author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | „Și, fiindcă a întrebat Crăia Ta pentru mîntuirea noastră, să știe Crăia Ta că noi cu ajutorul lui Dumnezeu sîntem în viață și sănătoși, și să dea Dumnezeu ca și Crăia Ta să fie sănătoasă și Dumnezeu să-ți înmulțească zilele și anii Crăii Tale”. Aceasta este traducerea în românește, pentru că actele de stat se alcătuia... | 214 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | În sfîrșit, se ajunge a se scrie și inscripțiile de biserici în românește, prevestind o întreagă literatură de care, în treacăt, se va mai vorbi aici. După aceste explicații venim la călătorul Andrei Taranowski, care vine la noi în 1570[3]. Notele lui de călătorie sînt foarte scurte. El sosește prin nordul Moldovei, pr... | 203 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Alexandru Lăpușneanu era din acest tîrg, prin mama sa, îngropată la mănăstirea Râșca. Din celelalte orașe ale noastre călătorul știe numai Chilia, care acum era turcească și decăzuse foarte mult, ca să treacă apoi în Dobrogea, însemnînd Tulcea și Babadagul, în drumul către Constantinopol. Se mai vorbește de unele lucru... | 211 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Călătorul iese din Moldova prin Camenița, cetatea polonă aproape de Hotin. Iezuitul Giulio Mancinelli a fost pe la noi între anii 1582 și 1586, în epoca în care tronul Moldovei era ocupat de Petru Șchiopul, bunul domn inofensiv, „matca fără ac”, și de Iancu Sasul, a cărui stăpînire de cîțiva ani a fost terminată prin a... | 281 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Aceasta explică de ce franciscanii au venit din Bulgaria, nu din cauza legăturilor speciale între poporul bulgar și religia catolică sau cultura pe care o aducea această religie catolică. Mai ales în secolul al XVII-lea a jucat un mare rol în propagarea catolicismului la noi acea parte a ordinului franciscanilor care s... | 212 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | De la o bucată de vreme, un alt ordin al iezuiților luase asupra-și răspîndirea creștinismului și la păgîni și la shismatici – și noi, ca ortodocși, eram cuprinși între shismaticii pe cari biserica catolică-i desprețuia și-i prigonea, căutind să li mîntuiască sufletele prin chemarea-i la singura biserică salvatoare. Fu... | 212 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Preocupați și de cucerirea morală a Extremului Orient, iezuiții au mers de preferință, nu în Germania, capabilă să se apere, nu în Peninsula Balcanică, unde era un domeniu al franciscanilor, ci, înainte de toate, în regiunile ardelene, polone și rusești. Pe la 1580 ei aveau o situație admirabilă în Ardeal, și au întreb... | 245 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Pentru a fi în legătură cu aceia dintre ruși cari rămăseseră ortodocși, s-au stabilit, pe lîngă alte „case” pe care le aveau în Polonia, cu mănăstiri, școli, teatre școlare, o „casă” și la Lemberg. De la Lublin veni părintele Warszewiecki din societatea lui Isus, care avea misiunea specială de a lucra între ruși și înt... | 229 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Ajuns mitropolit de Chiev, întemeietor de tipografie, alcătuitor de catechism, creator al unei literaturi rusești și, prin originea lui aristocratică, prin legăturile lui cu curtea polonă, [a fost una] din cele mai mari personalități pe care le-a cunoscut poporul rusesc, căci viața culturală a întregii națiuni derivă d... | 213 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Bruți era așa de bogat, încît putea să trimeată 6 000 de galbeni ungurești rudelor. Acesta a fost sprijinul de căpetenie al propagandei catolice la noi. Era vorba să se primească stilul nou încă de la 1590, îndată după decretul prin care Grigore al XV-lea îl impuse, în Moldova; s-a căutat a se redacta un catechism româ... | 213 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Este o imensă arhivă la Roma, a congregației de „Propa ganda Fide” („Pentru răspîndirea credinței”), care se ocupa de toate provinciile cîștigate împotriva păgînilor sau ereticilor. Un inventariu al acestor bogății lipsește, și s-au tipărit numai relațiuni întâmplătoare, sporadice. În scrierile părintelui Possevino des... | 203 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | În fruntea bisericii acesteia calvine a românilor din Ardeal era un Superintendent, dar ai noștri nu prea înțelegeau ce e superintendentul, și-i ziceau și mai departe: vlădică. Și, deoarece superintendentul trebuia să aibă legături strînse cu prințul, era necesar să aibă un „birou” la Alba Iulia: s-a făcut acolo, deci,... | 202 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Mancinelli înseamnă la Constanța că mai existau încă ruine din vremea veche de la Tomis. Se mai găseau „marmuri mari” aici, și un turc bogat le scotea