author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | Îndată ce întră călătorul în țară, domnul îi trimete un mehmendar, care să-l întovărășească pe drum. Voevodul i se pare a fi un „grec». Leon Vodă nu era însă grec, deși soția lui Ștefan Tomșa a putut fi greacă; dar el crescuse la Constantinopol și vorbea grecește. Doamna lui era levantină, Victoria, aceea care a dat mă... | 202 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | Merge întovărășit de două sute de dalmatini, cari i s-au părut mai frumoși decît garda din Ardeal. Erau probabil cei aduși, din Raguza și de aiurea, de Gașpar Gratiani. Mai departe se spune că „toate străzile și piețile erau pline de mărfuri scumpe pe care italieni, greci, români, turci și armeni le scoseseră spre vînz... | 214 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | La dreapta domnului boierii, îmbrăcați în blănuri de zibelină. Strassburg ține un discurs în limba latină; predicatorul curții, un grec, tălmăcește. Se spune că era om foarte învățat, care stătuse șapte ani la Wittembergul lui Luther, știind turcește, grecește, latinește, nemțește. Erau tradițiile lui Radu Mihnea, cel ... | 217 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | Sînt și toasturi. Cel dintîi e ridicat de domn pentru regele Suediei. În momentul cînd vodă ridică păharul, bubuie tunurile de se clatină toată casa, blidele ca și păreții clădirii. Pe urmă boierii închină pentru domn, stînd în genunchi. După aceea, fiindcă solul trebuia să plece, domnul îl conduce împreună cu toată cu... | 216 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | Venitul este de 300 000 de galbeni, afară de bir, care se obișnuia a se da în bani gata. Cu toate prădăciunile, așa de bogată era Țara Românească! Și i se arată că ar fi și mai bogată dacă de frica turcilor nu s-ar neglija căutarea minelor de aur și argint. Domnul se plînge apoi de perversitatea supușilor săi, de sufle... | 222 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | Ele sînt amîndouă din vremea lui Gașpar vodă. Am putea face un capitol deosebit pentru acest Gratiani, care, cum am observat, merită să fie pus alături de Petru Cercel și de Despot. Iată trei personalități care vin din lumea apuseană și nici n-au timpul să se deprindă cu obiceiurile de țară sau, ca în cazul lui Petru C... | 201 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | Chiar Montalbani, de care o să fie vorba aici, zice că, într-un moment de mare primejdie, cînd nu știa cum să scape, în mijlocul bătăliei pierdute, s-a adresat sîrbește către un intim al lui. Din această cauză, de îndată ce s-a așezat în scaun, a adus negustori din Raguza pe cari-i trimetea și în misiuni, de exemplu Gi... | 217 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | În armata lui se întîlneau, afară de nobilul raguzan Marino de Resti, din cea mai bună aristocrație, și cei doi Amati, tatăl și fiul dintre cari unul, Annibale, a fost pîrcălab de Hotin. Dar Gașpar avea foarte probabil sînge românesc, morlacii, din cari se trăgea el, cu coloniile lor pe pămîntul imperial, se deznaționa... | 283 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | Zamoyski izbutise să înlăture pe aliatul imperialilor, Mihai, și dăduse impresia că este așa de puternic, încît, dacă ar interveni în luptele din aceste regiuni, ar cîștigă în chip statornic biruința și stăpînirea care trebuia să vie din această biruință. Marele cancelar făcuse, acasă la el, o școală, o școală militară... | 221 |
Nicolae Iorga | Alți călători din întîia jumătate a secolului al XVII-lea pînă la Vasile Lupu | După Zamoyski, la începutul veacului al XVII-lea, cazacii s-au prefăcut în cei mai temuți pirați pe Marea Neagră, prădînd pînă și satele din apropierea capitalei Imperiului otoman, și sultanul nu o dată a văzut ridicîndu-se flăcările în încunjurimea imediată a reședinței sale. Așezîndu-se la cataractele Niprului, ei că... | 79 |
Nicolae Iorga | Epoca Movileștilor în paginile de călători | Cîțiva ani după Dousa, un anonim, care era în legătură cu biserica catolică, un misionar, foarte probabil, a fost la 1606, în Moldova[1], și iată ce spune despre dînsa: La Suceava este biserica Sfîntului Ioan, cu o urnă de argint. Ieremia Vodă refăcuse lăcașurile de acolo, între altele unul care după picturi pare a fi ... | 212 |
Nicolae Iorga | Epoca Movileștilor în paginile de călători | În ce privește alte localități, de la Cotnari încolo, știrile, de natură statistică, au fost date, după același izvor, în capitolul precedent. Trecem la informațiile unui raguzan care străbate Moldova la 1611: Grigore al lui Nicolae Raguzanul. Am văzut rolul pe care l-au jucat acești raguzani: am spus că vămile, și înt... | 205 |
