author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Alexandru Vlahuță | ÎN NOVACI | Celelalte jocuri (brâul, sârba, căzăceasca, țâitura, joiana, bătuta, învârtita, ca la Breaza ș. a.) se mai amestecă, se mai schimbă după locuri. Unele sunt vijelioase, cu mișcări repezi și smâncite, cu încleștări de brațe și-nvârtejiri amețitoare, ce parc-ar da să-nchipuie o luptă, o răpire, o rupere de fugă. Un farmec... | 212 |
Alexandru Vlahuță | MÂNĂSTIREA ȘI PEȘTERA POLOVRACI | Pe la toacă plecăm spre Polovraci, peste dealurile ce se culcă pe lângă poalele munților. Vremea-i frumoasă și drumul bun. După vrun ceas de urcușuri și scoborișuri, printre porumbiști, dăm în satul Baia-de-Fier, așezat pe-o costișă clisoasă, spartă de gropniți — băi din cari se scotea odinioară fier pentru trebuințele... | 223 |
Alexandru Vlahuță | MÂNĂSTIREA ȘI PEȘTERA POLOVRACI | De jur împrejur, chilii vechi, joase — unele părăsite și dărăpănate; aripa dinspre Olteț, mai înaltă, mai arătoasă, își înșiră în lungul pridvorului odăile arhondaricului și ale stareției, ale căror ferestre mici privesc ca niște ochi bătrânești la cei doi molifți înalți și falnici din fața bisericii: puternici și nepă... | 240 |
Alexandru Vlahuță | MÂNĂSTIREA ȘI PEȘTERA POLOVRACI | Înaintăm mai bine de o jumătate de ceas în uriașa hrubă, ale cărei bolți răsună fioros de pașii și de glasurile noastre și de pe ai cărei pereți întunecoși par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stânci năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse-n întuneric, animale diforme, monș... | 289 |
Alexandru Vlahuță | MÂNĂSTIREA ȘI PEȘTERA POLOVRACI | Când ne-am văzut iar la lumină, ni s-a părut c-am înviat din morți. Afară era soare. Codrii abureau. Un dulce miros de rășină îmbălsăma aerul căldicel. În vale răsuna, ca un tropot de cai, goana năprasnică a Oltețului. Sus de tot, în limpezișul cerului albastru, se învârtea încet, în roate largi, tot mai largi, un vult... | 59 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VÂLCEA | Pe la nămiezi pornim înainte pe șoseaua netedă, care taie de-a curmezișul dealurile ce se lasă din poalele Parângului și se-ntind buziș între Olteț și Olt până-n câmpiile Romanaților. Văi și coline sunt înecate de soarele arzător de iuliu, și nici o abureală de vânt. Iarba și tufele prăfuite de pe marginea drumului păl... | 208 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VÂLCEA | Numai când îi străbați văile ei încântătoare, umbrite de livezi, spintecate de izvoare repezi ș-acoperite de lanuri îmbelșugate, înțelegi și grija cea mare cu care-și zideau locuințile și sfânta dragoste de pământ a vechilor moșneni, cari se întăreau, ca în niște cetăți, în culele lor înalte, și în zile de neliniște și... | 208 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VÂLCEA | Pâinea și sarea — simbolul strămoșesc al îndestulării și al ospitalității patriei noastre — se găsesc în Vâlcea să saturi un popor. Pe valea Oltului, de la Ocne-n jos, vezi numai lanuri de grâu, fânețe și întinse ogoare de porumb. La miazăzi, chiar în pragul județului, cum vii dinspre Romanați, ai în față dealul viilor... | 209 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VÂLCEA | De la cea dintăi vorbă, de cum își zice "bună ziua", simți că ai de-a face c-un om de ispravă, gata să-ți dea un sfat bun, o mână de ajutor, dacă e nevoie, și asta fără socoteli negustorești, fără nici un gând de răsplată, mulțumit că i-ai adus prilej să facă și el un bine. Și câtă plăcere simți să vezi cum își iubește... | 201 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VÂLCEA | Și ne-a dus în casă, și ne-a arătat un război de țesut, ș-un gherghef, ș-o furcă de tors, și multe alte scule de-ale casei, lucrate toate de mâna lui, împodobite cu tot felul de înflorituri săpate în lemn ca de cel mai iscusit meșter. Și ce simplu, ce frumos ne spunea, zâmbind de mirarea noastră: — Astea iarna le lucră... | 219 |
Alexandru Vlahuță | PE CHEIA BISTRIȚEI | De la mânăstirea Horez în sus, locurile se sălbătăcesc, văile-s tot mai înguste și mai râpoase, dealurile acoperite de păduri se-ncolăcesc, se-ncalecă, și închid zarea din toate părțile. E așa de adâncă și de sfântă tăcerea, că înaintezi cu grijă, pare că ție frică să nu deștepți, cu zgomotul trecerii tale, cine știe c... | 206 |
Alexandru Vlahuță | PE CHEIA BISTRIȚEI | De aici încolo nu mai poți răzbate decât cu piciorul. Chiar din spatele mânăstirii intri în cheia Bistriței, în lumea prăpăstiilor și-a vâltorilor: tot muntele e crăpat de sus și până jos, și pe fundul acestei tăieturi, între înalții păreți de piatră, s-azvârle Bistrița, vijelios bătându-și nahlapii de stânci, c-un zgo... | 201 |