din ruine. Pe urmă Mancinelli înaintează la brațul Chiliei. Pe aici se trecea foarte greu, fiindcă brațul era înnomolit, și numai în anume momente corăbiile, cu multă pr... | 229 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre în a doua jumătate a veacului al XVI-lea | Se atinge și alegerea domnilor. [6] Un raport de iezuiți[7] prezintă o călătorie la Suceava supt Ieremia Movilă. La Cetatea Neamțului e pîrcălab Hrisoverghi cu fiu care a învățat la Veneția (întors de doi ani; și tatăl înțelege italienește). În tîrgul vecin, două biserici, cu un preot catolic și credincioși sași. În Su... | 104 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Cu domnia lui „Despot Vodă” ajungem pentru întîia oară la adevărate izvoare întinse, care cuprind, cu privire la toate domeniile vieții noastre naționale de la jumătatea veacului al XVI-lea, informații bogate și interesante. Dar, înainte de a vorbi de aceste izvoare, care sînt două: Sommer și Graziani, și care trebuie ... | 285 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | În acest timp al Renașterii, care era dominat de anume idei de succes, de glorie, de dominație, de cultură, așa cum se înțelegea atunci, nu se judecau lucrurile din punctul de vedere realist al nostru. În epoca noastră, cînd se gîndește cineva la o situație, mai mult sau mai puțin își face și socoteala dacă e chemat pe... | 215 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Acum, ai noștri îi ziceau Despot; el, cînd s-a încoronat și-a zis Ioan Vodă. În documente se prezintă ca fiul lui Ștefan Vodă. Ar fi vrut foarte bucuros să fie considerat, ca și Petru Rareș, înaintașul său, și ca și tatăl lui Alexandru Lăpușneanu, care era Bogdan, ca o odraslă a marelui domn care stăpînise o jumătate d... | 216 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | A trăit în Moldova cîțiva ani și a încercat să facă ceea ce nu se putea face dintr-însa, indiferent dacă ar fi fost bine sau ba, ca lucrul să fie făcut. A vrut să facă o politică mare, din acelea care cer mijloace bogate, pe care țara nu era dispusă să le puie la îndemîna lui. Om foarte personal, venit într-o țară care... | 222 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Și astăzi se văd la Cotnari rămășițele unei mari biserici – cel puțin după proporțiile obișnuite ale țerii noastre –, cu ziduri care au fost atît de puternice, încît deși de foarte multă vreme părăsită, biserica aceasta se mai ține în picioare: se deosebesc încă ornamentele gotice. Desigur, clădirea – și e întrebarea d... | 212 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Domnul a rezistat, totuși, destul de frumos, ca unul purtat prin atîtea războaie, avînd și un simț superior al demnității sale, dar, la urmă, răzbit, trădat de ai lui, a crezut că poate impune supușilor de pînă atunci ieșind în cea mai solemnă îmbrăcăminte, în cele mai luxoase haine domnești pe care le avea la îndemînă... | 213 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Avem, de o parte, un act contemporan plecat de la dinsul, care este desigur foarte important, căci din el se vede concepția lui politică despre viitorul nostru însuși. El dorea să creeze cum zicem noi: România mare, să unească Muntenia și Ardealul cu Moldova, să aibă toate ținuturile românești împreună. Nu pleca, fireș... | 204 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Și se pregătise într-adevăr o ceremonie foarte impozantă în vederea îndeplinirii acestui vis. Iar proclamația lui din februar 1562 are următorul cuprins: „Voi, voinicilor și războinicilor ce vă coborîți din vitejii romani cari au făcut să tremure, lumea… Scopul mieu nu e altul decît să fie Dunărea hotar al țerii mele M... | 230 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Și Despot adauge: „Cu ajutorul și sprijinul ce-l voi avea de la neînvinsul împărat Ferdinand, stăpînul mieu cel prea milostiv”. El bătea și bani domnești, ca taleri imperiali, cu chipul său încoronat și de partea cealaltă Maica Domnului, „patroana Ungariei”, întocmai ca pe monedele corespunzătoare ale împăratului habsb... | 233 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | În ce privește intențiile lui față de țară, – și acestea sînt interesante –, iată cum se exprimă Despot, în proclamația lui îndată după căpătarea domniei: „Dorința mea nu e alta decît să liberez această țară a mea de tirani și s-o aduc iarăși în stare bună, cum a fost pe vremea prea luminaților miei străbuni. V-am libe... | 259 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Desigur că un astfel de domn trebuia să atragă atenția străinătății mai mult ca un Alexandru Lăpușneanu. Avea o mulțime de cunostinte în Apus. În imperiu, era „poet laureat”. Era știut și în Franța; acum în urmă, s-a găsit în niște adnotații ale cronicei lui de Thou amănunte despre tinerețea lui acolo: el învățase