author stringclasses 19
values | title stringlengths 4 133 | paragraph stringlengths 2 3k | word_count int64 1 502 |
|---|---|---|---|
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Astfel e biserica Sf. Dumitru, care în liniile ei generale se păstrează pînă astăzi, înfățișînd, într-o formă deosebit de frumoasă, stema Moldovei deplin înflorită. Tot așa bisericuța pe care a întemeiat-o doamna lui Petru Rareș. Aceasta, Elena, căpătase, prin donația soțului, veniturile Botoșanilor, cari pînă la anume... | 211 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Tot în Hîrlău e și o veche biserică a lui Ștefan cel Mare, refăcută, și am văzut înuntru picturi interesante din veacul al XV-lea. Pe dinafară biserica e reparată; pe dinăuntru a fost lăsată neatinsă. Petru Rareș, dealminteri, și-a întins atenția asupra regiunii nordice a Moldovei în ce privește clădirile, din care cau... | 201 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | În timpurile din urmă Petru Rares a izbutit să facă din biserica de la Pobrata una din cele mai frumoase ale Moldovei. Ea are un caracter deosebit de acela al epocei lui Ștefan: e mai spațioasă, mai înaltă; cuprinde, pe lîngă pridvor, pe lîngă pronaos sau tinda femeilor o încăpere deosebită, făcută anume pentru îngropa... | 215 |
Nicolae Iorga | Supt Petru Rareș, în Moldova | Sînt, între altele, pe lîngă pictură, foarte frumoasă, elemente decorative care nu se întîlnesc în alte biserici: un fel de cadru de lemn aurit se vede, astfel, deasupra porților cînd se trece dintr-o parte a bisericii la alta. Voronețul a fost făcut chiar de Ștefan cel Mare, dar pictura exterioară e datorită epocei lu... | 159 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Pentru secolul al XVI-lea trebuie să se înceapă cu Moldova, căci cea mai mare putere politică, cea mai strînsă organizare religioasă, cea mai bogată înflorire artistică și literară se găsesc aice. Dar, înainte de a arăta ce putea să se vadă în Moldova lui Petru Rareș – și se va arăta, de ce se alege acest moment, și nu... | 202 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | În 1538, pentru ca, pe urmă, după cîteva luni de petrecere în Ardeal și la Constantinopol, să se întoarcă și să mai domnească cinci ani, această domnie care se întinde, prin urmare, peste trei decenii, este desigur destul de importantă și, relativ, destul de liniștită pentru ca să atragă chiar negustori și călători din... | 218 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Nu trebuie să se uite însă un lucru: acești călugări cu cari a vorbit el erau foarte probabil influențați, ca unii ce se găseau lîngă Tîrgoviște, unde era o mănăstire de franciscani, cercetată și ea de călători, de doctrinele apusene ale Renașterii, în legătură cu începuturile neamurilor. Căci noi n-avem în acest sens ... | 227 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Dar aceasta niciodată nu și-a mai căpătat importanța comercială de odinioară. A fost un centru foarte important de stăpînire politică, un lagăr pentru ostași, cari la fiecare sfintul Gheorghe porneau la cuceriri spre a se întoarce la sfîntul Dumitru, dar punctul de mare strălucire comercială care fusese odinioară dispă... | 201 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | La 1475, cîteva luni după lovitura, neizbutită, pe care beglerbegul Rumeliei, comandantul tuturor forțelor europene ale turcilor, o încercase și care-i dete dezastrul din ianuar în smîrcurile păduroase de la Podul Înalt, lîngă Vaslui, în vara aceluiași an, Caffa, acest centru al posesiunilor genoveze, și, în general, a... | 214 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Cu toate sforțările lui Ștefan, mai mult de un an de zile, ceea ce l-a silit să facă actul de închinare față de poloni, care zăbovise pînă atunci, cu toată intervenția lor, întîi fără importanță și al doilea trădătoare, – polonii tinzînd să înlăture pe domnul moldovean, care s-a răzbunat pe urmă în Dumbrava Roșie din C... | 203 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Ciprul, și în jurul acestor insule își exercitau ambii comerțul, cercetînd și Constantinopolul, dar netrecînd dincolo de oraș, în apele Mării Negre. S-a vorbit mai mult de aceasta pentru că e bine să ni dăm sama de condițiile generale de istorie universală în care s-a dezvoltat viața politică, economică și culturală a ... | 257 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | După moartea lui Matiaș, succesorul lui fu un Iagelon din Polonia, Vladislav, suflet pasiv și fără resort – ungurii îl numesc „Dobje”, pentru că la fiecare prilej spunea „bine”, „dobrze”. Năvălirea turcească în părțile acestea devine de acum posibilă și din cauza slăbiciunii vădite a regelui, care se transmite și fiulu... | 263 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Cînd