author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | afla în societatea lui Sestini, al cercetătorului învățat al țerilor noastre, la 1780[4]. Adus de inteligentul și întreprinzătorul fanariot, doritor de a da principatului muntean o nouă legislație, ba chiar și o școală de drept, pe lîngă reforma vieții mănăstirești și o industrie locală, de postav, Panzini înfățișează ... | 237 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Cînd patriarhul constantinopolitan, speriat de existența la noi a francmasoniei, aduse de ruși, o fulgeră cu anatema, afurisenia nu se publică[5]. Ipsilanti e un om deosebit de cult, „cu adevărat de judecată, de lectură și de pătrundere”. A învățat limba italiană cetind opera, lirică și dramatică, a vestitului abate Me... | 211 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Vrea să facă a-i înflori din nou statul, îi place să-l ridice din ignoranța și barbaria de care a fost pînă acum năvălit. După ce a orînduit sistemul politic inferior al Principatului, după ce a asigurat libertatea personală și reală a supușilor săi, ușurîndu-i de enormele greutăți și lucruri arbitrare supt care zăceau... | 233 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Țara e descrisă cu admirație, însemnîndu-i-se bogățiile, deasupra și dedesuptul scoarței pămîntului. Grînele, brînza, untul, carnea sînt de întîia calitate; vinurile după patru-cinci ani biruie pe ale Italiei; nucii formează păduri; nu lipsesc nici castane mărunte și de soi prost. Cunoaște și admistrația și știe că isp... | 219 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Multe case distruse de război nu s-au mai refăcut. Cît privește alte orașe, la Tîrgoviște ar fi abia douăzeci, treizeci de familii, Buzăul e total ars de ruși, episcopul stînd la București. Trecutul Principatului n-a rămas necunoscut preceptorului beizadelelor. Începe cu Șerban Cantacuzino, care ar fi ajuns „spaima tur... | 224 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Seria domnilor secolului al XVIII-lea urmează apoi, precisă. Stăpînirii de doi ani sau mai scurte, pînă la șase luni; ruină completă a Principatelor, din cauza lăcomiei turcești, care trebuia satisfăcută prin aceste instrumente. Darul special pentru întărirea în scaun, care se lua o dată la trei ani, e cerut acuma numa... | 230 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | O mare parte din țară, mai ales spre Dunăre, rămîne necultivată. Mai pline sînt părțile de către munte, și pentru că de acolo se poate fugi în Ardeal[14]. „Apăsările de nesuferit au forțat cea mai mare parte dintre locuitori să-și părăsească pămîntul țerii și să se adăpostească în Ardeal, în Banatul Timișoarei și în ve... | 256 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Limba franceză începe abia a se răspîndi, și de pe urma petrecerii rușilor, și pentru moment ea nu poate face concurență celei grecești[19]. Ce se poate aștepta de la un asemenea popor, scrie învățatul italian care se despărția de noi la 1778 fără a putea să-și îndeplinească gîndul de a reveni în 1779? Nimic, atîta tim... | 224 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | Rolul lui în revoluție, afară de amestecul în revolta de la august, fără îndoială că nu este deosebit de însemnat; cu toate acestea a fost unul din aceia cari au ieșit la iveală dintre mulți ambițioși cari se îmbulzeau să influențeze asupra soartei Franciei turburate. La noi a venit ca și Raicevich și ca și Sestini. Ra... | 216 |
Nicolae Iorga | Călători italieni și francezi după pacea de la Chiuciuc-Cainargi | A plecat nu știm exact din ce cauză, dar foarte nemulțămit, și a întrebuințat experiența lui pentru a ne prezintă în chipul cel mai dezagreabil. Cartea lui despre Istoria Moldovei și a Munteniei[20], ceea ce este un titlu pretențios, fiindcă despre acestălalt principat nu știe direct decît prea puțin, a avut două ediți... | 174 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Pentru epoca de la 1720–1730 înainte informațiile prin călători lipseau aproape cu totul, dar izvoarele de altă natură erau foarte numeroase și foarte bogate. Cele cîteva descrieri pe care le avem pentru vremea aceasta sînt engleze, în legătură și cu călătoria lordului Paget, constituind un fel de capitol englez în ist... | 214 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Postelnicul cel mare poartă grija oaspeților, cărora li se dă o masă acolo, la Frumoasa. Călătorii pleacă apoi în Polonia, petrecuți cu cinste pînă la hotare. Pe atunci era foarte greu ca o scrisoare diplomatică să meargă sigur, și domnii noștri, făcînd această îndatorire reprezintanților europeni din Constantinopol, d... | 220 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | În noul conflict, care se mîntuie cu pacea de la Belgrad (1739) și prin care am recăpătat Oltenia pierdută