Alexandru Vlahuță | PE CHEIA BISTRIȚEI | Toți munții de prin părțile acestea sunt sparți și scorboroșiți de ape. Cărări înguste și primejdioase te poartă pe mărgini de prăpăstii în adâncul cărora ți-e frică să te uiți. Pe une locuri pământul sună sub picior ca o boltă. Pe sus vezi stânci uriașe scoase din zid, gata să se prăbușească. Copaci chirciți, schilozi... | 90 |
Alexandru Vlahuță | RÂMNICU-VÂLCII. VALEA OLTULUI | De la obârșia Bistriței, de sub curmătura Văleanului, mergi mai bine de trei ceasuri spre răsărit, pe sub codrii ce se lasă din culmea Părângului, și dai de cheia Recei, în pragul căreia se deschide fantastica peșteră Stogu. Te sui anevoie pe-o lungă scară de grohotiș până la intrarea ei largă, triunghiulară, din vârfu... | 252 |
Alexandru Vlahuță | RÂMNICU-VÂLCII. VALEA OLTULUI | Pe sub seară scoborâm în satul Olănești, vestit prin băile lui de ape minerale și prin marmura care se găsește în munte. A doua zi dimineață suntem în Râmnicu-Vâlcii. Orașul se urcă pe un tapșan trăgănat pe malul drept al Oltului. Biserici multe își înalță turnurile strălucitoare dintre copaci; case vechi, tupilate sub... | 213 |
Alexandru Vlahuță | RÂMNICU-VÂLCII. VALEA OLTULUI | Nu e zidire veche, ruină, movilă de pământ de care să nu fie legat un cântec, o legendă, un nume de viteaz. Pe aici au străbătut romanii în inima Daciei, lăsând lagăre întărite la Pons Aluti, la Buridava și la Praetorium. Sfinte ni-s văile și măgurile acestea, — ele au văzut aievea chipul măreț al lui Traian, codrii lo... | 211 |
Alexandru Vlahuță | RÂMNICU-VÂLCII. VALEA OLTULUI | După un ceas și jumătate de drum sosim în Călimănești, sat cuprins și frumos așezat pe malul drept al Oltului. În marginea de sus sunt băile și marele otel, în care vara e atâta lume, și zarvă, și mișcare, că te crezi în mijlocul unui oraș. Ceva mai încolo, la zece minute cu piciorul, sunt binefăcătoarele izvoare — ves... | 245 |
Alexandru Vlahuță | RÂMNICU-VÂLCII. VALEA OLTULUI | Înlăuntrul acestei biserici, cu frumoasa-i catapeteazmă ce pare o horbotă de marmură, cu păreții afumați, cu jilțuri de piatră lustruite de vechime, la puțina lumină ce străbate prin ferestrele-i înguste, nespus de triste ți-apar chipurile sfinților, ciopârțite de sulițile păgânești, -din ochii lor zgâriați pare că vez... | 220 |
Alexandru Vlahuță | RÂMNICU-VÂLCII. VALEA OLTULUI | De la Cozia-n sus șoseaua urcă șerpuind prin spintecătura din ce în ce mai strâmtă și mai prăpăstioasă a munților. Izvoare limpezi, cu sclipiri de oțel, s-azvârl printre stânci în valurile grele, tulburi, gălbui ale mărețului Olt. Freamătă codrii de vuietul apelor. Departe, pe zările-nalte, vezi, peste pădurile posomor... | 233 |
Alexandru Vlahuță | RÂMNICU-VÂLCII. VALEA OLTULUI | De pe podul înalt, așternut pe gura Lotrului, ne uităm cum undele verzui ale acestui râu învârstează pânză lată a Oltului, întinzând pe lângă malul din dreapta o fășie luminoasă, ca și cum apele celor două râuri împreunate n-ar vrea să se amestece. La câteva minute de-aici, pe valea Lotrului, într-un adevărat colț de r... | 222 |
Alexandru Vlahuță | RÂMNICU-VÂLCII. VALEA OLTULUI | De la gura Lotrului în sus șoseaua se îndoaie în urcușuri trăgănate prin adânca deschizătură a Oltului, al cărui torent, rupând stăvilarele munților, aci, strâns între ziduri de stânci, gonește devale cu zgomot de vijelie, aci, întins la poalele unui codru, se odihnește molcom și srtăveziu pe largi așternuturi de nisip... | 201 |
Alexandru Vlahuță | LA CÂINENI | Ne-ntoarcem devale-n Câineni, sat mare, așezat de-o parte și de alta a Oltului ca la o fugă de cal din pragul țării. Aici e răspântia vechilor drumuri de șleau cari leagă Oltenia și Valahia mare cu Transilvania, aici e întâiul popas al chervanelor ce vin de dincolo-ncărcate cu mărfuri și umplu bătătura cârcimelor, toam... | 222 |
Alexandru Vlahuță | LA CÂINENI | În ea s-au păstrat neatinse și firea, și graiul, și portul românesc. Casele, livezile, drumurile în Oltenia sunt mai îngrijite decât în alte părți și oamenii sunt mai dezghețați, mai iubitori de țară, mai cu credință în Dumnezeu. Pe marginea șoselelor, pe la fântâni și pe la răspântii, adesea vezi cruci zugrăvite, icoa... | 186 |
Alexandru Vlahuță | PE ARGEȘ. CURTEA-DE-ARGEȘ | De mânecate pornim călări din Câineni pe drumul neted ce se lasă, șerpuind printre colinele plaiului Loviștea, în valea mândră și bogată a Topologului. Trecem prin șirul de sate ce-și aștern livezile și holdele pe poalele trăgănate ale muntelui Cozia, și pe la amiază scoborâm în Sălătruc, sat de cherestigii și drănicer... | 209 |
Alexandru Vlahuță | PE ARGEȘ. CURTEA-DE-ARGEȘ | Freamătă valea de vuietul morilor și-al hierăstraielor. În apropierea acestui sat, între doi munți păduroși, pe vârful unei stânci uriașe deasupra râului Argeș, stă singuratică, pustie și dărăpănată "Cetatea lui Vlad Țepeș", la zidurile căreia se zice c-au muncit, ca salahori, boierii târgovișteni, răzvrătiți împotriva... | 210 |