sultanul Soliman va interveni din nou, cu o puternică armată, el va fi în stare să așeze, după moartea prematură a lui Ioan Zâpolya, pe fiul lui, Ioan Sigismund, căruia turcii, cari se tot gîndeau la sfîntul Ștefan, îi ziceau „Regele Ștefan”, pentru ca, după trecere de cîțiva ani, Soliman să se hotărască a întemei... | 228 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Rareș și-a întins posesiunile la Reteg și Rodna; vlădicii cari se sfințeau la Suceava stăteau la Vadul Someșului; Bistrița trebuia să plătească censul sfîntului Martin românului din Moldova, și vodă a întrat în cetatea care nu i-a fost cedată deplin și, dacă n-a putut să instaleze aici pîrcălabii săi moldoveni, el s-a ... | 203 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Așa încît, încă o dată, negoțul săsesc e îngustat din cauza situației nelămurite și veșnic schimbătoare în Ardeal, pe cînd el se întărește din părțile polone, și călătorii, prin urmare, vin mai mult din acestea. În privința aceasta cîteva lămuriri asupra regatului polon ca să se înțeleagă de ce importanța lui față de M... | 243 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Și în campania din 1476 turcii s-au înfățișat ca oameni cari au drepturi încălcate de un rebel față de dînșii, dator să plătească datoriile acumulate. Insă Ștefan n-a devenit tributar al împărăției decît spre sfîrșitul vieții sale, cînd a văzut, nu numai că polonii nu-l pot ajuta să recapete Chilia și Cetatea Albă, dar... | 253 |
Nicolae Iorga | Moldova din prima jumătate a secolului al XVI-lea: considerații generale | Niciodată polonii, pînă în epoca lor de decădere, în veacul al XVIII-lea, n-au părăsit cu totul aceste pretenții. Cu toate acestea, cînd Moldova a ajuns în atîrnare statornică față de împărăția turcească, firește că aceste pretenții au rămas în domeniul teoretic, rămînînd să fie reluate numai cînd domnii noștri se ridi... | 132 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Matei de Murano arată cum a venit de la Veneția, pe calea Ragusei, cum a sosit în Moldova, după invitația lui Ștefan, care, putem adăugi, declarase venețienilor că n-a vrut să-și aducă un medic din altă parte a lumii decît de acolo unde are siguranța că e iubit. Încunjurat de dușmani din toate părțile, adaugă el, a avu... | 231 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Oastea poate fi alcătuită din 40 000 de călăreți și 20 000 de pedeștri. Cu privire la țară, o găsește „roditoare și foarte plăcută și bine așezată, bogată în animale și în toate roadele. Grîul se samănă în april și mai și se adună în august și septembre. Vinurile sînt ca în Friul, pășunile perfecte, și ar putea să hrăn... | 230 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | În Silistra, cetățenii Ragusei aveau case de bancă încă din secolul al XVI-lea. Acesta e motivul informației exacte pe care o dă, în Analele Ragusei ale sale, Luccari, care vorbește în treacăt despre țerile noastre în cele dintîi timpuri, cu știri pe care critica istorică le-a întrebuințat de mult ca să extragă ceva de... | 226 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Se putea merge, natural, și prin Marea Neagră: în acest caz debarca cineva la Cetatea Albă, și am văzut din Wavrin importanța la 1445 a orașului. După meșterii lui Ghedigold Lituanul, care pe vremea lui Alexandru cel Bun fortificase cetatea, adausuri s-au datorit și trudei meșterilor și zidarilor moldoveni cari chiar î... | 204 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Alt drum trecea prin Buda, unde era curtea lui Matiaș Corvinul, foarte luxoasă curte. Regele, român după tată și ungur ori tot român după mamă, Elisabeta Szilágy, în felul său de a fi nu era nici român, nici ungur, fiind cu totul străbătut de ideile Renașterii. Iubitor de fast și de laudă, splendid exemplar regal, așa ... | 248 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | De la Buda deci, călătorul putea să treacă prin Ardeal, care era în vremea de cea mai mare înflorire a orașelor săsești. Așa de mîndri erau în această vreme sașii de puterea lor, încît la un moment dat s-au gîndit chiar să desfacă Transilvania de Ungaria și să-și proclame un rege în părțile acestea. Expediția pe care a... | 203 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Dacă cineva apuca pe drumul acesta ardelean spre a merge în Moldova, trebuia să treacă prin păsurile prin care a trecut și Matiaș Corvinul în contra lui Ștefan. Calea de obicei mergea prin Brașov și de acolo prin Oituz mai mult decît prin Ghimeș. Dacă drumețul era adus să ieie alt drum, el se ducea la Bistrița, de unde... | 204 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | În cazul acesta, vama în ultimul timp al stăpînirii lui Ștefan cel Mare se plătea, nu la granița Bucovinei, fiindcă el izbutise a cuceri Pocuția, ci la Colomeia, vechea