Nicolae Iorga | Epoca Movileștilor în paginile de călători | Calea era așa de greu de făcut, încît a trebuit ca drumețul să stea o săptămînă așteptînd posibilitatea de a continua călătoria. Ceruse să i se dea soldați pentru pază. Raguzanul face cunoștință la Iași cu Nistor Ureche și cere de la dînsul să-i îngăduie a merge la aier curat, la o mănăstire. Mănăstirea pe care dorea s... | 210 |
Nicolae Iorga | Epoca Movileștilor în paginile de călători | El pleacă din Constantinopol cu un italian, Bernardo, căruia moldovenii i-au zis „Brănat”, Bernardo Borisi, levantin care a jucat un rol important pe urmă. Venind la Iași, Wilden găsește trupe adunate împotriva tatarilor. Palatul domnesc, ca o urmare a atîtor nenorociri căzute asupra țerii, era într-o stare foarte rea,... | 213 |
Nicolae Iorga | Epoca Movileștilor în paginile de călători | Se vindea morunul proaspăt, de două categorii, sturioni e luzzi, aproape pe nimic. Din cauza prădăciunilor tatarilor în timpul din urmă, aprovizionarea era mult mai grea; iepurele costă cinci solizi unul, găinile și puii însă nu se mai vindeau. Drumul se făcea în novembre, popasurile fiind noaptea: satele, din cauza ac... | 207 |
Nicolae Iorga | Epoca Movileștilor în paginile de călători | Vede pe domn, care nu mai era Constantin Movilă, ci Ștefan Tomșa, un bătrîn, venit din Constantinopol, care servise în armata lui Henric al IV-lea, regele Franciei, luptînd în Pirinei, la cucerirea cetății „Jaca”. Foarte crud, el stătea cu călăul țigan lîngă dînsul, rîzînd de boieri pe cari cu o notă de ironie-i arăta ... | 201 |
Nicolae Iorga | Epoca Movileștilor în paginile de călători | „Cînd îi moare cuiva soția, ca să se știe că e văduv, merge cîteva zile prin oraș cu capul gol.” Libertatea femeilor la noi mira, firește, pe cei cari veneau din Turcia, unde și grecii țineau femeile cu totul departe de orice relații cu bărbații. Se arată apoi cum sînt alcătuite casele înăuntru, cu sobe cum nu mai văzu... | 214 |
Nicolae Iorga | Epoca Movileștilor în paginile de călători | Tot noaptea se ajunge la Hotin, prădat de poloni. Cetatea pare frumoasă; polonii aveau garnizoană înăuntru pentru o veche datorie a Moldovei, de 100 000 de florini. Se trece Nistrul la vadul Braha, și se ajunge la Camenița. Aceasta la 1612. Pe urmă, la întoarcere, în 1613, primăvara, negustorul e cu șeizeci de care mar... | 161 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Ne găsim într-o epocă în care călătoriile sînt relativ dese pentru sfîrșitul veacului al XVI-lea și am fi dorit să avem alte amănunte cu privire la acei cîțiva ani cari formează cariera lui Mihai Viteazul. Posedăm cu privire la această domnie o expunere în limba latină a isprăvilor lui Mihai, făcută pe baza unui „izvod... | 241 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Spune însuși ceva, în prefața lui, cu privire la legăturile cu Țara Românească, dar e prea puțin ca să înțelegem ce a putut fi și ce misiune a îndeplinit la noi. Ar fi fost de dorit, iarăși, ca, pe lîngă ce a crezut că trebuie să adauge, ca explicații generale, despre rosturile țerii înseși, să fi adaus amănunte geogra... | 247 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Avînd de multe ori în aceste campanii oarecare inițiativă, precum au avut și în ce privește politica lui Mihai, ei au vrut să se scrie istoria campaniilor acestuia în așa chip, încît să se reliefeze înainte de toate partea lor și chiar să se atribuie, cum se și face, începutul mișcării, nu lui vodă, ci acelora cari-l î... | 279 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Ei au luat parte la asediul și cucerirea Giurgiului, operație de valoare supt raportul militar, și rapoartele acestor toscani ar merita din acest punct de vedere special o cercetare amănunțită. Poate că e cel dintîi raport cu importanță tehnică pentru luptele care s-au desfășurat la noi. Se mai poate culege însă numai ... | 231 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Cutare din ele reprodusă în facsimile la 1913, după originalul tipărit la Lyon, în 1595, dă, alături de lucruri secundare, și cutare informație din Brașov în care se spune cu ce preț se vindeau acolo vitele care făceau parte din prada românească[5]. Izvoare grecești privitoare la Mihai Viteazul sînt două, dar nici unul... | 229 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Își închipuie oricine că, pe o vreme de necontenite turburări, cînd voevodul se războia în toate direcțiile, la sud față de turci, la nord față de ardelenii unguri ai lui Andrei Báthory, la răsărit față de Ieremia Movilă și de sprijinitorii lui poloni, pe o vreme cînd războiul fierbea deci la toate hotarele, nu era răg... | 206 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | S-a creat însă o stare de spirit de pe urma întreprinderilor lui care, ea, a călăuzit pe urmă istoria noastră aproape un veac. Așa încît, cînd se vorbește de Mihai Viteazul, nu trebuie să ne oprim la urmările imediate, ci să ținem samă de toată această înălțare și