medi... | 245 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Se explică astfel cum Sommer, mai iute la drum decît Peucer și Rheticus, a venit în Moldova și s-a pus în slujba lui, stînd aici pînă la sfîrșitul aventurii, cînd își căuta scăparea printre haracii viilor de la Cotnari. În ceea ce privește pe Graziani, acesta mărturisește că n-a fost în Moldova, ci în vecinătate numai,... | 213 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | În același timp însă se par urîte așezările: casele; sînt făcute din nuiele, acoperite cu humă, avînd deasupra un acoperiș le stuf. Poporul e un popor sălbatec, cu limba de origine evident latină, dar „barbară și conruptă”; și el recunoaște că și neamul nostru e de origine romană, dar trecut la „obiceiurile geților”. Î... | 214 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Oamenii sînt lacomi de bani și ucid ușor. Nu primesc pe oricine în casă. Sînt răbdători, dar i se pare călătorului că n-ar fi frumoși: „negri la față, pletoși, bărboși și foarte aspri la înfățișare”, cei mai mulți. Venind mai precis la armată, același vorbește de armele ostașilor de odinioară: ca ale tatarilor, de felu... | 225 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | [2] Și unul și altul cunosc originea noastră romană și caracterul latin al limbii noastre. Astfel Graziani spune: „au o limbă care nu e prea deosebită de cea latină”, dar s-a stricat „cu vremea și prin amestecul barbarilor”. Literele cele vechi s-au înlăturat, și „sunetul e mai aspru”, așa încît trebuie „atenție și sîr... | 231 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Boierii au pe țerani ca pe robi, domnul pe boieri ca pe robi”. După ce se dau cîteva știri privitoare la fuga lui Rareș, care scapă de acei care-l urmăreau, – cum spune cronica și legenda, aruncînd, în Piatra, galbeni pe urma lui, se adauge: „La căpătarea domniei, pe lîngă avere, ajută mult fața frumoasă, statura și în... | 208 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Însă biserica nu admitea printre slujitorii ei, de la preot pînă la mitropolit și patriarh, decît persoane întregi. Chiar un aspect dezagreabil, comic al cuiva 11 înlătura de preoție. De aici, de la bizantini, obiceiul a trecut, prin țerile slavone, la domnii noștri. Cînd, de nevoie, poporul suferea pe unul care nu era... | 232 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | „Grîu samănă atîta cît li trebuie pentru traiul lor de fiecare an.” Nu se făcea export de grîne, și o mare parte din pămîntul țerii era acoperit încă de codri mari, cari au fost tăiați abia în veacul al XVIII-lea: Vlăsia ca și codrul Herței și al Chigheciului, ai Neamțului. În timpuri foarte depărtate, în veacul al XIV... | 205 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Căci toate regiunile cuprinse între dealuri, toate poienile din codri, așa de multe atunci, poiene pline de flori, cuprindeau prisăci. Moldova era una din țerile clasice ale apiculturii, și proverbele arată ce importanță avea ea în viața de odinioară. Se zicea de cineva că e plin de bogăție și de alte daruri „ca un stu... | 203 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | „Prețul întrece rareori trei galbeni de vită. În cîteva ceasuri se vinde toată mulțimea de boi… De la acest negoț au mare cîștig boierii… și domnul însuși mai mult din aceasta se îmbogățește, căci și el vinde în fiecare an mulți boi de pe moșiile lui.” În Italia chiar se încearcă a trece boi grași. Am văzut că Alexandr... | 213 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Fiecare aducea un număr de jurători, cari declarau a cunoaște pe pîrîș ca om de cuvînt, ca unul pe cuvîntul căruia se poate pune temei; partea cealaltă avea însă voie să aducă de două ori mai mulți „jurători”, cari să spuie că, dimpotrivă, al lor este un om atlt de vestit prin buna lui credință, încît orice aserțiune a... | 241 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Graziani spune, întocmai ca și Reicherstorffer, că, în general, căsătoriile n-aveau nici o trăinicie, „bărbații desfac căsătoria pentru cele mai neînsemnate cauze: n-au decît să trimeată nevestei știrea că nu mai voiesc să trăiască împreună cu dînsa, și să dea visteriei doisprezece dinari”. Am găsit pentru secolul al X... | 230 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Căci Sommer pomenește că la Trotuș unul avuse patru neveste, dar și ea patru bărbați, și toți erau în viață. Episcopul a vrut -să ia măsuri, dar tîrgul întreg s-a ridicat, cerînd să nu-i supere pe creștini. Lusinski a fost silit să aprobe. În alte cazuri însă domnul făcea ca stricătorii de căsătorie să fie aduși înaint... | 209 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Acesta spune că pe vremea lui Petru Rareș erau 3 000 de curteni, că vodă putea să ridice însă pentru război 60 000 de oameni. Dincoace se înseamnă 40 000 de călări oastea Moldovei fiind în cea mai mare parte oaste de călărime, căci pedestrimea e alcătuită din oameni de rînd, fără valoare militară. Caii sînt mici, și nu... | 230 |
