author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | Sibiiul, pe care-l mai văzuse cu cinci ani în urmă, îi place; vorbește îndelung de fostul guvernator, baronul de Bruckenthal: e apărat de învinuirea că în vremea lui a fost „răscoala valahilor“ prin aceea că nu din pricina lui guvernul civil n-a dispus din început de armată. Se face și lauda tipografului Hochmeister. L... | 213 |
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | Grănicerii români nu-i atacau însă bucuros. Turcii dau tunuri și trupe orînduite, dar ajung a-și bănui vasalul: atunci se dau loviturile la pasul Vulcanului și al Buzăului, se încearcă o alta, a lui vodă însuși, prin Cîineni asupra Sibiiului, șase sute de asiatici pradă în valea Hațegului. Dar bimbașa e prins la Rîmnic... | 206 |
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | Boierii bogați, din Craiova, Rîmnic, București – scriitorul crede că sînt și țigani –, locuiau în Sibiiu, dar au trebuit să plece, acuzați că voiau să predea orașul în 1788; femeile-i par gătite fără gust și lipsite de educație; foarte puține știu franțuzește. Se înfățișează lucrul la Cîineni: „truda statornică” a sold... | 207 |
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | La Seghedin se părăsesc „locuințile românilor[21]“. Și el îi apără: „Ce ar fi Banatul, de n-ar locui românii în el?”[22] Călătorul ia în ocrotirea sa și pe „leneșa“ femeie româncă, după ce a văzut-o torcînd și în drumul spre casă. „Ia-o cum o vrei, dar româncele sînt desigur harnice.” Iar, dacă sînt „iubeațe”, cum zice... | 209 |
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | N-am la dispoziție cartea unui Günter, care a fost prin aceste părți pe la jumătatea veacului al XVIII-lea. Descrierea, din 1785 a lui Johann Lehmann, în Reise von Pressburg nach Hermannstadt în Siebenbürgen, e însă de o însemnătate deosebită. Omul a fost de cinci ori în Ardeal și spune singur că în 1782 era de față, î... | 207 |
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | Intrînd în Ardeal pe la hotarul cu cruce, el rămîne uimit, din nou, față de frumuseți naturale fără păreche. La Dobra, supt administrația unui maior, sînt două sute de case românești, unele frumoase; grăniceri fac exerciții numai dumineca. La Deva, între vii, în margenea căreia hangița se descopere o pariziană, domnul ... | 211 |
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | Locuințile lor sînt adesea umile, cînd nu e vorba de satele grănicerești; se văd și ferești închise cu bășici de porc. Oamenii ii apar urîți, slabi, fără vlagă, cu părul lung, cu veșmintele murdare. Copiii cei mulți nu se pot dezvolta după putere, cu hrana compusă din mămăligă. Unii din țeranii români se fac cărăuși, d... | 217 |
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | „Calomniatorii unei întregi națiuni, ucigașii sufletești (Seelenmörder) ai fraților lor oameni“ ar trebui să vadă cum înfloresc satele grănicerilor, cu școli, la care, cu toată opunerea bătrânilor, un întreg tineret învață și nemțește, dînd tălmaci drumeților. Cei ce nu sufăr incultura românească, să ție și ei școli ca... | 224 |
Nicolae Iorga | Călători germani prin Ardeal | Româncele sînt cu totul smerite, prietenoase, plăcute, în purtări și foarte sîrguincioase”[25]. | 12 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Înainte de a trece la călătorii din timpul noului război, cîteva cuvinte despre rostul acestui război însuși. Am spus că era făcut ca să se împartă Turcia. Convenția era foarte clară: la război și la împărțire trebuiau să colaboreze austriecii și rușii. Cei dintîi, cît au trăit, au avut obiceiul să încheie tratate de a... | 206 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Austriecii au intrat deci în țară și au ocupat Moldova pînă la Siretiu, de unde s-ar fi întins foarte bucuros și mai departe, dacă partea dintre Siretiu și Nistru n-ar fi fost ocupată de ruși. Cartierul general al imperialilor era la Roman, și avem o serie de acte de acolo, redactate românește și iscălite de ofițeri ne... | 230 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Boierii, cum se va vedea prin călătorii ce se vor aduce înainte, s-au împăcat cu regimul ocupației; însă, pentru onoarea lor, trebuie să spunem că, pe lîngă cei cari danțau cu rușii și austriecii, cari jucau cărți cu rușii și austriecii, cari colaborau la aceeași operă conjugală cu rușii și austriecii, erau și oameni c... | 233 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | E absolut falș. Avem în spiritul poporului nostru o tendință spre inițiativă pe care Statul, croit după sistemul napoleonian, o înăbușe, dar care este capabilă să se ridice din nou. În artă, am unit influența orientală cu cea occidentală și cu fondul nostru propriu, creînd forma originale: grecii chiar recunosc, la Mun... | 206 