la pacea din Passarowitz (1718), s-a amestecat și Rusia. Rușii au intrat în Moldova cu generalul Münnich, care a lăsat și o descriere a campaniei […] În războiul acesta rușii erau foarte siguri că Moldova va încăp... | 202 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | La Cainari află golul lăsat de ciumă. Lîngă Măgura trece Prutul, și e în ianuar 1748 la Iași. Spune că orașul e încunjurat cu vii, al căror produs, slab se vinde în Polonia. Are 2–3 000 de case, ceea ce ar însemna o populație mai mică de 20 000 de oameni, deci foarte mult scăzută față de ce era înainte. Curtea e „o vec... | 208 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Babadagul e un „mare oraș”, într-o vale „foarte roditoare”, și aici ar fi fost Tomi[!] a lui Ovidiu. Urmează pe la „Kaybaly”, „Dauna-Kew” (Dunachioiu? ), Cobadin, Bazargic, „locuită de turci, greci și bulgari”, pentru a intra în Bulgaria. La întors apoi, pe la Galați, Ghica-i dă iarăși o bună întîmpinare, și suita-l co... | 206 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Ea merge pînă dincolo de jumătatea secolului al XVIII-lea, mai precis pînă la noul război dintre ruși și turci, început în 1768. A doua se osebește supt foarte multe raporturi de aceasta. Într-însa apar elementele apusene care influențează și asupra noastră și asupra fanarioților inșii. Coloritul nu mai este oriental, ... | 227 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | În faza întîia familia domnitoare am putea zice că este una singură: familia Mavrocordat, care domnește, fie direct, fie indirect, guvernînd într-un principat sau într-altul, cu Nicolae Mavrocordat, cuj fratele lui, Ioan, îngropat în biserica Sf. Gheorghe Nou din București, lîngă mormîntul fără inscripție care este al ... | 215 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Nicolae Mavrocordat nu s-a însurat cu o româncă, dar Constantin a luat pe acea fiică a lui Ruset de la care biserica Frumoasa are o admirabilă icoană îmbrăcată în argint; la curtea lui se vorbea românește, și am spus că în corespondența administratorilor de ținut li se impune de domn limba românească. Iar, după bărbați... | 236 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Școlile de preoție erau însă toate în românește. Și, cum am mai spus, limba românească a intrat în slujba bisericii supt Nicolae Mavrocordat. La biserica curții, fiindcă erau adesea patriarhi veniți din Răsărit, din Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Constantinopol, și episcopi străini, dacă pentru ei se făcea și cîntare... | 215 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Dar domnii fanarioți din acest timp se îngrijesc să aibă registre ținute în regulă. Avem astfel în Biblioteca Academiei Române un enorm volum manuscript care cuprinde ordinele lui Constantin Mavrocordat, rapoartele făcute lui, judecățile pronunțate de domnie, toate redactate, ca stil, românește, și toate avînd ca fond ... | 206 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Ambasadorul fusese foarte multă vreme la Constantinopol, unde Anglia a avut totdeauna obiceiul să-și lase reprezintanții atîta vreme cît să deprindă bine rosturile acelui stat. Plecînd de la Constantinopol, el este întovărășit de mai multe persoane, un englez, Mackensie, un altul, Wakefield, un german, Hübsch, care juc... | 228 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | În jurnalul său[3], Porter spune: „cît despre Alteța Sa, l-am lăsat măreției sale și am neglijat cinstea ori mai curînd turburarea de a-l vedea”. Chiar de la început, atunci cînd i s-au oferit însoțitori, mehmendari, cu toate avantagiile de cai, de gazde, de tain pentru dînsul și suita lui, el făcuse declarația, pe car... | 230 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Armenii aveau o biserică, unde stătea vlădica lor. Aspectul mai vechi al Galaților n-a fost păstrat din nenorocire. Grecii au schimbat alcătuirea bisericilor de acolo, și au venit pe urmă toate lucrările de edilitate ale lui Mihai Vodă Sturza, așa încît din Galații de odinioară nu s-a păstrat mai nimic, ceea ce este re... | 208 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Iașul l-a văzut Porter răpede. Semnalează doar ceea ce era o raritate pe atunci,– și nu se gîndeau apusenii că vor introduce sistemul după foarte multă vreme –, pavagiul de lemn al străzilor. N-a fost găzduit în oraș, la curte, ci la Frumoasa, și el își ride de clădire, găsind-o ridiculă. Nu era ridiculă deloc, cum se ... | 241 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Ocupațiile lui foarte grele și unele năravuri l-au făcut să înnebunească, dar și-a revenit în fire și a murit ca om stăpîn pe rațiunea lui. Boscovich, mergînd prin Dobrogea, vorbește de Babadag, despre care spune că e un sat. După Măcin pomenește Brăila, care apare pentru a doua oară