bună credință să li-o spunem atât Jidanilor, cât și celor intrațĭ în simbria lor, că se înșélă. Noĭ Româniĭ suntem un ném de ómenĭ, care are rost în lumea acésta, și lucrul acesta nu numaĭ noĭ îl simțim, ci tot o dată și ceĭ-lalțĭ îl sciŭ. Așa numaĭ de dragul a câțĭva Jidanĭ rătăcitorĭ n’...	233
Ioan Slavici	Jidanii militanți	E óre cu putință, ca tocmai noĭ, care am fost maĭ chibzuițĭ de-cât ceĭ-l’alțĭ, să ne perdem acum sărita!? Nu suntem noĭ de ierĭ, de alaltă-ierĭ pe pământul acesta, multe aŭ fost, și marĭ și grele, nevoile prin care am rĕsbit cu inima tare și liniștită, pe mulțĭ am lăsat să vie și să se ducă, de mulțĭ marĭ și puternici ...	166
Ioan Slavici	Miseriĭ	N’avem noĭ Româniĭ să ne temem de cât de propriile nóstre pĕcate. Sunt zadarnice alergăturile luĭ Iuda și minciunile lor și silințele lor de a ne îndupleca să nuĭ maĭ socotim pe Evreĭ deopotrivă cu ceĭ-l’alți străinĭ așezațĭ pe pământul Românieĭ: legile nóstre sunt bine chizuite și drepte, și nicĭ noĭ nu voim să le sch...	217
Ioan Slavici	Miseriĭ	Nu maĭ e dar vorba, dacă sunt orĭ nu, ci de ce anume sunt indispensabilĭ și ce trebue să facem, ca să ne putem lipsi de dânșiĭ. Aĭ sădit în grădina ta un pom de soiŭ bun și te bucurĭ urmărindu-l în crescerea luĭ. Dacă pămêntul e bine afênat și potrivit cu felul rĕsaduluĭ, dacă pomul are destulă lumină și destulă umezél...	238
Ioan Slavici	Miseriĭ	Simte orĭ șĭ care dintre noĭ, că cea maĭ de aprópe și mai învederată dintre causele acesteĭ robirĭ naționalesunt trebuințele nóstre multe și marĭ. Ele ne-aŭ aruncat în crisa economică, din care nu am ieșit încă și care ne face să stăm sfiicĭoșĭ în fața Evreilor puternicĭ prin bogățiile ce aŭ sciut să adune. Nicĭ recunó...	234
Ioan Slavici	Miseriĭ	E învederat, că decăderea morală e și ea urmarea firéscă a smintenieĭ intelectuale, căcĭ numaĭ omul smintit póte să fie ademenit de gândul, ă ceĭ ce gâfâie sub sarcina datoriilor are să facă nouĭ datoriĭ, ca să resufle maĭ ușor. Mila ne cuprinde, dacă nu chiar disprețul, când ne maĭ aduceam câte o dată aminte de părinâ...	246
Ioan Slavici	Miseriĭ	Și i se reînoește crescând bucuria când îșĭ vede pământul încărcat de rod și via bine îngrijită, stupiĭ ceĭ plinĭ ce albine harnice, scrófele cu purceĭ, turma de mieĭ, herghelia și tamaslîcul; îĭ saltă inima când se întórce la cucóna lui harnică și –și mângâie copiiĭ voioșĭ și neastâmpărațĭ. Se bucură dar și când vre-u...	230
Ioan Slavici	Miseriĭ	Nu toțĭ aŭ fost, dar numaĭ ceĭ ce așa eraŭ aŭ putut să păstreze țara aséstă, s’o cótă din nevoĭ și să mi’o lase în starea în care am primit-o noĭ ceĭ ce azĭ ne rĕsfățăm într’însa și numaĭ ceĭ ce așa ereaŭ nu avéŭ nevoie de Evreĭ. Ceĭ l’alțĭ, fiind maĭ ca noĭ, aveaŭ nevoe de Evreĭ și li-aŭ deschis drum largih mișlocul n...	214
Ioan Slavici	Miseriĭ	Nu e în lumea acésta nimanĭ, rĕŭ orĭ bun însu-șĭ prin sine, ci sunt uniĭ ómenĭ cu virtute, care stăruie, ĭar alțiĭ oamenĭ slabi de ânger, care șovăie și cad în cele din urmă, mintea ne-a fost slabă, ea ni s’a smintit și zadarnice ne sunt tóte sbuciumările câtă vreme nu ne vom fi venit în fire, ca să înțelegem că greșit...	204
Ioan Slavici	Miseriĭ	N’avem să dĕm în Evreiĭ, care-și agonisesc pânea muncind potrivit cu aptitudile lor fireștĭ, ci ‘n pĕcĕtoșiĭ, care cheltuiesc maĭ mult de cât ceea-ce pot agonisi, în smintițiĭcare propagă spiritul de destrăbălare[,] în ceĭ ce se înbuibă, în nerușinațiĭ, care-și petrec viața în desfrâŭ și sunt gata să facă tóte mișeliil...	197
Ioan Slavici	Propaganda semitică	E cestiune de conservare națională să nu suferim, ca Evrei să ia parte la viața noastră culturală. Sunt acum vre-o douĕ-zeci de anĭ numaĭ puținĭ dintre noĭ recunoșteaŭ adevĕrul acesta; ceĭ cu desăvîrșire mulțĭ eraŭ de părerea, că intrearea în viața noastră culturală a Evreilor e pentru noĭ un mare succes, și Evreiĭ “de...	211