stație de vamă a teritoriului pocuțian. Avem ici și colo mențiuni în documente despre vameșii lui Ștefan cel Mare așezați în acest punct extrem al cuce... | 210 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Alături de aceștia se întrebuința partea din populație care se bucura de anume privilegii în schimbul slujbei pe care i-o făcea domnului. Știm aceasta foarte bine pentru curteni ca și pentru așanumiții plăieși, cari aveau grija plaiurilor, apărînd țara de lotri, cari erau foarte mulți pe vremea aceia; tot aceștia tăiau... | 226 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Nu e de mirare deci dacă și în terminologia slavonă au mai rămas o mulțime de termeni tătărești (de exemplu lucrul oprit de la export se chema „tarhan”). Am avut deci vama tătărească cam așa cum s-a păstrat în Crimeea pînă la sfîrșitul veacului al XVIII-lea. Ea avea un caracter absolut neeuropean, corespunzător institu... | 202 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Așa, de pildă, se vede că Ștefan comandase o spadă făcută după moda „velachesca” adecă românească. Pe atunci era sistemul represaliilor: dacă nu se plătea un lucru sau se făcea o pagubă din partea supușilor unei țeri, se închideau pur și simplu alți supuși ai aceleiași țeri sau se prădau, pentru paguba pricinuită de co... | 209 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | În forma actuală, cum a fost degajată de săpăturile austriece, cu multă îngrijire, ea nu ni apare cum fusese în vremea lui Ștefan, fiind adausă în secolul al XVI-lea, pe vremea lui Ieremia Movilă, și chiar, mult mai tîrziu, în veacul al XVII-lea, cînd Ioan Sobieski pătrunse în Moldova cu armatele sale și polonii stătur... | 209 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Intrarea nu se făcea prin zidul acesta din față, ci prin cel din dreapta. Ușa era joasă și mică în stil gotic și simplu, cum se vede la toate bisericile din Ardeal, de unde s-a și luat modelul: astfel la biserica lui Ioan Corvinul din Sîntimre, sau la cea din Feleac, de lîngă Cluj, unde, cum s-a spus, a fost și reședin... | 241 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | De acolo, din pridvorul care cuprinde morminte și unde nu se face nici un fel de slujbă decît cea de pomenire a răposaților, se deschide o altă ușă. Iată-ne, prin ea în biserica propriu-zisă. Ea era făcută după modelul celor din Athos, destinate numai pentru călugări. În proporții mici, avea o formă de cruce, cu pridvo... | 209 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | În fața altarului era catapeteasma. În unele cazuri, rare, e de piatră sau de cărămidă, dar cred că și catapetesmele lui Ștefan cel Mare, care nu ni s-au păstrat, căci cele mai vechi datează doar din veacul al XVI-lea, erau făcute din lemn. Admirabile catapetesme, cu fel de fel de flori, de animale bizare, grifoni, cer... | 232 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Pe dinafară, pentru podoabă, se mai introduceau discuri de smalț înfipte în zid prin rădăcina lor. Discurile acestea erau de colori deosebite: cărămizii, brune, galbene, verzi, albastre. Se așezau în locurile unde se întîlneau firidele, unde se ciocniau arcurile. Alte rînduri se urmau apoi supt streșină, și tot așa și ... | 213 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | El avea sindilă tare, cum nu se mai face în timpul nostru; țigla s-a introdus mai tîrziu, supt influența ardeleană. Strașina era foarte mare. Totalul se combina foarte frumos cu clădirea însăși: era un joc întreg de planuri deosebite ce se întretăiau: nu se înfățișa o singură linie, ci coperișul se mlădia după liniile ... | 220 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | În pivnițe enorme erau instalate cîrciumile; clientul so cobora cîteva trepte supt pămînt ca să guste vinurile aclimatate în Moldova, cu vieri nemți de la Tokaj, de Ștefan cel Mare, la Cotnari, – căci alt loc de vii nu se afla în Moldova. Prăvăliile exterioare aveau un pridvor sprijinit pe coloane, cel puțin într-o vre... | 202 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Cînd călătorul pleca în partea de la dreapta Prutului, după Hotin se găsea vamă și la Tighinea, cu o înfățișare pe care n-o poate desluși cineva din lamentabilele ruine și din trivialele prefaceri care se întîlnesc în timpul nostru aici. În cale ar fi putut să se oprească la Orhei, al cărui nume înseamnă: „loc de cetat... | 266 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Lîngă curtea domnească era acum biserica sfîntului Nicolae celui domnesc, pe care Lecomte de Noüy a transformat-o cu desăvîrșire, dînd o veselă zidire mică de lux, în locul celei, mult mai severe, din vremea lui Ștefan, cînd, cum am spus, nu se zugrăveau bisericile dinafară. Dăunăzi, pe cînd în frontispiciul bisericii ... | 215 