împuternicire a sufletului românesc. În locul celor car... | 313 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Așa ceva ar fi fost posibil oare fără dovada de energie națională încununată de succes și aureolată de glorie care e însăși domnia lui Mihai Viteazul? În aceasta stă importanța lui cea mai mare pentru dezvoltarea vieții noastre naționale[8]. După ce am explicat astfel lipsa de știri din călătorii pe vremea lui Mihai Vi... | 211 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Politica aceasta desigur n-avea nimic cavaleresc, dar putea fi foarte diplomatică. Ea era preconizată de unul dintre cei mai importanți oameni pe cari i-a dat Europa orientală în această vreme, hatmanul și cancelariul polon Ioan Zamoyski, care el este învingătorul lui Mihai Viteazul, căci prin el au fost zdrobite planu... | 215 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | În special la un scriitor foarte distins, cu forma foarte îngrijită, Heidenstein, silezian, care între altele vorbește și de aspectul Iașilor pe vremea aceasta, de palatul domnesc, de cele trei biserici ortodoxe, de cea armenească, de baia turcească ce era în Iași și care s-a păstrat pînă dăunăzi[9]. Dealtfel s-ar pute... | 208 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Pe lîngă aceasta patriarhii erau schimbați foarte des, după pofta oricărui intrigant care plătea bani ca să fie așezat în acest loc de mai înaltă păstorie. Toate lucrurile acestea aduceau patriarhia în aceeași stare ca și stăpînirea domnilor noștri. Precum catastrofa financiară de pe vremea lui Mihai Viteazul a fost ad... | 237 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Dintre dînșii, Matei a continuat pe Stavrinos, scriind cronica lui Radu Șerban, biruitorul împotriva ungurilor și luptătorul împotriva turcilor, zugrăvind apoi domnia lui Alexandru Iliaș, a lui Radu Mihnea și așa mai departe. Iar un Doroteiu de Monembasia, care se crede acum a fi deosebit de Ieroteiu, a făcut și un cro... | 203 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | El vede Hotinul, cu cetate mică de piatră și locuitori puțini, cunoaște, în treacăt, Botoșanii, ca sat, ca și Ștefăneștii, în care sînt trei biserici și 450 de case, făcîndu-se și tîrg. lașul, – vechea capitală, Suceava, ar fi fost părăsită după un ordin formal de la turci, – fără cetate, e întărit numai în jurul curți... | 207 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Aron întreabă, în picioare, de sănătatea țarului „și de întreaga lui împărăție”. Urmează obișnuita întrebare dacă aduce sau ba daruri, care, înfățișate, sînt întinse, după ordin, înaintea lui. Apoi se dă tainul și cărțile de trecere cu scutire de vamă. Drumul urmează prin „Cîmpul lui Dobrici” (Dobrogea), și se pomenesc... | 230 |
Nicolae Iorga | Epoca lui Mihai Viteazul în mărturiile călătorilor | Întovărășit la întoarcere de acel sol polon, Stanislas Golski, de care vorbește Walther, Dousa pomenește de Babadag, care pe turcește înseamnă „Muntele Moșneagului”, după un santon îngropat acolo, un derviș, al cărui mormînt se vede lîngă o fîntînă. Vorbește cu acest prilej și de lacul Ramzin, pomenit și de Reicherstor... | 145 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Venim acum la ceea ce spun călătorii cu privire la străinii pe cari-i întîlnesc în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. S-a văzut că orașele noastre, și în Moldova și în Muntenia, au fost întemeiate exclusiv – noi am întemeiat numai tîrguri[1] – de străinii din Ardeal sau din partea anexată în veacul al XIV-lea a re... | 222 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Am pomenit iarăși și de pecetea cu inscripție latină a orașului Baia, păstrată pînă tîrziu, pînă în momentul cînd săpătorii, cari în cea mai mare parte era acum țigani, habar n-aveau de literele chirilice și mai ales de cele latine, pe care le diformau, dar ei sculptau încă pecetea în mijlocul căreia este cerbul Sfîntu... | 228 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | O colonie străină în Bacău pe vremea pentru care avem izvoare nu se întîlnește însă. Dar acolo era reședința nominală a episcopului catolic, care avea în atîrnarea lui un număr de sate, de origine, cum vom vedea, foarte veche. La Ocna însăși erau așa-numiții șalgăi sau șangăi, al căror nume poate fi pus în legătură cu ... | 232 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | De această a doua tentativă de a ni distruge cu desăvîrșire viitorul, de a împiedeca orice dezvoltare de stat națională, ne-a scăpat năvălirea tatarilor. Din episcopia de Milcov a rămas, ca și din exploatarea minelor de către sași la Baia, anumite urme în nomenclatura geografică; numele de Sascut înseamnă în ungurește ... | 220 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Aceștia erau de două categorii: deoarece evreii nu apar decît