Ioan Slavici	Propaganda semitică	Prin o firească reacțiune s’a produs dar în noi îndemnul de a face tot ceea ce ne stă prin putință, ca să scoatem pe Evreĭ din viața noastră culturală, iar aceasta nu din urăm, ci ca mĕsură de apărare nețională. Noĭ, care atâta timp am stat sub înrîurirea bizantină, ne-am jertfit existența națională, dacă n’am combate ...	215
Ioan Slavici	Propaganda semitică	Bine e pentru el ceea ce îĭ priește, iar rĕŭ ceea ce îl jignește în interesele luĭ positive. Ast-fel Evreiĭ nicĭ eĭ între eĭ nu se iubesc. Țin uniĭ la alțiĭ și se solidarisează, fiindcă aŭ aceleași interese, în mijlocul uneĭ lumĭ străine se aseamănă între dînșii, se înțeleg maĭ ușor și de ajută în daraverile lor. Om și...	217
Ioan Slavici	Propaganda semitică	Până chiar și în cărțile noastre de citire rostul viețiĭ comune e presentat din acest punct de vedere utilitar. Văzênd, cum limsa de simțîmînt comun ne duce spre descompunere socială, uniĭ dintre conducătoriĭ viețiĭ noastre publice, care se gândesc și la viitor, stăruie cu multă hotărâre, ca simtîmêntul patriotic să fi...	204
Ioan Slavici	Propaganda semitică	Ceea ce ne lipsește nouĕ e conștiința, că tot ceea ce e al totorora e și al fie-căruia în deosebĭ și că lovitura, pe care o primește unul, pe toțĭ îĭ atinge. Deși ține mult la țară și la neamul luĭ, săteanul român a perdut cu desăvîrșire simțîmêntul, că pe sine însușĭ se păgubește când strică ceea-ce e al comuneĭ, al j...	230
Ioan Slavici	Propaganda semitică	Nu e adevărat lucrul acesta, căcĭ, dac’ar fi adevĕrat, nu am fi putut să realisăm progresele pe carĭ toțĭ le recunosc: acesta e însă simțîmêntul, pe care promiscuitatea viețiiĭ noastre publice îl produce în inimile celor politicește indiferențĭ; așa trebue să creadă mulțimea, când vede lucrând împreună oamenĭ, care s’a...	215
Ioan Slavici	Robia modernă	Imĭ terminasem studiile juridice și-mĭ făceam practica prescrisă de lege pentru censura de avocat. Intre clienții pe carĭ îĭ primisem de la principalul meŭ, era și o femee care trăsese în judecată pe mama eĭ pentru partea ce i se cuvenia din moștenirea rĕmasă de la rĕposatul eĭ tată, vre-o 400 florinĭ. După ce procesul...	232
Ioan Slavici	Robia modernă	Lucrul acesta nu-l știŭ din auzite: e cel din urmă proces în care am pledat, cea din urmă execuțiune, la care am asistat. Plânsetele celor douĕ femeĭ, căința fiiceĭ și blestemele mumeĭ n’aŭ găsit nicĭ ur rĕsunet in inima cumpĕrătorului, care procedase la urma urmelor, corect și profitase numaĭ de dreptul pe care-l avea...	209
Ioan Slavici	Robia modernă	Eram mulțumit, căcĭ îmĭ închipuiam, că am pus la cale un lucru bun. "O, - îmĭ zise primarul, - de aceștia sînt în satul nostru peste o sută. Stipzer, Steinbach și Goldberg sunt tovarăși, aŭ legăturĭ și găsesc banĭ ieftinĭ. Dacă aĭ mórte la casă, dacă păgubescĭ cu un boŭ, dacă aĭ vre-o nevoie grabnică, unul dintre dînși...	248
Ioan Slavici	Robia modernă	O însemnată parte din poporațiunea Ungarieĭ e ast-fel robită, și “înflorirea” economică a statului ungar e maĭ ales resultatul acesteĭ robiĭ, care face, ca mulca să fie ieftină, prețul productelor să scaz ă și producțiunea să créscă în vreme ce muncitorul cade în miserie din ce în ce maĭ négră și e din zi în zi maĭ ist...	237
Ioan Slavici	Robia modernă	Tot ast-fel se petrec lucrurile în viața socială a Ungarieĭ. Un singur om rĕŭ e destul, ca miĭ și miĭ să cadă în robia celor ce nu iaŭ parte la durerea obștească, ci trag folos din strîmtorările altora. Acela, care s’a ridicat o-dată de asupra, îĭ înăbușe pe ceĭ rĕmașĭ în strîmtorare, și aceștia nu se maĭ pot ridica la...	212