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Și iată dorințile lor: cetățile turcești de pe malul Dunării să fie distruse și locul să se dea înapoi. Domnul să fie ales de cele trei stări: nobilii, clerul și starea de jos, care cuprindea și negustorimea și țerănimea noastră. Dealminteri și de Ligne, ușuratec cum era, cu gîndul la „formos coconitza”, spunea că: mai... | 220 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Se simțea încă de atunci că se apropie ceasul pentru independența românilor din Principate și ca o consecință mai depărtată unirea neamului. Un emigrat, francez, Salaberry, ni dă prețioase știri despre Oltenia supt ocupația austriacă în 1791[1]. Venind pe la Cerneți, e dus de un caporal de jandarmi austriac la un boier... | 221 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | La Craiova, boierii vorbesc și franțuzește, ba chiar „destul de bine”, dar portul oriental îl păstrează și femeile, care-și acopăr capul cu bucăți de stofă neagră, roșie, cu podoabe de flori și chiar cu pietre scumpe; în mîni se învîrt mătăniile. Jocul de cărți singur, mai ales „faraonul”, e pretutindeni introdus. La m... | 202 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Călătoria lui nu s-a publicat niciodată în întregime: s-au desfăcut din notele tui numai anume elemente publicate la 1802 într-o carte germană[3]. Înainte de a spune ce arată el despre noi e de folos să se noteze că sași din Ardeal cari să fi călătorit la noi puțin înainte de secolul al XIX-lea nu se Întîlnesc, pentru ... | 259 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Călătorul de care urmează să vorbim acuma nu este deci negustor, ci un teolog, un intelectual. El vine prin vama Cîineni, și vorbește, cum fac toți pînă și prin anii 1850–60, cum a făcut și regele Carol în notele lui, despre căruța de poștă și surugiul cu haina pitorească. Înaintînd în țară, el vede sate sărace, bordei... | 212 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Domn rău este acela care pune biruri multe. În special pe vremea aceea era o foarte puternică și generală plîngere împotriva lui Vodă Hangerli, om care nu prea avuse legături cu țara noastră, ci fusese numit într-o vreme cînd cuca se dădea oricui fusese dragoman la Constantinopol. Cum, pentru a fi numit, făcuse multe d... | 203 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Sistemul de a scoate femeia, de multe ori. bolnavă, gravidă, la această muncă, barbaria aceasta aparține secolului al XIX-lea, și sistemului latifundiar inaugurat la 1829 înainte, cînd, prin tratatul din Adrianopol, s-a permis vînzarea grînelor noastre în largul Europei, pe cînd înainte ele se puteau vinde numai turcil... | 212 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | De la Ploiești el se îndreaptă spre București, trecînd prin sate proaste și regiuni băltoase. Face o socoteală cît a cheltuit în drumul pînă în capitală: cincizeci de lei vechi. În descrierea lui scurtă, sînt ici-colo unele observații care pot fi socotite interesante: de exemplu cum se bătea la falangă, sau, cînd se ar... | 204 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Cunoaște ofițeri și diplomați în serviciul Rusiei, ei înșii de origine grecească, un Barozzi, levantin, un Melissino, în legătură cu marea și bogata familie Cantacuzino din Muntenia. La Șumla, unde era marele vizir, mergea cu propuneri de armistițiu. Plecat din București la 19 mai 1790, el trece pe la Florești, sat vec... | 201 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Ca izvor pentru acest război Gugumos este însă desigur foarte important, căci se găsesc la sfîrșitul cărții lui o mulțime de considerații strategice. El vorbește și de ofițerul Karaczay, care, deci, a venit cam în același moment la noi, unde se pare că a fost așezat un timp, ori a trecut ca negustor deseori, ori, în sf... | 205 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Se vorbește de producția oilor în părțile noastre: 130 000 de oi se vindeau din Muntenia în fiecare an, 70 000 din Moldova, cu prețul numai de 2 lei oaia. Boi se exportau la sfîrșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XIX-lea 60–70 000 pe an; cai între 20 și 30 000. Erau așa de multe vite în Moldova, încî... | 204 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | La Galați apoi se dau 5 000 de locuitori, la Botoșani 1 000 case, ceea ce face 5 000 de oameni, la Hotin 20 000 de locuitori, la Izmail 10 000, la Tighinea 18 000, la Cetatea Albă 15 000, la Chilia 6 000 – ceea ce arată că pe vremea turcilor orașele basarabene erau relativ mult mai prospere […] În Țara Românească, popu... | 249 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Dar, mai ales, Karaczay, are multe pagini privitoare la viața țeranilor. Constată că sînt voinici și frumoși, deși înseamnă că anumite boli