într-o descriere de călătorie mai n... | 221 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Într-o epoca mai tîrzie erau foarte temuți în porturile acestea așa-numiții chefaloniți, greci din Cefalonia, cari, supt steagul britanic și ocrotiți de consulul englez, își permiteau tot felul de ticăloșii. Galații sînt descriși foarte pe larg de Boscovich. El întîlnește aici un ispravnic grec, care primește pe ambasa... | 201 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Astfel decăderea clădirilor acestora nu se datorește numai relei administrații a statului, după secularizare, ci și incapacității grecilor înșiși de a administra cum se cade zidiri așa de frumoase cum le făcuseră ctitorii de pe vremuri. Biserică latină este una singură. Veneau aici ragusani, sîrbi, dalmatini. Boscovich... | 208 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Și astăzi la Reni, ca și în biserica Aroneanu de lîngă Iași, la Frumoasa și în atîtea alte locuri se mai întîlnește cîte o garnitură din acest splendid tipar venețian. Pomenind de fereștile acoperite cu bășici de bou, se notează și un foișor frumos, în grădină, unde abatele stă împreună cu ambasadorul. Primirea fusese ... | 249 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Boscovich povestește chiar despre cutare preot bătrîn care a întîlnit alaiul ambasadorului și, știind ce-l așteaptă, a căzut în genunchi, izbutind prin rugăciuni a fi cruțat. Ajungînd la Bîrlad, călătorii întîlnesc o cunoștință de-a lor: o grecoaică din Constantinopole, al cării bărbat avea o funcție în țară. În oraș s... | 219 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Astfel Tîrgul Frumos își datorește fără îndoială numele mai mult încunjurimilor decît caracterului pe care l-a putut avea într-o epocă oarecare. Totul era plin de „iarbă deasă și de flori”. La Vaslui nu se spune că era populație evreiască, dar călătorul a fost mîncat de păduchi de lemn. Se merge la Scînteia, vad vechi.... | 205 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Asistă, acum, la serbare. Din Iași sosește o trupă de călăreți, care se înfățișează foarte bine, și se așază de o parte și de alta, cu steaguri. Domnul se postează, cu fratele, lîngă un chioșc, unde se făcuseră pentru ocazie două corturi, avînd aproape pe secretarul lui pentru limbile străine, de la Roche, iar jos lîng... | 212 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Se aduc patru scaune pentru Boscovich și suită. Domnul e întovărășit și aici de fratele său, Alexandru, care a fost pe urmă și el domn în Moldova, mai fericit decît Grigore, care, tînăr încă, a fost tăiat după cîtăva vreme, fiind bănuit de turci ca trădător față de ruși. Și unul și altul fac cea mai bună impresie străi... | 208 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | În calea spre Cernăuți trece pe la Șipote, unde era o cîrciumă, pe la Botoșani, care poartă numele vechiului sat întemeiat de un strămoș Botăș; acuma erau 400 de case, ceea ce înseamnă 2 000 de locuitori, și cinci biserici (în margenea orașului biserica lui Ștefan cel Mare, Popăuții, iar, în oraș chiar, cele două biser... | 216 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Căci Millo este desigur aceea „persoană de spirit și de talent dintre cei dintîi boieri ai Moldovei” despre care vorbește el de două ori. Acesta i-a pomenit și de o cronică veche a Moldovei, care a fost scrisă pe vremea lui Grigore Vodă Ghica (de fapt Amira dăduse o formă grecească unei vechi compilații de cronici mold... | 220 |
Nicolae Iorga | Călători englezi: Porter și Boscovich | Originea acestor venituri nu ni se dă: o cunoaștem din izvoarele anterioare. Se vorbește de văcărit, o dare pe bogăția de căpetenie. Boierii nu voiau să-l plătească, și de aici o luptă întreagă contra văcăritului. În afară de venitul domnului existau veniturile mitropolitului, care erau de patruzeci, cinzeci de pungi. ... | 122 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Pentru începutul secolului al XVIII-lea avem și doi călători turci. Cel mai important nu e un drumeț în trecere, ci a stat foarte multă vreme la noi, vreo treizeci de ani. A locuit la Hotin unde avea o funcție oficială și, pe lîngă aceasta, ca om cu o educație literară era întrebuințat cînd era vorba să se redacteze o ... | 205 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Cunoaște apoi Tîrgoviștea, în care semnalează o biserică mare, biserica domnească probabil: i se pare un „tîrg frumos”. De fapt orașul păstra pe vremea aceea ceva din buna înfățișare pe care i-o dăduse petrecerea în fiecare an, timp de mai multe luni, a lui Constantin Brâncoveanu, pe cînd cu fanarioții el degenerează. ... | 242 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Călătorul are informații destul de exacte în ce privește sarcinile domniei față de turci, ca unul