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | În grădinile proprietarului mai sînt rămășiți din ruinele curții domnești. Biserica domnească ea însăși, foarte mult prefăcută, s-a păstrat și ea, cu vechile ziduri acoperite de o tencuială oarbă. Acum cîteva decenii Teodor Burada, un explorator foarte harnic și adesea norocos, găsi inscripția însăși a lui Ștefan. În d... | 207 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | De la Baia se coborau carăle la Roman, unde era cetatea domnească, întemeiată de Roman Vodă. În biserica episcopală se odihnește doamna Anastasia a lui Roman Vodă, mama lui Alexandru cel Bun; poate și de aceea Romanul a fost un oraș îndeosebi de îngrijit de către Ștefan. Și în ținutul acesta se întîlnește și un alt lăc... | 206 |
Nicolae Iorga | Moldova lui Ștefan cel Mare | Acestea sînt lucrurile pe care le-ar fi putut vedea cine ar fi venit în Moldova pe vremea lui Ștefan cel Mare. | 21 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Dacă același călător din a doua jumătate a veacului al XIV-lea ar fi străbă. tut în Moldova, poate pentru scopurile sale, dar, în același timp, ar fi avut prilejul să constate și împrejurările de viață religioasă și artistică, ar fi întîlnit aici o organizație ierarhică și canonică, dobîndită cu mai multe lupte decît î... | 207 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Atunci un neam al iui Dragoș, Balc sau Baliță, și un Dragu se adresează la Constantinopol și cer patriarhului ca o mănăstire întemeiată de dînșii acolo – și care, din nenorocire, a rămas dincolo de granița fixată Maramurășului, – ca mănăstirea Peri (cf. Periș, Peret), să capete un decret – și decretul dat de patriarhul... | 220 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Și exarhatul plaiurilor de la Argeș și exarhatul asupra Maramurășului și a comitatelor de la vest și unor părți ale Ardealului făceau parte din acest plan patriarhal, din care făcu parte apoi și intervenția în Rusia, la Chiev și pînă în Rusia moscovită, care forma alt element politic și religios. Tot așa a vrut să facă... | 202 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Unii au crezut chiar că Iosif Vlădica era membru al celei dintîi dinastii moldovenești. Bogdan și fiul său Lațcu dispăruseră și venise acum, după dinastia Bogdăneștilor, Petru și pe urmă Roman, fiii moștenitoarei, Mușata (Margareta). Atunci s-a pus chestia aceasta, foarte importantă pentru viitorul țerii, pentru orient... | 247 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Cînd moldovenii au biruit însă, mitropolitul acela Iosif, dintre ai lor, care a stăpînit mai multă vreme, fiind fost „episcop sîrbesc”, adecă după datina lui Nicodim, se ocupă foarte mult de mănăstiri și el funcționă la Neamț;.-se unește mănăstirea Neamțului cu cea de a doua mare mănăstire moldovenească, Bistrița, supt... | 203 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Aici n-au fost conflicte îndelungate între o formă și cealaltă a vieții religioase, și conflictul nu s-a terminat, ca în Țara Românească, prin biruința unui element străin asupra celuilalt element străin, ci, de la început, un element național, trecînd prin mănăstirile sîrbești și învingînd stăruințile de mitropolie gr... | 201 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Pe de altă parte, secuimea ardeleană, care nu atîrna de-a dreptul de rege, și Maramurășul, în care elementul românesc joacă un rol așa de mare, reprezintă pentru Moldova altfel de sprijin în Carpați decît acela pe care putea să-l aibă Țara Românească, așa cum munții se desfășoară la Nord. În general, păsurile Munteniei... | 222 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Nu era o persoană de rînd: se pare că aparținea acelei lumi în care italianitatea de origine se unea cu grecitatea de adopțiune, adecă oameni foarte puternici prin bogățiile și situația lor seniorială în Răsărit, cărora bizantinii li dădeau titluri și li atribuiau o anume importanță. Pe un patrafir găsit de curînd într... | 210 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | El vine la sfîrșitul domniei lui Alexandru cel Bun pentru scopuri de cruciată și e trimis de ducele de Burgundia, care pregătea o mare expediție cruciată în Orient. Drumețul sosit din Lituania, care întră în Moldova, e Guillebert de Lannoy[1]. Guillebert de Lannoy a fost la curtea marelui prinț lituan Vitold, în limba ... | 213 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Cu călăuză moldovenească Guillebert a intrat în Moldova și a căutat să meargă la curtea domnului. Se credea odinioară că acel „Cozial” unde s-a întîlnit cu Alexandru cel Bun se găsește în Basarabia, dar se pare că scriind acest nume călătorul s-a îndreptat după pașaportul slavon dat în Suceava. Deci el a vizitat pe Ale... | 232 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Trebuie