urîte sînt cunoscute la sate, și se întind. Costumul îi place îndeosebi. Spune nu numai că e frumos, dar că sătenii îl păstrează foarte curat: e o adevărată raritate să se vadă o c... | 211 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Dar unii din stăpînitorii aceștia nici nu știau românește. E adevărat că acești domni fanarioți fac parte dintr-o altă fază, despre care se va mai vorbi mai pe larg la începutul volumului următor, fază în care grecii sînt însuflețiți de cultura lor națională, în care încep a se scrie în Principate acte în limba lor, fi... | 243 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Autorul avea o cultură absolut franceză, și era capabil, pentru lucrurile orientale, numai de un interes de curiozitate. Iată ce spune el în linii generale despre țara noastră. Cunoaște, venind din Galiția, Cernăuțul, oraș frumos, modern și Herța. La Iași, a cărui descriere n-are nimic nou decît ruinele și invalizii ră... | 209 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Mergînd cu ambasada în jos de Iași, călătorul pomenește de Bîrlad, care era prădat. Focșanii sînt în aceeași stare, căci în timpul războiului se dăduseră o sumedenie de lupte în regiunea dintre Siretiu și Prut, dar mai ales partea dintre Tecuci și Rîmnicul-Sărat fusese teatrul ciocnirilor celor mai îndîrjite, care se d... | 214 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Tunuri bubuie și clopotele sună la sosirea lui Cutuzov; Kodrika, secretarul domnesc bine cunoscut, salută pe generalul ambasador. Struve, îndreptat de cetirea lui Dimitrie Cantemir, cercetează ruinele de la Gherghina. La Tecuci, un „sat” cu o sută de case întregi din opt sute, cortegiul e întîmpinat cu steaguri; hatman... | 208 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Mulți au fugit în Ardeal sau dincolo de Nistru, la Dubăsari de pildă. Cînd a trecut prin Chișinău, populația i s-a plîns lui Struve de situația cu totul nenorocită în care o adusese războiul. Dealminteri, el constată că, deși beția și sifilisul făceau progrese, cu toate acestea rasa păstra însușirile ei războinice. „Cu... | 207 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Nu spune un lucru pe care să nu-l cunoaștem, dar mențiunea aceasta nu este fără interes […] La Chișinău, „un mic loc fără însemnătate”, cu „moldoveni, greci și evrei”, se face popas. Îndreptîndu-se către Iași, von Renner arată cum au trecut Prutul, cum au fost întîmpinați la Iași de domnul însuși. După cum am văzut din... | 210 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Se descriu și aici balurile care au avut loc. La cel dintîi a venit, nu numai doamna, mult mai tînără decît domnul și destul de plăcută la față, ci și foarte simpatica fiică. La alt bal a venit și lume străină și – detaliul se află și la Struve –, cînd a fost vorba să se joace poloneza, jupînesele au jucat-o foarte buc... | 214 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Descrierea Odobeștilor însă este foarte exactă și interesantă, vorbindu-se de mănăstirea așezată în deal și care și acuma poartă vulturul Cantacuzineștilor, deși o reparație a stricat tot interiorul bisericii de pe la 1670. Și la Rîmnic se descrie localitatea. Aici vine întru întîmpinarea călătorului reprezintantul dom... | 204 |
Nicolae Iorga | Călătorii din timpul războiului de la 1789 la 1793 | Alaiul e mai numeros și mai solemn, dar nu mai frumos decît în Moldova. I se dă ambasadorului un prînz în corturi, dar totuși, în general, rușii sînt mai puțin mulțămiți. Nu se văd atîtea femei frumoase. În schimb, la fereștile unor anume căsuțe femei provocante cîntă „Mititico vino’ncoa”[11]. Nici masa nu e așa de bun... | 104 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | Mulți alți călători au străbătut în ultimul șfert al acestui veac țerile noastre fără a fi lăsat vreo însemnare. Pe cărămizile bisericuții din vechiul Bucovăț de lîngă Craiova e scrijelat astfel numele Patriarhului Avram din Ierusalim[1], unul dintre atîția șefi ai bisericilor orientale cari au căutat și găsit ajutor p... | 215 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | În față, pe ostroave, se fierbe carnea pentru grăsimea cerută la Constantinopol. Cum la Galați se oprește mai mult, pentru iarnă, depunînd în magazii lucrurile cu care venise, e găzduit la negustorul care, cu Dellazia, cel cu șapte corăbii, și cu Gollner, făcea mai multe afaceri aici, care lucrează și cu Bulgaria și cu... | 216 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | Descrie bogăția țerii, regretînd că nu se cultivă tutun și zarzavat (afară de boieri, pentru acesta din urmă), că boierii preferă cînepei indigene mătasea, bumbacul venit din Saxonia și Silezia, că nu se îngrijește vinul care, totuși, la Galați are gust de șampanie, că tot negoțul e lăsat în mîna sașilor. Negustorul