sporadic, în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, și polonii nu se amestecau prea mult în viața orășenească, fiind sau dregători, sau nobili, sau țerani, cei ce vin la noi din colonizarea în Galiția făcută chiar de la jumătatea veacului al XIV-lea de către... | 235 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | După migrațiunea cea dintîi, din Armenia Mare în Armenia Mică, au urmat altele din Armenia Mică însăși peste Marea Mediterană și peste Marea Neagră. Cei mai numeroși coloniști s-au dus prin peninsula Asiei Mici către Trapezunt, unde și acum este o populație armenească importantă. Apoi de pe coasta asiatică au trecut pe... | 226 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | S-a pretins că biserica lor din Iași ar fi fost zidită la sfîrșitul veacului al XIV-lea; de fapt, acești oaspeți, îmbogățiți prin negoț, au cumpărat biserici frumoase de la ai noștri: astfel una dintre cele din Botoșani ori Zamca de lîngă Suceava. Se păstrează și anume din cărțile lor de slujbă: la Roman este o evanghe... | 210 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | La Dorohoi nu pare să fi existat vreodată o așezare, ceea ce dovedește că, dacă popasul era vechi, orașul e mai nou: am văzut însă o biserică a lui Ștefan cel Mare. Botoșanii au avut coloniști armeni mai vechi, din veacul al XV-lea poate, în tot cazul din al XVI-lea și mai ales al XVII-lea, cînd ei sînt adesea constata... | 219 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | […] Venind acuma la sate, e incontestabil că din timpurile cele mai vechi a existat la noi, în tot cuprinsul pămîntului românesc, și o populație slavă. Am afirmat chiar că, deoarece Ardealul, ținut așa de românesc, are cel mai mare număr de numiri slave, și anume de acelea care niciodată n-au avut un sens în românește ... | 252 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Rădăcina, tot așa, indică numele celui care a întemeiat satul: Popăuți vine de la Popa, Climăuți de la Clim etc. Sufixul „ăuți» corespunde rusescului „ovce». Nu totdeauna sufixul este important însă pentru soluții istorice. Și rădăcina nu are, adesea, caracterul rusesc. Clim e mai mult rusesc, dar Popa nu e rusesc, iar... | 228 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Vechii slavi se chemau la noi șchei (numele femeiesc e Șcheia sau Șchiauca): Șcheii din Brașov, Șcheia din Roman și de pe lîngă Suceava, Șcheii de pe valea Buzăului. În Ardeal, în schimb, se găsesc localități ca Rușciori, Reussmark – Miercurea, care ar însemna o infiltrație de elemente slave, nu cu caracter general, ci... | 227 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Deși pe la 1460 nu mai rezida un episcop în Milcov, dispărut, unui simplu preot catolic de sat din Ardeal i se zicea episcop de Milcov, pentru ca să se poată sprijini pe această calitate revendicările asupra Moldovei ale lui Matiaș Corvinul, care poate, cînd a venit în Moldova să distrugă pe Ștefan și a fost învins la ... | 210 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | A fost cu atîta mai ușoară trecerea la datinele noastre, cu cît secuii înșii au în cea mai mare parte sînge românesc, și aceasta se dovedește și prin felul lor de viață, prin felul cum își cultivă cîmpul, cum îngrijesc de grădini, cum clădesc casele mai ales: nu cum sînt cele ungurești din pustă, ci întocmai cum e casa... | 247 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Dar elementele acestea, cunoscute întîmplător prin orice străini cari călătoreau pe aici, pot fi și mai bine cunoscute printr-o categorie nouă de călători, cari se ocupă îndeosebi de ei și în special printr-o categorie dintre acești străini, catolicii. De catolicii din Muntenia se vor ocupa anume misionari italieni ori... | 250 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Căci după Corniact, despre care a fost vorba, avem un șir întreg de levantini cari făceau concurență ragusanilor în ce privește luarea în arendă a vămilor sau afacerilor de comerț. Ei aveau o situație privilegiată pe lîngă domn, căci doi dintre stăpînii Moldovei din a doua jumătate a veacului al XVI-lea au fost însuraț... | 235 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | El a avut un rol deosebit de important la noi, provocînd, la urmă, chiar o manifestație populară împotriva celor cari-l sprijineau, manifestație în sens național, indigen, autohton. În Muntenia, soția lui Alexandru Mircea era o levantină, Ecaterina, care avea o soră căreia i se zicea Mărioara, ceea ce arată o legătură ... | 261 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Ajungem acum la înseși informațiile pe care ni le dau izvoarele despre acești străini. Intr-o însemnare a lui Belsius, care scrie în epoca lui Despot, se spune că foarte mulți sași se găsesc în Iași și aiurea. Aceștia erau dintre vechii negustori ardeleni cari de la o bucată de vreme se