să fi fost o bisericuță de lemn, și lîngă dînsa tot ce era nevoie pentru a apăra o strajă ostășească, în drumul de comerț care mergea la sud. Mai jos ar fi întîlnit Bîrladul, unde era vama pentru Muntenia, ceea ce nu înseamnă că era hotarul acolo: el putea fi mai încolo. Tecuciul însuși exista la începutul veac... | 203 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Coborîndu-se la Roman în jos, călătorul pătrundea într-o lume ambiguă. Aici fusese ținutul de graniță unguresc, cu episcopatul catolic de Milcov, cu minele de sare, în legătură cu coroana Ungariei de la Ocna, cu Bacăul însuși, care este de fundație ungurească. (Sascut înseamnă Fîntîna sasului în ungurește.) Trebuie să ... | 224 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Drumul de comerț e necontenit ocupat de negustori al căror punct de plecare este acum cunoscut: Galiția și Bistrița ardeleană pentru Moldova și o parte din Ardeal, Brașovul și Sibiiul, dar cu deosebire Brașovul, pentru principatul muntean. Pe de altă parte, din cauza pătrunderii turcilor în Peninsula Balcanică și a ins... | 215 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Astfel am avut mai mulți musafiri în această vreme. O parte din informația ce găsim, vine din note ale negustorilor cutărui sau cutărui oraș ardelean. Cu toate că nu sînt înfățișate în formă de cronică, ele reprezintă amintiri ale unor călători sau știri venite în oraș prin trimișii domnilor munteni și moldoveni. Cine ... | 239 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Cel dintîi dintre acești călători nu cunoaște Moldova, ci numai Țara Românească, și nu în calitate de trimes diplomatic, care observă lucrurile în răgaz, pe uscat, străbătînd drumurile pe care le-am arătat, ci trecînd pe apă, pe linia Dunării. E vorba de o călătorie dunăreană de la 1445, aceea pe care o face Walerand d... | 234 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Sultanul Mohamed al II-lea era foarte tînăr pe atunci, dar tatăl său, Murad, care abdicase, a fost rechemat, și la Varna creștinii au fost zdrobiți cu desăvîrșire, regele Ungariei, Vladislav, un iagelon chemat la tronul Arpadienilor și al Angevinilor, fiind omorît, ca și cardinalul-legat. Atunci cruciații, cari nu știa... | 208 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Acest domn era Vlad Dracul, care participase la lupta de la Varna și a fost acuzat că arfi trădat pe creștini și, în retragerea lui Hunyadi chiar, ar fi fost puțin prietenos față de acesta, care l-a și omorît pe urmă pe dușmanul român. Știrile lui Wavrin sînt de cea mai mare importanță, și vom căuta să le împleticim cu... | 215 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Sîrbul acesta turcit este Constantin Mihailovici de Ostrovița[4]. Campania de la 1462 e foarte bine descrisă de dinsul, și, pusă alături de altă descripție, făcută de cel mai însemnat cronicar grec din această vreme, Laonic Chalkokondylas, ea ne face să vedem această foarte importantă operație militară în toate amănunt... | 202 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Bolnav, greu bolnav de podagră, suferind și de rana pe care o căpătase la 1462, cînd a atacat Chilia lui Vlad Țepeș, care-i trebuia pentru apărarea granițelor sale, ca să nu cadă în mîinile turcilor, el a fost silit să recurgă la medici din Apus (pe lîngă un medic evreu al hanului tătăresc din Crimeea), și s-a adresat,... | 221 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Evident, dacă ar fi trăit fiul lui Mircea, Mihail, care fusese inițiat în rosturile de domnie ale tatălui său, fiind asociat la stăpînire de tată, influența bizantină, asămănătoare cu aceea care a dominat în Moldova în partea din urmă a domniei lui Alexandru cel Bun, ar fi izbutit să creeze altă înfățișare decît a prin... | 234 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | A trebuit, prin urmare, ca Dan, care era un luptător, înaintînd pînă dincolo de Dunăre și stăpînind Silistra, ba amestecîndu-se și în lupta pentru păstrarea Banatului, să piardă o mulțime de vreme în aceste frămîntări, care, pe de altă parte, l-au silit să cadă în atîrnare față de Ungaria. Desigur că, atunci cînd turci... | 201 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | În mi jlocul acestor tulburări, natural că elementele de civilizație care se observă pe vremea lui Mircea cel Bătrîn n-au putut să se dezvolte. Oricît s-ar spune că războaiele și luptele lăuntrice aduc și un fel de spor de vitalitate națională, ceea ce este foarte adevărat, cu toate acestea, cînd sforțări prea mari se ... | 247 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Dezvoltarea secolului al XV-lea se înfățișează aici, prin urmare, cu totul inferioară celor dintîi două decenii o le acestui secol, cum și deceniului cu care se sfîrșește secolul al XIV-lea. Capitala, se zice de obicei, a fost mutată de la Tîrgoviște la București. Nu se poate vorbi de o mutare a capitalei pe vremea ace... | 214 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Cum am spus, curtea a dispărut mai cu totul; oastea însă e bine alcătuită. Aceasta o cunoaștem și prin cutare document al lui Mircea cel Bătrîn. O formează, în împrejurările obișnuite, mai mult boierime, dintre cei ce încunjurau normal pe domn. Aceasta e „oastea cea mică”, pe lîngă care este „oastea cea mare”, după obi... | 249 |