Nicolae Iorga | Un intermezzo de renaștere apuseană în Moldova | Pînă la o înțelegere, deci, o armată așa de sprintenă cum era cea moldovenească își îndeplinea toate rosturile, mergînd și pînă dincolo de hotarul Pocuției, la Lemberg, unde se zice că Bogdan a lovit cu sulița poarta cetății, de se cunoștea locul. Cînd polonii veneau în represalii, la noi. Într-adevăr era o surprindere... | 95 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Jumătatea veacului al XVI-lea poate fi numită, pentru Moldova, epoca lui Alexandru Lăpușneanu, căci cele două domnii ale lui, destul de întinse și una și alta, cu intermezzul aventurierului despot, cuprind o mare parte din această vreme; iar pentru Muntenia s-ar putea numi: epoca lui Mircea Ciobanul, pentru că iarăși s... | 228 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Nimic în istoria Moldovei nu pleacă de la dînsul, nimic din rosturile esențiale ale istoriei Moldovei nu se întrupează în el. N-a fost nici măcar un domn viteaz; bătut de Despot în lupta de la Verbia, el s-a întors înapoi numai fiindcă l-au adus turcii. În legăturile lui cu străinătatea introduce numai motive de intere... | 249 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | E foarte curios că domnul muntean care domnește pe la jumătatea veacului al XVI-lea, Mircea Ciobanul, nu corespunde lui Lăpușneanu numai cronologicește, ci are și o corespondență psihologică cu dînsul. Nu erau rude unul cu altul; Mircea Ciobanul era fiul lui Mihnea, care era fiul lui Radu, – nu fiul lui Mihnea cel Rău,... | 211 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Cu toate acestea, cum Lăpușneanu a găsit cea mai mare plăcere în a tăia boieri, tot așa a găsit cea mai mare plăcere în aceeași îndeletnicire Mirena Ciobanul. Cum Alexandru Lăpușneanu părea să fi fost om foarte doritor de bani de pe urma confiscărilor ce i le procurau execuțiile, se pare că același lucru îl urmărea și ... | 213 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Și să mai adăugim un lucru ca să fim mai complecți. Iată acel fiu al lui Petru Rareș, Ilie, care a fost crescut în datinile creștine cele mai curate, în cea mai strictă observare a normelor trecutului, în cea mai adîncă evlavie bisericească, și, îndată după suirea lui pe tron, el a ținut samă, mai mult decît de creșter... | 240 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Pînă acum influenta orientală a fost o influență bizantină, întîi, sîrbească pe urmă; acuma vine influența orientală reprezintată de turci: intrăm în felul acesta-n era turcească, din care singure anume fapte și situații din secolul al XVII-lea ne vor smulge. S-ar putea spune însă, într-o privință, că mai puternică a f... | 201 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Pentru turci Soliman este astfel ceea ce a fost August pentru romani, ceea ce a fost Ludovic al XIV-lea pentru francezi. De aceea supt toate raporturile ne găsim influențați de turci. Așa fiind, călătorul care venea în vremea aceasta, fie în Moldova, fie în Muntenia, trebuia să fie lovit de la început de acest caracter... | 223 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Pe lîngă turcii aceștia, Petru „scrie la leafă”, cum se zicea atunci, o ceată de sîrbi, cari trebuiau să-i fie simpatici și credincioși prin legăturile lui de familie, pe care acuma le cunoaștem. Dar, după Petru Rareș, supt Ilie, n-au fost numai turci din garnizoană, dintre cari unii stăteau în țară și alții figurau nu... | 205 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Nu mai întră, jdeci, străinul ca într-o țară de sine stătătoare, cu străjeri la margine și cu cetăți, cu tunuri, avînd rosturi de apărare, de garantare a independenței sale, ci într-o provincie privilegiată a sultanului. Nici vorbă ca în această situație militară autoritatea lui Lăpușneanu să se întindă în Ardeal, cum ... | 247 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Aș nota însă pentru epoca aceasta un lucru foarte însemnat pe care-l întîlnim numai în Moldova, și în Muntenia nu: un vădit antagonism între boieri și țerani. Aceasta se vede foarte bine în timpul domniei lui Ștefan Tomșa, acel care a înlocuit pe Despot, dar n-a putut să se menție împotriva lui Alexandru Lăpușneanu, în... | 207 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | și cu atît mai puțin celui slab, cînd ia din nevoile țerii. Începuse tristul povîrniș al domnilor noștri, care făcea ca, în secolul al XVIII-lea, în vremea fanariotă, cutare biet om amenințat în viitorul lui la fiecare moment să se poarte pe străzile Bucureștilor și lașului cu un alai mai strălucit decît acel cu care s... | 220 