fixaseră la noi. În situația lor... | 233 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | De la Forgâch venim la Botero. „}n orașele Moldovei”, spune el, „locuiesc sași și unguri”. Populația ungurească se întîlnea, cum am văzut, mai mult la țară. Negoțul îl fac însă, mai ales în Moldova, vechii armeni sau mai noii sași și evrei, – aici este constatarea formală a evreilor, la sfîrșitul veacului al XVI-lea, d... | 213 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Întîlnim pe unii dintre dînșii, cu nume caracteristice, ca Ursul, în Iași, în Roman, în Bîrlad și în alte părți ale Moldovei[8]. Și în a doua serie a însemnărilor lui Botero se spune că negoțul e făcut în Iași, între alții, și de sași și unguri. Ei dau în același timp și meșterii. Căci, afară de meșteșugul pe care-l fă... | 234 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Se înseamnă și personalitatea lui Cristofor Bruti, al cărui mare rol l-am arătat și altă dată. Se menționează și toată silința pe care și-o dădea propaganda catolică reprezintată printr-însul și printr-un agent papal venit la noi pe vremea lui Mihai Viteazul, un croat, Alexandru Comuleo (Komulović). S-a împiedecat astf... | 201 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | El arată că a găsit în Moldova, pe la 1590, cincisprezece orașe și șeisprezece sate care aveau catolici, populația catolică fiind în număr de 1691 familii cu 10 700 de membri. În Bacău și împrejurimi – aproape era un sat foarte important catolic, Trebeșul – se aflau 4000 de case, și din populația aceasta 216 familii, c... | 217 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | Catolici, ne spune călugărul, se găsesc, firește, la Baia, care înfățișa pînă dăunăzi inscripții de morminte în limba germană sau latină[11]. Aici erau 3 000 de vetre, din care 63 de familii, cu 316 oameni, catolici. Se aflau și cîțiva unguri, dar cei mai mulți sași. Se notează două biserici întregi și una pe jumătate ... | 207 |
Nicolae Iorga | Străinii la noi după adeverirea călătorilor | La Suceava, cu 6 000 de case, din care 30 catolice, funcționa și un capelan, adus pentru soldații poloni și unguri, în număr de 2 000. Erau două biserici de piatră: predica se făcea în limba polonă pentru soldați, pentru ceilalți în „grecește”, cu tălmaciu moldovean. La Vaslui, un preot, dar nu se spune numărul credinc... | 135 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Nici unul din călătorii pe care i-am înfățișat pînă acum nu era călător de profesie; de data aceasta venim la cel cu această calitate: italianul Giovanni Botero[1], abate al mănăstirii San-Michele în Chiusa, iezuit, secretar al lui Borromeo, și în această calitate trimis la Paris; mort la Turin la 1617. El a întrebuinț... | 243 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Definind Basarabia în sensul cel drept – „Basarabia este deasupra mării, unde e Cetatea Albă” –, se descrie Moldova întreagă astfel: „Moldova este o țară șeasă și roditoare, dar rău ținută”, „mal tenuta” – „bună țară, rea tocmeală”, spune proverbul; „fiecare lucrează aici cit vrea, așa e de mare mulțimea terenurilor și... | 204 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Banul nostru prinde a fi cerut pe la anul 1570–80, cînd tributul trebuia să-l plătim turcilor în monedă –, și din acest fapt a rezultat serbia țeranului, care nu dispunea de bani, oricît de bogat ar fi fost în lucruri. Cumpărăturile zilnice s-au făcut abuziv. Acesta a fost un abuz asămănător cu ceea ce s-ar întîmpla cu... | 214 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Cînd se vindeau moșiile, se însemnau bărbații îndatoriți la muncă, niciodată însă femeile: sistemul acesta de a robi femeia la munca ogorului, care a adus și degenerarea populației, e o eroare economică și un act de barbarie socială pe care epocele mai vechi nu le-au cunoscut. Toată arta noastră populară, așa de strălu... | 232 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | În ce privește izvorul de bogăție al vitelor, se spune că ele sînt în număr foarte mare, de se scot foarte multe și pentru țerile vecine, cum s-a văzut și din expunerea lui Graziani. Pentru întîia oară însă la Bongars și la Botero se pomenește despre saline, cu drobul ca „marmura sură”, despre minele de la noi, care n-... | 240 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | De la albine se culegea albinăritul, și Botero ne asigură că se luau din acest venit 100 000 de scuzi pe an numai de domnie. Mierea aceasta din Moldova se expedia prin Italia încă de pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu, care a întrat în discuții formale cu negustori italieni, florentini și venețieni, pentru exportul de ... | 204 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Martin servea un preot luteran. Se mai vorbește acolo și de Cîmpulung, cu nouă sute de case (patruzeci