Nicolae Iorga | Moldova din a doua jumătate a secolului al XIV-lea | Se poate zice astfel că o parte din șesul muntean a avut același caracter pe care l-a avut sudul basarabean; atitea documente din epoca lui Petru Rareș vorbesc de donații care se făceau în „pustiu”. Și tot așa în documentele ungurești anterioare întemeierii principatului muntean, de cîte ori se spune „desertum” pentru ... | 163 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Călătorul întîmpina însă alături de această viață politică și socială una religioasă, care se consolidase și ea. Mănăstirile cele mai multe și frumoase, unele dintre dînsele păstrate așa cum trebuie, altele într-o stare de ruină totală sau parțială, mănăstirile care fac mîndria țerilor noastre, nu existau la sfîrșitul ... | 254 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Din acest creștinism de misionari au rămas anume tradiții, pe care le întîlnim nu numai în părțile noastre, dar tot așa trebuie să fi fost și la bulgari înainte de a se fi alcătuit o biserică bulgară, în relație cu Constantinopolul. și chiar documentar se dovedește că era prin părțile Panoniei înainte de măsura pe care... | 226 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Uneori, însă, el nu întâlnea nici măcar înjghebările acestea simple. Se întîmpla foarte adeseori ca o singură cruce să înlocuiască și biserica de lemn. Acesta este, în parte, înțelesul crucilor răspîndite, multe dintre dînsele de lemn, în unele regiuni, cum e regiunea Buzăului și o parte din Prahova vecină; și prin cît... | 219 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Revenind la legătura ierarhică ce îndreptățește pe cineva să îndeplinească funcții religioase, ea era, firește, ca la aceia dintre vecini cari aveau o organizație religioasă superioară și, în rîndul întîi, la cei de dincolo de Dunăre. La noi vechile orașe dacice au fost desființate foarte răpede; n-au putut trăi, după ... | 213 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Toate acestea dovedesc că niciodată nu s-a pierdut lucrul însuși; numai s-a întîmplat cu el cum se întîmplă cu anume plante în regiunile înalte ale munților: ele rămîn, dar degenerează din ce în ce mai mult, și aceeași plantă, dacă ar fi strămutată în alt mediu, după un stadiu de dezvoltare, și-ar recăpăta calitățile p... | 213 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Un „Domn a toată Țara Românească”, unul căruia Bizanțul era dispus să-i acorde calitatea de despot, trebuia să aibă, și în domeniul religios, ceva care să răspundă situației sale. Precum, cînd căpetenia bulgară din veacul al IX-lea a trecut la religia creștină, căpătînd aspirații împărătești, și și-a zis țar, din acel ... | 220 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | În domeniul religios, se delega, deci, cîte un episcop care funcționase și înainte, aiurea, ca să îndeplinească funcțiunea metropolitană. Așa s-a întîmplat și cu cel care a căpătat misiunea de arhiepiscop ortodox în Țara Românească; el rămînea legat deci cu scaunul constantinopolitan și prin delegația nouă care i se ad... | 201 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Înainte de a se așeza mitropolitul de Vicina, domnii întemeiaseră o biserică, pe care călătorul nostru ar fi putut-o vedea, sus, la Sîn-Nicoară. Chiar faptul că i se zice Sin-Nicoară, și nu Sfîntul Nicolae, arată timpul depărtat, patriarhal, pur românesc, neinfluențat de rosturi grecești, al întemeierii sale, căci, înd... | 210 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | E făcută în stil bizantin, după datina domnitoare în noile clădiri de la Salonic, fiind alcătuită din acel amestec de cărămidă ce încadrează bolovani prinși în ciment, care se cheamă opus reticulatum. Călătorul de pe la 1350 ar fi văzut biserica în toată strălucirea ei, așa cum astăzi nu e. pe cînd, mai tîrziu, peste v... | 213 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Căci în a doua jumătate a veacului al XIV-lea organizația bisericească în Țara Românească a fost în legătură cu două influențe care s-au combătut: o influență grecească prin episcopate și o influență sîrbească prin mănăstiri. S-au luptat între dînsele, s-au obosit în această luptă, iar noi am luat forme și de la una și... | 208 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Privilegiile