Alexandru Vlahuță | PE ARGEȘ. CURTEA-DE-ARGEȘ | În mijlocul unei lunci, ce se așterne puțin mai în sus pe malul stâng al Argeșului, la poalele Carpaților, ca din vrăjirea unor basme, răsare uimitor de frumoasă, cu turlele ei zvelte aurite, încinsă de brâie albe sculptate în piatră, strălucitoare ca un juvaier, mândra biserică a Curții-de-Argeș. Ridicată pe la începu... | 201 |
Alexandru Vlahuță | PE ARGEȘ. CURTEA-DE-ARGEȘ | În fața bisericii, pe partea cealaltă a drumului, e vestita și binecuvântata cișmea, numită "Fântâna lui Manole". Puțin mai la deal, în marginea luncii, e așezat palatul episcopiei de Argeș, reînnoit o dată cu biserica. De la una din ferestrele acestui palat îmi las privirea-n jos, pe valea adormită sub farmecul lunei.... | 220 |
Alexandru Vlahuță | PE ARGEȘ. CURTEA-DE-ARGEȘ | Trece bătrânul Argeș devale, îndoindu-și albia spre răsărit, pe lângă orașul Pitești, unde s-au născut frații Dumitru și Ion Brătianu — două figuri mari, luminoase în istoria politică a patriei noastre, — deaici, din ce în ce mai potolit, se lasă în largul neteziș al câmpiilor, și, după ce-și trage în matca-i nisipoasă... | 81 |
Alexandru Vlahuță | CÂMPULUNG | De la Curtea-de-Argeș o luăm de-a dreptul peste muscele și după șase ceasuri de umblet mai mult prin pădure, sosim pe la prânzul cel mare în Câmpulung. Orașul se întinde pe-o vale răcoroasă la poalele munților. Dealuri acoperite de livezi îl adăpostesc de vânturi. Râul Târgului îl spală și-l înveselește cu undele lui l... | 212 |
Alexandru Vlahuță | CÂMPULUNG | Cum să nu te simți mândru că ești român și cum să nu rămâi uimit de tăria neamului tău și să nu-l slăvești, când cugeți la câte s-au petrecut de atunci... la câte primejdii au învăluit mâna aceasta de oameni, sămănată pe brâiele Carpaților — șase veacuri de lupte și de zbucium, șase veacuri de neadormită și dârză împot... | 177 |
Alexandru Vlahuță | RUCĂR. DÂMBOVICIOARA | De la Câmpulung plecăm la Rucăr pe frumoasa șosea care s-așterne ca o prispă netedă pe vârful Mateiașului, de unde-n largi șerpuiri trăgănate se lasă-n valea Dâmboviții, ascultă șuietul apelor și zgomotul morilor și joagărelor de la Dragoslave și de la Rucăr, apoi o rătează-n sus peste măgurile umbrite de brazi și trec... | 220 |
Alexandru Vlahuță | RUCĂR. DÂMBOVICIOARA | Deasupra tuturora, în fund, spre miazănoapte, își ridică Păpușa creștetu-i înalt, rotund ca o turlă de biserică. De-acolo, din coapsele Păpușii, zbucnește Râușorul, șivoi puternic, care sparge meterezele de stânci ce-i stau în cale, soarbe izvoarele codrilor, și-n goana-i nebună strigă, se ceartă, se bate cu grămezile ... | 206 |
Alexandru Vlahuță | RUCĂR. DÂMBOVICIOARA | Dar iată că în fața noastră se ridică un munte înalt și drept ca un zid năprasnic, de crezi c-aici e sfârșitul lumii. Ne-apropiem, și deodată, la o cotitură, ni se deschide, printre două stânci colțuroase, intrarea înlăuntrul muntelui, cheia adâncă și îngustă a Dâmbovicioarei. E răcoare, și vuietul apei răsună așa de t... | 226 |
Alexandru Vlahuță | RUCĂR. DÂMBOVICIOARA | Mă cred într-o lume din basme. Un glas bătrânesc pare că vine de departe, din adâncul beznei, și-mi spune: "În văgăunele acestea au trăit, fără foc, fără lumină, goi, slabi și-nfricoșați, cei dintâi oameni -strămoșii voștri ai tuturora — din fundul acestor tainiți au izvorât încetul cu încetul miile de popoare ce-au îm... | 188 |
Alexandru Vlahuță | TÂRGOVIȘTEA. RUINILE | Dormim noaptea la Podul-Dâmboviții, un sat cuibărit în fundul unei văi adânci, închis din toate părțile, ca o căldare. Pe creasta zidului de stânci dinspre miazănoapte se văd rămășițele unui vechi castel. Nu se știe al cui a fost. Bătrânii spun c-așa l-au apucat. Mulți au căutat comori pe sub ziduri, căci mereu se zăre... | 235 |
Alexandru Vlahuță | TÂRGOVIȘTEA. RUINILE | Acolo, în tinda bisericei, într-o raclă de sticlă se păstrează capul lui Radu cel Mare, întemeietorul mânăstirei (acum patru sute de ani) și capul lui Mihai Viteazu, pe-a cărui frunte a strălucit, în fulgerarea unei clipe de noroc, cea mai glorioasă coroană la care-a țintit vreodată visul de mărire și de dreptate al ne... | 221 |
Alexandru Vlahuță | TÂRGOVIȘTEA. RUINILE | Și de-aici porneau, pe cele patru porți ale cetății, chervanele-ncărcate cu lână, cu miere, cu sare și cu zaherele, ce-mprăștiau vestea despre dărnicia și-mbelșugarea pământului nostru pănă-n cele mai depărtate schele ale Europei. Acum Târgoviștea e un oraș de amintiri. Zidurile cetății s-au năruit, șanțurile s-au astu... | 219 |
Alexandru Vlahuță | TÂRGOVIȘTEA. RUINILE | Am fi pășit cucernici prin sălile largi și tăcute ale bătrânilor voievozi, ș-am fi putut zice: pe ușa asta a intrat marele Mircea când s-a întors biruitor de la Rovine, de la fereastra asta se uita cruntul Țepeș peste orașul lui domolit și spălat de fărădelegi; în jilțul acesta a stat viteazul Mihai, pe când în mintea ... | 196 |