se... | 213 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | Cei întorși după 1774 din Ardeal aduc cuțite, furculițe, scaune, altă mobilă – dese comenzi de asemenea obiecte sînt însemnate în corespondența boierimii de pe la 1790 cu Hagi Constantin Pop, marele angrosist român din Sibiiu[3]. Întorsul negustorului se face prin Turnul Roșu[4]. Un mitropolit din Tiflis, Ionà, străbat... | 232 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | Se interesează de exarhul Ambrozie Serebrenicov, trimes pentru a cîrmui, cu ajutorul cîmpulungeanului Gavriil Bănulescu, biserica Moldovei. Îl arată pe acest cleric rus sfințind geamiile cetăților basarabene, de curînd cucerite, Bender, Ismail; el, care știe că armenii din cea dintîi cetate și din Chilia au fost atrași... | 211 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | Alți englezi trec în Țara Românească la cîteva luni după încheierea păcii de la Șiștov. Studentul de la Cambridge John B.S. Morritt of Rokeby (1772– 1843), viitorul prieten al romancierului celebru Walter Scott, vine din Ungaria, împreună cu un Stokdale și un Rondle Wilbraham, plus un pictor vienez, la 1794. În scrisor... | 205 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | Ispravnicul grec de la Cîineni dă mijloacele de transport cu porunci inexorabile către țeranii lui. Lîngă Argeș cocoana Ilina Agoaia stă pe divan, între cinci, șase roabe, în rochia ei de muselină „cu mîneci lungi, răscroită pînă la sîni și legată à la Campbell, strînsă la picioare ca un pantalon, o bucată de muselină ... | 205 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | De pe urma acestei călătorii a rămas frumoasa lucrare a pictorului italian Luigi Mayer, după care s-au publicat planșele din 1801–6[9]. Între altele se reprezintă sala de recepție a curții din București, cu tronul pe șase trepte, purtînd „turaua” sultanului și pe părete, sabia de stăpînire, tuiurile fiind ținute în mîn... | 214 |
Nicolae Iorga | Cîțiva călători de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea | Și farmacistul, cu familia lui, piere. Medicii greci nu pricep nimic, și unul spune că pentru jumătate din Moldova n-ar merge la ciumații de la Sf. Spiridon. Aga ascunde cazurile. Orașul se pustiește aproape; fug și surugiii cari aduseseră pe străini. Din 2–3 000 de locuitori, restul fiind la munte, mor peste 800. Se d... | 176 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Mai avem cîțiva călători pînă la războiul cel nou dintre ruși și turci, care este de astă dată și un război între ruși, turci și austrieci. Căci se făcuse înainte de război o învoială, vestita învoială de la Cherson, cînd Ecaterina a II-a a mers să viziteze Crimeea și, în lipsă de sate, vestitul Potemchin s-a îngrijit ... | 229 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Căci popoarele sînt împărțite în mod firesc după producțiile solului, după însușirile rasei, după tradițiile lor și, exportînd ce produci în abundență și importînd ce nu poți avea în mod firesc, se face o dreaptă împărțire economică. În secolul al XVIII-lea se credea însă că specializarea nu e necesară și că fiecare po... | 217 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Astfel se ivesc fel de fel de companii de negoț. Încă din 1768 una, întemeiată pentru negoțul în Orient, trimete un negustor, pe Nikolaus Ernst Kleemann, ca să meargă la Chilia spre a vedea dacă nu se pot înnoda pe acolo legături și cu raiaua turcească și cu țerile noastre. Agentul a făcut cu acest prilej o dare de sam... | 202 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Cea care se vede acum este însă o biserică rusească, făcută cu înlăturarea tuturor caracterelor arhitectonice ale vechii și interesantei clădiri. Kleemann ni vorbește și de castel, puternic, încăpător, și el a lăsat o schiță a orașului, care a fost reprodusă și în cartea mea, tipărită acum peste un sfert de veac de căt... | 204 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Prin Chilia în momentul acela treceau ieniceri mergînd la Bender-Tighinea. Ici-colo se mai întîlnesc frînci: ragusani, italieni, levantini. Negoțul pe care înțelegea să-l facă trimesul consta în aducerea de fierărie, pînză, postav, primind în schimb, nu bani, ci produse. Fiindcă banul turcesc era cu desăvîrșire depreci... | 239 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Mai tîrziu a rezidat chiar la Galați, ca reprezintant al societății Willeshofen din Viena, pentru comerțul în Orient[3]. Știrile acestea nu sînt fără interes, puse alături de ce spune Sulzer, care el însuși căuta, cum am spus, să fie numit agent consular în părțile noastre. Comerțul Apusului se dezvoltă din ce în ce ma... | 224 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Acești intermediari evrei galițieni au omorît, în Moldova, pe negustorii