ce era din Hotin, unde pașa avea de la noi anume venituri speciale și multe daruri, precum se vede, ca și atîtea alte elemente de politică, finanțe, viață socială și culturală, din registrele de contabilitate ale fanarioți... | 206 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Țara mai datoria 500 de cai și șoimi. De fapt, se dădeau caii, dar mai ales șoimii și coruii, cari se luau de la munte ca și de la șes, cum se vede din prețioasa condică a lui Constantin Vodă Mavrocordat. În ce privește amănuntele veniturilor, afară de birurile care se luau, cum am văzut, numai de la țerani, iar boieru... | 213 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Văcăritul se cerea lunar: la zece case trebuia să se deie o vită sau valoarea unei vite; cel puțin așa a înțeles călătorul nostru sistemul. Toate impozitele acestea erau luate de la o țară care era încă foarte bogată; vitele din Moldova treceau, ni se spune, în Rusia și Polonia, în Ungaria, la Danzig, în Boemia, în Sil... | 213 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Un alt obiect de export era sarea, pentru că în toată Peninsula Balcanică nu existau ocne, ci numai pe malul mării bălțile, din care se obținea ceva sare prin evaporație. Să adăugim și silitra, foarte căutată pentru fabricarea prafului: era ordin de la sultan să se caute oriunde, pînă și supt zidurile bisericilor, prof... | 209 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | De exemplu două chile de grîu erau pe vremea aceea o para, 15 ocă de făină un leu, 25 de ocă de unt tot un leu, un cot de postav 15 parale, dacă e mai prost, iar, dacă e mai bun, 40 de parale; o blană de vulpe de la 20 la 30 de lei, o blană de vidră doi aspri, una de samur 8 parale, o vulpe de Rusia 40–50 parale, o bla... | 203 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Venim la ceea ce se spune despre Hotin. Se știe că aici este cea mai frumoasă clădire militară păstrată din trecutul nostru: la Cetatea Albă zidul e de piatră, pe cînd aici e făcut din bolovani prinși în ciment și cuprinși într-un cadru de cărămizi. Și, cum am spus și în partea întîi a acestei cărți, Cetatea Albă, […] ... | 212 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Se pomenesc chiar și dăruitorii Hotinului, acei cari ridicaseră clădiri importante: baia lui Casim, geamia Sultanei Validele; atîția dintre cei cari avuseră un rol aici, de comandă militară, și-au însemnat numele prin clădiri. Mahalalele erau locuite de români, iar dincolo de mahalale erau grădini și vii. În centru se ... | 209 |
Nicolae Iorga | Călători orientali | Menționînd transportul de lemne pe Siretiu pentru Constantinopol, el descrie Hotinul, asămănîndu-l cu cetatea Rumili-Hisar de lîngă capitala turcească: cetatea lui Petru Rareș e depozit de tunuri și muniții; orașul e „bine locuit și bine clădit”[5]. | 36 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | La 1755 ambasadorul polon contele Mniszech a trecut pe la noi. În Polonia pe vremea aceea era dinastia de Saxonia, pe care a stabilit-o acolo August cel Tare, și această dinastie a avut în general față de turci o politică deosebită de politica mai veche, cu caracter de cruciată, care se făcuse pe vremea lui Sobieski și... | 225 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Unul din călătorii cari în secolul al XVIII-lea merg la Constantinopol, este, deci, și acest conte Mniszech[1]. Jerzy August Mniszech, șambelan, apoi mareșal al Lituaniei, venea din țara lui trecînd, cum erau împrejurările atunci, întîi pe teritoriul turcesc, al Hotinului, pentru ca să ajungă pe teritoriul moldovenesc.... | 202 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Îndată ce se trece pe teritoriul moldovenesc, se prezintă un delegat al domnului, care pe vremea aceea era Matei Ghica, fiul lui Grigore, om tînăr foarte puțin experimentat, și care era să aibă în dezvoltarea domnilor fanarioți la noi un rol foarte mic. Căci nici Matei, nici fratele lui, Scarlat, zugrăviți pe pereții b... | 207 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Drumul este arătat foarte amănunțit, conac de conac: el trece pe la Larga, Brînzeni, Duruitor. Aici se arată o companie de ostași, în fruntea căreia era boierul care aducea salutările domnului, prezintate tot în limba latină. Se poate spune, în treacăt, că pe vremea aceea, dacă Moldova nu mai avea o armată capabilă de ... | 214 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Pe lîngă el se adauge și hatmanul, nume împrumutat de la cazaci și poloni: înainte de 1550 în locul lui era portarul de la Suceava, iar la munteni de la vechiul stratornic slavo-bizantin s-a trecut la turcescul agă, pe cînd hotarul basarabean era încredințat unui serdar de aceeași origine otomană. Hatmanul are șase com... | 211 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | După aceea căpitanul de dorobanți, cu 100 de dorobanți (dorobanț e de la trabant; s-a zis întîi dărăbanț și pe urmă dorobanț; cf. numele localității Dărăbani, din județul Dorohoi). Alături de căpitan e și un colonel de dărăbani, care comandă 100 de „ruși”, probabil cazaci, apoi bașceaușul (ceauș este un nume împrumutat... | 228 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Se înșiră marele-ușier cu suita lui, marele-vătaf cu vătafii lui, jandarmeria creștină cu 50 de jandarmi. Pe măsură ce alaiul înainta pe străzile Iașilor, deosebitele elemente militare veneau de i se adăugiau; de-o parte și de alta a drumului era înșirată, mulțimea, din ce în ce mai numeroasă, staționînd ca să vadă pe ... | 208 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Vine apoi carăta domnească cu ambasadorul, încunjurat de șase satîrgii (halebardieri), de doisprezece ciohodari (servitori ai curții cari aveau grija încălțăminții domnului), șase peici (copii de casă). După aceea se vedea carăta ambasadorului cu cei doi fii ai lui. La sosirea la curte, unde așteaptă miliția, cu steagu... | 212 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Mîncările se aduc în trei rînduri și cuprind 400 de farfurii pline, pentru un număr foarte restrîns de persoane; aceasta dădea impresia de bogăție a acelui care ospăta. În timpul mesei muzica afară cîntă, tabulhanaua și mehterhaneaua, amîndouă turcești (muzicanții se numesc „mehteri”, iar șeful „mehterbașa”). Mai tîrzi... | 210 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Se servește pe urmă cafea și tabac. Urmează, a doua zi, împărțirea de daruri. Domnului i s-a dat un ceasornic de porțelan, doamnei o garnitură turcească de cafea, în porțelan, cumnatului doamnei, un Caragea (Antohie), secretarului domnesc și scutarului domnesc alte lucruri din același material, ori postavuri și galbeni... | 203 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | În vremea aceea domnia o avea Ioan Teodor Călmășul, devenit Callimachi, bătrînul foarte învățat care dăduse o creștere bună copiilor lui, cum se va vedea din altă călătorie. În ceea ce privește însă pompa, ni închipuim că bietul creștin, extraordinar de zgîrcit, va fi oftat de multe ori cînd se va fi hotărît să primeas... | 210 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | La 13 octombre, apar trupele moldovenești; secretarul aduce un cal și o carătă cu șase cai, oferind pentru suită doisprezece cai aleși. După aceasta alaiul se formează aproape cum am văzut mai sus: căpitanul de dărăbani eu 100 de „ruși“ ai lui, baș-ceaușul cu 100 de seimeni, baș-bulucbașa cu 100 de ulani, căpitanul de ... | 227 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | După aceea vine solul însuși: i se dăduse de domn un cal arăpese foarte frumos și, după obiceiul din Constantinopol, un servitor anume care să-i curețe spuma calului. Lîngă el este secretarul de legație cu șase peici, șase haiduci și douăzeci de ciohodari. Se ajunge la curte, unde postelnicul, cu toiagul în mînă, condu... | 205 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Întrevederea durează numai o jumătatea de ceas. Urmeaz în ziua următoare, împărțirea darurilor: un ceasornic cu repetiție, o tabachere pentru domn, iar hatmanului, logofătului, postelnicului, suitei secretarului, 30 de galbeni. Suita s-a înfățișat perfect militărește pînă la împărțirea bacșișurilor, dar atunci fiecare ... | 260 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Scrisorile lui din 1739 ni dau amănuntele drumului pe care l-a făcut, a persoanelor pe care le-a întîlnit în cale[5]. În iunie 1739 sosesc la București emisarii antiaustrieci Zay, Pâpay și Mikes, venind cu toții din Cernavoda. Domnul li trimete înainte oamenii săi, cu secretarul în frunte, și-i găzduiește la „o mănăsti... | 206 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Mikes a vizitat cîțiva Cantacuzini, cu vulturul bicefal în stemă, dar nu i s-a întors vizita și n-a fost poftit la masă; lumea de la curte îi zice „măria ta”. Mitropolitul – Antonie – e de o amabilitate deosebită, și pentru că trimete rarități la masa străinilor, largă ca pentru zece oameni. Un „pater italian” mai ține... | 206 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Un pașă, cu patruzeci-cincizeci de oameni, stă la mijlocul a 1 500 de ostași ai țerii, cari i se par ungurului „păzitori de vite“. Tunurile crede el că „se pot umplea și cu nuci“. Logofătul și alți doi boieri sînt caimacami. În august Mikes zugrăvește apoi lașul în turburare și frică, înaintea oștilor rusești care înai... | 202 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | Pe Pâpay l-a aflat bine. La 23 octombre se arată că fugarii ruși pradă și pe acolo. Domnul pleacă, și Mikes e greu bolnav. Vodă nu s-a supărat pe el, că nu-l ascultă. Apoi la 15 mart 1740 se descrie iarna grea, începută încă de la 18 octombre. „Scumpete și lipsă”; luptă pentru pîne; preț mare al lemnelor; plictiseală, ... | 274 |