Alexandru Vlahuță | PE IALOMIȚA. DE LA TÂRGOVIȘTE LA PETROȘIȚA | Șoseaua care se râdică din Târgoviște spre munți merge pe stânga Ialomiții, de-a lungul văii ce se deschide ca o albie între două șiruri de dealuri din ce în ce mai înalte, din ce în ce mai repezi și mai împoncișate . E o dimineață senină și răcoroasă de pe la sfârșitul lui august. Trecem pe sub viile și livezile așter... | 225 |
Alexandru Vlahuță | PE IALOMIȚA. DE LA TÂRGOVIȘTE LA PETROȘIȚA | Mai încolo, după un crâng de aluniș, șotânga își dișterne livezile de pruni și ogoarele de porumb pe malul drept al Ialomiții, pe trăgănatele tăpșane ce-ascund în sânul lor bogate straturi de cărbune. Iată Lăculețele: în stânga, o fabrică mare -pulberăria statului, în dreapta, pe măgura ce se-nalță chiar din marginea ș... | 210 |
Alexandru Vlahuță | PE IALOMIȚA. DE LA TÂRGOVIȘTE LA PETROȘIȚA | Peste deal, spre apus, sunt băile de iod de la Vâlcana. Un izvor de pucioasă mai e și la Bezdead, cel mai întins și mai bogat sat din munții Dâmboviții. Acolo, în marginea de sus a satului, e un zid înalt de stânci foioase, numit — pentru ecoul răspicat și puternic pe care-l dă — "Malul-de-răsună". De la Moțăeni în sus... | 187 |
Alexandru Vlahuță | PRIN CHEIA TĂTARULUI LA SCHITUL PEȘTERA | De la Moroeni părăsim șoseaua, care, încovăindu-se pe sub poalele unui munte frumos cu nume urât, răzbate prin bezna codrilor de brad în valea Izvorului, la Sinaia, și-naintăm pe jos, călăuziți de-un pădurar, pe năprasnica spintecătură a Ialomiții. Trecem anevoie peste prăbușituri de stânci, chemând uneori și brațele-n... | 226 |
Alexandru Vlahuță | PRIN CHEIA TĂTARULUI LA SCHITUL PEȘTERA | Pășim cu grijă printre stânci prăbușite, subt îngusta fășie de cer întinsă, trâmbă de lumin-albastră pe crestele celor două ziduri de piatră ce se ridică, drepte, înalte, năprasnice, de-o parte și de alta. Dar ce frumoasă și veselă priveliște ni se deschide la ieșirea din cheie! Deodată valea se lărgește, desfășurând î... | 202 |
Alexandru Vlahuță | PRIN CHEIA TĂTARULUI LA SCHITUL PEȘTERA | Pe-un prag ridicat deasupra vâltorilor Ialomiții, o spărtură largă se deschide, boltindu-se în coasta stâncoasă a muntelui Bătrâna. La intrare, sub tavanul ei înalt, scobit ca un fund de corabie, e o bisericuță, pe de lături, pe lângă păreții umezi și-nnegriți de fum, câteva chilii scunde, întunecoase, adăpostesc vro d... | 215 |
Alexandru Vlahuță | PRIN CHEIA TĂTARULUI LA SCHITUL PEȘTERA | În fund de tot este o altă încăpere largă — cea din urmă — care, pentru frumusețea și bogăția stalactitelor ei lungi și sclipitoare, s-ar putea numi "sala coloanelor de marmură". | 31 |
Alexandru Vlahuță | PE OBÂRȘIA. LA OMUL. PE VALEA CERBULUI | E frig; încă n-a răsărit soarele, și noi de mult urcăm pe coastele uscate și priporoase ale Obârșiei. Schitul a rămas departe-n urmă; la stânga, în jos, de-abia se mai zăresc, dincolo de spintecătura Ialomiții, câteva pete negre de codru, tot mai largă și mai adâncă se cască năprasnica vale de sub noi; în dreapta se-na... | 306 |
Alexandru Vlahuță | PE OBÂRȘIA. LA OMUL. PE VALEA CERBULUI | În spatele lor e o colibă de piatră, unde te poți adăposti pe vreme rea. De jur împrejur bolovani risipiți, — te-ai crede pe ruinile unei cetăți fantastice. Și-i liniște, nici o adiere de vânt, nici o pasăre în aer, soarele scânteie pe muchile Coștilei, ce-și sprijine spinarea de cei doi uriași bătrâni: Morarul, pe cul... | 219 |
Alexandru Vlahuță | PE OBÂRȘIA. LA OMUL. PE VALEA CERBULUI | Păreții crăpați, stâncoși, sunt așa de înalți și de repezi, poteca așa de îngustă și fără sprijin, că uneori te oprești cu frică pe câte-un colțișor de piatră la mijlocul prăpastiei, te uiți în jos și parcă ți se taie picioarele când vezi câtă adâncime e sub tine. În fund, pe treptele de stânci, s-azvârle pârăul Cerbul... | 223 |
Alexandru Vlahuță | PE VALEA PRAHOVEI: PREDEAL, AZUGA, BUȘTENI, SINAIA | Pe sub coastele Bucegilor, pe dinaintea celor mai înalte și mai frumoase vârfuri, se deschide de la miazănoapte spre miazăzi Valea Prahovei — pustietăți și întunecimi de codru acum două sute de ani — astăzi valea cea mai locuită și mai bogată din țară. Pornește de la hotar, din dâmbul Predealului, și se lasă-n cotituri... | 203 |
Alexandru Vlahuță | PE VALEA PRAHOVEI: PREDEAL, AZUGA, BUȘTENI, SINAIA | În lungul apei aleargă zgomotoasele trenuri, unele gâfâind la deal, altele, repezite la vale, în goană amețitoare, desfundând munții și-nfiorând codrii cu șuierul mașinilor și cu uruitul asurzitor al roților. Din Azuga șoseaua face o îndoitură largă spre dreapta, încunjură tunelul drumului-de-fier și dă în Bușteni. Aic... | 206 |