lipscani, cari au rămas și mai departe numai în Muntenia, ei au distrus comerțul făcut de greci și români, cari mergeau să cumpere în Apus și aveau în orașele mai mari străzile lor, unde desfăceau marfa de Lipsca. Lipscani au existat și la Iași, d... | 204 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Pleacă din Constantinopol cu harabale, dar nu trebuie să ni închipuim ceva asămănător cu harabalele noastre. Erau niște trăsuri largi, ca o cutie pusă pe roți foarte mari, cu perdele ce puteau fi trase, pentru că aceste trăsuri serveau și la transportarea haremului. Astfel se îndreaptă vizitatoarea spre Țara Românească... | 211 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | E foarte ușor să se rîdă azi de Mavrogheni, dar contemporanii nu rîdeau așa de mult, și un entuziast al lui a făcut în românește povestirea războaielor cu „nemții”. Dealtfel trebuie să mărturisim un lucru: că așa era situația țerilor noastre, încît orice inițiativă se părea ridiculă, cum, în genere, pentru Orient orice... | 232 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Împreună cu dînsul mai erau ceauși, curteni, servitori, bucătari. Și i s-a părut englezei procesiunea foarte frumoasă: în viața ei n-a văzut, declară ea, un alai mai splendid decît al lui Mavrogheni ieșind din Constantinopol. Domnul, un om tînăr, a salutat-o în trecere, ceea ce pentru o femeie nu e niciodată indiferent... | 232 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Aici găsește două curți, ca în sistemul bizantin, pe care le străbate. În toate părțile vede arnăuți, ostași, boiernași, cari se îngrămădeau pentru a primi bacșișul legal. Ajunge la odaia lui vodă, unde Mavrogheni e așezat după datina turcească, generală pe vremea aceea și în mobilier și în îmbrăcăminte. În îmbrăcămint... | 251 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Firește că între Moruzi cel tînăr și Mavrogheni era oarecare deosebire. Domnul pune fel de fel de întrebări vizitatoarei, după care se aduc dulceți și cafea în cești foarte mici. Muzica turcească începe cu instrumentele-i foarte ciudate, pe care le-a păstrat și pînă acum. (Dimitrie Cantemir a interventat și un fel de n... | 213 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Fata care purta coafura aceasta era fiica bogatului boier Dudescu, care a făcut multe călătorii în străinătate cu butca plină de dulceți și de provizii și cu arnăuții și țiganii lui pînă la Paris, unde ajunse după săptămîni întregi de cale[6]. Se prezintă toate complimentele posibile călătoarei: doamna îi spune că ar f... | 210 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Se trece în apartamentele doamnei, care vorbește despre danțurile Apusului, și măriei sale i se pare curios cum persoane oneste pot să fie luate în brațe de bărbați străini și să se învîrtă în danț cu ei de-a lungul saloanelor. Domnul nu uită să trimeată complimente lui Kaunitz, ministrul de căpetenie al lui Iosif al I... | 210 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | În legătură cu această călătorie a lui lady Craven putem trece la unica scrisoare despre noi a prințului Charles-Joseph de Ligne (1735–1814), ofițer în serviciul țarinei și vestit fluture de saloane. E un „belgian”, dintr-o țară care pe vremea aceea era o simplă provincie austriacă; luase parte la războiul din 1788 pe ... | 210 |
Nicolae Iorga | Călători ocazionali înaintea războiului ruso-austriac pentru împărțirea Turciei | Despre oaspeții săi spune – ceea ce am mai arătat – că nu primiseră cu desăvîrșire modele occidentale: femeile erau îmbrăcate însă întocmai ca acelea de aiurea, cu deosebire că luxul lor era fără margeni. S-a înțeles cu boierimea noastră, nu învățînd grecește, limbă foarte grea, ci prinzînd cuvinte românești, deși, dup... | 92 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Francisc-Iosif Sulzer și Ștefan Raicevich s-au găsit aproape în același timp în țerile noastre. Raicevich e un om cu totul obiectiv, căruia nu-i plac anecdotele în sensul celor din cartea lui Sulzer, pe cînd cartea acestuia este amestecată cu tot felul de atacuri împotriva acelora cari fuseseră în relații cu dînsul, ca... | 278 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | A fost chemat, zic, ca să i se încredințeze o misiune. Misiunea era: să se întemeieze o școală de drept. Căci pe vremea aceea domnea în Muntenia Alexandru Ipsilanti, om foarte distins, ca și Doamna lui, femeie cu dispoziții poetice, căreia Si plăcea să se plimbe pe la Sfîntul Elefterie la miezul nopții. Ipsilanti dorea... | 209 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Dealtfel existau doi bieți profesori de limbă latină, unul la Iași, care era silezian, și celait la București, un sas, amîndoi trecuți la ortodoxie. Dar cu atît nu s-a mulțămit Alexandru Ipsilanti, care a introdus limba