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | La București călătorul ar fi găsit mai multă viață turcească în legătură cu turcii: fiindcă acum grecii nu mai vin pe sama lor. Ar fi găsit el, deci, mai multă lume orientală decît la Iași. În clientela răsăriteană a domnului se întîlneau uneori și armeni, cari joacă un rol foarte important, dar nu cei din Moldova, arm... | 215 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Această introducere a unui nou capitalism, care nu poate veni decît din Răsărit, este una din explicațiile influenței constantinopolitane care se exercită asupra amînduror curților noastre. Mai la vale, întră cineva într-o lume de turci, care de la malul Dunării se întindea pînă adînc în interior, la noi. Lumea aceasta... | 203 |
Nicolae Iorga | Țerile noastre supt influența turcească | Domnii mai vechi, din secolul al XV-lea, aduceau chiar cu zecile de mii populația din Peninsula Balcanică și o așezau în același sens. Totodată, pe acel timp, în regiunea aceasta s-ar mai fi putut vedea activitatea, mai vioaie decît odinioară, provocată de nevoile de război ale împărăției turcești. Domnia lui Soliman î... | 189 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | În întîia jumătate a veacului al XVI-lea Țara Românească oferă oarecare deosebiri față de Moldova, care stă foarte mult supt influența Poloniei. Este o influență occidentală care se întinde, și, prin tot ce caracterizează drumurile de negoț, transformă Moldova într-un sens tot mai mult în legătură cu acea civilizație a... | 211 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Cît pătrunde în Moldova din influența aceasta apuseană se poate strecura în Muntenia și pe calea Moldovei, prin fata lui Petru Rareș, Chiajna, cunoscută mai mult prin nuvela lui Odobescu decît prin realitatea lucrurilor, – care a fost măritată cu cel puțin doi domni munteni din această vreme, căci, murind unul, Chiajna... | 225 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Relevăm că drumul Ardealului era bătut încă de o sumedenie de negustori, și nu se poate zice că în acest timp, cu toate schimbările răpezi ale domnilor munteni, este în decădere negoțul de peste munți. Dealminteri, dacă pune cineva întîia parte a secolului al XVI-lea în comparație cu tot secolul al XV-lea după moartea ... | 207 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Isprăvind cu Radu, Ștefan numește domn pe Basarab cel Bătrîn, Laiotă. Acesta, ridicîndu-se împotriva binefăcătorului său, Ștefan îl gonește, așezînd pe Basarab cel Tînăr, Țepeluș, care, amenințat de turci, nu găsește sprijin destul în Ștefan și se dă de partea păgînilor. După peirea lui vine la tron Vlad Călugărul, car... | 243 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Chiar urmașii nerăzboinici, un Radu Paisie, un Mircea Ciobanul, domni puși de Poartă, dar cari aveau stăpînirea asigurată supt scutul turcesc, se ridică în miijlocul necontenitelor turburări și frămîntări cu un relief mai puternic decît Vlad Călugărul sau Radu cel Frumos. Prin urmare vremea aceasta permite relații come... | 221 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | De la un timp însă Argeșul acesta cîștigă din nou însemnătate și Neagoe e acela care a clădit cunoscuta biserică, refăcută de Lecomte du Noüy, – observînd mai mult sau mai puțin modelul care fusese pe vremuri, – biserică lipsită azi de încunjurimea de ziduri și de toate clădirile unde stăteau egumenii și pe urmă episco... | 255 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | […] În ce privește influența asupra principatului muntean, Ardealul, desfăcut din vechea Ungarie, cu o dinastie proprie și ocrotit de sultan, avînd deci toată valoarea pe care i-o dă această ocrotire, influențează mai mult asupra principatului muntean decît cum putuse să o facă regatul unguresc cînd Ungaria era întreag... | 201 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Pe cînd în Moldova influența Brancoviceștilor se exercită numai prin căsătoria lui Petru Rareș cu Elena, cu influența literaturii slavone din Peninsula Balcanică asupra noii literaturi de cronici a Moldovei, aici, în Muntenia, influența aceasta este întreită; cînd Mihnea cel Rău a fost omorît la Sibiiu, acel care-l omo... | 208 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Dar, cînd Radu cel Mare a vrut să întemeieze în Țara Românească și o organizație bisericească și o viață culturală, el a recurs, nu la apusenii de cultură latină, catolică, din Ardeal, ci la elemente de strictă ortodoxie și mare tradiție istorică din Balcani. Tipografia, pe care Moldova n-a avut-o pe vremea lui Petru R... | 237 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Viața lui a fost scrisă de Gavriil Protul, egumenul de căpetenie între ceilalți egumeni de la Muntele Sfînt, dar exista și o formă slavonă; traducerea românească