Alexandru Vlahuță | PE VALEA PRAHOVEI: PREDEAL, AZUGA, BUȘTENI, SINAIA | Acum două sute și mai bine de ani erau pustietăți pe aici. Muntele Molomoț (Furnica) era acoperit de păduri, un singur schituleț era ascuns într-un luminiș, pe brâul muntelui, unde pusniceau câțiva călugări. Povestea spune că-n noaptea de Sfântă Mărie îngrijitorul schitului, ieșind de la utrină, ar fi stat puțin să se ... | 229 |
Alexandru Vlahuță | PE VALEA PRAHOVEI: PREDEAL, AZUGA, BUȘTENI, SINAIA | Copacii s-au abătut, un falnic castel s-a ridicat deasupra Peleșului, ș-un oraș a răsărit, ca-n basme, pe coastele muntelui Furnica. Stau astăzi bătrânii, vechii cărăuși, care de pe la Orății până la "Slonul de piatră" de sub Zamora umblau cu chervanele numai prin pustietăți, stau și se uită ca la o minune la atâta sod... | 219 |
Alexandru Vlahuță | PE VALEA PRAHOVEI: PREDEAL, AZUGA, BUȘTENI, SINAIA | Răzoare de flori îl încunjoară, molcom îi cântă și-i sar împrejur izvoarele, și-i aruncă pietre scumpe, iar soarele, la asfințit, se oprește pe "Piatra Arsă" și lung, și cu drag se uită în vale la minunea asta, și parcă nu se îndură să mai plece. — Așa, cătând spre castel, moșnegii Bucegilor au văzut într-o seară pe Re... | 176 |
Alexandru Vlahuță | CÂMPINA. VALEA DOFTANEI. SLĂNICUL-PRAHOVEI | De la Sinaia șoseaua se-ndoaie puțin pe vale, apoi cotește la stânga, trece Prahova și, amăgind dealul, se urcă tiptil pe brâiele-i încâlcite, dă stâncile la o parte, așterne pod înalt peste Orății și iese în luminișul de la Posada. De-aici se deschide cea mai largă și mai frumoasă vedere pe Valea Prahovei în jos. Se t... | 201 |
Alexandru Vlahuță | CÂMPINA. VALEA DOFTANEI. SLĂNICUL-PRAHOVEI | De aici încolo Prahova iese-n larg, soarbe undele Teleajenului din jos de Ploiești, și la hotarul județului se toarnă-n Ialomița, care duce Dunării toate apele Bucegilor. Părăsim șoseaua, urcăm dealul din stânga și intrăm în Câmpina — un oras liniștit, așternut la pragul munților pe-o colină dezvălită, bogată-n izvoare... | 240 |
Alexandru Vlahuță | CÂMPINA. VALEA DOFTANEI. SLĂNICUL-PRAHOVEI | Ieșim înseninați din casa maestrului, ca dintr-o biserică în care ne-am rugat. Ni-s plini încă ochii de atâta lumină, și când, după un ceas de urcuș prin pădure, coborâm în valea deschisă a Doftanii, ni se pare că luncile verzi, și casele albe de pe poalele măgurilor, și vitele ce pasc, și cârcima de la drum, și maluri... | 204 |
Alexandru Vlahuță | CÂMPINA. VALEA DOFTANEI. SLĂNICUL-PRAHOVEI | Satul e așezat pe vale, străbătut de apa Slănicului, în care se preling izvorașele ce mijesc de pe sub dealuri și lasă pe iarba uscată cărări albe de sare. În dreapta sunt băile, ceva mai sus sunt clădirile mari ale ocnei. Ne scoborâm "cu hârzobul" pe gura strâmtă și întunecoasă a ocnei: de jos vine răcoare ș-un năbuși... | 219 |
Alexandru Vlahuță | CÂMPINA. VALEA DOFTANEI. SLĂNICUL-PRAHOVEI | Puțin mai la deal e ocna părăsită, hăul fioros și răsunător, în fundul căruia nu te poți uita. Alături se-nalță, cât o biserică, o stană albă de sare, răbufnită din sânul pământului, — scapără-n soare muchile-i lucii și străvezii, pe sus ploile au împodobit-o cu "arabescuri". | 46 |
Alexandru Vlahuță | VALEA TELEAJENULUI | Prin frânturi de măguri, subt arșița soarelui, tăiem spre răsărit meleagurile pustii, scrijelate de izvoare sărate ce usucă iarba pe unde trec, și ne lăsăm pe surpătura Runcului în valea Teleajenului. Ne oprim puțin în Vălenii-de-Munte, orășel vechi de peste șase sute de ani, așternut, între izlazuri și livezi de pruni... | 214 |
Alexandru Vlahuță | VALEA TELEAJENULUI | Dulce, tânguitor, răsună în liniștea cuprinsului glasurile cântăreților de strană. În aer e un îmbătător miros de mintă și de dumbravnic. Și vorbe grăbite, neînțelese, bolborosesc pe sub pământ — e sfada apelor din vale. De la Suzana-n sus drumul se leagănă între dealuri îmbrăcate-n codru, pe-ndoiturile Teleajenului. U... | 203 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII BUZĂULUI. SIRIU | De pe culmea Tatarului, unde se răzoresc hotarele noastre cu ale Ardealului, ne luăm rămas bun de la mândrețele ținutului Prahova și cătăm spre răsărit, peste clocotișul plaiurilor, la munții cei plini de comori — la Carpații blânzi și darnici ai Buzăului. În jurul nostru, în lumina limpede a zorilor, se înalță mii de ... | 269 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII BUZĂULUI. SIRIU | După două ceasuri de suiș trăgănat ieșim deasupra, în înalta și luminoasa pustietate de pe "Fețele Siriului". Ne odihnim la capătul podișului pe una din stâncele ce împrejmuiesc încântătorul lac al Siriului. Stă soarele la nămezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. Uimiți, ne uităm în apa lucie, în... | 203 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII BUZĂULUI. SIRIU | El vine tot din Prahova, pe altă vale însă, pe Bâsca Chiojdului, a văzut cam aceleași locuri pe care le-am văzut și noi, și de aci încolo facem o bună parte din drum împreună. | 34 |