latină și limba franceză în programul cel nou al școlilor noastre. Sulzer n-a ajuns ceea ce dorise; ... | 212 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Atunci s-a apucat să călătorească prin țară. Se vede din cartea lui că a mers în toate sensurile. A fost,;pe la Craiova, la Orșova, de unde a trecut în statele imperiale. A fost și pe calea care duce în Ardeal, pe la Bran; poate că a fost și în direcția Teleajenului, căci spune cum, pe locul unde se varsă Prahova în Ia... | 205 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Îi venise în minte și să încerce anumite exploatări agricole: se laudă că a introdus cutare și cutare mijloace noi de a lucra pămîntul. Se plînge apoi că într-un proces a fost înșelat, cum fusese înșelat și în alte domenii, și a făcut o arătare contra boierului Slătineanu, care avea de agent pe un anume Perticari, cu c... | 226 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Sfătuiește pe cetitori să creadă numai ce spune el cu privire la țerile noastre, iar nu ce se găsește în „broșurile franțuzești”, de care își bate joc. Caracterizează viața noastră prin formule ca acestea: „în țara aceasta nu e nici lege, nici putință care să oprească viciul, apăsarea, furtul și înșelarea. Aici se nume... | 225 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Chesarie cetia Enciclopedia și era inițiat în lucrurile franceze din vremea aceea: avem de la dînsul scrisori prin care comanda în Ardeal să i se trimeată litere, să i se pregătească vreun frontispiciu ornat, „poarta” cărții; alegea și hîrtia cu foarte mare îngrijire. În ce privește școlile, nu are nici o prețuire pent... | 234 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Alături de Știrbei este Ienăchiță Văcărescu, poetul, ale cărui ocupații literare Sulzer nu le cunoaște deloc, deși străbătuse țara întreagă. Împreună cu Văcărescu mai înseamnă cîțiva boieri și-i laudă pentru cultura lor. Această cultură o căpătaseră sau în familie sau la școli; deci nici pregătirea în familie nu era aș... | 264 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | În ce privește viitorul nostru, e foarte furios de cîte ori vede că se amestecă Rusia. Cum țarina avuse legături cu egumenul de la Argeș și cu mai multe personalități bisericești, de cîte ori are prilej lovește în aceștia, cari au servit de unealtă politicii moscovite în Orient. Laudă însă foarte mult pe boierul Pîrșco... | 206 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Întîi, natural, o descrie. În această descriere el insistă, mi se pare, prea puțin asupra frumuseților naturale, care, cum se va vedea, impresionează foarte mult pe Raicevich, dar se ocupă mult de agricultură. Înșiră producția noastră de grîu, care era foarte puțină pe vremea aceea, și de alte păioase, și în același ti... | 225 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Și adaug că cele trei volume tipărite sînt numai o parte din întreaga lucrare și că în manuscris mai este material pentru cel puțin două volume de istorie a Principatelor propriu-zisă. Revenind la partea descriptivă, mai importantă, Sulzer vorbește de păduri și apoi de animale. Partea aceasta din urmă este mai folosito... | 216 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | În adevăr țeranul trebuia să meargă la boieri cu poclon, și, dacă ar fi trebuit să ducă un miel, îl costa mult mai scump: atunci prefera să aibă curcani la îndemînă. Trecînd la pești, Sulzer înseamnă că morunul se prindea, nu numai în părțile de jos ale Dunării, ci și la Porțile de Fier: într-adevăr dintr-o danie a lui... | 213 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | E întins capitolul care tratează despre minerale. Și aici se spune că minele nu se exploatează din cauza turcilor, dar se pomenesc vechile lucrări. Se descriu apoi salinele, cu oarecare indicații în ce privește petrolul și aurul. Ajungînd la populație, Sulzer o evaluează pentru Muntenia, pe baza impozitului pe case, și... | 209 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Obiceiurile populare sînt expuse pe larg, plecînd de la Cantemir, căci experiența personală a lui Sulzer este foarte mică. Disprețuind poporul acesta, avînd legături cu dînsul numai în straturile superioare sau în cele cu totul inferioare, ciobanii lui, el nu se poate apropia de noi cu dragostea cu care s-a apropiat un... | 226 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Chiar pentru București, pe care l-a cunoscut bine, are abia cîteva pagini, scrise fără nici un fel de pătrundere. La Raicevich, avem a face cu un om de treabă, modest, deși avea foarte multe cunoștințe, fiind și medic și foarte capabil în domeniul economic, ca unul care a fost apoi în stare să ocupe bine și cu folos de... | 202 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Ocupîndu-se de limbă, spune