Ioan Slavici	Robia modernă	Nu maĭ e dar acolo vorba nicĭ de naționalitate, nicĭ de rasă, nicĭ de religiune, ci de restabilirea buneĭ rînduelĭ sociale, de preîntâmpinarea unei marĭ catastrofe. Dacă gospodarul trebue să curețe plopul și salcia și teiul din pădurea de stejar, dacă grădinarul trebue să curețe pomiĭ de omiz ĭ, de insecte, de păduchĭ,...	205
Ioan Slavici	Robia modernă	In mijlocul nostru nu vor putea nicĭ odată să trăiască cum trăiesc în Ungaria, îm Galiția orĭ în Bucovina, și trebue să-șĭ dee silința de a fi ómeni cinstițĭ și muncitorĭ și să iee parte la tóte durerile și la tóte bucuriile nóstre, dacă in să aibă viață tihnită pe pământul românesc. Acesta e simțământul tuturor Români...	144
Ioan Slavici	Semitismul (1902)	Iacov, așa știm cu toțiĭ de când eram copiĭ, a plecat cu tótă casa luĭ din Canaan și s’a așezat în Egipet, unde Iosif, cel maĭ iubit dintre fecioriĭ luĭ, era atotputernic la curtea Hicsoșilor. Urmașiĭ luĭ aŭ rĕmas apoĭ în Egipet timp de maĭ multe secole și s’aŭ sporit aicĭ, în cât, pe timpul lui Moise eraŭ 40,000 de fa...	223
Ioan Slavici	Semitismul (1902)	Urmărind îndelungata viață a poporului evreiesc, în deosebitele fase ale desfășurăriĭ eĭ, ne întărim din ce în ce mai mult convingerea acésta. După-ce s’aŭ stabilit în Canaan, deși stăpânĭ în noua lor țară, eĭ n’aŭ fost în stare să întemeieze o viață comună, ci aŭ trăit despărțițĭ după semințiĭ, care se hărțuiau fără d...	233
Ioan Slavici	Semitismul (1902)	Nu e în Europa apuseană nicĭ un popor, care nu i-a alungat vre-o dată, și nu e în lume nicĭ un popor, care vrea azĭ să-ĭ priméscă în mijlocul sĕŭ. Un proverb german zice: "Haust du meinen Iuden, so hau ich den Deinen”; dacă daĭ tu în Evreul meŭ, daŭ și eŭ în al tĕŭ; azĭ se póte zice: “Dacă daĭ tu în Evreul tĕŭ, daŭ și ...	226
Ioan Slavici	Semitismul (1902)	Așa a fost Evreul în Egipet, așa în timpul viețuiriĭ luĭ în Canaan, așa a rĕmas și după ce a fost alungat și din acéstă a doua patrie a luĭ și așa e și astă-zi. La acéstă lipsă de simțămęnt comun ne gândim cu toțiĭ când vorbim despre semitism și zicem, că Evreiĭ sunt un element disolvant. Osîndițĭ prin insuficiența con...	203
Ioan Slavici	Semitismul (1902)	Fără îndoială nu la deslegarea, pe care o vor ceĭ ce combat semitismul.	13
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Pela mijlocul secolului al optălea înainte de Christos, când s'a intemeiat Roma, în partea apuseană a lumii vechi stăpânitori ai popoarelor și purtători ai culturii erau semiții. Mezopotamia și Iranul se aflau sub stăpânirea asirienilor, dela care pomește gândul stăpânirii universale și care în timpul primilor regi ai ...	218
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Pornirea spre viață fără de frâu, spre îngrămădire de bogății, fără de care ea nu e cu putință, și spre exploatarea nemiloasă, prin care bogațiile se adună, e omenească și o găsim în toate societățile. Pecând însă la popoarele de viță ariană ea e combătută ca slăbiciune și isvor de nenorociri, semiții o iau drept un fe...	213
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Asia-mică e înțesată de semiți și admiră pe Croesus, ale cărui comori sunt admirate de toți — afară de Solon, care nu-l pune pe îngrămăditorul lor în rândul oamenilor fericiți. Egiptenii sunt puși în rândul semi-semiților. Elinii sunt amestecați cu fenicieni, al căror tip și ale căror apucături se păstrează în poporul ...	216
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Cu aceasta se începe lupta cea mare, pe care lumea ariană o poartă împotriva semitisinului și care se urmează și astăzi. Stăpânirea babiloniană, care ia locul celei asiriene, fiind și ea semitică, nu poate să fie dănuitoare, și e desființată de Cir, care întemeiază prima stăpânire universală ariană, o împărăție ce să î...	208