Alexandru Vlahuță | MELEDIC | După mai multe zile de călărie și de zdruncen, și nopți de nesomn pe la stâne, să stai răsturnat într-un jilț moale, pe-o limpede seară de vară, în liniștea solemnă a munților, subt un cer învăpăiat de stele, și s-asculți pe un străin deștept care a umblat și a văzut lume multă, să-l asculți vorbindu-ți cu uimire de ța... | 254 |
Alexandru Vlahuță | MELEDIC | Aici am văzut pășuni întinse rămase nepăscute, păduri nemărginite ce par a fi crescut numai pentru podoaba munților și adăpostul fiarelor, gorgane de sare și râuri de păcură ce de sine au izbucnit din adâncuri, nerăbdătoare, viind ele la d-voastră. Eu am rămas pe gânduri ieri, la Lopătari, când am văzut pe deal limbile... | 224 |
Alexandru Vlahuță | MELEDIC | Și azi găsesc plugarii noștri săgeți pe unde ară, și pinteni și zăbale ruginite, și oase de cai cu oase de viteji amestecate. Pe când d-voastră munceați în liniște, și ridicați altarele luminii apusene, noi păzeam — străji credincioase și neadormite -la porțile Carpaților, noi ne luptam, sărmanii, neștiuți și neajutați... | 255 |
Alexandru Vlahuță | MUNTELE PENTELEU. MÂNĂSTIREA GĂVANU | Soarele e de trei suliți pe cer, spune moș Gheorghe, la noi sunt zece ore, și când am plecat, nu se zărea vârf de suliță. Departe a rămas în urma noastră valea Meledicului, cu băile ei, cu mândru-i castel și strălucitoarele-i lacuri, vechea mânăstire și posomorâtele ruine ale Cetății lui Vintilă-vodă de pe malul Slănic... | 221 |
Alexandru Vlahuță | MUNTELE PENTELEU. MÂNĂSTIREA GĂVANU | Are un frate în București, învățat, însurat, procopsit acolo: de zece ani n-a mai venit în satul lui și nu mai vrea să știe de cei care și-au luat mămăliga de la gură ca să-l dea la carte. — S-a făcut boier... Săracu! — De ce sărac, moș Gheorghe, că zici c-a ajuns bine? — Hm... bine să-i dea Dumnezeu. Da' eu știu o vor... | 229 |
Alexandru Vlahuță | MUNTELE PENTELEU. MÂNĂSTIREA GĂVANU | Din trunchiul lui pornesc, rășchirate, ca degetele unei mâini, cele cinci ramuri mari, descoperite: Cernatul, Miclăușul, Piciorul Caprii, Vâforâtul și Zănoaga. Pete de umbră se poartă pe codri și pe luminișuri. Întunecat, în manta-i de brazi, se-nalță-n fața noastră muntele Cireșu. Cărarea intră-n desiș. Răsună sub pic... | 219 |
Alexandru Vlahuță | MUNTELE PENTELEU. MÂNĂSTIREA GĂVANU | — Asta-i curat vorba aia: "În loc să geamă boii, scârție caru". Mânăstirea este ascunsă într-o poieniță sub tăietura dreaptă, prăpăstioasă a muntelui Găvanu: o bisericuță de lemn în mijlocul curții, pe de lături câteva chilii vechi, unele-n ruină, în fund, un izvor, de la care pleacă în deal o cărăruie ce duce printre ... | 147 |
Alexandru Vlahuță | ÎN RÂMNICU-SĂRAT | Din codrii Găvanelor ieșim pe-ntinsoare de plaiuri, spre răsărit, pe sub "Gropile de aur" din muntele Bisoca — Abrudul Buzăului — lăsăm în urmă sate, împrăștiate pe văi, și lacuri cu ostroave plutitoare, și izvoare sărate ce-aștern, pe unde trec, cărări de zăpadă, și, după vro trei ceasuri de umblet tot pe locuri învăl... | 223 |
Alexandru Vlahuță | ÎN RÂMNICU-SĂRAT | Ne lăsăm pe pârăul Cerbului — aceeași tăietură de maluri, același pământ scrupos, uscat, plesnit în toate părțile. — Nu ți-e cald, moș Gheorghe, cu căciula aia mare?... — Nu, că-s deprins. Și-mi mai țin răcoare țidulele de bir, pe care le păstrez în fund, și pacul de tutun... că ziua mi-i geantă, și noaptea mi-i căpătă... | 311 |
Alexandru Vlahuță | ÎN RÂMNICU-SĂRAT | Astea erau pe vremea "Jidovilor", cari pășeau pe munți ca pe mușuroaie și uscau râurile dintr-o sorbitură... Ce lume-o fi fost pe-atunci, că cică tot așa un copil de uriaș, purtându-se pe meleagurile astea, a găsit într-o vale un sat de-ale noastre și l-a strâns cu case cu tot în poala cămășuții ș-a dat fuga la mă-sa, ... | 216 |
Alexandru Vlahuță | ÎN RÂMNICU-SĂRAT | și nu e apă pe albia acestui râu cât sânge și câte lăcrimi s-au vărsat pe malurile lui. O iarbă subțire, culcată de vânturi, s-așterne ca un covor pe largul, înaltul creștet al Muntiorului. Privirile noastre, însetate de spațiu, zboară peste munții a trei ținuturi. Sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac unele... | 90 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VRANCEA | Ne lăsăm spre miazănoapte, pe plaiurile umbrite ale munților, în "Țara Vrancii". Departe-naintea noastră se văd printre munți șerpuirile apelor, și-n lungul văilor albe, cu sclipiri de argint, se lămuresc satele ca-ntr-o panoramă, presărate pe sub frânturi de codru. Soarele scapătă cătră asfințit, fuioare de nori izvor... | 220 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VRANCEA | — Sunt ștefan, turcii ne-au călcat țara, viu din război, oastea mi-i