și nouă săsești), de Rîmnic, unde se mai află catolici în douăzeci de case, de Brăila, de Tîrgșor, Tîrșor, care a avut oarecare importanță odinioară, ființînd ca oraș încă din secolul al XV-lea, cînd a fost omorît aco... | 217 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Tot așa salahorii cari se cereau pentru cetăți erau iarăși o consecință a obligației noastre de a ajuta în război pe „împăratul” păgîn, căci a fost un timp cînd ni se cerea și un ajutor militar, numai cît foarte răpede s-au înlocuit contingentele de ostași cu această salahorie care a fost o dezonoare pentru țerile noas... | 208 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Armata țerilor noastre exista încă. Acest izvor ni spune că Moldova dădea 3 000 de archebusieri, adecă pușcași („pușcă”, în timpurile vechi însemna tun, deși într-o traducere din ungurește am găsit cuvîntul „tun”, la început: tunet, în înțelesul de astăzi al lui; sineață era atunci pușca; pare că în Ardeal a început în... | 240 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | „Țara aceasta”, spune Botero, „avea bielșug de toate, acum războiul a pustiit-o aproape.” Alte izvoare contemporane vorbesc pentru Moldova de 15 000 de călăreți: boierii purtau platoșe de zale, țeranii aveau suliți și scuturi. Printr-o descriere din a doua jumătate a secolului al XVII-lea știm că sulițile și le făceau ... | 287 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | În ce privește, în sfîrșit, firea poporului nostru și legăturile cu domnia, iată ce întîlnim la contemporani: „Este un popor supus apăsării, și din cauza aceasta e de ajuns să vadă că vine cineva cu aiere dușmănoase ca să se retragă înaintea lui”. Iar un nobil ungur, Forgâch, care cunoștea foarte bine Moldova, de prin ... | 211 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Cazuri de acestea le întîlnim încă din vremi foarte depărtate, de exemplu cînd Ștefan cel Mare a luat tronul Moldovei și lumea stătea la „Direptate”, adecă la locul de execuții, pentru a declara că voiește pe învingătorul de la Orbic și Doljești. Obiceiul s-a păstrat pînă tîrziu: astfel la moartea lui Matei Basarab a f... | 219 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Cînd domnul se prezintă la Poartă din cauza unei pîri, pe dreptate sau ba, turcii cîntăreau motivele de o parte și de alta, într-o cumpănă deprinsă a primi aur, și atunci, dacă domnul era condamnat, i se lua tronul pentru că abuzase de situația lui. Dar trebuia, îndată, un alt domn, și, în acest caz, ceea ce s-a făcut ... | 213 |
Nicolae Iorga | Un călător italian înainte de Mihai Viteazul: Botero | Pe vremea lui Botero însă, el era de 70 000 de galbeni pentru Țara Românească, iar domnia costa 300 000, afară de ceea ce se mai dădea pașilor și celorlalte „obraze știute”. „Se schimbă domnii aproape zilnic, pentru că țerile se dau cui oferă mai mult, și, pentru ca domnii să se poată păstra, se prăpădesc locuitorii și... | 61 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Venim acum la călătorii francezi. Avem doi: unul în Muntenia, Lescalopier și Bongars[1] și altul în Moldova, Fourquevaux, cari sînt aproape contemporani. Să începem cu acesta. Fourquevaux era un om deprins în negociații diplomatice, care a jucat un rol și în Spania și care, făcînd o călătorie în Orient, s-a hotărît să ... | 205 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Oameni fugiți din Polonia, din Rusia, din Moldova, oameni cari făcuseră vreo crimă, vreun păcat sau cari aveau mari ambiții, pe care nu le puteau satisface în țara lor. În ostroavele Niprului, acoperite de păduri, acolo se strîngeau și prădau pe orice drumeț. Erau așezați la cataractele rîului, unde e mai greu de pătru... | 210 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Și au venit și alți falși Ioan Vodă, precum și un Alexandru Vodă, un Constantin Vodă, cari toți erau sprijiniți de cazaci, bucuroși ca, în loc de a prinde pe drumeții mai rari, să prade o țară întreagă care-și refăcea bogăția în timp de cîțiva ani de zile. Un fiu al lui Alexandru Lăpușneanu, Petru Cazacul, s-a numit aș... | 218 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | La Cetatea Albă guvernatorul ținea două biete galere. Prin mlăștinile acestea era un număr colosal de țînțari. Îi simte călătorul, care știe și cînd s-a luat Cetatea Albă: „acum nouăzeci și cinci de ani”. Acest amănunt arată că în localitate se pomeneau vremurile moldovenești. Cetatea avea încă turnurile cele mari, zid... | 207 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Împrejurările acestea de frig și hrană proastă au făcut ca drumeții să se și îmbolnăvească. Cu francezul era și un italian și alți tovarăși. N-aveau ca hrană decît pișcoturi și carne sărată. Cu toate acestea, făceau haz de năcaz: italianul s-a apucat să joace și comedia lui italiană, Arlechino, în stepa