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	În timpul răsboiului peloponesiac se ticăloșesc însă și spartanii, cari numai prin cele mai mișelești apucături și numai unindu-se cu Cir cel tinăr ajung învingători. La începutul răsboiului peloponesiac, izbucnește în Atena ciuma, de care a perit și Pericle, și o spaimă fără de margini îi cuprinde pe atenienii însetaț...	212
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Zadarnice erau dar silințele celor încă nestricați, ca să-i închege într'un stat destul de puternic spre a pune capăt stăpânirii persane, căd bogățiile, pe care le adunaseră prin muncă întinsă, nu le dedeau putere, ci i istoviau și orașele lor erau ca cele feniciene, cuibare de stricăciune. Lipsiți prin nesițiu de simț...	222
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Azi, după două mii, două sute și aproape 50 de ani, când omenirea iar SE plânge, că prea s'au îngrămădit bogățiile în mânile câtorva, înțelegem cu toții gândul, cu care le-a risipit Alesandru Machedon pe cele îngrămădite în timpul lui, ca să întemeeze buna stare familiară. Semitismul II În timpul lui Alexandru Machedon...	218
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Idealul romanilor, pe care Virgiliu îl precisează atât de bine în Eneida, e »pax romana«, și de aceea singura știință, pe care au cultivat-o cu o stăruință, este jurisprudența, în care au și rămas neîntrecuți. Ei s'au răsboit cu semniții pentrucă aceștia nelinișteau pe vecinii lor și ai Romei și erau de rea credință. C...	221
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Viind însă, ca stăpâni, în atingere cu cartaginenii, cu elinii și cu alte popoare se mitisate, romanii primesc încetul cu încetul cultura semitisată, iau apucături semitice, pornesc spre desfrâu și, având trebuințe nesecate, ajung în cele din urmă să fie exploalatori. Ceeace n'a făcut dar nici o dată Roma, au făcut dup...	208
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Catilina, omul fără de rușine și fără de frică, e tipul arianului semitizat, care săvârșește din convingere cele mai mișeleșli fapte și e mândru de mișelia sa, pe care o ia drept lucru firesc. Nici odată însă lumea elină-romană nu a fost stăpânită de spiritul semitic, care era combătut de cele mai luminate capete pretu...	205
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Nici nu e apoi vorba de semiți, ci de spiritul propagat de dânșii. Oamenii toți sunt porniți spre desfrâu fiindcă trebiuințele trupești ale omului sunt nesecate. De aceea popoarele barbare, lipsite fiind de cultură morală, foarte ușor cad în desfrâu fiindcă nu-și dau seamă, că trebuie să se stăpânescă, ori n'au cuvenit...	242
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Oamenii ca Comod ori ca Heliogabal, noul Sardanapal, vor fi fost ei număroși, dar erau disprețuiți și nu puteau să aibă înrâurire asupra societății. Numai așa a și fost cu putință străbaterea creștinismului pornit din Nazaretul »popoarelor«. Nici evreii, nici alți semiți adevărați nu puteau să înțeleagă și să primească...	204
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	E și azi mult păgânism și multă barbarie în lumea noastră creștină. Pe la mijtocul secolului VII iar, când în arabi se ridică iar semiții, ca să realizeze idea stăpânirii universale în o nouă formă, lumea creștină e slabă și în timp scurt, ca prin minune, se înființează marele califat, care întrece în întindere toate î...	234