spartă... Și-s singur. — Dumnezeu te-a îndreptat, stăpâne, la ușa mea. Am șapte feciori, frumoși și voinici, și mi-s dragi ca lumina ochilor... ai tăi sunt, doamne. În zori sunau din corn, pe munții Moldovii, cei șapte voinici. Curgeau plăieșii roiuri... | 208 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VRANCEA | Închiși în munți, departe de zbuciumul orașelor, sănătoși, deștepți și harnici, vrâncenii sunt, cu adevărat, mândri -mândri de noblețea lor militărească, de graiul și de portul lor românesc, de doinele și de legendele lor, de sculele, scoarțele și alesăturile ce fac podoaba casei și pe cari nu ți le-ar vinde pentru nim... | 201 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VRANCEA | Rupte și prăpăstioase se-nalță-n zări spinările munților. Pe unelocuri se văd ca niște răni urmele vechilor codri. Valea se pleacă. Apele spumegă, din ce în ce mai zorite, sfărâmânduse de stânci în bulgări de cristal. Sosim la gura Zăbalii, în * satul Prisaca. De-aici o luăm la stânga, pe spintecătura noduroasă a Putne... | 202 |
Alexandru Vlahuță | ÎN VRANCEA | Dormim noaptea la un conac de hierăstraie, pe Lepșa. A doua zi ne lăsăm, prin rariști de codru, pe albia Șușiții, și pe la amiază sosim în Soveja, în dulcea Soveja, așternută pe o luminoasă deschidere de plai, în mijlocul munților, între păduri de brad, la porțile Vrancii. Albe, curate, se saltă căsuțele dintre livezi,... | 198 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII BACĂULUI | De pe larga tăietură a Șușiții, o luăm pe la Câmpuri în sus, pe pârăul Negru, urcăm spre miazănoapte, pe sub coastele Tihăraielor, prin păduri brăcuite, prin meleaguri pustii, scrijelate de rovine, și ieșim, după două ceasuri de suiș, pe culmea Tempei, de unde ne lăsăm, țiind matca Haloșului, la mânăstirea Cașin. De-ai... | 209 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII BACĂULUI | Siretul — Dunărea Moldovii. Pe-aici trece linia ferată care, urcând în sus pe strâmtoarea Trotușului, despică munții și răzbate-n Ardeal prin strunga de la Palanca. Din vatra Oneștilor facem un ceas, cu trăsura, până-n Târgu-Ocna — un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi... | 243 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII BACĂULUI | Aici valea se-nchide din toate părțile: o horă de munți o prind la mijloc, și apele colcotă grămădite ca-ntr-o pâlnie. Pe fundul văii, de-o parte și de alta a Slănicului, se înalță oteluri mari, vile atrăgătoare răsar dintre copaci, drumuri albe, netede se-ndoaie molatic peste tăpșanele verzi, cărări pietruite se cațăr... | 203 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII BACĂULUI | Din Slănic pornim de dimineață pe cărăruia de codru ce suie-n pripoarele munților spre miazănoapte, trecem pe la obârșia izvoarelor sărate, peste vârtoapele sălbatice ale Nemirei și ne lăsăm, după cinci ore de umblet prin pustietăți, în cătunul Poiana de pe pârăul Uzului. De-aici ținem spre răsărit șleaul apei și ieșim... | 245 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII BACĂULUI | Pe-nserate sosim la Moinești, cea mai bogată schelă de petrol din Moldova. A doua zi luăm în sus calea Tăzlăului Sărat și, după trei ceasuri de urcuș printre stânci, cârmim la stânga, pe sub Runcu Stânelor, străbatem codrii de brazi ce se lasă ca niște plete pe umerii Goșmanului și intrăm în sălbatica, prăpăstioasa spi... | 57 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Ne lăsăm în jos pe la schitul Tarcău, pitit într-o poieniță la gura Bolohănișului; păduri nestrăbătute atârnă pe laturile stâncoase ale văii. Un nor se oprește deasupra noastră; din creștetul cerului soarele-l săgetează și-l sparge; și alți nori se ridică, tot mai posomorâți, de prin văgăunile munților; în aer se face ... | 203 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Jos, pârăul s-azvârle învolburat pe scările de lespezi. De-o parte și de alta se-nalță pripoare îmbrăcate-n codru; încet picură ploaia de pe ramuri, rari licăriri de soare tremură-n frunzișul umed, șopârlele gonite din culcușurile lor de năvala apei tânjesc pe lângă drum. O strungă luminoasă se deschide-n fața noastră ... | 230 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Urcăm un tăpșan întunecat de brazi și ieșim în luminiș, în larga fâneață de pe poalele Ceahlăului, la schitul Durău. Toaca răsună limpede în pacea cuprinsului. Soarele scapătă spre asfințit. Pete de aur se aprind pe coamele codrilor. Șuietele izvoarelor s-aud bolborosind, ca niște glasuri pe sub pământ. Măreț, fantasti... | 244 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | De pe Curmătura Arșiții se deschide iarăși priveliște largă spre munți. Jos, sub brădișul atârnat de țancuri, se vede schitul Durăului, cuibărit ca în fundul unei prăpăstii. Înaintăm pe podișul descoperit, lăsând în