mai tîrzie e făcută după aceasta. Nifon însuși, în ce privește originea lui, era din acea lume balcanică mai mult slavo-albaneză decît grecească. Dar, cînd a ... | 205 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Caracterul acesta al lui se cuvine să fie relevat. Petru Rareș merită a fi așezat în rîndul suveranilor din epoca Renașterii. Cînd și-a făcut un plan, îl urmărește per fas et nefas, pe căile bune și rele, pe cele cinstite și pe cele criminale. A fost un moment cînd doi oameni ai Renașterii au stat aici, la noi, față în... | 209 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Neagoe este, din contra, tipul cezarului bizantin: o pictură care a ajuns populară îl înfățișează împreună cu Milița și copiii lor, cu coroane enorme, cu părul făcut zulufi și atîrnînd în jos, cum e înfățișat și Radu cel Mare, cu haine grele, într-un aspect ieratic, de pare că sînt clerici, și nu domni. Iubirea extraor... | 217 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Lui Neagoe i se atribuie, cu dreptate, „învățăturile” către fiul său Teodosie, foarte important monument de compilație bizantină, de un caracter moral deosebit, cu învățăminte din viața lui „Varlaam și Ioasaf”, venită tocmai din India și trecută prin canalul bizantin și sîrbesc, apoi din Sfînta Scriptură etc. S-a spus ... | 213 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | Cu totul altceva decît inscripțiile moldovenești, amestec interesant și original de elemente gotice și orientale. Nu putem judeca partea dinăuntru a mănăstirii Dealului, care a fost foarte adeseori prădată și, la începutul secolului al XIX-lea, total schimbată; ea n-are picturi, iar odăjdiile au dispărut în cea mai mar... | 222 |
Nicolae Iorga | Țara Românească supt Neagoe Basarab | O însemnare în socotelile Ardealului spune că din părțile acestea ardelene a plecat un Vitus (Stoss, fiul), care era sculptor și „efigiator”. S-a discutat în ce privește sensul acestui cuvînt, ce fel de „efigii” făcea, în relief, ca sculptor, sau în pictură – și se pomenește un pictor răsăritean care a lucrat aici, Dob... | 168 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Călătorul care ar fi venit în veacul al XV-lea în țerile noastre, în epoca lui Ștefan cel Mare și chiar înainte de această epocă, în domnia lui Alexandru cel Bun, ar fi găsit începutul unei orînduieli de curte. N-aș zice și: orînduire a funcțiunilor, căci pe vremea aceia, dacă o curte exista și avea proporții impunătoa... | 217 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Boierii aceștia din secolul al XIV-lea, din vremea lui Petru al Mușatei și a lui Roman al Mușatei, a urmașilor lor pînă la Alexandru – fiindcă de la Bogdan și Lațcu n-avem documente cu boieri, ci numai din a doua jumătate a veacului al XIV-lea –, purtau foarte probabil numele supt care clasa noastră aristocratică e cun... | 217 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | În ce privește demnitatea, aceasta se întîlnește și la romani, la bizantini, de unde, confundîndu-se cu vechea instituție uralo-altaică a bulgarilor, s-a alcătuit clasa boierilor la aceștia. Nu trebuie uitat că Moldova n-a fost ea la început supt influența celor de dincolo de Dunăre. Ea a fost întemeiată de curentul de... | 221 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Așa încît ea s-a introdus prin două căi: în Muntenia, de-a dreptul de dincolo de Dunăre, iar în Moldova, întrucît nu s-a întins o influență munteană, care încă e posibil să fi pătruns chiar de la întemeierea principatului, din lumea ruso-litvană. Dealminteri și în ce privește cancelaria este o deosebire între Muntenia ... | 206 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Pentru a da un exemplu: domnii noștri pun, pînă în epoca fanarioților, în documente, înaintea numelui lor „Io”, cu un semn deasupra lui o, care înseamnă prescurtare. „Io” e „Ioan”, numele împăratului, țarului balcanic Ioniță, pe care urmașii l-au adaus la numele lor propriu, precum împărații din Roma își ziceau cu toți... | 201 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Tot așa la sîrbi, numele lui Ștefan Dușan și al lui Ștefan Nemania, întemeietorul dinastiei. Numele de Iuga, căruia-i corespunde cel rusesc de Iurg, Gheorghe, pare să nu fi venit din lumea rusească direct, de unde era și Iurg Coriatovici despre care se credea că s-a intercalat între domnii de dinastie națională moldove... | 233 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Cutare zice că e pe Șomuz, în nordul Moldovei; cutare altul se arată ca „boier” de Dorohoi. Acum, în ceea ce privește titlurile, deosebit de origine, deosebit de naționalitate, de demnitate și atribuțiuni, desigur că în cele dintîi timpuri s-a încercat, fără plan, prin însăși desfășurarea lucrurilor, a se atribui boier... | 225 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Numele