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Știința noastră e pornită dar din îndemn semitic și privind lucrurile din punctul de vedere al desvoltării intelectuale, se poate zice, că lumea modernă e semitisată. Ar fi însă o mare greșeală, dac'am zice, că e semitică știința noastră. Adevărul e, din contra, că semiții nici odată n'ar fi putut să atingă gradul de d...	217
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Marii noștri scrutători toți au fost oameni cu desăvârșire desinteresați, care s'au jertfit pe sine înșiși pentru știință, au urmărit numai binele obștesc, iar pentru sine au râvnit numai la mulțumirea de a se fi dumirit. Astfcl nici nu ar fi fost cu putință progresele, pe care le-am făcut. Chinejii au născocit iarba d...	239
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Mii de oameni muncesc din greu și se istovesc în lipsă de hrană pentruca alți câțiva, care nu muncesc, să poată trăi în belsug ori poate chiar în desfrâu. Copii și femei lehuze pier în lipsă de purtare de grijă, în vreme ce cai de lux, câni și pisici se îngrașe consumând pe ales hrană omenească. Oameni destoinici, vred...	205
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	A păcătui e lucru omenesc orișicât de greu ar fi păcatul: semitic e a păcătui cu obrăznicia celuice săvârșește fapta rea fălindu-se cu ea. Acest semitism s'a întins și se întinde mereu în societatea noastră modernă, în cât suntem adese ori ispitiți a zice, c'a ajuns într'însa la stăpânire covârșitoare. Dacă ne dăm înse...	207
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	A fi cum se cade ni-se pare ceva comun, dacă nu chiar o prostie, și privirile noastre se îndreptează cu un fel de uimire sfiicioasă asupra celor ce se deosebesc prin felul lor de a viețui și au îndrăzneala de a săvârși fără de perdea fapte, pe care părinții nostri nu le iertau, eară noi nu le aprobăm. Aceștia sunt inte...	206
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Judecând lucrurile din punctul de vedere al moravurilor noastre tradiționale, una din cele mai de căpetenie datorii ale omului e să muncească, să alerge și să ostănească spre a-și agoonisi mijloacele pentru asigurarea bunului său traiu, și omul, care-și face datoria aceasta, e stimat și iubit de semenii săi, muițumit c...	246
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Poate orișicare dintre noi să cadă în asemenea păcate, și mulți și cad în adevăr, cad însă dându-și seamă, că au păcătuit, ascunzându se cuprinși de rușine și câindu-se de faptele lor. Jidovul ori jidovilul le face aceste fără ca să se rușineze, cu un fel de fală, ca ceva firesc, drept dovezi de destoinicie, ispitând ș...	213
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Cu totul alta e lupta pornită de cei despoiați împotriva despuietorilor. Evreii și cei asimilați de dânșii au adunat prin lipsă de scrupule și prin apucături mișelești bogății mari, de care se folosesc spre a trăi în desfrâu în vreme ce mulțimea cea mare a muncitorilor se sbate în mizerie materială și morală. E fireasc...	212
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Tocmai de aceea mișcarea antisemită e îndreptată mai ales contra celor ce fac propagandă semitică. Evreul, care făcând speculă mizerabilă, îngrămădește bogății mari și aruncă mii și mii de oameni în mizerie, nu e pentru societate atât de primejdios ca acela, care luând parte la viața morală și intelectuală a noastră, s...	211
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Nu poate să fie nimic mai firesc decât dorința ca aceasta să nu fie a noastră. Semitismul V Urgaria e semitisată și cea mai semitisată parte a ei e societatea maghiară, iar aceasta nu pentrucă sunt în Ungaria mulți evrei și aceștia sunt puși în rând cu maghiarii, nici pentrucă evreii au înrâurire hotărîtoare în viața p...	229