basarabeană… Se... | 206 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Veneau de la tîrg. Erau foarte frumoase, fără găteală, cu cununi de flori în păr, ca să arăte că sînt încă de măritat. Am cumpărat de la ele lapte, prepelițe («des cailles qu’elles appeloient en leur langue perpelissa»), ouă, de care uneori erau pline carăle pînă sus, și ele erau așezate în vîrf, pe care mergeau ei, se... | 204 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Domnul era păzit de trei, patru sute de soldați unguri, cari poartă săbii și halebarde. Stăteau doi cîte doi pînă la umbrarul supt care stă vodă. E așezat; dregătorii îi stau în preajmă. Pîrîși vin la el, de oriunde, se opresc în față-i și, îngenunchind, îi vorbesc. Pare că asistăm la o scenă din evul mediu: Ludovic ce... | 241 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | În toate părțile călătorul nostru a văzut pășuni, pe alocurea pămînt lucrat – agricultură sporadică prin urmare. Trebuie trei zile pentru a ajunge la Ștefănești, unde se trece Prutul. Ajunge, în sfirșit, la Hotin, care este o cetate, „un mic castel” de cărămidă, înalt. Una din cele mai neașteptate descoperiri ne face s... | 262 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Lescalopier știind latinește, ministrul regelui căutase a-l întrebuința într-o țară ca Ardealul, în care aceasta era limba curentă. Dar mai era un scop: pe atunci influența franceză tindea a cuprinde Orientul. În Polonia fusese ales rege Henric, al doilea fiu al Ecaterinei de Medicis; un reprezintant al regalității fra... | 209 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Astfel el e bine informat asupra situației în părțile noastre. Știe că, la năvălirea lui Ioan Vodă cel Cumplit în Țara Românească, cu 60 000 de oameni, și ambasadorul francez stăruise pe lîngă atotputernicul vizir Mohamed Socoli pentru reașezarea în scaun, prin intervenția militară turcească, supt conducerea beglerbegu... | 238 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Drumul și-l face spre Ardeal, unde negociațiile pentru căsătoria franceză urmau, între omul prințului și agentul francez – se vorbea turcilor, pentru a-i cîștigă la proiect, de posibilitatea amenințătoare a unei căsătorii dintre Báthory și o fată a Habsburgului, de pe tronul german –, în tovărășia solilor acestei țeri.... | 249 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | În clipa cînd se pregătea marea lovitură turcească împotriva Moldovei, unde, în pustietatea seacă de la Roșcani, Ioan Vodă era să fie vîndut de boierii săi și rupt de cămile, francezul află pe Vodă Alexandru între boierii lui și turcii ajutorului. Locuia în cetate, acel „chasteau fermé contre la viile” pe care nu-l put... | 212 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Răspunsul, arătat mai sus, fu scurt („le prince me parloit en peu de parolles”). Un tălmaciu latinesc, găsit cu greu, ajutase pe călător, care e recondus seara cu torțe, la casa lui în oraș, unde vodă, care-i dăduse și un mehmendar pe drum, trimesese un bun bucătar. Orașul, spune el, n-are nici o clădire cumsecade („au... | 225 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | În acest timp stau în picioare, ținînd sus păharul, cu gestul larg. La curte domnul însuși se așază singur la o masă mai înaltă purtînd cuca; boierii, cu capul gol, i-ar fi sărutînd picioarele. Drumul îl ia Lescalopier prin Popești (Vopecht), unde, într-o casă de țerani, era să ardă Tavannes, domnul trimițîndu-i pe hir... | 219 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Pentru întîia oară avem a face cu un om foarte învățat care străbate țara noastră. Jacques Bongars (1546–1612), admirabil cunoscător al antichității clasice, a strîns laolaltă izvoare privitoare la cruciate pe care le-a intitulat „Gesta Dei per Francos” („Isprăvile lui Dumnezeu prin francezi”), cuvîntul care a rămas pe... | 221 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | O familie foarte bine înzestrată, unii într-un sens, alții într-altul. Știm ce a făcut Mihai; Pătrașcu din Cipru a scris o gramatică grecească, pe care am găsit-o, sînt mulți ani de atunci, la Biblioteca regală din Dresda, purtînd chiar în titlu însemnarea acelui care a făcut-o. Cît despre Petru Cercel, el a avut o via... | 201 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Din nenorocire n-aveau bani, nici ambasadorul, nici pretendentul, și nu se găsea cine să-i împrumute, nici pe unul, nici pe altul, – și acolo lucrurile nu mergeau fără bani. Cu toate acestea Germigny continu; stăruințele sale, și. În cele din urmă, Petru ajunge domn al Țerii Românești. Venind pe tron, s-a încunjurat și... | 216 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | S-a dus din nou în Apus, unde a fost primit ceva mai rece decît înainte: a mers în Italia, adresînd de acolo scrisori desperate către francezi, cari