nu erau, atunci, întîmplătoare; deci nu sînt excluse cine știe ce legături de familie între dinastia începătoare a Moldovei și dinastia, mai veche, a Țerii Românești: o Anastasie a fost soția lui Roman, și fiul lor a fost Alexandru: această Anastasie se poate să fi avut legături cu mai vechea dinastie românească... | 209 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Supt influența munteană, care aduce cu dînsa normele acestea balcanice, boierimea moldovenească se organizează, părăsind îndreptarea apuseană, renunțînd la tot ce putea să vie, ca titlu sau atribuțiuni, din această lume latină-germană, și acceptă normele celelalte, bizantine și slave. Atunci apar la curtea lui Alexandr... | 228 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Starostele acesta s-a păstrat pînă tîrziu în secolul al XVIII-lea, cînd nu mai putea fi vorba de o legătură strînsă cu polonii sau de o influență puternică plecînd de acolo; ispravnicii de Cernăuți se chemau starosti. În ce privește comanda cetăților, aceasta era, cum am văzut, în mîna pîrcălabilor. Se pare că pîrcălab... | 274 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | În Tighina nu se înseamnă, pentru că cetatea a fost întemeiată numai de turci, și acel care avea administrația întregii așezări mai vechi era vameșul. Supt Ștefan cel Mare pîrcălăbia a trebuit să se dezvolte mai mult. Pîrcălabii din Crăciuna, în margenea hotarului Țerii Românești, sînt din epoca lui. Fără îndoială curt... | 208 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Ea venise din Chiev, și acolo, cu toate că, de fapt, erau împrejurări foarte restrînse, cu simpli cneji, total la dispoziția regelui Poloniei, rămăsese vechea ordine rusească, și pînă în a doua jumătate a veacului al XV-lea prinții aceștia de Chiev își ziceau „țari”, cel puțin în cronicile relative la dînșii: cronica n... | 257 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | De aici a urmat întrarea lui Bogdan în Polonia și jăfuirea țerii pînă la Liov, iar apoi năvălirea polonilor pînă la Botoșani. Principesa s-a măritat cu altcineva, iar Bogdan a încheiat o căsătorie în țară cu o fată de boier, al cării mormînt se vede la Dobrovăț. În ce privește pe Ștefăniță, fiul lui Bogdan, el a luat o... | 204 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Această femeie este Elena, fiica despotului Ion, și ea nu uită, cînd întemeiază o biserică, precum e a Uspeniei în Botoșani, să însemneze în inscripția slavonă a cui fată este. Ținea foarte mult la descendență și-și atribuia în puterea ei un caracter aristocratic superior aceluia pe care putea să-l aibă Petru Rareș îns... | 217 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Isprăvile așa de mari ale acestui strălucit domn, biruințile lui, așa de strălucite, caracterul împărătesc al domniei lui, legăturile pe care le avea în toate părțile și care-l făceau să fie considerat ca apărător al creștinătății amenințate de Islam, toate acestea ar fi fost vrednice fără îndoială de cintece sau de po... | 222 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Cînd însă era vorba să se scrie în proză isprăvile lui Ștefan, călugării din Putna puneau în zece rînduri istorisirea celor mai importante bătălii. Și e păcat. Luptele acelea le cunoaștem astfel, nu prin însemnările cronicarilor noștri, ci prin mărturii străine: prin scrisori contimporane, prin cronicile popoarelor vec... | 223 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Putem zice că miniaturistica moldovenească era pe deplin stabilită la 1450. Erau și portrete în aceste miniaturi, cum sînt ale lui Ștefan, ca acela, foarte cunoscut, de la Humor, care-l reprezintă în genunchi înaintea Maicii Domnului. Legătura manuscriptelor acestora, din argint bătut cu ciocanul, este iarăși foarte fr... | 205 |
Nicolae Iorga | Dregătoriile românești în veacurile al XIV-lea pînă în al XVI-lea | Macarie, episcop de Roman, scrie viața lui Petru Vodă, cu elemente de stil împrumutate din vestita cronică balcanică, slavă a cronicarului Manase, care a servit de model veacuri întregi pentru astfel de lucrări. Astfel călătorul care ar fi venit la curtea lui Petru Rareș ar fi întîlnit, în același timp cu o țară consol... | 164 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Venim la ceea ce s-ar fi putut vedea de un călător în Moldova lui Petru Rareș, și începem drumul lui din acel punct foarte important pe vremea aceasta care e Hotinul. Cetatea, care odinioară avusese o însemnătate mult mai restrînsă, ajunsese, grație comerțului necontenit cu polonii, să capete un rol deosebit în viața c... | 201 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | La uși și la ferești sînt cadre gotice foarte îngrijit sculptate. Erau acolo în chip permanent un număr de ostași de țară și foarte probabil și tunuri. Căci Petru Rares e