că este de origine latină deși conruptă. Umblă prin cronici ca să caute începuturile neamului românesc și culege pe acolo calomnia că s-au ales cei mai stricați și femeile care li corespundeau. Colonii n-au avut noroc din cauza secolelor întregi de pradă. Dar sînt și intuiții de adevăr; de e... | 202 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Face și etimologii naive. Aspectul natural îl încîntă: cîteva din cele mai frumoase descrieri ale regiunilor noastre se întîlnesc astfel la Raicevich; serile de mai, cu cîntecul privighetorilor, sînt înfățișate cu mult sentiment. Producția țerii e destul de bine analizată, dar fără bogăția de amănunte a lui Sulzer. Se ... | 219 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Afară de aceasta mai vorbește de minerale, de silitră, din care se vindeau pe an 20 000 de ocă la Constantinopol, de chihlimbarul din regiunea Buzăului. Partea despre comerț e bogată: după dînsul exportul nostru cuprinde 5–600 000 capete de oi pe an. Se mai exportă brînză, pastramă, vite. Veneau negustori din Constanti... | 224 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Partea privitoare la impozite e foarte bine tratată, Raicevich avînd la îndemînă tot felul de informații. Iată venitul domniei pe vremea lui, afară de bir, de ocne și de vămi: de la oierit 280 000 de lei, de la dijmăritul care se lua pe albine 70 000, de la vinărit 60 000. Tutunăritul dădea 60 000 lei împreună cu darea... | 214 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Deci mai puțin decît Muntenia, căci Moldova nu s-a ridicat niciodată, nici supt raportul producției, de pe urma acelei jumătăți de veac, cît fusese teatrul războiului dintre poloni și turci, după care au urmat războaiele între ruși și turci. Cheltuielile erau acolo următoarele: tributul numai 65 000, la bairam 60 000, ... | 202 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Bulgarii, care veneau în România și înainte de Ipsilanti, se așezau în regiunea de baltă, cum spune Sulzer. Chiar și supt raportul cultural Raicevich e bine informat. El cunoaște cîteva cărți din cele mai vechi ale noastre, și le apreciază mult mai bine ca Sulzer, deși acesta avea o bibliografie mult mai întinsă. Pomen... | 201 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | DOI CĂLĂTORI AUSTRIECI: SULZER ȘI RAICEVICH Francisc-Iosif Sulzer și Ștefan Raicevich s-au găsit aproape în același timp în țerile noastre. Raicevich e un om cu totul obiectiv, căruia nu-i plac anecdotele în sensul celor din cartea lui Sulzer, pe cînd cartea acestuia este amestecată cu tot felul de atacuri împotriva ac... | 204 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | La noi n-a venit, deci, de la sine, pentru dorința de a cerceta lucruri necunoscute sau pentru a-și căuta avere, deși a întrebuințat toate mijloacele pentru a face bani aici și s-a supărat pe toți pentru că nu a putut face avere destul de răpede, întîlnind o concurență care uneori poate nu va fi fost mai nelegală, mai ... | 203 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Nu e deci de mirare că un astfel de prinț, o personalitate distinsă, vrînd să lase o urmă a cîrmuirii sale și influențat de spiritul „filozofic” din Apus și, apoi, dornic să fie ce erau stăpînitorii italieni, spanioli, portughezi, francezi din vremea aceea cari înțelegeau să reformeze statul conform ideilor „filozofice... | 201 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | După ce a văzut că nu se face Universitatea, că nu poate fi numit nici consul, Sulzer n-a plecat. Se pare că țara, dacă nu oamenii, i-a plăcut. Și a fost cineva care l-a sfătuit să rămînă aici și să caute un izvor de cîștig, anume nevasta lui, o săsoaică din Ardeal, din pricina căreia, iarăși, a adus o mulțime de insul... | 204 |
Nicolae Iorga | Doi călători austrieci: Sulzer și Raicevich | Împreună cu Carra, cu agentul citat și poate și cu Raicevich, a stat în tovărășia lui Alexandru Ioan Mavrocordat, pe care-l laudă foarte mult: acel domn al Moldovei care a fugit în Rusia (de unde: Firaris, în turcește), om foarte cult, care scrisese o comedie în grecește, în sensul literaturii franceze contemporane. La... | 143 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | O nouă fază a istoriei fanarioților se deschide cu războiul dintre ruși și turci de la 1768–1769, care se încheie cu pacea de la Chiuciuc-Cainargi în 1774. Și, natural, faza aceasta continuă asupra unei bune părți din secolul al XIX-lea, mergînd pînă la revoluția de la 1821, pînă la sfîrșitul epocei fanarioților. O car... | 257 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | În ce privește însă mobilarea caselor, obiceiurile vechi sociale, ele se mențin ca și înainte, așa încît, pe lîngă elementele constantinopolitane, atîtea din tradițiile țerilor noastre rămîn