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Oameni de o fire cu deosebire expansivă, ei sunt doritori fiecare de a păreá mai mult decât ceeace în adevăr e și porniți spre goana după plăceri lumești, ușor au ajuns dar să aibă trebuințe prea multe și prea mari și să treacă peste măsura cuvenită în ceeace privește cheltuielile. Numai puțină încurajare le mai trebai...	208
Ioan Slavici	Semitismul (1908)	Ne am amăgi înse pe noi înșine, dacă am zice, că suntem destul de consequenți în ceeace privește resistența față cu înrîurirea semitică. Massele cele mari ale poporului o mai respinge, ce-i drept, dar societatea noastră cultă e în mare parte semitisată, căci bisiantismul nu e în adevăr decât o formă a semitinismului și...	180
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	„Ah, Doamne! grăi Persida pierdută în gânduri, e atâta timp de când n-am fost la biserică.” Îi adunase noul-născut pe cei de atâta timp risipiți și-i ținea la un loc, dar ea se uita în ochii fiecăruia din ei și vedea că pacea n-a intrat încă în suflete, simțea că tot mai are să treacă prin zile grele. De ea se apropiau...	207
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Hubăr stăruia ca copilul să fie botezat cât mai curând, în casa părinților lui; Persida ținea însă ca copilul să fie botezat mai târziu, când va putea să meargă și ea la biserică. Iar Mara stăruia alăturea cu fiica ei și nu se sfia a-și da pe față dorința ca tot popa care a făcut cununia să facă și botezul. De câte ori...	241
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Și totuși el era mereu la dânsa, ca să vadă dacă nu-i lipsește ceva, dacă poate să-i dea vreun mic ajutor, să-i facă o mică plăcere. Îi era adeseori parc-o pierde, parcă a pierdut-o, parcă nu mai e nevasta lui, ci numai muma copilului său. Nu-l mai vedea pe el, nu-l mai băga în seamă de când avea copil, și pe nesimțite...	202
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Trecuseră timpurile frumoase, când Persida ziua întreagă îi zicea mereu: „Bandi, vino!”, „Bandi, du-te!”, „Bandi, aleargă!”, „Bandi, fă!” Nu mai avea nici o treabă, nici un rost în lumea aceasta: putea să facă ce-i place. De când se născuse copilul acela și de când venise Hubăr la casă, el era de prisos, uitat de toți,...	268
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Cuprinsă apoi de simțământul că nu e sfârșit încă șirul grelelor încercări, ea își plecă mai tare capul. „Orișice ni s-ar mai fi întâmplând, Doamne, grăi dânsa, dreptate ni se face, dar pe el să-l aibi sub ocrotirea ta, căci tu l-ai voit, al tău este, ție ți-l voi păstra!” Nu știa nimeni ce simte și gândește dânsa în c...	208
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	— E frumos! grăi dânsa întorcându-se spre Persida. E frumos și la dânșii botezul! Oameni suntem cu toții, tot creștini, creștini adevărați, tot un Dumnezeu avem. — Draga mea mamă! grăi Persida și o îmbrățișă. Dac-ar fi toți ca tine, n-ar fi în lumea aceasta decât fericire. Atât era de fericită Mara, încât îmbrățișă pe ...	204
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Da! a Persidei era zestrea; pentru dânsa o adunase: acum era timpul să i-o dea. Pare însă că erau prea mulți bani, așa, deodată. Se adunaseră la pod, cu pădurea și din camete, din puțin câte puțin mai mult și tot mai mult, peste treizeci de mii de florini. Era destul să-i dea treizeci, douăzeci și cinci ori douăzeci de...	207