Nicolae Iorga | Călători poloni în țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea | El întră pe la Cîmpulungul rusesc și Vijnița, pe cînd rușii 11 așteptau la Colomeia și așază pe ai săi în cvartire la Cernăuți. De aici, cu starostele de Roman, Grudzinski, el merge drept la Iași. Boierul care-l primi în numele învățatului domn deprins cu ceremonialul diplomatic apusean prin funcționarea sa ca mare tăl... | 240 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Venim astăzi la Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, care poartă titlul latinesc de Descripția Moldaviae, pe care Cantemir îl traduce cu Cartea hotărîrii Moldovei. De fapt Dimitrie Cantemir trebuie așezat între călători, și iată pentru ce: pentru că, deși fiu de domn al Moldovei, deși domn al Moldovei el însuși... | 210 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Ba a fost amestecat și în viața familiară a nobilimii rusești, pentru că, murindu-i întîia soție, fiica lui Șerban Cantacuzino, s-a însurat cu o principesă rusă, avînd copii cari au trăit în Rusia fără să piardă speranța de a ajunge cîndva domni în Moldova. Cu toate acestea ar greși cineva dacă ar crede că lucrarea lui... | 202 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Prin urmare putea întrebuința izvoare polone, ungurești, ca, de pildă, cronica umanistului Bonfiniu, pe Leunclavius, german de la sfîrșitul secolului al XVI-lea, care a tradus și interpretat cronicile turcești. Informația străină o are el, și e foarte întinsă; nu e scoasă numai din cronici sau povestiri, ci și din docu... | 204 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Afară de aceasta se vede clar că, nu numai a văzut țara în treacăt, ci a făcut și cercetări în unele părți: astfel ocupîndu-se de trecutul cel mai depărtat al acestor locuri, a vrut să găsească documente arheologice, și pentru aceasta a mers la Suceava: descrie figurile care se văd pe cetate. Într-alt loc vorbește de s... | 225 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | În altă parte se spune că o herghelie întreagă s-a îmbolnăvit de rîie, dar toate leacurile întrebuințate au fost în zădar; apa neîncepută a izbutit să scape de această pacoste pe proprietarul hergheliei. Pe lîngă aceste informații naive sînt actele oficiale, într-adevăr foarte folositoare. Astfel pentru populația orașe... | 219 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Erau atunci două feluri de venituri în Principate: veniturile ordinare, care erau ale domnului, și veniturile extraordinare, care erau ale statului. Lucrări de edilitate și de interes public nu se făceau deloc, pentru că toți banii mergeau la Poartă. Domnul are un cîștig de 600 000 de taleri pe an. Iar afară de aceasta... | 222 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Cînd plăteau și boierii, venitul se urca astfel la 20 000, pe cînd de obicei era numai de 10 000 de taleri. În afară de aceasta era desetina (ceea ce pe slavonește înseamnă tot dijmă), care se lua de la porci și de la stupi. Mai tîrziu goștina se lua de la porci, iar desetina era terminul pentru taxa de stupi. Acest ve... | 228 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Suma tributului era de 65 000 de taleri; pentru serbările Bairamului se plătiau 12 000 alții și se dădeau și două blăni de samur sau de lup, lupi scumpi din părțile rusești. Pentru mama sultanului, Sultana Validè, 5 000 de taleri și o blană de lup. În afară de aceasta se trimiteau pentru moschei la Constantinopol 6 000... | 203 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Apoi, cînd domnul se așeza în capitala lui, trebuia să deie agăi care-l punea în scaun 10 000 de taleri. Toate acestea se plăteau pe sama statului, nu a domnului. Dar mai era o sarcină. Pentru că se introdusese obiceiul, de cînd domnul nu mai era ales de țară, să se aducă plîngeri împotriva lui la Poartă, el era chemat... | 218 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Venim acum la capitolul în care Dimitrie Cantemir înfățișează țara, și anume Moldova, pentru că el se ocupă exclusiv de dînsa, deși în „Hronicul” lui tratează despre viața tuturor românilor, vorbind chiar de românii macedoneni, pe cari se vede că i-a cunoscut, ca și stolnicul Constantin Cantacuzino, fiindcă o parte din... | 202 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Întîlnim în „Descriere” și heleșteiele de odinioară, care și acelea au dispărut în cea mai mare parte: ele se întîlneau altă dată pe fiecare moșie, nu numai pentru hrana mănăstirilor, dar și a satelor, care atîtea luni pe an se hrăniau numai din pește și nu tăiau vite. Ele erau un mare izvor de bogăție: domnului i se a... | 212 