cele mai vechi ale mănăstirilor întemeiate de Nicodim sînt și privilegii ungurești, și pînă în secolul al XV-lea mănăstirile din părțile acestea cereau cărți de întărire de la regele Ungariei sau și de la guvernatorul ei, Ioan Corvinul. Nicodim a întemeiat mănăstirea Vodița: din ea au rămas atîtea urme pe ... | 238 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Asistăm numai la faptul că de la o bucată de vreme limba bisericii, în Țara Românească mai ales, a fost aceasta. Am spus că Nicodim a zidit Tismana, pe vremea cînd domnul muntean era Vlaicu. După aceasta Mircea a făcut Cozia, în Vîlcea, și Cotmeana, în Argeș, cea din urmă transformată în secolul al XVII-lea și apoi, în... | 201 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Pe vremuri însă, aceste lăcașuri însemnau în multe părți ale noastre ceea ce însemnau mănăstirile din vremea carolingiană, cînd influența culturală, s-a întins Împreună cu influența creștinismului în părțile Saxoniei, ale Germaniei centrale. Călugării aduceau un sistem de cultură superioară; aveau școli, învățături de ... | 228 |
Nicolae Iorga | Cele dintîi alcătuiri bisericești | Din ceea ce se constata încă pînă mai dăunăzi la Muntele Athos, unde viața monahilor s-a menținut ca în evul mediu, ni putem face o idee de ceea ce era viata călugărească în părțile noastre. În șes călătorul n-ar fi putut întîlni însă nici o altă mănăstire în afară de Snagov, care e pomenită în privilegii din veacul al... | 73 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Principatul Țerii Românești era să se întemeieze în apropierea anului 1300 la Argeș, și, probabil, nu la Curtea de Argeș, ci la cetatea Argeșului, credem: Poienarii, iar Moldova era să ieie ființă numai pe la 1360. Să încercăm a ni închipui acum ce ar fi văzut un călător care ar fi străbătut Țara Românească în veacul a... | 221 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | O mare activitate a misionarilor franciscani s-a desfășurat pentru a ciștiga populația țerilor noastre la catolicism, și în secolul al XIV-lea. Foarte deseori domnii români au trebuit, din motive politice, să iscălească „petece de hîrtie” în ce privește aderența lor la biserica romană, supt apăsarea Ungariei sau supt i... | 238 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | [1] Episcopatul de la Bacău, încă mai nou, a trăit foarte multă vreme, avînd legături cu polonii, numai pentru secuii satelor ungurești ce se întind pînă acum în părțile dinspre munte ale județului Bacău și în județul Roman, plus două alte sate în Tecuci. Gel de la Cetatea Albă n-a funcționat decît întîmplător. Afară d... | 266 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | După înfrîngere, mulți dintre fugari – pe |cînd Sigismund fugia pe Dunăre ca să ajungă, încunjurînd Peninsula Balcanică, pînă în Dalmația – au trecut pe la noi, unde au fost dezbrăcați de haine, după mărturia lui Froissart. Alții dintre luptătorii nerăscumpărați au rămas robi la turci. Unul dintre ei a fost și acest Sc... | 218 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Dar, chiar cînd nu scriu ei, se scrie despre dînșii în registrele de socoteli ale orașelor lor, care au păstrat în felul acesta însemnarea atîtor nume de oameni ce au străbătut țerile noastre. E vorba de negustori. În veacul al XlII-lea fără îndoială foarte puțini negustori treceau pe la noi; negoțul, întrucît se făcea... | 205 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Pentru aceasta trebuia o „poliție”. „Poliția” e în legătură cu ordinea de stat, și consolidarea politică era deci cerința fără greș pentru începerea drumului pe la noi. Cele două cetăți din Ardeal, care fuseseră odinioară sate și ajung în vremea aceasta numai să fie orașe, sînt cetatea Coroanei și cetatea lui Hermann, ... | 208 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Drumul de mai tîrziu străbătea această țară, ori prin Tighinea spre Caffa genoveză, ori prin Dorohoi, Botoșani, Iași, Bîrlad, Chilia și Cetatea Albă, iar mai tîrziu cînd cetățile acestea au căzut în mîna turcilor, decăzînd, drumul a tins către Galați. Pe la Hotin, în sfîrșit, putea să fie altă linie de comerț, în legăt... | 233 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Drumul tindea către cele două mari emporii de graniță ale Ardealului. Orașele se înfățișau foarte frumos: bisericile cele mari începuseră să se ridice. Biserica Neagră din Brașov, biserica vastă din Sibiiu. Mai deoparte Clujul, un Klausenburg pentru sași (nu de la Klaus, Nikolaus; ungurește, Koloszvár, cetatea lui Kolo... | 208 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | În aceste pieți nu era rar să se întîlnească și oameni de la noi, trimiși ai celor dintîi domni, cari veneau pentru tot felul de rosturi, ca să cumpere ceva pentru vodă sau pentru boieri, ca