însă nu mai aveau aceleași dispoziții față de dînsul. A stat la Veneția un timp, cheltuind din larg – sistemul cel mai obișnuit pentru a fi crezut cineva bogat și a găsi c... | 212 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Călătorul pornește vara din Brașov, căpătînd după cerere scrisori și pașaport către domnul muntean. Mai avea scrisori de la unul dintre cei mai însemnați reprezintanți ai sașilor în momentul acela: Albert Huett din Sibiiu, care-i dăduse și scrisori către Mihnea Vodă, pe care-l cunoștea îndeosebi. Bongars era întovărăși... | 265 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Fiindcă Bongars trebuia să pășească într-o țară cu totul necunoscută, cu privire la care umblau tot felul de legende urîte – „die wilde Walachei” a dușmanilor noștri din vremuri mai nouă era în mintea multor călători, cu mai multă dreptate, și pe vremea aceea, – Bongars luase scrisori de la sfatul Brașovului către Mihn... | 219 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | În Moldova, adăugim, pentru hotarul moșiilor între sine, ca și pentru hotarul țerii, se întrebuința nu crucea, ci așa-numiții bouri, niște stane de piatră, pe care, mai bine sau mai rău, era schițat un bour, care se făcea uneori și din lemn; cînd era vorba de o nouă hotărnicie, se spunea că „s-au mutat bourii”. După ce... | 224 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Radu se bucură de această favoare de a fi fost considerat ca întemeietorul principatului pentru că a fost acel înaintaș al lui Mircea care a contribuit esențial la facerea mănăstirii Tismana și călugării cari ei au dat întîiele anale muntene, cum cei din Putna au dat pe cele dintîi ale Moldovei, au pomenit pe cel mai v... | 239 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | : brat. Cf. Bărăția, biserica catolică din București). Aici nu era, ca la Cîmpulung, un străvechi „Cloașter» ca al vechilor cavaleri teutoni, din care se păstrează încă piatra de mormînt a lui Laurențiu, „conte de Cîmpulung” pe la 1300, ci franciscanii unguri din Ardeal întemeiaseră o biserică mai modestă, deservită ap... | 227 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Biserica domnească este singura mai veche, fiind anterioară chiar lui Petru Cercel, care o refăcu: a fost restaurată de Matei Basarab și pe urmă mărită de Brâncoveanu, iar o ultimă reparație i-a dat, pe la 1790, unele din picturile care se văd azi. Aceasta era Tîrgoviștea de atunci, după aceea Bongars merge la Bucureșt... | 210 |
Nicolae Iorga | Trei călători francezi la noi | Ea însemna un punct fixat pe malul celait al rîului. Orașul era, dealtfel, și dincolo foarte restrîns. Pe la 1630 biserica Slobozia se afla în cîmp, și acolo s-a dat o luptă intre boierii pribegi și Leon Vodă, crucea din curte amintind tocmai de această luptă și arătînd locul unde au fost îngropați boierii și soldații ... | 71 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Pentru a doua jumătate secolului al xvi-lea izvoarele sînt mai multe și mai interesante. Începem cu acela care este mai puțin întins. Pînă acum ni-am închipuit un călător polon venind în părțile noastre; de astă dată avem a face cu un călător real, care a fost adeseori prin părțile noastre și probabil că știa chiar rom... | 220 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Una, vestită, care se pomenește adeseori în documentele noastre, căci familia lui Ieremia Movilă a stat acolo multă vreme, esta moșia Ustie, unde probabil că trebuie să se găsească și urme ale petrecerii lui vodă, a aprigei doamne Elisaveta, a fiului lor, Constantin, și a tuturor boierilor și jupăneselor cari-i încunju... | 235 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | E un întreg capitol de viață românească dincolo de hotarul Moldovei[1]. Cînd se întîmpla vreo schimbare politică și oamenii nu se simțeau așa de siguri acasă, la dînșii, ei se retrăgeau la moșiile lor din Polonia, sau se îngrijau singuri de afacerile pe care le începuseră înainte. Așa au făcut familiile domnilor Ieremi... | 232 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Aceeași soartă o avuse Ioan Potcoavă, care se zicea a fi Ion Vodă cel Cumplit, acel care se răsculase contra turcilor și fusese bătut, împresurat la Roșcani lîngă Prut, și, predindu-se, perise legat de patru cămile. Potcoavă, căruia i s-a dat această poreclă fiindcă rupea potcoavele în mînă, un splendid bărbat cu ochii... | 207 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Cînd și cînd vine din Polonia cîte un trimis care vizitează și Țara Românească; ici, colo se mai întîlnește cite un act care arată existența de relațiuni cu acele părți. Pentru curiozitatea lucrului înfățișez scrisoarea pașaport dată lui Nicolae Brzeski, care a jucat un rol important în legătură cu țerile noastre prin ... | 248 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.