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Am să vi-i dau, adăugă întinzându-i banii, și pe ceilalți. Aceștia acum, de botez. Națl știa că Persida are zestre. I-o spusese Persida ea însăși aceasta. Știa și că zestrea e mare. Acum însă, când vedea banii în mâna tremurătoare, el, cu toate aceste, se sperie oarecum, căci mulți trebuiau să fie banii pentru ca dânsa...	206
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Las’ că banul te ridică și în sufletul tău, și în gândul altora, dar banul agonisit e dovadă de vrednicie, și mesenii toți înțelegeau de ce Mara șade în scaun ca pusă într-un jeț și vorbește rar și apăsat. Până chiar și Hubăr, care adunase și el destul, se uita cu un fel de mirare la dânsa, căci era femeie neajutorată....	214
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Tot se vedea însă că ochii ei se opresc, de câte ori intră în casă, cu un fel de temere asupra soțului ei. Nimeni mai bine decât dânsa nu-l cunoștea, și dânsa-l vedea că tot nu s-a împăcat cu lucrurile. Mulțumită, voioasă, omenește fericită nu era decât Mara, care le uitase toate și se pierduse cu desăvârșire în clipa ...	222
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Cum se potrivea? Mamă ca Mara, fată ca Persida și fecior ca Trică! Acum, în clipa aceasta, îi era și Marei greu, și ea-și făcea mustrări. Frumoasă a fost ziua, dar ea nu s-a sfârșit în voie bună, și la despărțire inimile erau mai mult încleștate decât deschise. Nici că se mai puteau deschide în curând. Peste câteva zil...	208
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Hubăroaie rămase ca lovită de un junghi drept în inimă. Ce ar fi putut însă ea să-i zică ori să-i facă spre a-l încredința că țin cu toții la dânsul?! Lucru lămurit era numai că Națl nu putea să ia măcelăria fiindcă nu era măiestru. Degeaba alerga Oancea, căci Bocioacă, supărat rău pe Trică, de la care primise cele șap...	239
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	— Bocioacă e prost, grăi el când Persida își spuse supărările. A fost totdeauna și o să rămâie toată viața lui. Am eu să-l dumeresc și-o să vezi că toate au să meargă strună. Ușurel apoi, fără de grijă, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, el s-a dus la Bocioacă, dar la Bocioacă, nu la nevasta lui. Era foarte supărat...	221
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	— Să mergem la ea, zise iar Trică. Marta și fata ei tresăriră când Trică se ivi în pragul casei mari, unde ele lucrau la fereastră. Prea venise fără de veste omul care le zguduise pe amândouă atât de mult. — Jupânul zice, grăi el dezghețat, că nu poate să mă primească iar calfă, fiindcă nu voiți d-voastră. Dacă eu aș a...	212
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Ce ai cu el? Spune-mi și mie, ca să știu. — Nu are nimic! grăi Trică. O fi avut ce-o fi avut, dar nu mai are și nici n-o să mai aibă nimic. Eu rămân și pace bună! Cine se ia după muiere se miră și el unde se pomenește. O să vezi cât de bine o să ne nărăvim. Așa au rămas apoi lucrurile. Era hotărâtă acuma și treaba lui ...	233
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Ce oameni cumsecade! Dar tocmai aceasta îl făcea să stea ca pe spini și pe jăratic. Îi venea să plângă când se uita la fața senină a Marei. Cuprinsă de simțământul că dânsa i-a adunat pe toți la un loc și că copiii ei sunt cheagul care-i ține strânși, ea umbla mândră și ușoară, oarecum pe zburate, și vorbea rar și apăs...	217
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Așa și voia să facă. Acum însă, când toate se lămuriseră, încât nu mai rămânea decât ca Națl să se mute și să ia măcelăria, el nu mai dormea nopțile și nu mai avea zi tihnită. Cum putea el să plece când nevasta lui plângea deznădăjduită de câte ori vorba era de plecarea lui? Cum putea să se depărteze din lumea aceasta,...	215