neschimbate. Boierii deci sînt aceiași, rosturile nu se schimbă, iar inovațiile care se introduc în ultimul șfert al veacului al ... | 208 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Astfel Stavrachi, care a fost spînzurat de turci la capătul intrigilor sale. Alteori el făcea parte dintr-o familie însemnată a Fanarului, ca familia Șuțu. Nicolachi Șuțu, pe vremea lui Grigore Callimachi, a condus el rosturile Moldovei, domnul fiind numai o strălucită păpușă tînără, pe care o scotea înaintea acțiunii ... | 214 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Dar pe lîngă aceasta – și astfel ne apropiem de călătorii despre cari va fi vorba – în epoca fanariotă este și o influență occidentală mult mai pronunțată decît influența anterioară. În timpurile cele mai vechi venea aici curentul din Polonia, din Ardeal, din Italia și în special din Veneția. De atîtea ori s-au putut o... | 223 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Sînt francezi cari se instalează în regiunile orientale ca negustori, la Constantinopol, la Adrianopol. Unii dintre dînșii, ca frații Linchoult, – de unde se trage familia Lenș –, au căpătat prin negoț și o influență politică. Influența franceză la noi însă vine mai puțin direct, prin francezii înșiși, pe cît indirect,... | 243 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Boierii s-au dat mai greu la danțurile noi, femeile mult mai bucuros, spre marele năcaz al soților, cari aveau prejudecățile orientale pe care le cunoaștem în ce privește ultimul act al unui tur de vals. Dar influența de care e vorba se întinde și mai mult prin agenții diplomatici. Prin tratatul de la Chiuciuc-Cainargi... | 203 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Îndată ce Rusia a avut la noi acest agent, care nu era decît un simplu spion, căci cu rușii nu făceam aproape nici un negoț, decît doar cu ceva vin vîndut de negustorii cazaclii, cari în timpuri mai vechi cumpărau de la Mosc dinți de pește și blănuri, Austria, eterna concurentă, chiar cînd era aliata Rusiei, și mai ale... | 207 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Avem o serie întreagă de francezi cari s-au așezat pe lîngă domnii fanarioți chiar înainte de 1784; de exemplu Imbault de Montay, pîrcălab de Cernăuți, acel Millot, care a avut și el paza graniței la Prut, de către poloni, cel Linchoult, un de la Roche. Ei au fost înainte-mergătorii altora, împreună cu dascălii de limb... | 211 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | După această caracterizare a epocii venim la călători. În timpul războiului avem unul singur. E un fost profesor de la Petersburg, Laxmann, de origine germană sau suedeză, care, mergînd prin locurile noastre înainte de încheierea păcii, face observații care nu cuprind detalii prea noi, dar au oarecare valoare pentru ca... | 203 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | De la Ismail la Chilia e însă cu totul altfel: numai șesuri joase, bălți, coaste de lut gol, cum se întîlnesc și în împrejurimile Galaților, regiuni de stepă. Această călătorie este cunoscută numai printr-un extras publicat în Corespondența istoricului german Schlözer, din secolul al XVIII-lea. Venim acuma la doi călăt... | 212 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | El ni spune că a cunoscut pe Ipsilanti de la Constantinopol: știa casa de țară pe care o avea la Arnăutchioiu, în apropiere de Constantinopol, și vorbește de mama și de o fată a domnului măritată în familia Manu. Sestini deci, plecînd din Constantinopol, la 1779, se îndreaptă către Dunăre, sosește la Giurgiu, și merge ... | 204 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Înăuntru pomenește de multe lucruri foarte interesante și pînă acum nerelevate de nici unul din călătorii apuseni. Astfel, de cultura porumbului: cunoaște două feluri de mămăligi, mămăliga țerănească și cea boierească, cu unt și brînză. Vorbește de „dulap”, de șezătorile de la noi. Are cunoștințe de arheologie, descrii... | 220 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | La o cîrciumă, unde se oprește, spune că se zicea Cîrciuma românului. Fiindcă se ocupă și de botanică, întîlnind ierburi pe cîmp, întreabă pe feciorul care-i servea de călăuză cum se numește iarba pe românește și înseamnă cuvîntul[2]. Cel de-al doilea călător italian se bucură de foarte mare trecere în tot Apusul, și, ... | 217 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Căci se luptau între dînșii sătenii ca să-i ofere un adăpost. Bucureștii i se par neorînduiți și murdari. Trece prin regiunea Ploieștilor, vizitează Slănicul, descriind pe larg ocnele, apoi întră în Ardeal, – descrierea Carpaților e de toată frumuseța întrecînd în pitoresc cele mai alese pagini consacrate de alți călăt... | 265 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.