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Cantemir spune însă că toți șerbii, cari formează imensa majoritate a țerănimii, în afară doar de răzeși și de mazili, nu sînt români, ci unguri, ruși, și de aceea li se și zice „vecini”. Părerea e absolut falșă. Adevărat este că la început s-a zis „vecini” țeranilor veniți de peste graniță ca să colonizeze sate la noi... | 211 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Țeranul, spune el, e glumeț, ducîndu-și viața pe timpuri grele prin această virtute superioară a simțului relativității lucrurilor care este umorul, ironia. Sînt oameni sinceri, dar, spune el, nestatornici. Statornicia însă e în legătură cu o situație stabilă, cu averea pe care ai să o aperi, și toate acestea lipseau o... | 229 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Rămîne ca lucrul să fie crezut – sau ba. După aceea este o parte extrem de interesantă, aceea în care se vorbește de obiceiurile populare. Un capitol întreg este consacrat de Cantemir folclorului românesc, unul de o importanță extraordinară. Și atunci s-ar putea pune o întrebare: dacă el n-avea cunoștință, nu de cartea... | 251 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | În schimb au virtutea de a vindeca pe bolnavi. Se tratează și despre toate superstițiile populare, despre toate icoanele fantastice rămase în mintea țeranului nostru, din foarte depărtate urme de mitologie tracică și poate din cine știe ce obiceiuri italiene aduse împreună cu vechii păstori cari încă din Peninsula Balc... | 220 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Nunta pornește de joi – cum am văzut în povestirea italianului – și ține pînă duminecă, cu ospețe și danțuri. Rudele miresei, în loc să pregătească numai rochia cu care ea se va înfățișa în ziua cea mare, se apucă de lucrează împreună cu mireasa la pregătirea mesei; astfel ziua aceea se zice a „cernutului“, căci se cer... | 204 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Dar nu se despărțeau nuntașii înainte de a mai bea cîteva păhare, și aceasta se numea „păharul de cale albă”, adecă de drum fericit. După aceea, mirele și mireasa, cari ajunseseră să fie împreună după o întreagă luptă, întîmpinau o nouă împotrivire din partea fraților, cari se făceau că opresc pe sora lor, și mirele tr... | 206 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Crede că „zîna“ vine din Diana, Drăgaica, pe care o zugrăvește, ca și paparudele, ar fi Ceres, căci venea pe vremea sămănăturilor, iar Doina-i amintește pe Marte sau Belona. Astfel ideea interpretării prin origini romane clasice apare întîi la dînsul. Desigur nu este greșit să se caute această origine în obiceiurile di... | 215 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Și, ni se spune, nu părea lucru cuviincios ca părinții înșiși să recomande pe fiii lor la domn. Postelnicii erau puțini, doisprezece, dar obiceiul vechi începea să se strice, și se făceau acum boiernași, ca să încapă toată lumea: în felul acesta, spune el, s-a ajuns la decăderea boierimii noastre. Venim la felul cum Di... | 262 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Scriitorul român a fost adus astfel să apere interesele națiunii sale, validitînd drepturi care vin din vechimea așezării pe acest pămînt și din caracterul neîntrerupt al locuinței. Pe vremea lui Dimitrie Cantemir însă nu era nici o polemică, nu fusese nimeni care să fi atacat drepturile românilor; ceea ce făcea el era... | 202 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Nu poate să existe însă nici o comparație între învățătura lui Miron Costin și între învățătura lui Dimitrie Cantemir. Acesta avea cunoștințile cele mai variate, și fiecare dintr-însele mult mai solidă decît ale lui Miron Costin. Ele sînt căpătate într-o viață întreagă de studii, căci Cantemir a trăit în mijlocul cărți... | 214 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Este un întreg capitol asupra istoriei ulterioare a Moldovei, capitol, în care cam încurcă lucrurile. De exemplu: pe Bogdan întemeietorul Moldovei îl face fiul lui Ioan, pentru că, de la o bucată de vreme, și titlurile domnilor moldoveni erau precedate de „Io” care însemnează „Ion” (Ioniță, „țarul „ vlah din Balcani). ... | 203 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Pe Radu Mihnea îl numește Radu cel Lung (după „Radu cel Mare” al călugărilor). În afară de aceasta, în sfîrșit pentru anume domni din veacul al XVII-lea se introduce cîte o mică informația care întregește figura lor; astfel se vorbește despre fîntîna de argint dăruită sultanului de Dumitrașcu Cantacuzino pe la 1670. Pî... | 217 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Nu numai atît, dar el parcă prevede anume descoperiri care s-au făcut în timpul mai nou și anume teorii care s-au putut stabili pe baza acestor descoperiri, cînd afirmă și continuitatea, la noi, a unei organizații politice din cea mai veche vreme. 0 O spune răspicat: „noi am avut totdeauna regii și principii noștri”. Ș... | 213 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | Și Cantemir scrie despre peirea dinastiii lui Ștefan astfel: „Supt Bogdan s-a stins raza cea de frunte a gloriei moldovenești, voia de a mai face război și a lega pacea”; „ceva mai tîrziu, s-a stins și dinastia Dragoșeștilor”. Dar el comite încă o greșeală, cînd crede că drepturile regaliene au pierit odată cu închinar... | 215 |