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Hubăr se făcu alb ca varul. El se uită câtva timp țintă și cam speriat în ochii ei, apoi îi apucă mâna, o ținu strânsă și începu să plângă mai întâi încet și pe înăbușite, iar în urmă cu hohote. — Ce să fac eu?! strigă în sfârșit. — Dac-ai fi om rău, n-ai plânge: nu ți-ar păsa, cum celor mai mulți nu le pasă, grăi dâns...	203
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	El ține la mine și o să mă asculte. Și ținea, în adevăr, tot mai ținea Bandi la Persida. Vorba e numai că om în toată firea n-a fost Bandi niciodată și mai ales acum, de când lucrurile se schimbaseră, el se făcuse de tot sperios. Un singur gând îl muncea: ce are să se aleagă de el după ce Persida se mută la casa lui Hu...	213
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	Putea Hubăr să vie acum, căci toate erau pregătite. Deși o știa însă aceasta, Hubăr, ieșind seara ca să meargă la cârciuma de la Sărărie, tremura în tot trupul, ca făcătorul-de-rele care vede că nu-i mai rămâne decât să săvârșească fapta. Greu, de tot greu îl apăsa gândul că trece peste povața preotului, și-i venea la ...	220
Ioan Slavici	Mara/Pace și liniște	— O să-ți spun mai târziu, grăi el. Acum să știi numai că n-ai pe nimeni în lumea aceasta mai aproape decât pe mine. Bandi se dete îndărăt și începu să râdă pe rânjite. — Ai cunoscut tu pe mama? întrebă el ridicând mâna. O știi? Îți aduci aminte de ea? — Da! răspunse Hubăr, cu capul plecat. — Nu-mi mai spune, că știu, ...	164
Ioan Slavici	Mara/Sărăcuții mamei	A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, când a fost, mai mult cârpaci decât cizmar și ședea mai bucuros la birt decât acasă; tot le-au mai rămas însă copiilor vreo două sute de pruni...	236
Ioan Slavici	Mara/Sărăcuții mamei	Lucrul de căpetenie e pentru dânsa ca să nu mai aducă ce a dus și vinde mai bucuros cu câștig puțin decât ca să-i „clocească” marfa. Numai în zilele de Sântă Marie se întoarce Mara cu coșurile deșerte la casa ei. Sus, pe coasta unui deal de la dreapta Murășului, e mănăstirea minoriților, vestita Maria Radna. Din turnur...	206
Ioan Slavici	Mara/Sărăcuții mamei	Că icoana face minuni, asta n-o crede; știe prea bine că o Maică Precistă nemțească nu e o adevărată Maică Precistă. E însă altceva la mijloc. Călugării, care umblă rași ca-n palmă și se strâmbă grozav de urât, au o știință tainică și știu să facă fel de fel de farmece pentru ca boala să-și vie la leac, săracul să-și g...	209
Ioan Slavici	Mara/Sărăcuții mamei	cum ar putea dânsa să stea de dimineață până seara fără ca să-i vadă? Cum, când e atât de bine să-i vezi?! Umblă Mara prin lume, aleargă sprintenă, se târguiește și se ceartă cu oamenii, se mai ia și de cap câteodată, plânge și se plânge c-a rămas văduvă, și apoi se uită împrejur să-și vadă copiii și iar râde. „Tot n-a...	215
Ioan Slavici	Mara/Sărăcuții mamei	La stânga, e coșul cu pește, iar la dreapta clocotește apa fierbinte pentru „vornoviști”, pentru care rade din când în când hreanul de pe masă. Copiii aleargă și își caută treabă, vin când sunt flămânzi și iar se duc după ce s-au săturat, mai se joacă voioși, mai se bat, fie între dânșii, fie cu alții, și ziua trece pe...	202
Ioan Slavici	Mara/Sărăcuții mamei	Când poate să pună florinul, ea-l sărută, apoi rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă, stă pe gânduri și începe în cele din urmă să plângă. Nu doară că i-ar fi greu ceva; când simte greul vieții, Mara nu plânge, ci sparge oale ori răstoarnă mese și coșuri. Ea își dă însă seama cât a avut când a rămas văduvă, cât...	224

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.