stânga turma de stane albe — "Caprele", c-o mogâldeață mai răsărită-n mijlocul lor — "Ciobanul", și din ... | 202 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Spre răsărit, în limpezișul cerului, se vede luna ca o secere de argint. Trecem, printre jnepeni, lunga tarniță ce-ndoaie culmea de la Toacă până-n măgura Lespezilor și ne lăsăm la Fântâna Rece. Aici ne odihnim pe mușuroaiele de iarbă din preajma șipotului, a cărui apă te taie la dinți, atâta-i de rece. În fața noastră... | 211 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Peste două ceasuri începem s-auzim, tot mai deslușit, tot mai aproape, freamătul sălbatecelor ape. Treptat, valea se-ngustează. Din stânga se repede pe crăpătura unui zid de piatră un izvoraș, lungă șuviță de argint, ce cade făcându-se pulbere la picioarele noastre. Dar de unde vine-atâta vuiet?... Ne-ntoarcem priviril... | 250 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Pe la nămiezi ajungem la înfundătura văii, în codrul de brazi și de fagi ce-mbracă de sus până jos muntele Pătru-Vodă, pe care-a stat de s-a odihnit, într-o zi de cumplită-nvăluire-a sorții, semețul Rareș, biruitorul de la Feldioara. În șerpuiri largi, pe sub bolți de ramuri, șoseaua senalță trăgănat pe brâiele munțilo... | 214 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Vin vacile la muls, cu mugete lungi își strigă vițeii. Încep să s-aprindă luminile pe la case, și stelele pe cer. Drumul se-ndoaie pe la capătul muntelui Bompa, pe pârăul Pipirigului, hrănit de undele Dolilor ș-ale Plotunului, străbate printre stâncile de la Dumesnic într-o luncă deschisă, din ce în ce mai largă; fâneț... | 234 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | De la Secu ne-ntoarcem pe aceeași rovină în drumul pe care-l lăsasem, suim un tăpșan și intrăm într-o frumoasă pădure de stejari: o ploaie de lumină argintie se cerne printre frunze, falnici și drepți se înalță trunchii seculari, despletindu-și în sus podoaba lor de ramuri, bolți largi, tăcute, stropite de soare, fac s... | 266 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Azi e liniște peste tot. Dorm largile-i încăperi, îngrădite-n ziduri de cetate, dorm căsuțele albe presărate pe tăpșanul deschis între păduri de brad, cum doarme dus și lacul de pe luncă, acoperit de mătreață verde. Dăm iar în șoseaua ce trece prin dumbrava de stejari și, de la Coverga, ne lăsăm la dreapta pe valea Nem... | 202 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Puternic înfipt în creștetul unui grind stâncos, având în spate întunecime de codru, în față prăpastie sub metereze-nalte, și vedere largă pe toată valea, cuibul acesta de vulturi, cum îl numesc legendele, a înfruntat adesea c-o mână de voinici oștiri năvălitoare, și-n șase veacuri de nepătată mândrie, o singură dată ș... | 239 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Ce popor are în istoria lui o pildă mai mare și mai înălțătoare de jertfă și de iubire de patrie?... Îmbărbătat, se-ntoarce ștefan să-și reînchege oastea-i sfărâmată. Nici ostenit nu se mai simte, nici rana nu-l mai doare. Din nou se strâng arcașii în jurul viteazului, și, pe când turcii își socotesc pleanul, ca un sto... | 224 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Târziu se sting luminile-n castel. E liniște-acum, și fericire-n tot cuprinsul. Șoptesc încă domnițile-n iatac, mărită pare lumina candelei de subt icoane. În odaia de alături doarme ostenit biruitorul, temutul ștefan, gloria Moldovii. Ce de lucruri n-ar ști să povestească de-ar avea grai ruinile acestea! Când te gânde... | 249 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII NEAMȚULUI | Stă soarele pe strunga de la "Cruce". Din cerdacul arhondaricului îmi răcoresc privirea pe ierbulița verde ce-acopere curtea pătrată, îngrădită de toate părțile de încăperile albe, curate, tăcute ale mânăstirii. Din mijlocul curții senalță strălucitoare "biserica cea mare", zugrăvită pe dinlăuntru de maestrul nostru Gr... | 207 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII SUCEVII | Pe la-ngânarea zorilor ieșim din cotlonul mânăstirii, pe poarta pârăului Agapia, în largul luncii aburite de brumă, trecem prin Târgu-Neamțului, printre dughenile ce-ncep a-și ridica obloanele, deschizând ochi somnoroși în ulița pustie, urcăm dealul Oglinzilor, din zarea căruia vedem la stânga "Băile Oglinzi", sub poal... | 213 |
Alexandru Vlahuță | ÎN MUNȚII SUCEVII | Ne oprim la Baia, sat harnic și bogat, oraș de frunte pe vremea lui Dragoș-vodă, pământ frământat în sânge: plugarii de azi răstoarnă brazda peste mormintele a zece mii de unguri și povestesc lucruri înălțătoare, auzite din bătrani. S-a sculat craiul Ungariei, Matei Corvin, care nu mai putea dormi de vâlva lui ștefan c... | 220 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.