cel dintîi domn al Moldovei care a avut la îndemînă mai multă artilerie, pe care însă n-a putut-o întrebuința cum se cuvine: tunurile ce i-au căzut î... | 201 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Pe vremea lui Petru Rareș, începuse abia acest drum al bogaților în monedă din părțile răsăritene. Dar pe la 1550–60, supt Alexandru Lăpușneanu, va ajunge foarte bogat, tocmai prin faptul că ținea vămile Moldovei, cineva al cărui chip se poate vedea și astăzi, în calitate de ctitor, pe zidul bisericii moldovenești din ... | 225 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Acum, pe lîngă cetate, cu cei doi pircălabi, pe lîngă „biroul vamal” cu vameșul sau „mitnicul”, cum i se zicea în slavonește, era orașul însuși care se intemeiase supt cetate. Terminul oficial pe vremea aceea era „podgrad” (pod: slav. supt, grad: cetate). Aceasta era una din formele de alcătuire a orașelor. Pentru nece... | 224 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Pentru că breasla avea veniturile ei. Era și o biserică de care se îngrijea breasla, dînd lumînările, plata preoților, iar de hramul bisericii, al sfintului patron al breslei, era o serbare specială. Pecetea breslei purta și chipul sfintului patron al ei, fiindcă, atunci cînd se întemeia, ea avea și un caracter sacru, ... | 219 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Pe de altă parte, domnul, care avea atribuțiuni foarte întinse, a căutat, instinctiv, să restrîngă și dreptul orașelor de la început. De exemplu, în ce privește judecata, orașele aveau înainte dreptul german de Magdeburg, pe la 1400; dar, în locul acestui drept care era deosebit de dreptul țeranilor, – aceștia ținîndu-... | 244 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Cei mai mulți s upravegheau tîrgurile care se țineau acolo. În ce privește fixarea locului unde se țineau tîrgurile, mai tîrziu se cerea totdeauna și un privilegiu de la domnie. Tîrgul era împărțit, cum e și astăzi în multe părți, după vînzarea ce se făcea în fiecare piață: Tîrgul Cailor, Tîrgul Vitelor, Tîrgul Grînelo... | 206 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Monedă curentă, nu numai politică; nu ca un mijloc de afirmație a independenței, ci ca unul de circulație economică și de folos pentru visterie. Cunoaștem destule monezi vechi, și în săpăturile care se fac ici și colo se mai găsesc comori. Moneda aceasta e întru toate după sistemul german introdus în Polonia, cea munte... | 206 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | În ce privește banii străini, în vremea aceasta ei erau autentici – într-o epocă mai tîrzie monetăria Moldovei obișnuia să-și falșifice banii străini, în legătură cu plata unor ostași aparținînd țerii ai cării bani se falsificau. Ei veneau din mai multe părți. Cei turcești nu lipseau. În veacul al XV-lea era mult mai c... | 203 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Așa s-a întîmplat cînd, în a doua domnie, era gata să se ridice împotriva sultanului, să-l prindă și să-l dea în mîinile cruciaților, și electorul de Brandenburg, Ioachim, care trebuia să fie șeful expediției pentru recîștigarea Ungariei, întră în legături cu Petru, care i-a făcut un împrumut, dîndu-i pentru o parte bo... | 229 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | În general importul era mult mai mic decît exportul. Stofele cele scumpe, de care aveau nevoie domnii noștri, boierii care-i încunjurau, clerul superior, se aduceau, și pentru poloni, din răsărit. Și anume din atelierele mari păstrate de pe vremea bizantinilor sau, după ce împărăția turcească, prin dominația ei necruță... | 210 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Era un dezavantagiu pentru negoț, dar un avantagiu pentru înmulțirea și dezvoltarea orașelor în țara noastră. Dacă negoțul s-ar fi putut face pe un drum mai bun. popasurile ar fi fost mai rare, pe cînd așa după cîteva ceasuri de trudă, trebuia ca omul să se oprească într-un oraș spre a se odihni. Drumul Hotinului merge... | 243 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Același lucru se întîlnește pentru cîte o altă regalitate europeană, în timpuri mai depărtate: de exemplu pentru Anglia secolului al XlII-lea, pentru Ungaria lui Andrei al II-lea, contemporană. Astfel, domnii noștri avînd case domnești pretutindeni, fiind datori să se prezinte cînd într-un loc, cînd într-altul pentru a... | 208 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Foarte cercetat pe vremea lui Ștefan, orașul rămîne așa în zilele lui Bogdan, care a stat mai mult prin părțile de sud-est decît în cele de nord, avînd să-și ducă lupta, pomenită, împotriva tatarilor. În Iași biserica lui Ștefan e Sf. Nicolae de lîngă Curtea domnească, în șesul Bahluiului, care nu era, firește, canaliz... | 226 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.