să aducă un dar judelui sau juraților cari-l încunjurau, formînd consiliul municipal al orașului săsesc, ca sa transmită vestea u... | 218 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | După ce călătorul străbătea acest Ardeal, înviat acum și îmbogățit cu existența orașelor, se trecea dincoace prin trecătoriile obișnuite, pe care le știau și românii de odinioară ca și cei de azi. Trecătoarea Jiiului, Vîlcanul, era foarte rar întrebuințată; Turnul-Roșu, în schimb, foarte des: pe acolo mergeau carele si... | 224 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Drumul mergea mai departe de-a lungul Dîmboviței, pe la Rucăr și Dragoslave. De ac.olo. de la Rucăr, foarte cunoscut pentru sași și al cărui nume se întîlnește necontenit, a cărui dezvoltare e eu totul specială în ce privește regularitatea străzilor, frumuseța clădirilor de oarecare tradiție și de o bună gospodărie în ... | 220 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Tîrgoviștea din veacul al XIV-lea ni-o putem închipui după anume știri, mult mai noi, dar aplicabile și pentru vremea mai veche, pentru că schimbări esențiale nu se întîmplaseră. Cetatea nu era incunjurată cu ziduri de piatră; cele de piatră, din care au rămas urme, vin de la Matei Basarab. Vechea împrejmuire era o pal... | 221 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Iată, de exemplu: Vălenii de Munte: în jurul pieții sînt cartiere care toate au nume de vechi sate deosebite, Berivoieștii etc. O cetate, o mănăstire, o piață de schimb putea să adune și să confunde cu timpul satele vecine. De la Tîrgoviște călătorul putea să coboare la București, care n-are nimic a face cu „bucuria”, ... | 215 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Giurgiul este, precum am spus, o formație cetățenească, orășenească, relativ nou. Vlad Dracul, vorbind cu un cruciat la 1445, spunea cîte pietre de sare a cheltuit Mircea, tatăl lui, ca să facă cetatea: pietrele de sare erau un articol de export în Peninsula Balcanică, un surogat de monedă. În toată această străbatere ... | 231 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Aceasta în teorie. În practică însă se putea ca vreunul, oricare ar fi fost descendența lui, să fi avut mai mulți copii, așa încît avea o parte mai largă; se putea ca putința de lucru și nevoia de hrană să fie mai mică, și în cazul acesta omul, care nu lucra cu elemente muncitorești plătite, luate de aiurea, se mărgine... | 209 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Desigur că o parte din boierimea cea veche, în ambele țeri, venea din vechii juzi și cneji. Prin urmare exista o boierime de origine românească și în ce privește sîngele. Demnitățile și rosturile deosebite, funcțiunile particulare ale curții erau însă împrumutate de dincolo de Dunăre, de la bulgari și sîrbi, firește, d... | 236 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Boierii aceștia dispuneau de oarecare avere, aveau o mîndrie de neam dacă veneau din vechi familii așezate în cutare sau cutare ținut; se aflau însă, încă din veacul al XIV-lea, boieri, foarte trufași, cari nu erau de la noi, ci veneau din ținuturi cu o aristocrație mult mai veche decît acea aristocrație năseîndă a țer... | 208 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Erau încă domni improvizați, dar Mircea, care avea sînge bizantin prin mama sa, Calinichia, era adoptat, oarecum, de Bizanț. Bizantinii aveau obiceiul în vremea aceasta, ca să cîștige alianțe, să acorde unor stăpînitori vecini titlul de despoți, care titlu însemna „rudă împărătească”. Dar el se acorda unui nepot, unui ... | 213 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Mai tîrziu, cînd în Serbia nu vor mai fi nici țari, nici crai, Ștefan al Serbiei de la începutul veacului al XV-lea, fiul lui Lazăr, va fi despot al Serbiei și va purta aceleași atribute. Desigur că acești domni aveau și în conștiința de sine înșiși alt rost decît domnii modești pe vremuri. Din ce în ce li plăcea mai m... | 224 |
Nicolae Iorga | Cei dintîi călători în veacul al XIV-lea | Cum vedem, țara se consolidează, supt puterea în creștere a domnului. Străinul ce se apropia astfel de domnul care unea pe lîngă originile sale țerănești tot ce putea cuprinde, sănătos și real, Orientul, pe lîngă influențele ungurești – Basarab are înfățișarea unui vasal al regilor Ungariei din Casa de Anjou, «Mircea e... | 93 |
Nicolae Iorga | Înainte de întemeierea domniilor | Călătoriile în pămîntul românesc încep abia de la sfîrșitul veacului al XIV-lea. O observație preliminară: de ce înainte de 1389 nu-s călători cari să fi străbătut țara noastră și să fi lăsat o descriere a acestei țări? N-ar fi o pagubă esențială dacă n-am cunoaște unele din scrisele călătorilor din veacul al XVII-lea ... | 276 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.