Nicolae Iorga | Dimitrie Cantemir și Moldova sa | În genere, turcii n-au căutat niciodată să înlăture în formă teoretică drepturile noastre cele vechi, iar, dacă s-ar fi pus chestiunea, toată boierimea ar fi protestat, și ea ar fi fost sprijinită de țara întreagă, strîns legată de tradiții de atîtea ori seculare. Ca să arăte cît de mari erau drepturile domnului, Dimit... | 112 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Înainte de a vorbi despre cel mai important dintre izvoarele de călătorie de ia sfîrșitul secolului al XVII-lea, Del Chiaro, cîteva cuvinte despre generalul Marsili, și el călător în părțile noastre. A fost unul dintre cei mai străluciți scriitori militari din acea vreme, autorul unei mari opere de geografie, Danubius ... | 214 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Se știe că Șerban Cantacuzino fusese gata să închine țara austriecilor, dar cerea anumite condiții de feude în Ardeal și Banat, ca și respectul tuturor libertăților țerii, ceea ce a împiedecat mai ales negociațiile să ducă la bun sfîrșit. Este deci explicabil că imperialii, dupa suirea pe tron a lui Brâncoveanu, Încerc... | 213 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Ba Constantin Vodă a mers și el cu armata turcească în Ardeal de l-a așezat în scaunul de domnie: în biserica săsească din Cristian el a stat în strană, asistînd la ceremonia care s-a făcut pentru așezarea „Craiului”. Apoi Tököly a venit pe la noi cu soldații lui unguri, foarte nedisciplinați, „curuții”, cari cîtăva vr... | 224 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Așa încît Marsili avea cu cine sta de vorbă. Întrebările lui Marsili și răspunsurile lui Constantin Stolnicul, păstrate la Bologna, au fost tipărite de două ori: o dată de mine[4] și, după cîțiva ani, fără să se știe de aceasta, în publicația Muzeului din Saraievo. Sînt răspunsuri, de cea mai mare importanță, care au s... | 236 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Cartea lui, Istoria délit moderne rivoluzioni della Valachia, e consacrată numai principatului muntean. În ce împrejurări a cunoscut acest principat? Domnii noștri, încă din veacul al XVI-lea, aveau nevoie, pentru legăturile lor cu străinătatea, de o cancelarie latină, ungurească sau italiană, de secretari cari să cuno... | 247 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Ce-o fi făcut Del Chiaro înainte de a veni la noi, nu putem ști. Lucru mare în țara lui desigur n-a fost. Cartea însă e plină de informații prețioase, puțin cam fără ordine expuse, pierzînd firul, reluîndu-l, ba alteori pierzîndu-l fără a-l putea relua. E împărțită în două părți, și împărțirea nu e tocmai comodă. Căută... | 246 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Vom începe cu ce este mai puțin important la dînsul, care este partea istorică, expusă rău. Del Chiaro avea cunoștință că sînt cronici muntene în manuscris și că ele au fost alcătuite în legătură cu interesele deosebitelor familii. De fapt era o cronică pentru Cantacuzinești și una împotriva lor, scrisă, aceasta, de Co... | 245 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Pe prințul acesta nu-l vede, și turcii au luat toate măsurile ca să ne ție în atîrnarea lor. De Mihai Viteazul are o idee foarte mare: era un om foarte curagios și a venit la domnie „din cauza discordiei”. În ceea ce privește pe Matei Basarab, știe că a domnit „douăzeci sau patruzeci de ani” și a luptat cu turcii, ajut... | 205 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Del Chiaro adauge că este acolo, la Tîrgoviște, o inscripție în care Matei Basarab lasă blăstăm pe cel ce ar părăsi orașul. De aici Del Chiaro se încurcă rău în expunerile sale istorice. Ni spune că a găsit pe Grațiani ca domn, dar despre el nu se află însemnare în vreo cronică. Pe urmă trece la domnii mai recenți, la ... | 208 |
Nicolae Iorga | Opera lui del Chiaro | Un tînăr cantacuzin mai plăpînd, fusese condamnat să primească o sută de lovituri pe zi, la tălpi. Constantin s-a rugat de executor să primească el două sute de lovituri, jumătate pentru dînsul și jumătate pentru fratele său. Duca e un om de neam prost din Balcani. De la domnia lui se trece la Șerban Cantacuzino, foart... | 202 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.